REPLICO

N
COLEGIUL NAŢIONAL ECONOMIC „GHEORGHE
CHIŢU”, CRAIOVA, FEBRUARIE 2007
REPLICO
N
2
COLEGIUL NAŢIONAL ECONOMIC „GHEORGHE
CHIŢU”, CRAIOVA, FEBRUARIE 2007

3
Mulţi indivizi din societatea modernă sunt ca barcagii:
trag la vâsle, dar stau cu spatele la viitor.

Henry Coandă

C UPRINS:

ÎNVAŢÃ DE LA TOATE / 5
VALOAREA TIMPULUI LIBER / 6
INTERVIU CU ARTISTUL PLASTIC CRAIOVEAN DAN PURCAREA / 7

4
CE NU ŞTIAI DESPRE CIOCOLATĂ / 9
ENIGMA MONALISEI / 11
LEONARDO DA VINCI ŞI ANIMALELE / 12
ANECDOTE CELEBRE / 14
SIBIU – CAPITALĂ EUROPEANĂ / 15
FAŢA NECUNOSCUTĂ A LUI VOLTAIRE / 16
3 MUZEE DIN SIBIU / 17
EFECTUL DE SERĂ / 18
GAURA DIN STRATUL DE OZON / 18
PLOILE ACIDE / 19
DESPRE SFÂNTUL VALENTIN / 20
ISTORIA HALLOWEEN-ULUI / 21
CAPITALA CANADE I / 22
PICASSO ŞI HOŢUL / 23
ARTA ŞI FURTUL / 23
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A FRANCOFONIEI / 24
CĂLUŞARII – DANS POPULAR SAU RITUAL MAGIC ? / 25
MĂNĂSTIREA LAINICI / 29
REDACŢIA / 31

ÎNVAŢÃ DE LA TOATE

(din lirica popularã norvegianã)

Învata de la apa sa ai statornic drum,

Învata de la pasari ca toate-s numai scrum,
Învata de la umbra sa taci si sa veghezi,
Învata de la stânca cum neclintit sa crezi.

5
Învata de la soare cum trebuie s-apui,
Învata de la piatra cât trebuie sa spui,
Învata de la vântul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de linistit sa treci.

Învata de la toate,ca toate sunt surori,

Cum treci frumos prin viata,cum poti frumos sa mori.
Învata de la vreme ca nimeni nu-i uitat,
Învata de la nuferi sa fii mereu curat,

Învata de la flacari ce-avem de ars în noi,

Învata de la apa sa nu dai înapoi,
Învata de la umbra sa fii smerit ca ea,
Învata de la stânca sa-nduri furtuna grea,

Învata de la soare ca vremea sa-ti cunosti,

Învata de la stele ca-n cer sunt multe osti,
Învata de la greier,când singur esti,sa cânti,
Învata de la luna sa nu te înspaimânti,

Învata de la vulturi când umerii ti-s grei

Si du-te la furnica de vezi povara ei.
Învata de la floare sa fii gingas ca ea,
Învata de la oaie sa ai blândetea sa,

Învata de la pasari sa fii numai în zbor,

Învata de la toate ca totu-i trecator.
Ia seama,fiu al jertfei,prin lumea-n care treci
Sa-nveti din tot ce piere cum sa traiesti în veci!

VALOAREA TIMPULUI LIBER

6
 Timpul fiecarui om cuprinde trei mari secvente: timp de munca ( de invatatura,
in situatia elevilor), timp pentru nevoi fiziologice, social, preocupari culturale si
gospodaresti, timp liber. A dedica intregul timp invataturii,mai devreme sau mai
tarziu se ajunge la oboseala si surmenaj si, a socoti intrgul timp de dupa orele de
cursuri timp liber inseamna usurinta in aprecierea invataturii, cu repercursiuni dintre
cele mai grave in pregatirea pentru viitoarea profesie si viata.
Cu siguranta va puneti intrbarea cum e mai bine sa va gospodariti timpul, spre a
trage cat mai multe foloase pentru conturarea personalitatii, altfel spus, cum sa va
organizati timpul?
Un regim de viata sanatos trebuie sa dozeze rational activitatile dedicate studiului,
odihnei, jocului, plimbarilor in aer liber, lecturii, vizionarii de filme, audierii
emisiunilor de radio si televiziune, indeletnicirilor practice, artistice, etc.
Suntem constienti de importanta timpului? Timpul liber nu inseamna numai
activitati statice, ci inseamna modalitati de recreere, de incarcare energetica.
O zi obisnuita, a unei saptamani, din viata unui elev ar trebui sa arate astfel:
timpul orelor de curs; timpul pentru pregatire lectiilor pentru zilele urmatoare; odihna
si somn in timpul liber; timp destinat unor trebuinte personale; alte ocupatii; timp
liber…
Mai aveti voi, elevii, timp liber? Daca da, vi-l petreceti sau pur si simplu il lasati
sa se scurga fara niciun folos? Recomandarile mele pentru petrcerea timpului , in
special pentru cele ale timpului liber, sunt cateva.In primul rand trbuie sa avem o buna
delimitare a prioritatilor. Trbuie acordata o importanta deosebita pregatirii
profesionale, pregatire care ne ajuta sa devenim din ce in ce mai buni, si de ce nu,
chiar cei mai buni. In momentul in care ai realizattot ceea ce ti-ai propus, intr-o zi o
saptamana -depinde- iti ramane si mult doritul timp liber de lipsa caruia cu totii ne
plangem, dar pe care nu stim cum sa-l folosim.
Ce poti face in timpul liber? Lectura unei carti te poate imbogati atat spiritual cat
si cultural. Plimbarile in aer liber sunt mereu binevenite, intrucat respirarea unui aer
curat e din ce in ce mai dificil. Iesirile in natura sunt rare. Preferam sa iesim cu
pritenii la un suc, sa frecventam locuri, localuri imbacsite cu fum de tigara,deci sa
respiram "nesanatos".
Recomand cu multa caldura excursiile. Tara noastra este atat de frumoasa si atat
de bogata geografic...,incat merita s-o descoperim. Un alt mod de petrecere a timpului
liber ar putea fi vizionarea unui spectacol de teatru, a unui concert. Totodata, in
timpul liber putem sa ne oferim srviciile unei societati de voluntariat pentru a-i ajuta
pe altii.
Sunt atat de multe moduri de petrecere a timpului liber si noi ne ne oprim doar la a
privi la televizor, a ne juca pe calculator si a merge prin baruri. Va recomand sa
reflectati si sa incercati sa castigati cate ceva din fiecare clipa a timpului vostru liber.

7
Incercand sa faceti mereu altceva, va veti descoperi pe voi insiva, si, mai ales va
puteti descoperi noi hobby-uri.
Prof. Claudia Vărzaru

“SURPRIZA, INEDITUL, VITALITATEA MATERIALULUI

MĂ MODELEAZĂ…”

Dan Purcărea (artist plastic)

Dan Purcarea, n. 26.04.1978, este absolvent al sectiei de sculptura, promotia

2002, din cadrul Facultatii de Arta din Timisoara. Expozitii nationale: Salonul
anual al artistilor plastici olteni (1997, 2000); Bienala de sculptura Arad (1998,
2000); Student Fest (1999-2000); Expuneri in incinta Muzeului de Arta din
Timisoara (2001); Salonul artistilor plastici din Banat (2003); “Atelier 35”,
Galeria de Arta din Craiova (2002, 2004); Expozitie colectiva, Galeria Artis din
Bucuresti (2004). Expozitie personala: Galeria de Arta din Craiova (2004). Pe 16
aprilie a.c., a avut loc vernisajul primei expozitii personale a tanarului sculptor
Dan Purcarea. Redactia Sisif nu a pierdut ocazia de a contempla niste pietre
indiscutabil mai frumoase decat ale sale:). Apoi au aparut intrebarile. Asa s-a
nascut dialogul de mai jos:

Cand sculptati, care e atitudinea fata de materialul folosit? Imbracati materialul

in idee sau il eliberati de surplus?
Inainte de a trece la tratarea materialului sau abordarea lucrarii, incerc sa comunic
inainte cu acesta, sau in cazul tehnicii mixte, incerc sa fac posibila comunicarea intre
unul sau mai multe materiale: lemn – piatra – lemn – sticla, marmura – lemn – metal,
urmarind o armonizare.
Comunicarea joaca astfel rolul cel mai important in cautarea lucrurilor adevarate, a
profesionalismului, dobandind prin munca experienta vizuala, trecuta prin filtrul
psihic. Incerc prin orice mijloc sa innobilez fiecare material, ducandu-l pana in ultima
faza, prin slefuire sau tratare. Ma bazez pe spontaneitatea, expresivitatea sau
plasticitatea pe care o ofera natura, structura, forma sau volumul materialului.
Surpriza, ineditul, vitalitatea materialului ma modeleaza. Incerc sa depasesc
superficialitatea estetica vazand-o ca pe o prima treapta, incerc sa-i confer alte
valente, atribuindu-i prin simbol sensuri proaspete.
 
Difera felul in care abordati un subiect, de materialul folosit?
Atat forma cat si materialul (de exemplu piatra) caracterizeaza o anumita epoca
incepand cu perioada paleolitica, continuand cu Egiptul antic sau Evul Mediu. Incerc
un mic excurs in trecut si finalizez prin interpretarea sau reactualizarea obiectelor in

8
arta contemporana, incercand astfel sa fac sa dispara sensul pietrei de hotar ca
marcare a timpului. Fiecare material are mesajul sau pe care incerc sa-l descifrez si
sa-l respect: lemnul sau piatra prin esenta sau cromatica lor, vinul si graul prin
semnificatie deopotriva.
 
