Cap.

al III-lea: Condiţiile de forma ale căsătoriei

Condiţiile de formă pe care legea le impune cu privire la căsătorie, au drept scop, întocmaica şi
condiţiile de fond, să asigure încheierea unei căsătorii, ca bază temeinică a unei
familiitrainice.
Condiţiile de formă şi în special încheierea căsătoriei în faţa ofiţerului de stare
civilăconstituie forma recunoaşterii sociale a căsătoriei, premiza ocrotirii acesteia de către stat.
De asemeni, condiţiile de formă ale căsătoriei prezintă interes şi din punct de
vedere alsoţilor, încheierea căsătoriei reprezentând un moment deosebit de important în viaţa lor.
Condiţiile de formă ale căsătoriei se împart în formalităţi premergătoare sau
anterioareîncheierii căsătoriei şi formalităţi privind însăşi încheierea căsătoriei.
Toate formalităţile pe care legea le impune pentru a se putea încheia căsătoria, precum
şio p o z i ţ i i l e l a c ă s ă t o r i e s u n t p r e v ă z u t e î n s c o p u l d e a p r e î n t â m p i n a î n c h e i e r e a
u n e i c ă s ă t o r i i nevalabile sau nesănătoase.
Reglementarea formalităţilor care se îndeplinesc în vederea încheierii căsătoriei are dreptscop să
asigure consimţământul liber la căsătorie al viitorilor soţi, aceştia trebuind să-şi exprimevoinţa de a se
căsători în faţa autorităţii de stat competente1.
Totodată aceste formalităţi sunt menite să informeze pe ofiţerul de stare civilă
asuprastatutului civil al viitorilor soţi, care pe baza datelor astfel culese va putea verifica
dacă suntîndeplinite condiţiile de fond şi lipsa impedimentelor la căsătorie.
În sfârşit, datorită acestor formalităţi se vor pune în mişcare opoziţiile la căsătorie dacă vafi
cazul.

1) Comunicarea stării de sănătate

Prima formalitate premergătoare încheierii căsătoriei o reprezintă comunicarea reciprocă astării
de sănătate. Potrivit prevederilor art.278 NCC, căsătoria nu se încheie dacă viitorii soţi nu declara că
şi-au comunicat, reciproc, starea de sănătate. Aceste considerente nu sunt numai obligaţiide protecţie
1
In alte ţă ri formalită ţile premergă toare încheierii că să toriei sunt atât de numeroase şi
complicate, încât eleconstituie, în fapt, tot atâtea piedici la încheierea că să toriei prin liberul
consimţă mâ nt al viitorilor soţi.
Aceste formalită ţi, şi în special publicaţiile repetate la anumite intervale de timp,
sunt menite să dea pă rinţilor posibilitatea de a cunoaşte proiectul de că să torie al copiilor lor şi
de a-şi exercita la nevoie, dreptul lor deopoziţie, ori de a refuza să -şi dea consimţă mâ ntul; tot
astfel, aceste formalită ţi sunt menite să dea posibilitatea celor interesaţi de a semnala
existenţa unora din numeroasele impedimente, pe care legea le cunoaşte cu privire
lacă să torie.
J.Mazeud in Leçon de droit civil, vol. I, Ed.Montchrestien, Paris 1959, pag. 784 citează cuvintele
autoruluiunui proiect de lege care declara “numă rul demersurilor şi actelor... fă ră a vorbi de
cheltuieli, este aşa de mare încâ tsfâ rşeşte prin a obosi ră bdarea viitorilor soţi... Că să toria... este
un lux pentru clasele să race, lux de timp, lux de bani,care nu este la îndemâ na oricui”. Această
situaţie contribuie la înmulţirea cazurilor de concubinaj.
a soţilor, ci şi unele de ordin eugenic şi medical. Legiuitorul lasă la aprecierea viitorilor
soţidecizia privind încheierea căsăstoriei în condiţiile ăn care unul dintre ei suferă de o
anumită boală, realizând acest act în cunoştinţă de cauză2.
Comunicarea stării de sănătate poate fi privită din două perspective: pe de o parte, fiecare soţ are
dreptul să cunoască starea de sănătate a celuilalt soţ, iar, pe de altă parte, fiecăruia dintre soţi, îi revine
"obligaţia" de a-l informa pe celălalt soţ cu privire la bolile de care suferă.
Respectarea prevederilor art. 278 din Codul civil se realizează prin obligativitatea soţilor de a
depune, odată cu declaraţia de căsătorie, un certificat medical (certificat prenupţial) cu menţiunea "apt
pentru căsătorie", care cuprinde rezultatele unor examinări medicale: evaluare psihologică, analize de
sânge pentru depistarea bolilor transmisibile prin sânge (boli venerice, virusul HIV şi factorul RH) şi
radiografie pulmonara (pentru depistarea tuberculozei). Acest lucru nu înseamnă că oamenii bolnavi
nu se pot căsători, cu excepţia cazului când suferă de anumite boli pentru care exista dispoziţii legale
care opresc în mod expres incheieirea căsătoriei. Cel mai adesea, scopul acestor analize este unul de
monitorizare şi conştientizare, uneori cel bolnav neştiind că suferă de vreo boală3.
Necomunicarea stării de sănătate nu afectează valabilitatea căsătoriei. Încheierea căsătoriei în
lipsa certificatului prenuptinal ori a unui certificat medical expirat (certificatul prenupţial având o
valabilitate de 14 zile de la data emiterii) atrage doar sancţiuni pentru ofiţerul de stare civilă.
Starea de boala trebuie comunicata viitorului soţ, care este liber să decidă cu privire la încheierea
căsătoriei. Cu toate acestea, căsătoria poate fi anulată pentru "dol prin reticenta", dacă unul dintre soţ
suferă de o boală pe care o cunoaşte şi nu o comunică celuilalt soţ la încheierea căsătoriei4. Dacă soţul
bolnav afla de existenţa bolii ulterior încheierii căsătoriei, iar boala respectivă face imposibilă
continuarea relaţiilor de familie, devin aplicabile prevederile art. 373 lit. b) şi d) din Codul civil.

