Arhitectura sub semnul integrării –Itinerarii arhitecturale și urbane semestrul 2

Șopîrleanu Maria Cristina SDA anul I

Fondul construit vechi - între abandon și un nou sens

(o comparație între Centrul Național al Dansului din Pantin și situația fondului construit vechi
din București)

„Cu locul, spațiul și timpul iau o valoare anume, unică; încetează să fie abstracții
matematice sau subiect estetic; primesc o identitate și devin o referință pentru existența noastră:
spațiu sacru și spațiu profan, spațiu personal și spațiu colectiv, natură și oraș, stradă și casă,
ruină și reconstrucție...”1

Ce se întâmplă însă în cazul locurilor abandonate, cu locurile care au încetat să mai fie o
referință în viața orașului? Cum pot primi aceste locuri o nouă identitate, un nou sens?
Un atfel de loc care și-a pierdut sensul inițial este Clădirea Centrului Administrativ din
Pantin, proiectată de arhitectul Jacques Kalisz ca un manifest împotriva arhitecturii burgheze.
Clădirea a fost abandonată la doar douăzeci de ani de la terminarea construcției devenind un spațiu
al nimănui, un vid de beton care nu mai participa la viața orașului.
În acest caz, clădirea a primit un nou sens prin conversia în Centrul Național al Dansului,
proiect realizat de arhitectele Antoinette Robain și Claire Guieysse. Acestea au reușit să modeleze
spațiul inițial pentru a primi noile funcțiuni fără a-i aduce modificări ireversibile, toate elementele
noi au capacitatea de a fi ușor demontabile. De asemenea, toate intervențiile proiectului de
conversie se citesc ca elemente distincte față de volumul inițial al proiectului, fară a nega însă
intențiile inițiale ale arhitectului. Dintre aceste intervenții cele mai importante sunt: marele perete
roșu dezvoltat pe verticală pe toată lungimea scării monumentale de beton, transformarea parcării
de la parter intr-o cutie neagră din panouri de aluminiu și controlul însoririi din săli cu ajutorul
unor sisteme de umbrire metalice pe fațadă. Cele două arhitecte reușesc, prin intermediul texturilor
și culorilor să introducă o serie de elemente care constrastează cu betonul, generând un dialog între
ce exista deja și între ce a fost adăugat în cadrul interveției de conversie, un dialog între trecut și
prezent. În același timp noua funcțiune a transformat clădirea dintr-un loc abandonat, al nimăui

1
VON MEISS, Pierre, De la Formă la Loc + Tectonica Introducere în studiul architecturii, Capitel Avangarde,
București, 2015, p. 191
Arhitectura sub semnul integrării –Itinerarii arhitecturale și urbane semestrul 2
Șopîrleanu Maria Cristina SDA anul I

într-un loc al comunității, un loc cu o nouă identitate și un nou sens, un loc care a redevenit o
referință pentru viața orașului.
În cazul orașului București problema fondului construit vechi abandonat este, din
nefericire, foarte extinsă de la ansambluri industriale ca Moara lui Assan, Fabrica de Bere
Bragadiru la o serie de clădiri pe Bulevardul Magheru: Garajul Ciclop, Cinema Patria și la
nenumărate locuințe din țesutul tradițional urban.

„Bucureștiul este – cu o vorbă a lui Andrei Pleșu - <<un oraș neiubit>>. Paseiștii
trăiesc doar cu fantasmele vechilor armonii senzoriale, pesimiștii i-au decretat de mult
dispariția, se așteaptă marele seism devastator.”2

Atitudinea față de fondul construit vechi, și de multe ori abandonat, din București ar trebui
să fie similară atitudinii din proiectul de conversie din cazul Pantin, unde s-a găsit un echilibru
între păstrarea imaginii inițiale a clădirii, noile intervenții și adaptarea la nevoile actuale ale
orașului. Prin intermediul conversiei multe dintre clădirile abandonate din București ar putea
deveni din nou referințe pentru comunitate, locuri cu sens care participă activ la viața orașului.
Câteva proiecte de acest fel dovedesc faptul că acest lucru este posibil și în cazul Bucureștiului:
conversia unor hale din zona Timpuri Noi în spațiu de co-working la Nod Makerspace și biblioteca
de materiale Mater sau conversia Bursei de Mărfuri, în cadrul proiectului The Ark, într-un spațiul
multifuncțional. Numărul acestor proiecte este însă în continuare mult prea mic raportat la numărul
de clădiri abandonate care sunt spații ale nimănui, rupturi în țesutul urban și al căror destin pare că
se dorește a fi dispariția, accidentală sau nu, pentru a face loc “noii arhitecturi”.

Bibliografie: PIPPIDI, Andrei, Case și oameni din București vol. 1, Humanitas, București, 2008
VON MEISS, Pierre, De la Formă la Loc + Tectonica Introducere în studiul architecturii, Capitel
Avangarde, București, 2015
Video: Architectures - Volume 8 – LE CENTRE NATIONAL DE LA DANSE / J. Kalisz, A.
Robain & C. Guieysse

2
MIHĂILESCU C., Dan în prefață la PIPPIDI, Andrei, Case și oameni din București vol. 1, Humanitas, București, 2008