Scrieti texte atunci cand sculptati sau, in general, ignorati povestea? Pana unde
merge “povestitul”, explicarea, intr-o sculptura?
 
Ma feresc de schite premergatoare si povesti, considerand ca mi-ar ingusta raza de
actiune si setea de creatie care vine lucrand. Exista o ierarhie in straturi si substraturi,
o varietate de a percepe realitatea sau sensuri pe care fiecare le gasete si le adapteaza
personalitatii sale, se ating valente si interpretari nebanuite cu mai mult sau mai putin
bun gust, pana si acest lucru este un act de creatie. Astfel exprimarea sau explicarea
unei lucrari poate merge pana la dematerializarea acesteia intr-un sens mai mult sau
mai putin bun.
 
Cum poate exista ironia postmoderna in sculptura, in afara de citate? Este
Transcendenta Ra o replica postmoderna data pasarii brancusiene?
Ironia este de fapt un manifest comico-dramatic devenind la un moment dat o
necesitate in cazuri extreme, aducand cateodata kitsch-ul si comicul in planul artistic,
precum si aducerea obiectelor din plan industrial ,sau de serie, in plan manufacturial.
Ma joc de-a creatorul incercand sa armonizez, sa impac sacrul cu profanul in care
omul a creat o bariera datorita naivitatii si lipsei de cultura.
De cele mai multe ori, nu creatorul, ci creatia este un reper. Sa nu ne cream idoli la
care sa ne inchinam, ci naturi inconjuratoare.
 
Este intamplator faptul ca Regina sta la dreapta autorului?
Regina este o piesa careia ii trebuie gasita utilitatea, avand o raza mai mare de
influenta decat de actiune, o marca a fertilitatii, pozitia sa ierarhica este superficial
subiectiva.

Pe cine pacaleste Cainele troian?

Cainele troian e un primitivism, o masinarie, un intreg mecanism de muscat, o
complexitate a simplitatii; un rational al irationalului, comic in masura in care nu esti
prins in angrenajul sau. Dramaticul intervine atunci cand dintr-un capriciu ai ajuns cu
el acasa.

Care este Titlul cartii?

Titlul cartii – o initiere in necunoscut, o curiozitate, poate o surpriza, o completare
prin gol-plin, negativ-pozitiv.

Ce relatie stabiliti intre eros si Fructul interzis?

Se presupune ca felia a fost deja muscata iar cunoasterea e la loc de cinste. Am reusit
sa surprind sacrul si profanul deopotriva, de data asta intr-o singura lucare.
 
Care este Mesajul mesianic?
Mesajul mesianic e pentru cei care au ochi sa vada si urechi sa auda. Painea este
trupul, vinul e sangele, o simbolica, o personificare.
O cutie, de data asta, opusul cutiei Pandorei, o incercare de a proteja dar in acelasi
timp de a impartasi ceva din continutul sau. Prin abstract incerc sa rup cu toate

9
reprezentarile de pana acum ale lui Iisus si sa trezesc adevarata constiinta a binelui.
“Ne-am intors la Turnul Babel” si tare mi-e frica sa nu ne prabusim.
 

Prof. Petrişor Militaru

CE NU ŞTIAI DESPRE CIOCOLATĂ

Ciocolata nu este doar un dulce delicios, preferat de milioane de copii si adulti.

Inainte ca frumoasele cameriste ale hotelurilor de lux sa puna cuburi de ciocolata
invelite in hartie colorata pe pernele din apartamentele nuptiale, ciocolata a avut
numeroase intrebuintari... ezoterice.
Boabele de cacao, care au aparut in padurile din America Centrala, au fost folosite, in
jurul anului 1000, ca moneda pentru plata taxelor catre azteci.
Insa cacaoa era cultivata in aceasta regiune de cateva mii de ani.
Pe langa faptul ca boabele erau intrebuintate pe post de moneda de schimb, ele mai
erau folosite si pentru prepararea unei bauturi magice, destinata numai barbatilor din
familiile regale.
Christopher Columb a avut o mostra din aceasta licoare in secolul al XV-lea, dar nu i-
a acordat suficienta atentie la acel moment.
Cu toate acestea, alti exploratori spanioli au facut in asa fel incat bautura aztecilor a
ajuns la curtea regala a Spaniei.
Ei au pastrat secretul licorii timp de aproape un secol, inlocuind mirodeniile pe care le
foloseau aztecii cu zahar. Apoi secretul a ajuns in Franta, dupa ce o printesa din
Spania s-a
casatorit cu unul
dintre regii
francezi.
Bineinteles,
musafirii lor
englezi au dus mai
departe secretul,

10
produsul miraculos ajungand sa fie folosit in secolul al XVIII-lea pe post de
medicament pentru stomac.
In prezent, ciocolata este unul dintre cele mai cunoscute dulciuri, avand insa si
proprietati afrodisiace.
Tipuri de ciocolată
Ciocolata neagră
Ciocolata neagră numită şi ciocolată amăruie este un amestec de cacao şi unt de cacao
cu zahar. Ea conţine minimum 34% cacao, proporţia depinzând de fabricant.
Necesarul de zahăr depinde de amăreala varietăţii de cacao utilizată.
Ciocolata cu lapte
Ciocolata cu lapte conţine între 20 şi 35% substanţă uscată de cacao (masă de cacao şi
unt de cacao) şi peste 12% substanţă uscată de lapte. Prima ciocolată cu lapte este
lansată de elveţianul Daniel Peter în 1875.
Ciocolata albă
Ciocolata albă este ciocolata produsă din unt de cacao, zahăr, lapte, vanilie şi alte
arome.
Nu conţine alte ingrediente pe bază de cacao şi de aceea are o culoare apropiată de
alb.
Ciocolata conţine peste 30 % grăsimi, 15 % proteine, restul fiind diverse arome,
conservanţi, lapte şi alţi compuşi, praful de cacao fiind aproximativ 30 %. Lecitina, o
fosfolipidă, este nelipsită căci uşurează alunecarea particulelor de cacao si micşorează
vâscozitatea.

Cercetătorii au constatat că acest aliment contribuie doar în proporţie de 2% la

asimilarea grăsimilor, cel mai mare aport avându-l grăsimile din carne, prăjeli etc.
Ciocolata nu e sănătoasă? Din contră... Conţine substanţe hrănitoare şi vitamine, cum
ar fi zincul, fierul, magneziul. Mai mult, în ciocolată se găsesc antioxidanţi
asemănători celor din vinul roşu, care previn atacul de cord. Ceea ce nu este sănătos
în ciocolată este zahărul, care poate produce carii sau alte probleme de sănătate, în
cazul unui consum exagerat. De asemenea, specialiştii nu recomandă consumul de
ciocolată la câini, datorită teobrominei aflată în aceasta, care le poate da indigestii sau
chiar îi poate otrăvi, dacă este administrată în cantităţi mari (100 - 150 mg/kg;
ciocolata cu lapte conţine cam 44 mg de teobromină la 28 g, cea semidulce 150 mg/28
g, cea amară 390 mg/28 g).
Nu ciocolata este cauza durerilor
de cap, spun specialiştii, ci stresul,
foamea, schimbările hormonale,
somnul insuficient. Iată ce au mai
descoperit cercetătorii: ciocolata nu
creeaza dependenţă datorită

11
compoziţiei sale. Cele mai multe persoane simt nevoia sa o mănânce datorită senzaţiei
plăcute când aceasta se topeşte în gură. În plus, ciocolata conţine phenylephylamine -
acelaşi hormon care este pus in acţiune când te îndragosteşti. Aceasta este şi o
explicaţie pentru faptul că multa vreme s-a crezut că ciocolata este un afrodisiac.
Prea multă cofeină? 60 de grame de ciocolată conţin cofeină cât o cană de cafea
decofeinizată, spun tot specialiştii.
Principalii producători belgieni de ciocolată sunt Neuhaus, Leonidas, Galler, Godiva.

Vlad Dobra, clasa a X-a A

ENIGMA MONALISEI

De peste 500 de ani, oamenii de stiinta si criticii de arta s-au intrecut in tot felul de
ipoteze pe marginea misterului ce insoteste fascinantul zambet al Monna Lisei.
Un posibil raspuns soseste acum de la un grup de cercetatori de la Universitatea din
Amsterdam, care a decis sa foloseasca un computer care sa interpreteze obiectiv
expresia femeii portretizate de Leonardo Da Vinci.
Din punct de vedere al elaborarii imaginii si din indiciile descoperite de calculator,
principalele sentimente transmise de Gioconda ar fi fericirea, in proportie de 83 la
suta, indignare, noua la suta, teama, sase la suta, si dezaprobare, doi la suta.

12
Acest amestec complex explica intr-un anumit fel expresia misterioasa si intriganta a

celui mai cunoscut si mai controversat portret al lui Leonardo si justifica diferitele
interpretari date portretului.
Anticipat de saptamanalul britanic „New Scientist“, care ii dedica un articol in
exclusivitate, acest studiu s-a realizat din punct de vedere tehnic cu ajutorul unui
program informatic capabil sa distinga emotiile pe baza trasaturilor somatice ale
chipului, precum si cu ajutorul unui algoritm special, realizat ad-hoc de cercetatorii de
la Universitatea din Illinois. P
otrivit specialistilor olandezi, Gioconda era deosebit de fericita, insa ceva, ceva pare
sa fi scapat si obiectivei analize a calculatorului, astfel ca fascinatia tainica a Mona
Lisei continua.