2) Declaraţia de căsătorie

Cea de-a doua formalitate anterioară încheierii căsătoriei5 este declaraţia de căsătorie, princare
viitorii soţi îşi manifestă voinţa în vederea încheierii căsătoriei. Declaraţia de căsătorie se face personal
de către viitorii soţi în scris, la sediul serviciuluide stare civilă la care urmează a se încheia căsătoria.
Dacă viitorii soţi locuiesc în aceeaşi localitate ei se vor prezenta la sediul stării civile dinacea
localitate. Dacă unul dintre viitorii soţi nu se află în localitatea unde urmează a se încheia căsătoria, el
poate face declaraţia de căsătorie la autoritatea administraţiei publice locale în a cărei
razăa d m i n i s t r a t i v t e r i t o r i a l ă î ş i a r e d o m i c i l i u l s a u r e ş e d i n ţ a , c a r e o t r a n s m i t e

2
I.P.FILIPESCU, A.I. FILIPESCU, op. cit., p. 41.
3
L. IRINESCU, op. cit., p. 43.
4
C.S.J., s. civ., dec. nr. 324/1990, in G.C. FRENTIU, in Noul cod civil..., vol. I, p. 372.
5
I.P.FILIPESCU, A.I. FILIPESCU, op. cit., p. 41.
d i n o f i c i u ş i f ă r ă întârziere în termen de 48 de ore, la autoritatea administraţiei publice
locale unde urmează a seîncheia căsătoria (conform art. 280 alin. (4) conform NCC).
Din dispoziţiile art. 280 NCC rezultă că se cere ca declaraţia să fie făcută personal
decătre viitorii soţi (deci nu prin procură), dar nu se cere ca o condiţie de validitate, ca
neapăratdeclaraţia să fie predată tot personal la sediul serviciului de stare civilă. Dacă viitorii soţi
se află în străinătate declaraţia de căsătorie se va face la reprezentanţa d i p l o m a t i c ă s a u
consulară a ţării noastre, iar în lipsa acesteia, la autoritatea civilă
s t r ă i n ă competentă care va încheia căsătoria. Soţii au obligaţia ca la înapoierea în ţară să
înregistreze actul de căsătorie la serviciul de stare civilă competent.
Este necesar a fi evidenţiat caracterul personal al declaraţiei de căsătorie, ea trebuind să fiefăcută
personal de către viitorii soţi.
În declaraţia de căsătorie, pe lângă intenţia viitorilor soţi de a se căsători
ş i d a t e l e  privitoare la persoana lor, viitorii soţi trebuie să mai arate că nu există nici un impediment
legal laîncheierea căsătoriei lor şi vor anexa toate actele cerute de lege.
Declaraţia de căsătorie trebuie să cuprindă:
1. Voinţa neîndoielnică a viitorilor soţi de a se căsători. În declaraţia de căsătorie viitoriisoţi
trebuie să-şi arate voinţa neîndoielnică de a se căsători unul cu celălalt.
2. Declaraţia viitorilor soţi că au luat cunoştinţă reciproc de starea sănătăţii lor. Viitorii soţisunt
obligaţi să declare că şi-au comunicat reciproc starea sănătăţii lor. În mod firesc această comunicare a
stării sănătăţii se realizează prin certificatele medicale privind pe viitorii soţi, care se anexează la
declaraţia de căsătorie.
Prin această cerinţă legală se urmăreşte un dublu scop:
