SDA 2019 - Șopîrleanu Maria Cristina

I. Mișcarea Modernă a fost un curent arhitectural apărut ca o reacție împotriva stilurilor

arhitecturale de la început de secol XIX considerate mult prea încărcate stilistic de către
promotorii Mișcării Moderne. Aceasta mișcare promova construirea unei arhitecturi
noi prin intervenții de tip tabula rasa care nu țineau cont de contextul în care
interveneau. În urma acestei mișcări au rezultate obiecte arhitecturale epurate de orice
ornament, cu forme geometrice pure în care predomina culoarea alb. Spre deosebire de
Mișcarea Modernistă, Regionalismul Critic promovează o arhitectură inspirată din
specificul local, atentă la context, construită din materiale locale. În timp ce Mișcarea
Modernă construia obiecte arhitecturale ce se doreau a fi cu valențe internaționale,
Regionalismul Critic militează pentru o arhitectură care nu poate exista în nicio altă
parte decât în locul pentru care a fost propusă.

II. Termenul identitate este definit in Dicționarul Explicativ al Limbii Române ca

„proprietatea de a fi identic cu sine însuși”. În continuare vom explica ce înseamnă
termenul de identitate folosit în relație cu termenul de loc, mai exact identitatea locului
care reprezintă suma tuturor elementelor, materiale și imateriale, care sunt sunt
caracteristice și definesc un loc: peisajul natural, amprenta umană (casele, străzile,
satele, orașele), anumite evenimente legate de acel loc, comunitatea locală, activitățile
specifice și alte elemente prin care acesta se diferențiază de alte locuri.

III. În perioada comunistă au avut loc o serie de demolări masive care au avut drept scop
eliberarea unor mari suprafețe de teren din interiorul orașelor pentru construirea
locuințelor colective socialiste sau a clădirilor administrative. Printre clădirile demolate
se observă și existența unui număr destul de mare de lăcașe de cult a căror distrugere
este cert că a însemnat o pierdere pentru comunitățile din jurul acestora. Dispariția
acestor biserici a însemnat și dispariția unor clădiri de patrimoniu cu mare importanță
istorică printre care și: Biserica Enei, Biserica Albă Postăvari, Mânăstirea Văcărești a
căror imagine se mai păstrează doar în fotografiile de epocă sau în memoria colectivă.

IV. Relația omului cu locul în care trăiește nu este o conexiune unidirecțională. Omul
transformă mediul înconjurător modelându-l pentru a se adapta nevoilor sale. Există
însă și o acțiune din direcția opusă, în sensul că nu numai omul transformă locul ci și
locul transformă omul. Locul generează moduri specifice de a trăi. Prin urmare, omul
construiește, interacționează și trăiește diferit în funcție de loc. Particularităție unei
comunități nu sunt întâmplătoare ele existând în strânsă legătură cu locul care le-a
generat.

V. Textul prezintă arhitectura vernaculară care este definită ca fiind o arhitectură făcută
de meșteri dupa modele populare tradiționale. Aceasta este caracterizată și de folosirea
materialelor și a tehnicilor de construcție locale. Textul menționează că arhitectura
vernaculară este prezentă și în mediul urban prezentând apoi mai multe stiluri
arhitecturale din care arhitectura tradițională continuă să se inspire: goticul,
modernismul sau clasicismul.
SDA 2019 - Șopîrleanu Maria Cristina