13
 LEONARDO DA VINCI ŞI ANIMALELE

Leonardo da Vinci s-a nascut in 1492 la o ferma toscana in Anchiano, Italia, in

apropiere de orasul in care si-a petrecut cea mai mare parte a copilariei sale. A fost
fiul lui Piero si a unei fete pe nume Caterina care a lucrat pentru el. Dupa ce Leonardo
a fost nascut tatal si mama sa nu au ramas impreuna. Nu cu foarte mult timp in urma
au fost scoase la iveala date despre mama acestuia. In 2002 Alessandro Vezzosi,
director al Muzeului Leonardo da Vinci din Italia a spus presei ca a fost gasita o
dovada prin care se poate arata ca mama lui Leonardo a fost o sclava si nu o fata de la
tara asa cum se credea. Vezzosi a mai spus ca tatal lui Leonardo era un mestesugar si
proprietarul unei sclave pe nume Caterina. Conform descoperirilor dupa ce Leonardo
a fost nascut mama sa s-a casatorit cu unul dintre muncitorii lui Piero.
Leonardo a trait in Anchiano si in Vinci pana la varsta de opt ani. Dupa aceasta varsta
el s-a mutat in Florenta impreuna cu tatal sau. La varsta de 14 ani a fost apreciat de
catre faimosul sculptor si pictor Andrea del Verrocchio. In acea perioada Verrocchio
era cel mai cunoscut artist din Florenta. In jurul varstei de 21-23 de ani a devenit un
pictor foarte indemanatic. Verrocchio i-a permis lui Leonardo sa il ajute la pictarea
tabloului „Botezul lui Isus” aflat la Galeriile Uffizi din Florenta. Leonardo a pictat
decorul si ingerul ingenungheat. Se spune ca in momentul in care Verrocchio a vazut
ca Da Vinci poate picta mai bine decat oricine a hotarat sa se lase de pictura si a decis
sa se ocupe mai mult de sculptura.
Se spune ca Leonardo Da Vinci a iubit foarte mult animalele, iar jurnalele sale sunt
cele care confirma acest lucru. In ultima parte a vietii sale el a fost vegetarian. El

14
spunea ca „va veni timpul cand oamenii nu vor mai privi cum sunt ucise animalele ci
vor privi cum sunt ucisi semenii lor” si ca „pana si cea mai mica felina este o
capodopera”.
In anul 1480 el a pictat
„Doamna cu o hermina”.
Doamna din tablou este Cecilia
Gallerani amanta de 17 ani a
ducelui Milanului, Ludovico
Sforza. Aceasta tine in maini o
hermina din trei motive:
amantul sau fusese ridicat la
Ordinul Herminei de catre
Ferdinand I, hermina era
simbolul virtutii si puritatii si
era un joc de cuvinte deoarece
hermina in limba greaca se
spunea „galee” iar acesta
denumire era foarte apropiata
de numele Ceciliei Gallerani.
Leonardo a scris in jurnalele
sale ca hermina mananca in
fiecare zi alt tip de hrana. Cel
mai probabil este ca hermina,
inrudita cu zibelina si
nevastuica, a stat in studioul acestuia pana ce tabloul a fost terminat. In perioada
Renasterii din coada herminelor erau facute perii foarte moi.
In foarte multe dintre schitele lui Leonardo da Vinci se puteau vedea pisici. Pe o
bucata dintr-o schita a acestuia gasita intr-unul dintre jurnalele sale erau desenate mai
mult de 20 de pisici si un dragon. A desenat pisici in diferite ipostaze, singure, alaturi
de alte pisici, imbratisate si rasfatate. Din schitele lui Da Vinci reiese dragostea pe
care o avea pentru feline. Pe toata durata anului 1470 el a lucrat la o serie de studii
care aveau lagatura cu Madonna si pruncul Isus ce tineau in mana o pisica. Se crede
ca inainte sa faca el aceste studii nu exista nici un tablou cu cei doi. Recent a fost
descoperit faptul ca tabloul „Madonna cu pisica”, care in prezent se afla in colectia lui
Carlo Noya din Savona, Italia, este o pictura a lui Leonardo. Tabloul vorbeste despre
o legenda care spuna ca acea pisica a fost nascuta in acelasi timp cu pruncul Isus.
O alta schita care infatiseaza animale si este bazata pe o legenda este „Leda si
labada”. Desi nu exista nici un tablou al lui Leonardo exista nenumarate altele ale
unor altor pictori. Povestea spune ca Leda a fost sedusa de catre Zeus care se
deghizase in lebada. Aceasta lebeda a facut doua oua din care au iesit Elena din Troia
si Castor si Pollux. Desi exista nenumarate schite facute de Leonardo da Vinci,
numarul tablourilor sale ajunge la 13 sau 14. Unul dintre aceste tablouri este
„Madonna, Isus si Sfanta Ana”. Acesta a fost pictat in decursul anilor 1508 si 1510.
Figurile pictate au relatie una cu alta, iar pruncul Isus tine un miel foarte mic in brate.
Da Vinci a picatat mielul cu sensibilitate si foarte detaliat. Acest animal este simbolul
sacrificiului lui Isus Hristos pentru omenire. Toate tablourile lui Leonardo in care sunt
prezente animale sun bazate pe realitate si sunt pline de viata.

Cătălina Cărămizaru, clasa a IX-a D

15
 ANECDOTE CELEBRE

SALVADOR DALI LA SORBONA

In 1955 Dali a acceptat sa sustina o conferinta la Sorbona. A
reusit sa socheze sosind la eveniment intr-o limuzina rolls-royce
plina cu conopida pe care a impartit-o in loc de autografe.
Andre Breton, exasperat de mercantilismul lui Dali, l-a
supranumit "Avida Dollars", o anagrama interesanta a numelui
pictorului.

BRÂNCUŞI ŞI VAMA
Constantin Brancusi a starnit controverse inca de la prima sa expozitie din
America din 1926, numai ca nu au fost de vina criticii, ci a functionarilor
vamali. Acestia i-au cerut artistului sa plateasca vama pentru lucrarea
Pasare in Spatiu, considerand ca nu era o opera artistica, ci un obiect
metalic, poate o masinarie. Cazul a ajuns pana la urma in instanta, unde
artistul roman a avut castig de cauza.

REMBRANDT ŞI BANII

Rembrandt Harmenszoon van Rijn era cu adevarat

un maestru al picturii, dar si un personaj deosebit de
lacom, care accepta orice comanda bine platita,

16
chiar daca munca era adesea epuizanta. Una dintre glumele frecvente ale elevilor sai
era sa picteze pe podea banuti. Rembrandt, care vedea tot mai prost, nu ezita sa se
aplece si sa incerce sa ia de pe podea banutii, incapabil sa reziste tentatiei.

Sonia Coca, clasa a XI -a A,

SIBIU – CAPITALĂ EUROPEANĂ

Programul “Sibiu-Capitală Culturală Europeană 2007” are datoria ca, pe lângă

recunoaşterea oficială a vieţii şi moştenirii culturale de excepţie pe care o are oraşul
Sibiu, să încurajeze comunitatea să dezvolte şi să imagineze modalităţi inovatoare de
dezvoltare prin acţiune culturală.
Programul este gândit astfel încât să promoveze cooperarea culturală şi să celebreze
destinul european al oraşului Sibiu printr-un program cultural cu dimensiuni şi
semnificaţie europeană.
Programul “Sibiu-Capitală Culturală Europeană 2007” este gândit astfel încât să
ofere oportunităţi pentru probleme de incluziune şi coeziune socială, educaţie, turism
patrimoniu şi regenerare urbană la toate nivelurile.
Programul pune cultura în centrul vieţii oraşului şi caută în ea inspiraţie pentru a
conduce comunitatea spre viitor.
Din 1985 pana in prezent in fiecare an a fost proclamata cel putin o capitala.
Procedura de nominalizare se ghideaza dupa principiul rotatiei, ceea ce inseamna ca
fiecare din tarile membre ale Uniunii Europene pot propune una sau mai multe
capitale culturale in anul stabilit pentru fiecare in parte, prin rotatie.

17
Nominalizarile sunt examinate de un juriu independent format din experti in domeniul
cultural. Juriul este compus din doi membri nominalizati de Parlamentul European,
doi numiti de Consiliul Europei, doi reprezentanti ai Comisiei Europene si un membru
nominalizat de Comitetul Regiunilor.
De-a lungul anilor popularitatea programului a crescut, influenta culturala,
sociala si economica a acestuia fiind sporite de numarul tot mare de turisti atras
Programul Capitala Culturala Europeana a fost initiat de Consiliul de Ministrii ai
Culturii di Uniunea Europeana in 1985, la initiativa Melinei Mercouri, ministru grec
al culturii in perioada respectiva. Programul a fost conceput “cu scopul de a apripia
popoarele Europei” si de a celebra contributia oraselor la dezvoltarea culturii.
Proiectul cultural a pus in miscare economia orasului. In statisticile primariei,
incepind din 2000 se inregistreaza ca turisti anual aproximativ 130.000 de persoane,
60 de mii, doar in primele 6 luni ale anului 2006. In 2007, in Capitala culturala
europeana se asteapta la cel putin 500 de mii de turisti. Patru noi hoteluri sint in curs
de finalizare.  "In 2007 ar urma sa se cheltuiasca in total in jur de 90 de milioane de
euro", afirma Cristian Radu, coordonatorul general al proiectului. Banii vin din doua
directii: de la bugetul de stat, prin Ministerul Culturii si din visteria primariei. Banii se
cheltuiesc pe programe culturale si programe de infrastructura (reablitarea cladirilor
de patrimoniu si modernizarea infrastructurii civile).
Pe tot parcursul anului 2007 Sibiul va fi capitală culturală europeană. Un statut care a
adus oraşului, cu mult înainte, fonduri considerabile, pentru refacerea infrastructurii şi
reabilitarea clădirilor. Primarul Sibiului, Klaus Johannis, spune însă că lucrările vor
mai dura 20 de ani şi că ar mai fi nevoie de 500 milioane de euro. Şi modernizarea
aeroportului, începută tot pentru Capitala Culturală Europeană, va costa mai mult cu
45 de milioane euro, dar, măcar, primul terminal va fi gata până în vară.

În 2004, pe cînd România era încă departe de aderare, Sibiul a obţinut cu sprijinul
Luxemburgului, acest statut privilegiat. Astfel, în acest an, Sibiul şi Luxemburgul sunt
Capitale Culturale Europene asociate, iar autorităţile sibiene speră să atragă
aproximativ un milion de turişti din ţările Uniunii. În oraş, se vor desfăşura pe toata
durata anului, peste 200 de programe culturale.

Patricia Popescu, clasa a X -a C

FAŢA NECUNOSCUTĂ A LUI VOLTAIRE

18
Traducatoarea lui Voltaire

Cand Voltaire a aflat de lucrarea lui Isaac Newton

Principia Mathematica, a fost mai mult decat curios
sa o citeasca. Dar cum nu exista nici o traducere in
franceza, libertinul ganditor nu a ezitat sa o
convinga pe una dintre iubitele sale sa talmaceasca
masivul op, pentru ca Voltaire sa il poata comenta.
Ironic sau nu, dar a fost prima data cand scrierile lui
Newton ajungeau si in cultura franceza.

Voltaire si Helvetius

In 1758 filosoful francez Claude Adrien Helvetius a

scris un amplu tratat intitulat De l'esprit in care sustinea teoria lui John Locke despre
tabula rasa - toti oamenii se nasc egali, diferentiindu-se in timp datorita influentelor
educationale. Dupa cum scria filosoful, "Adevarul este o torta, care luceste in ceata
fara a o imprastia". Voltaire, care cu 30 de ani in urma fusese nevoit sa se auto-exileze
in Anglia, a citit cartea si i-a dat autorului un sfat : "Cartea ta este dedicata
intelepciunii si ratiunii. Ar fi mai bine pentru tine sa fugi din Franta cat mai ai timp".

3 MUZEE DIN SIBIU

Muzeul Bruckental
   Primul muzeu din Romania s-a deschis oficial in anul 1817 la doar 7 ani de la
deschiderea Galeriei Nationale din Londra, cuprinzand initial 1090 picturi din colectia
particulara a baronului Samuel Brukenthal. Colectiile de arta europeana ale baronului
Samuel Brukenthal au fost deschise publicului inca din 1790, cu 3 ani inaintea
deschiderii Muzeului Louvre. In 1773 galeria Brukenthal era mentionata in Almanach
von Wien a doua dupa galeria de tablouri a principelului von Lichtenstein.
   In prezent muzeul are in componenta sa: Palatul Brukenthal, Muzeul de Istorie
Naturala, Muzeul de Istorie, Muzeul de Istoria Farmaciei, Muzeul de Arme si Trofee
de Vanatoare si Casa Artelor (sediul expozitiilor temporare de arta contemporana)
   Muzeul este gazduit in Palatul Brukenthal unul dintre cele mai insemnate
monumente in stil baroc din Romania. A fost inaugurata in 1788 ca resedinta oficiala
a baronului Samuel Brukenthal, guvernator al Transilvaniei in perioada 1777-1787.
Fatada pastreaza blazonul familiei iar in interior se gasesc numeroase obiecte

19
originale apartinand familiei Brukenthal.
Palatul gazduieste Galeria de Arta si Biblioteca Brukenthal.
Galeria de Arta are urmatoarele expozitii permanente: Galeria de arta nationala,
Cabinetul de Stampe, Colectia de Arta decorativa si Pinacoteca Brukenthal.
Muzeul de Locomotive cu aburi
   Muzeul de locomotive cu aburi Sibiu a fost inaugurat in 1994 si prezinta peste 35 de
exponate: Locomotive cu aburi (cale ferata normala), fabricate intre anii 1885 - 1959
in Romania la uzinele Domeniilor Resita si Uzinele Malaxa Bucuresti, si la uzinele
Henschel, Borsig, Schwartzkopff din Germania, Baldwin din SUA si altele. Doua
dintre aceste locomotive sunt functionale si folosite in diverse ocazii.                        

Muzeul Civilizatiei Transilvane ASTRA din Dumbrava Sibiului, este cel mai mare
muzeu in aer liber din Europa.
Muzeul se afla situat in Padurea Dumbrava la 4 km de oras. Muzeul a fost organizat
cu incepere din anul 1963 si are o suprafata de 96 ha si un circuit expozitional de 6
km.
Muzeul adaposteste monumente originale
reprezentative pentru sistemul de valori al
satului romanesc. Muzeul dispune si de un
numar impresionant de mori (de mana,
plutitoare, de vant, cu tractiune animala, etc.)
 Sonia Coca, clasa a XI -a A
EFECTUL DE SERĂ

Pe măsură ce numărul populaţiei creşte, tot mai mult cărbune, ulei, gaz
(carburanţi fosili) şi lemn sunt arse pentru a produce energia necesară pentru
încalzire,gatit,transport,constructii şi pentru realizarea bunurilor necesare oamenilor şi
a obictelor de lux pe care şi le doresc.Unele noxe eliberate în procesul de ardere a
acestor carburanţi se numesc gaze de sear, deoarece se comporta in tocmai ca sticla
unei sere :las alumina sa patrunda ,dar retine caldura eliberata de pa suprafata
Pamantului.Ca rezultat ,ele conduc la incalzirea planetei.

20
 În ultimii 140 ani,clima Terrei s-a incalzit 1,1F.Oamenii de ştiinţă sunt de
parere ca aceasta crestere de temperatura va continua,si dupa toate asteptarile,pana la
mijlocul secolului urmator va ajunge la valoarea de 1.5-4.5C.Aproximativ jumatate
din gazele de sera care patrund anual in atmosfera raman acolo.Aceasta inseamna
sporirea cantitatii gazelor de sera si se asteapta incalzirea incontinuare a planetei.
Gazele deja existente in atmodfera trebuie sa retina cadura produsa de razele
de soare reflectate de pe suprafate Pamantului.Fara aceasta , Pamantul ar fi atăt de
rece(cu temperatura medie de 0 F) încât ar îngheţa oceanele si ar muri toate
vieţuitoarele, cea ce demonstrează că fară aceste gaze nu am supravieţui.Dar
,cerecetatorii sunt îngrijoraţi de creştera temperaturii care se va produce în secolul
urmator şi după ,din cauza acestor gaze.
Bioxidul de carbon este gazul responsabil pentru aproape jumatate din
încalzirea globală din ultimi 140 de ani.El se echilibrează la arederea carburanţilor
fosili şi prin incendierea padurilor tropicale pentru construcţia de fereme şi
oraşe.Copaci mai puţini înseamnă mai mult bioxid de carbon în aer căci copacii
inspiră acest gaz pe masura ce cresc.
Alte gaze de sera importante sunt CFC, metanul,oxidul de azot,ozonul şi
vaporii de apa.
La fel şi frecvenţa gazurilor de cancer de piele este în crestere.Motivul este
stratul de ozon deteriorat,care nu mai reţine radiaţiile ultraviolete nocive.
Gazele de sera, rezultate din procesele industriale şi din agricultură
dereglează echilibrul atmosferic.Reţine gazele infraroşii şi le reflectă pe suprafaţa
Pământului.In consecinţă creşte temperatura medie globală.

GAURA DIN STRATUL DE OZON

Anual, între septembrie şi noiembrie,stratul de ozon din

atmosfera,deasupra Antarcticii se subţiază dramatic.Agenşii poluanţi
în special chimicale numite cloro-fluoro-carboni(CFC)distrug
ozonul,la apariţia soarelui în urma iernii polare întunecate si lungi.In
ozon s-a produs o gaura de dimensiunea Statelor Unite şi adancă
precum Everestul.CFC erau utlizaţi mai de mult,în spray-urile cu aerosoli,în spuma de
plastic folosită la împachetarea alimentelor ,ca agent frigorific ,în frigidere şi la
sistemele de aer condiţionat ale maşinilor.Ozonul filtrează marea majotitate a
ultravioletelor care pot cauza arsuri solare , cancer de pilele şi înpiedica creştera
culturilor.
Alte gaze nocive pentru stratul de ozon : hidricarburi clorinate , freoni,
detergenţi şi polistroni.Aceste gaze se ridica ,se descompun formandu-se cloridioni
care atcă şi distrug stratul de ozon.Oamenii de ştiinţa au descoperit catastrofa în anul
1985. Ei au fost îngrijoraţi ca stratul de ozon s-ar putea rarefia şi în alte parţi ale
globului, crescând nivelul radiaţiilor nocive.Din nefericire, cu zeci de ani mai târziu ,
în 1995, s-au mai descoperit alte doua gauri în stratul de ozon : una deasupra Arcticii
şi una desupra Europei de Nord.Frecvenţa gazurilor de cancer de piele este în
creştere.Motivul este stratul de ozon deteriorat, care nu mai reţine radiaţiile
ultraviolete nocive.
O mare gaura în ozon se dezvolta deasupra Antarcticii, timp de cateva luni,
în fiecare an.

21
 PLOILE ACIDE

Gazele se amesteca cu umezeala din aer şi precipitatiile devin acide, făcându-le

asemanatoare citronadei. Ploaia acidă distruge animalele şi plantele.Ele spală
nutrientii de pe sol, frunze şi ace, iar acestea se îgalbenesc şi mor.Aluminiul eliberat
de ploi slabeste radăcinile copacilor, favorizand distrugerea lor.Păduri întrgi au
disparut din aceasta cauza. Este si mai rau daca ploaia acida ajunge în râuri sau lacuri,
pentru ca acestea transporta otrava la distantă omrând si cele mai mici orgamisme.
Pestii sunt determinati de aluminiu sa produca o mucoasa lipicioasa care le infunda
branhiile şi îi ‘sufoca ‘ , în cele din urma.Apele acide distrug şi icrele.
Dupa oamenii de stiinţă, pana în anul 2000 doar în S.U.A si Canada vor fi
50000 de lacuri moarte biologic.Dereglarea echilibrului natural a atmosferei nu poate
decât să dauneze Pământului.Din cauza încalziri globale va creste nivelul mărilor,
regiunile situate mai jos fiind înghitite de apa.Este de asteptat ca apa sa acopere oraşe
ca Londra sau New York.Poluarea resurselor de apa poate atrage dupa sine izbucnirea
unor epdemii, aparitia unor boli grave şi moartea.Sunt modificate şi raporturile
reprezentării precipitaţiilor : regiuni imense vor fi secate complet,ducând la foamete
şi pierderea multor vieţi omeneşti.
Ploile acide distrug culturile, omoara peştii prin otravirea lacurilor şi
faramiţarea pietrelor.Copacii îşi pierd frunzele şi , în final mor.Aceste păduri situate
pe graniţele ceho-poloneze arată parcă ar fi fost lovite de bomba atomică.Ele eu fost
distruse de ploile acide datorate poluării industriale din fostele ţari comuniste.

Prof. Aurel Săseanu

DESPRE SFÂNTUL VALENTIN

22
14 Februarie este ziua in care oameni sarbatoresc de pe intreg globul  trimitand urari
de dragoste si de prietenie. Dragostea si stima sunt exprimate de cadouri, iar printre
cele mai populare sunt florile si bomboanele de ciocolata. Chiar si copii fac schimb in
fiecare an de felicitari cu inimioare si cupidoni. Toata lumea cunoaste aceasta
sarbatoare ca fiind cea mai romantica sarbatoare a anului. Povestea acestei frumoase
traditii este legata exclusiv de un personaj cunoscut ca Sf. Valentin.
Valentin a fost un preot catolic care a trait in Roma secolului trei. Imparatul Romei pe
vremea aceea era Claudius II si avea probleme cu recrutarea soldatilor pentru armata
sa, deoarece soldatii erau deseori trimisi in teritorii indepartate si separati de sotiile si
familiile lor. Barbatii insa erau fermi si nu vroiau sa fie despartiti de persoanele iubite.
Frustrat si nervos, Imparatul Claudiu a hotarat ca doar barbatii necasatoriti si care nu
aveau nimic de pierdut sa fie recrutati. Solutia sa la aceasta problema era sa declare
casatoriile ilegale. Tinerii nu au acceptat aceasta lege iar cei indragostiti au gasit
alinare la preotul Valentin, care era mai mult decat doritor sa ii casatoreasca in secret.
Din nefericire, Valentin a fost descoperit si apoi arestat de Claudius, care l-a inchis si
l-a condamnat la moarte. Un gardian care il simpatiza pe Valentin i-a permis fiicei
sale sa il viziteze pe Valentin. Cei doi s-au imprietenit rapid, iar inainte ca sentinta la
moarte a Sfantului Valentin, acesta i-a dat fetei o scrisoare semnata „De la al tau
Valentin”. Acest mesaj simplu este precursorul sarbatorii de Sfantul Valentin.
Mai tarziu Vaticanul l-a sanctificat pe Valentin. In anul 496 Papa Gelasius a declarat
ziua in care a murit Valentin, 14 Februarie 270, ca fiind o zi pentru exprimarea
sentimentelor de dragoste, sarbatorind puterea lumii spirituale asupra lumii materiale.
In Evul Mediu sarbatoarea de Sf. Valentin era una din cele mai populare sarbatori din
Europa. Pe cand era inchis in Turnul Londrei in anul 1415, Charles, Ducele de
Orleans, i-a trimis sotiei sale o felicitare de Sf. Valentin, lucru care se practica si
astazi.
Peste tot in Europa indragostitii isi faceau diferite
cadouri pentru a-si exprima devotamentul si iubirea
unii fata de altii in aceasta zi speciala. In Wales, in
lingurile de lemn erau sculptate inimioare si cheite
pentru a arata celui carui ii este destinat cadoul, cum
sa daschida inimile celor iubiti. Erau extrase nume
din urne si apoi lipite pe manecile hainelor, pentru
a-si declara iubirea pentru Valentinul ales. Barbatii

23
daruiau haine femeilor, iar daca acestea acceptau, se logodeau. Cu toate ca aceste
obiceiuri nu au supravietuit trecerii timpului, aceasta sarbatoare neoficiala este una
din cele mai populare ale anului. Astazi trimitem felicitari si facem cadouri flori si
bomboane persoanelor iubite. Indragostiti din toata lumea sarbatoresc prin cine la
lumina lumanarilor. Pentru toate aceste obiceiuri frumoase trebuie sa ii multumim
Sfantului Valentin. Dragostea este cu adevarat sublima.
Vlad Dobra, clasa a X-a A

ISTORIA HALLOWEEN-ULUI

Originile Halloween-ului dateaza de pe vremea

celtilor. Acestia care au trait in urma cu 2000 de ani
in zona in care se afla acum Irlanda, Anglia si nordul
Frantei. Ei sarbatoreau venirea Anului Nou pe 1
noiembrie. Aceasta zi era considerata ca fiind
sfarsitul verii si al recoltelor bogate si inceputul unui
nou anotimp intunecat, friguros: iarna. Celtii asociau
aceasta perioada a anului cu moartea.
Ei credeau ca in noaptea dinaintea Anului Nou
granita dintre lumea viilor si cea a mortilor disparea.
In noaptea de 31 octombrie sarbatoreau festivalul
Samhain.
Se credea in in cursul acestei nopti fantomele celor
morti se intorceau pe pamant pentru a le face rau
celor vii. Aceasta noapte era noaptea in care druizii (preotii celti) faceau predictii
asupra viitorului. Pentru o populatie dependenta de o lume naturala, aceste profetii nu
faceau decat sa le ofere confortul necesar pentru o iarna lunga si friguroasa.
Pentru a comemora acest eveniment druizii organizau focuri imenese in care
sacrificau animale. Ei spuneau ca sacrificarea acestor animale era o ofranda adusa
zeilor. Pe toata durata acestor serbari oamenii purtau costume pe care si le
confectionau din piele si capete de animale.
Dupa stingerea focurilor ei pastrau cenusa acestora si o considereau drept o amuleta
care ii va proteja de lucrurile rele din lume si mai ales de perioada rece a iernii.
In jurul anului 43 inainte de Hristos, romanii au cucerit majoritatea teritoriilor celtilor.
In decursul a patru sute de ani cat au dominat aceste teritorii, doua festivaluri de
origine romana s-au combinat cu Samhain, festivalul celtilor.
Primul festival era Feralia. Acesta se sarbatorea intr-una din zilele lunii octombrie.
In aceasta zi romanii sarbatoreau scaparea de moarte.
Al doilea festival se tinea in cinstea zeitei Pomona, zeita fructelor si a pomilor.
Simbolul acestei zeite este marul si combinarea acestui festival cu cel al celtilor
explica de ce de Halloween se practica obiceiul prinderii merelor cu dintii dintr-un bol
mare cu apa.
In jurul anului 800, influentele crestinismului au ajuns si pe teritoriile celtice. In
secolul 7, preotul Boniface IV a hotarat ca ziua de 1 noiembrie sa fie dedicata tuturor
sfintilor. In aceasta zi se aduceau ofrande zeilor si martirilor. In zilele noastre s-a
ajuns la concluzia ca preotul voia sa inlocuiasca festivalul celtilor cu o sarbatoare care
sa respecte religia crestina.
Aceasta sarbatoare era numita sarbatoare tuturor sfintilor, iar noaptea dinaintea ei
(noaptea festivalului Samhain) era numita ajunul tuturor sfantilor (All Hallow Eve).
De la aceasata denumire s-a ajuns la cea de Halloween. Mai tarziu, in jurul anului

24
1000, biserica a hotarat ca ziua de 2 noiembrie sa fie dedicata tuturor spiritelor.
Aceasta zi a fost dedicata mortilor. Ea era celebrata asemanator Samhain-ului: cu
focuri mari, parade si deghizari in costume care reprezentau sfinti, ingeri si demoni.
Cele trei sarbatori (ajunul zilei sfintilor, ziua sfintilor si ziua sufletelor) au fost numite
Hallowmas.

Lucian Tudora, clasa a IX-a C

CAPITALA CANADEI

Cuibarita pe malurile majestuaselor rauri

Ottawa, Rideau si Gatineau, capitala Canadei
este una dintre cele mai frumoase capitale ale
lumii. Ottawa este un mare centru tehnologic si
economic si una din pricipalele destinatii
turistice.
De asemenea, Ottawa are o cultura bogata si
un patrimoniu cu multe institutii nationale,
parcuri, canale de apa si cladiri in stiluri
arhitecturale clasice.
Capitala Canadei este de asemenea sediul unui
foarte mare numar de ambasade straine si este
recunoscuta ca un centru academic si de
pregatire profesionala. Orasul este un mediu
deschis si primitor pentru toate culturile lumii,
oferind servicii in engleza, franceza si o
multime de alte limbi straine.
Iata cateva informatii despre capitala Canadei,
Ottawa :
- Avand o populati de peste 1,2 milioane locuitori, capitala este ca marime, a patra
zona urbana din Canada.
- Printre corporatiile care isi au sediul in Ottawa mentionam: Nortel Networks,
Alcatel, Cognos, Tundra, Cisco, Mds Nordion si Endtrust.
- In capitala se afla sediile Guvernului Canadei, Parlamentului, Senatului si Curtii
Supreme de Justitie a Canadei.
- Anual, in jur de 7,3 milioane de turisti viziteaza capitala Canadei, si cheltuie peste
1,18 miliarde de dolari anual.
- Recent, Ottawa a fost trecut pe locul 18 in topul 200 al oraselor cu cea mai ridicata
calitate a vietii. Un alt studiu catalogheaza capitala ca orasul cu preturile cele mai
scazute din Canada si America de Nord.
- In Ottawa 50% din locuitori vorbesc engleza, 32% vorbesc franceza, iar restul
procentelor sunt impartite intre spaniola, italiana, portugheza, chineza si araba.
Repere si institutii
Cateva dintre reperele si institutiile cele mai importante ale capitalei Canadei sunt:
Castelul Laurier din centrul capitalei, Cladirile Parlamentului, Sussex Drive nr. 24 –
resedinta Primului Ministru al Canadei, Sala Rideau – resedinta Guvernatorului
General al Canadei, Galeria Nationala a Canadei, Muzeul Razboiului, Muzeul
Canadian al Stiintei si Tehnologiei, Muzeul Aviatiei Canadei, Muzeul Canadian al
Naturii, Arcul de triumf, Monumentul National al Razboiului, Mormantul Soldatului

25
Necunoscut, Monumentul Mentinerii Pacii, Tributul Canadian pentru Drepturile
Omului si Hotelul Fairmont.
Geografie si clima
Ottawa, capitala Canadei, include multe zone urbane, principala zona urbana
extinzandu-se spre est si include fostele orase Gloucester, Nepean si Vanier. Aceasta
zona urbana este inconjurata de o centura de verdeata, administrata de Comisia
Nationala a Capitalei (NCC), consta in mare parte din copaci, gazon si mlastina.
Unsprezece comunitati orasenesti istorice au constituit Capitala Canadei, din care
zece sunt din districtul Carleton iar una din
Russel. Cele zece comunitati sunt
Cumberland, Fitzroy, Gloucester,
Goulbourn, Huntley, March, Marlborough,
Nepean, North Gower, Osgoode si
Torbolton.
Ottawa are o clima continentala umeda cu
temperaturi in jur de 37°C vara si pot
ajunge pana la -30°C iarna. Este a saptea
capitala a lumii cu cele mai scazute
temperaturi. Anual, orasul primeste in jur de
235 de cm de zapada. Poleiul este de
asemenea un fenomen des intalnit in
Ottawa, iar verile sunt calduroase si umede si
de obicei destul de scurte ca durata.
Principalele evenimente din Capitala
Canadei sunt : Mandria Capitalei, este un
festival ce serbeaza comunitatea
homosexuala din Ottawa, Ontario, si
Quebec, Festivalul de Dans al Canadei,
Carnavalul culturilor, Festivalul de Muzica Folk al Canadei, Festivalul Intrecerii
Barcilor Dragon, Festivalul International al Copiilor, Festivalul International de
Hockey, Witerludiul – carnaval anual sustinut iarna, Festivalul Lalelelor – in fiecare
an capitala Canadei primeste cadou din partea familiei regale a Olandei, cateva sute
de mii de lalele, Ziua Nationala a Canadei – una din cele mai importante sarbatori ale
capitalei, si o multime de astfel de festivaluri si sarbatori care atrag milioane de turisti
anual.
Patricia Popescu, clasa a X -a C

PICASSO ŞI HOŢUL

Se spune ca Pablo Picasso, marele maestru al artei, a surprins un hot in locuinta sa.
Intrusul a reusit sa fuga, dar artistul i-a retinut figura si a predat politiei o schita a

26
portretului acestuia. Pe baza desenului politia a fost nevoita sa aresteze cativa suspecti
: o calugarita, ministrul Finantelor, o masina de spalat si Turnul Eiffel.

ARTA ŞI FURTUL

In luna februarie a lui 2003 fotograful german Gerhard Zerbes a

deschis o expozitie intitulata KlauKult (Cultul Furtului). Vizitatorii
nu puteau sa cumpere nici macar o singura lucrare, spre dezamagirea
admiratorilor artistului. Cu toate acestea, cei care se simteau in stare
sa scape de sistemele de supraveghere si de paznici puteau sa incerce
sa fure exponatele. Zerbes chiar a spus ca spera ca in acesta fel sa
stimuleze creativitatea vizitatorilor, care se puteau alege cu o
fotografie pretioasa cu putin risc si indrazneala.
Cătălina Cărămizaru, clasa a IX-a D

ZIUA INTERNAŢIONALĂ A FRANCOFONIEI

In fiecare an pe 20 martie se sarbatoreste Ziua Internationala a Francofoniei in toate

tarile care au franceza ca limba oficiala, de cultura, de lucru sau de comunicare
internationala. Sarbatoarea a fost creata in 1998 pentru a sarbatori diversitatea tarilor
fracofone si limba franceza care le leaga.
Romania a intrat in Miscarea Francofona in 1991 cu statutul de Observator, iar doi ani
mai tarziu a devenit membru cu drepturi depline. Tara noastra a preluat presedentia
Francofoniei in cadrul celui de-
al XI-lea Summit al
Francofoniei desfasurat la
Bucuresti in septembrie 2006,
urmand sa detina aceasta
functie pana in octombrie 2008.
Franceza este limba oficiala a
32 de tari de pe 5 continente,
este una din limbile oficiale

27
folosite de zeci de organizatii internationale (printre care Uniunea Europeana,
Organizatia Natiunilor Unite, Consiliul Europei, Crucea Rosie, Organizatia
Internationala a Comertului, Amnesty International, Interpol sau Comitetul Olimpic
International) si este a doua limba straina predata in scoli, dupa
limba engleza.
Din Organizatia Internationala a Francofoniei fac parte in prezent 55 de state membre,
2 state cu statut de membru asociat si 13 state cu statut de Observator.
Conform unui raport privind fracofonia in 2006 -2007, 128 de milioane de oameni
vorbesc franceza fluent sau o folosesc in mod regulat si 100-110 milioane de oameni
de toate varstele care locuiesc in tari ne-francofone invata aceasta limba.

Patricia Popescu, clasa a X -a C

CĂLUŞARII – DANS POPULAR SAU RITUAL MAGIC ?

Cu origini necunoscute, pierzându-se în timp undeva prin
epoca pre-romanã, cãluşul este considerat de specialişti cel
mai vechi şi mai spectaculos dans popular românesc. Din
pãcate, prea puţini ştim ce poveste fantasticã se ascunde în
spatele acestui dans magico-mitic. Cã dacã am şti, nu s-ar mai
povesti nimic despre iele ce furau minţile oamenilor, în jurul
Rusaliilor şi flãcãi care alungau duhurile rele printr-un ritual
secret.

Cal sau cãluş? – capodoperã imaterialã a omenirii

Ce ne amintim, majoritatea dintre noi, când auzim cuvântul „cãluşarii” este un dans
folcloric, înflãcãrat, reprezentativ -ce-i drept- pentru folclorul românesc, dar care nu
ne dezvãluie mare lucru din marele sãu secret.
Jocul cãluşarilor este, nu numai cel mai „bãtrân” dar şi unul din cele mai complexe
dansuri autohtone, mesajul pe care ni-l aduce din acele vremuri fiind îmbrãcat într-un
strai mitic şi arhaic. Ba, aş spune cã se situeazã undeva la marginea legendei, de aceea
cu siguranţã nu pot spune nici specialiştii de unde i se trag rãdãcinile. De aici şi
multele controverse.
Din punct de vedere etimologic, cuvântul ar putea veni de la "cal", care joacã un rol
în acest ritual. Alţi specialişti susţin cã, în ciuda coincidenţei fonice, „calul” nu este
specific nici pentru structura coregrafic-ritualicã, nici simbolicã. Cuvântul "cãluş"
pare a se apropia prin "taciturnitatea de baza a dansatorilor şi cu discreţia rostirii de
cãtre stareţ a comenzilor" de originea etimologicã. Obiceiul a existat probabil în toatã
ţara, dar a supravieţuit pânã astãzi cu precãdere în sudul ţãrii, în vatra Ţãrii
Româneşti, a leagãnului geto - datic.

Jocul pe bat al unui vestit vataf, Ilie Paduroiu, (Prisaca, jud. Olt)

Cãluşul românesc a fost inclus de UNESCO, la

sfârşitul anului trecut, pe lista capodoperelor
imateriale ale omenirii, alãturi de 43 de alte datini şi
obiceiuri strãvechi din toatã lumea. Recunoaşterea

28
aceasta vine într-un moment oportun, pentru cã anii de comunism şi de negare a
tradiţiei şi a credinţei au transformat deja dansul cãluşarilor într-un produs
comercial. Înscrierea pe lista UNESCO a patrimoniului mondial imaterial constituie,
face cunoscut lumii întregi o fãrâmã preţioasã a tradiţiei româneşti, contituind astfel o
şansã pentru supravieţuirea sa.

Hora cãluşarilor – leac împotriva bolilor sau cult al soarelui?

Se bãnuieşte cã la originea dansului s-a aflat o practica magicã prin care erau
vindecaţi cei care sufereau in special de afecţiuni psihice. Chiar şi pânã în zilele
noastre bolile psihice sunt puse în seama demonilor! Pe vremuri erau considerate ca
fiind provocate de fiinţe fantastice, numite în credinţa popularã "Iele", sau "Rusalii".
De aceea de acest joc, al caluşarilor, este legatã sãrbãtoarea numitã ori

"Cincizecimea", ori, Pogorarea Sfantului Duh", sau - cea mai cunoscutã

denumire popularã - "Rusaliile".

Costumele cãluşarilor au semnificaţii magice,

panglici colorate, clopoţei, iar la steagul lor se
leaga pelin, busuioc si usturoi, plante considerate
şi ele magice ( sã ne amintim doar de vampirii care
ne bântuie, zice-se, Carpaţii sub Dracula) şi care îi
apara pe dansatori de duhurile rele. Caluşarii
pregãtesc „jocul” printr-o gamã de ritualuri, care
amintesc de fapt de pregãtirea sufleteascã
creştinilor pentru a întâmpina o sfântã sãrbãtoare:
postul, abstineţa, ruga. Se spune cã bãrbaţii care
doreau sã intre în ceata de caluşari se adunau cu o saptamâna înaintea Rusaliilor, în
afara satului, la malul unei ape, unde depuneau juramântul prin care se legau sã
respecte regulile grupului. Calusarii trebuiau sa traiasca timp de o saptamâna în cel
mai sacru mod. Ceata, formatã din noua sau 11 cãluşari, era condusã de un „vataf” sau
„stareţ”, cãruia toti îi erau supusi. Dupã vãtaf urma primul cãlucean, care poarta în
mâna un chip de cal sculptat, care este pus într-un mâner; stegarul este purtatorul
steagului caluşarilor; mutul - i se spune asa pentru ca el tace tot timpul jocului, fiind
persoana comicã a cãluşarilor, adesea el este mascat şi îmbrãcat caraghios. De nebuni
nu se mai ating nici ielele nebune, ca nu mai au ce minte sã rãpeascã, aşa cã „mutul”
este cel care poarta în mâna un bici, cu care loveste în juru pentru a alunga toate
duhurile rele. Se întâmpla ca nici cãluşarii sã nu vorbeasca timp de o saptamâna, atât
cât tine jocul. Caracterul ezoteric al acesui obicei strãvechi se regãseşte în ritualuri
magice, jurãminte care leagã participanţii între ei, formule mistice care se rostesc.

29
Bolnavii îi asteptau nerabdatori sã vinã, sa treaca peste ei, cu credinţa cã se vor
vindeca de boalã. Unii sunt luaţi în cercul cãluşarilor, aceştia învârtindu-se pâna la
epuizare în jurul lor, pentru a ameţi ielele şi a le alunga definitiv din mintea bolnavã.
Aceastã imagine aminteşte de alte tradiţii necreştine, dansul triburilor „pãgâne” prin
care erau „înduplecaţi zeii” sã vindece, sã salveze, sã de-a ploaie sau sã scape de
nenorociri. De asemenea, se credea cã prin intrarea în hora caluşarilor a tinerelor fete,

acestia alungã nenorocul şi le grabesc şansele de cãsãtorie. O fatã, care stãtea mult
nemãritatã era conisderatã a fi bolnavã sau blestematã de aceea cãluşarii erau şi
dezlegãtori de blesteme. Aceste credinţe şi-au pierdut semnificatia de-a lungul
timpului, fiind considerate de unii doar superstiţii.
Credinţa popularã spunea cã aceşti dansatori magici aduc fertilitate şi prosperitate
comunitãţii. De asemenea, mamele îşi dãdeau pruncii cãluşarilor pentru a-i purta pe
braţele lor, ca sã creascã mari, voinici şi feriţi de boli tot timpul vieţii. Cãluşarii nu
erau fiinţe supranaturale sau imuni la cântecul ielelor,
nefiind feriţi de pericole. Ei trebuiau sã doarmã doi câte
doi, şi numai sub acoperişul bisericilor, pentru a fi
ocrotiţi de sfinţi. Odatã intrat în ceata cãluşarilor,
bãrbatul nu mai putea ieşi 9 ani, altfel el riscând sã fie
“muncit” de iele.
Un alt aspect important în acest ceremonial mistic este
faptul cã este legat de soare. Cãluşarii danseazã numai
când este soare. Din nou se fac trimiteri la alte tradiţii
cultul soarelui la egipteni şi alte popoare care confereau
soarelui puteri supranaturale. Prin jocul lor în cerc în
timp ce este soare, ei nu fac altceva decât cer punerea în
practica a puterii soarelui asupra ielelor. Speculaţii se
pot face la nesfârşit. Cãluşul poate fi considerat şi ca un
mesaj ascuns din trecut asupra originii universului, hora
cãluşarilor "ar imita învârtirea stelelor în jurul soarelui
sau al lunii". Dar de unde sã fi ştiut strã-strãbunii noştrii de acum mii de ani de acest
aspect?
Poate cã mai sunt necesare câteva secole pânã la obţinerea unui rãspus la aceastã
întrebare. Oricum ar fi, importatã este pãstrarea acestei tradiţii preţioase, asigurarea
continuitãţii ei, nu numai „din gurã-n gurã” şi din tatã în fiu aşa cum se fãcea în trecut
ci şi cu sprijin financiar. În societatea nostrã modernã nimic nu trece de zeul „ Ban”

30
nici mãcar un ritual magic care a învins iele nebune de-a lungul secolelor. Statul
român va fi obligat sã investeascã anual sume de bani (în jur de 50.000 de euro pe o
perioadã de 5 ani) pentru a sprijini formaţiile de cãluşari şi a-i încuraja pe cei din
zonele unde se mai pãstreazã acest obicei sã-l perpetueze în continuare.

31
Dans popular românesc de flacai, executat mai ales ca forma coregrafica rituala in
Saptamana Rusaliilor; in ceea ce pastreaza nealterat si autentic rural, Jocul Calusarilor
pare dintre cele mai vechi si mai complexe dansuri autohtone, cu incarcatura sa de
mesaj mitic arhaic. Etimonul e insa discutabil; cel propus in mod curent: cal, nu pare
caracteristic nici pentru simbolul dansului, nici pentru structura sa coreografic-rituala;
totusi, sub aceasta influenta superficiala (mai ales din sursa “miscarii artistice de
amatori”, care nu o data a falsificat si a mixat traditiile folclorice), unele echipe
caluseresti ies in dans cu “caluti” de lemn sau de confectie butaforica; mai sigur pare
etimonul calus daca se face relatia cu taciturnitatea de baza si cu discretia rostirii sotto

voce de catre staret a comenzilor. Este greu de operat o decantare explicativa a tuturor
elementelor componente, de ex., a momentului specific de dans in genunchi, parand
un moment esential. Dansul calusarilor are o functie evident magica, ceea ce il scoate
in afara “originii cabaline”, prin care mai multi comentatori doresc sa sugereze ca ar fi
voprba de un dans cavaleresc; astfel, pentru Ovidiu Bârlea, “cel mai evident e
substratul cabalin” (de altfel, deloc evident), cu toate ca acelasi folclorist admite si o
dubla origine: “reiese cu claritate ca in practica calusarilor s-au contopit doua
reprezentari principale, una legata de venerarea ielelor (rusaliilor, vântoaselor, etc.),
cealalta de cultul cabalin” (Eseu despre dansul popular românesc, Bucuresti, 1982, p.
41). Cultul cailor nu e insa specific dacilor sau tracilor in genere, cum este pentru
celti; iar prezenta unei puternice formatiuni celte pe teritoriul Transilvaniei, sub acest
raport, nu a lasat urme in traditia mitologica româneasca. Contopit probabil din mai
multe forme arhaice, Jocul Calusarilor a ajuns omogen (in ciuda variantelor sale) si cu
adevarat evidenta este originea lui magica, el reprezentand in primul rand un
ceremonial de magie profilactica impotriva bolilor aduse de Iele, fapt confirmat de
acea stranie conspiratie a muteniei, a pastrarii unui secret medical si a unui incognito
pentru ceata de dansatori, marcat chiar in unele regiuni (de ex., in Oltenia) de strigatul
de apel la prudenta: “I-auzi, i-auzi!”. Inca Dimitrie Cantemir considerase acest dans
(Caluczenii) drept unul in mare masura magic (superstitiosius), dansatorii avand fetele
acoperite, vesminte femeiesti si glasuri prefacute femeieste, purtand pe cap cununi de
pelin (planta apotropaica) si flori si agitand sabii in maini; ceata, dupa Cantemir, era
condusa de un staret si un primicer (acesta - un transmitator al ordinelor coreografice
catre ceata) (cf. Descriptio Moldaviae, pars II, cap. XVII). Astazi, in multe zone,
calusarii poarta pinteni si, pe pulpe, zurgalai, chiar mai frecvent decat pinteni; se prea
poate sa fie o adaptare a suetului ritmic pentru gonirea duhurilor rele (echivalent cu
toba samanica), nu insa din recuzita calului sau a calaratului (caci pintenii sunt o

32
inventie medievala tarzie). Oprindu-se asupra sabiilor amintite de D. Cantemir, Ov.
Bârlea crede a vedea in Jocul Calusarilor un dans coborâtor direct din dansul tracic al
sabiilor, descris de Xenophon (Anabasis, VI, I, 5-6); dar in descrierea lui Xenophon
tracii danseaza “cu arma in mana in sunetul flautului, in acest timp sarind sus si usor
si agitand totodata pumnalele”, iar intre dansatori se disputa o lupta simbolica de
competitie. Dansul tracic este un dans razboinic (asa cum se intalnesc multe tipuri, de
ex., dansul sabiilor din Caucaz) si nu are nimic comun cu Jocul Calusarilor. De altfel,
tot D. Cantemir ofera definitia sigura a caracterului magic al dansului: “Multimea
superstitioasa crede ca ei au puterea de a izgoni bolile cronice, iar vindecarea se face
astfel: dupa ce bolnavul s-a asternut la pamant, aceia incep sariturile lor si la un
anumit loc al cantecului, calca, unul dupa altul, de la cap pana la picioare, pe cel
culcat, in sfarsit ii sufla la ureche cateva cuvinte anume ticluite si poruncesc bolii sa
iasa” (loc. cit.). Dupa o informatie din Descriptio Moldaviae, ritualul dureaza 10 zile,
timp in care calusarii dorm numai sub stresini de biserici, din prudenta fata de Ielele
razbunoatoare. Jocul Calusarilor este panromân, fiind atestat in toate provinciile
dacoromâne, ca si in Macedonia. Exista totusi parerea (sustinuta mai ales de Mircea
Eliade) ca functia apotropaica a craniului de cal, infipt la tara in parul portii, anume
spre a launga Ielele de langa casa, ar atesta partial prezenta rituala a calului in jocul
caluseresc: dar cele doua acte magice, asemanatoare ca scop, sunt structural diferite ca
tehnica. Depasind chiar aceasta ipoteza cabalina alti cercetatori (indeosebi Romulus
Vulcanescu) incarca temeiul
mitic al calusarilor si cu
relictele unui cult solar
autohton, “caii caluseresti”
fiind considerati cai solari.

Sonia Coca, clasa a XI -a A

MĂNĂSTIREA
LAINICI

Loc de pelerinaj al
românilor din toată ţara,
Mănăstirea Lainici este
supranumită „mireasa"
din Defileul Jiului. De
Paşte, aici vin mii de
credincioşi, plini de
speranţă că Icoana Maicii
Domnului „Grabnic
Ascultătoare" îşi va
pogorî harul asupra lor.
Mănăstirea Lainici, sfânt
locaş aşezat pe Valea
Jiului, este situată sub
culme de munte. Aproape
toţi oamenii care trec în
susul şi în josul defileului
fac un popas, odihnindu-se sau doar răcorindu-se la umbra deasă a pomilor din curtea

33
sa. „Venind la noi, la Sfânta Mănăstire Lainici, credincioşii se apropie de bunul
Dumnezeu, iar aici sunt primiţi întotdeauna cu toată ospitalitatea. Se obişnuieşte şi
într-o casă ca, atunci când intri, stăpânul să te servească cu un pahar de vin şi ceva de-
ale gurii. La fel se întâmplă la Lainici", spune părintele Ioachim, stareţul sfântului
locaş.
"Mireasa" din defileu, denumită aşa pentru faţada de un alb puternic, Mănăstirea
Lainici a avut un trecut zbuciumat. Credincioşii spun cu pioşenie că locaşul a fost
crucificat de mai multe ori, trecând prin grele încercări.

Săptămâna Patimilor Mântuitorului

Îmbrăcaţi în haine negre, cei 35 de călugări ascultă răbdători spovedaniile
credincioşilor, îi adăpostesc şi îi hrănesc pe cei veniţi în pelerinaj să-şi găsească
liniştea. Călugării nu povestesc despre viaţa lor, unii trăiesc aici de zeci de ani, alţii
abia acum încep să pătrundă tainele vieţii monahale. În Săptămâna Patimilor,
călugării îi îndeamnă pe credincioşi să se apropie de bunul Dumnezeu prin post şi
rugăciune. Pentru ei, Paştele reprezintă cea mai importantă perioadă a anului. Mii de
oameni vin la mănăstire să se spovedească, pentru că porţile locaşului sunt
întotdeauna deschise călătorilor. „Această săptămână ne oferă prilejul să-L apropiem
pe Dumnezeu prin post şi rugăciune. Fiecare zi are importanţa ei şi este marcată prin
denii, cuvânt care înseamnă priveghere. Ne bucurăm că din ce în ce mai mulţi oameni
îşi îndreaptă paşii spre mănăstirea noastră, unde vor găsi mereu poarta deschisă",
povesteşte stareţul Ioachim.
Viaţa monahală este o chemare pe care a simţit-o fiecare din cei 35 de călugări ai
mănăstirii. Dar şi laicii... „Vin aici de ani de zile, aprind o lumânare şi mă spovedesc.
Este singurul loc din ţară unde sufletul mi se umple de o mare pace, mi-e bine, mă
simt mult mai aproape de Dumnezeu", ne spune, zâmbind, o femeie venită din
Petroşani la mănăstire.

De Paşte, la „Mireasa din Defileu"

Călugării care vieţuiesc aici se pregătesc din vreme pentru această sărbătoare. Ei ţin
cu sfinţenie postul, se hrănesc doar o dată pe zi, seara, când se roagă şi participă la
slujbele din biserică. Cu toate că ziua călugărilor începe imediat după miezul nopţii cu
o slujbă, dimineaţa, în razele soarelui primăvăratic, "Mireasa" defileului este mai
frumoasă ca niciodată. Albă, foarte îngrijită, biserica te
cheamă să-ţi deschizi sufletul în faţa puterilor şi harului
dumnezeiesc. Înainte de Paşte, ea se umple de
credincioşi, care vin să asculte slujbele din serile de
Joia şi Vinerea Mare. „La slujba de Înviere, care se va
oficia în curtea sfintei mănăstiri, vor participa, ca în
fiecare an, peste 4.500 de credincioşi. Vom sfinţi
Paştele, îl vom împărţi celor prezenţi, apoi vom intra în
biserică şi vom continua sfânta liturghie. Slujba va fi
oficiată de opt preoţi", ne-a povestit stareţul Ioachim.
Veniţi din toate colţurile ţării doar pentru a lua Paşte de
la Mănăstirea Lainici, credincioşii ascultă slujba
Învierii, una dintre cele mai frumoase liturghii. Cei care
nu au unde dormi sunt adăpostiţi, în sfântul locaş unde
primesc, gratuit, o cameră. „Cât voi fi stareţ, niciun
credincios pelerin nu va plăti ca să poată dormi şi mânca aici. Dăm mese la sute de
credincioşi, nu numai la oamenii fără adăpost, ci şi la cei care vin să se închine şi stau

34
mai mult. E Paşte, cu siguranţă la masa noastră vor sta 100 de credincioşi", a afirmat
stareţul Ioachim.

Părintele Adrian, de la Schitul Locurele

Părintele Adrian a fost duhovnic al Mănăstirii Antim, din Bucureşti, şi a venit la
Lainici în 2002. Are 94 de ani, fiind cel mai vârstnic călugar din ţară.
Locuieşte, împreună cu alţi doi călugări, la Schitul Locurele, situat pe vârful muntelui,
deasupra mănăstirii. Părintele Adrian s-a născut în Bucovina de Nord şi a fost rănit
foarte grav în război. Duhovnicul a stat în închisorile comuniste 12 ani şi a decis să se
călugărească la 31 de ani, după ce a fost rănit grav pe front. În ciuda tuturor
încercărilor la care l-a supus viaţa, părintele Adrian nu şi-a pierdut niciodată credinţa
şi speranţa.
Schitul Locurele se află la o distanţă de aproximativ cinci kilometri de Mănăstirea
Lainici, iar aici se poate ajunge doar pe un drum forestier. Aflat într-o poiană largă, la
o altitudine de aproape 800 de metri, a luat fiinţă în 1852.

Icoana Maicii Domnului, unică în România

În biserica cea nou construită se află încă din vara anului trecut Icoana Maicii
Domnului „Grabnic Ascultătoare", unicat în ţara noastră, adusă tocmai de la Muntele
Athos. Este o întruchipare imensă, neobişnuită, pictată pe lemn de santal şi acoperită
cu o mantie grea de argint aurit. Icoana e făcătoare de minuni. Noua biserică din
curtea mănăstirii este unică în lume datorită planului arhitectonic şi picturii interioare.
În anul 1990 a început construcţia, care are două planuri: biserica de la demisol şi cea
de deasupra ei. Tematica iconografică a bisericii de la demisol va fi destinată, potrivit
stareţului Ioachim, bisericii din Catacombe: viaţa creştinilor de la anul 1 până la anul
313, reprezentând majoritatea Sfinţilor şi martirilor din istoria bisericii din întreaga
lume. În pictura bisericii de deasupra se vor marca cele mai importante momente din
istoria bisericii creştine.
Lucian Tudora, clasa a IX-a

R EDACŢIA:

Vlad Dobra, clasa a X-a A, C.N.E. „Gh. Chiţu”

Sonia Coca, clasa a XI -a A, C.N.E. „Gh. Chiţu”
Patricia Popescu, clasa a X -a C, C.N.E. „Gh. Chiţu”
Cătălina Cărămizaru, clasa a IX-a D, C.N.E. „Gh. Chiţu”
Lucian Tudora, clasa a IX-a C, C.N.E. „Gh. Chiţu”

COORDONATORI:
Prof. Claudia Vărzaru, C.N.E. „Gh. Chiţu”
Prof. Nicoleta Mihai, C.N.E. „Gh. Chiţu”

35
Prof. Stela Neculai, C.N.E. „Gh. Chiţu”
Prof. Veronica Epingeac, C.N.E. „Gh. Chiţu”
Prof. Viorel Stalea, C.N.E. „Gh. Chiţu”
Prof. Marinela Săseanu, C.N.E. „Gh. Chiţu”

C OLABORATORI:

Prof. Stela Drăguţ, Şcoala Generală nr. 19

Prof. Mihaela Gheorghe, Liceul Teoretic „Henri Coandă”
Prof. Marius Cristian Ene, Liceul Teoretic „Henri Coandă”
Prof. Mădălina Urzică, Grupul Şcolar Industrial Energetic

T EHNOREDACTARE ŞI MACHETARE:

Prof. Petrişor Militaru

36
37