A) Fiecare dintre viitorii soţi să cunoască starea sănătăţii celuilalt. În acest fel, viitorii soţiau
posibilitatea să cunoască pericolul pe care-l poate prezenta pentru ei şi pentru copiii
lor încheierea unei căsătorii, în condiţii necorespunzătoare din punct de vedere al sănătăţii. Boala
decare suferă unul dintre viitorii soţi cu excepţia celor de o anumită gravitate prevăzută de lege,
nuconstituie o piedică la încheierea unei căsătorii, întemeiată pe afecţiune şi sprijin moral şi
materialreciproc.De aceea, dacă unul dintre viitorii soţi suferă de o asemenea boală, hotărârea de a
încheiaori nu căsătoria aparţine acestora.
B) Consideraţii de ordin medical, eugenic. De aceea legea opreşte căsătoria celor caresuferă de
anumite boli, chiar dacă viitorii soţi ar fi de acord şi ar dori încheierea ei.
3. Declaraţia viitorilor soţi că îndeplinesc cerinţele prevăzute de art.281NCC (condiţiile defond
şi lipsa impedimentelor la căsătorie).
4. Declaraţia viitorilor soţi cu privire la numele pe care s-au înţeles a-l purta în
timpulcăsătoriei (această declaraţie se poate face şi ulterior până la încheierea căsătoriei
în scris şi seanexează la declaraţia de căsătorie făcută).
 Cu ocazia încheierii căsătoriei, viitorii soţi trebuie să declare numele pe care s-au învoit să-l
poarte în timpul căsătoriei.
Potrivit principiului egalită ţii sexelor, se acordă viitorilor soţi urmă toarele posibilită ţi:
A) să -şi pă streze fiecare numele avut înainte de că să torie;
B) să poarte amâ ndoi, după încheierea că să toriei, ca nume comun numele unuia dintre ei;
C) să poarte amâ ndoi, după încheierea că să toriei, ca nume comune, numele lor reunite.
Nu va fi posibil însă ca soţii să se învoiască ca unul dintre soţi să pă streze numele să u, ce-
lavea înainte de că să torie, iar celă lalt să adauge la numele să u şi numele celuilalt.
De asemenea, nu este permis ca ambii sau unul dintre soţi să aleagă un nume, pe care
niciunul dintre ei nu l-au purtat.
Dacă soţii la încheierea că să toriei nu au fă cut nici o declaraţie cu privire la
numele ceurmează să -l poarte în timpul că să toriei, se consideră că au înţeles să -şi pă streze
fiecare numele pecare l-a avut înainte de că să torie.
În cazul în care viitorii soţi au fă cut declaraţii la servicii de stare civilă separate (art.
280alin. (4) C.Civil.), atunci declaraţia trebuie s ă cuprindă şi indicaţia locului unde
urmează a seîncheia că să toria.
În acest caz declaraţia de că să torie va fi consemnată în două formulare de că să torie.
Declaraţia de că să torie fă cută în scris, se semnează de că tre declarant şi de că tre ofiterulde
stare civilă .
Dacă declarantul nu poate semna – ceea ce reprezintă cazuri extrem de rare – declaraţia
ses e m n e a z ă d e c ă t r e o f i ţ e r u l d e s t a r e c i v i l ă c a r e v a m e n ţ i o n a c ă d a t e l e
î n s c r i s e î n d e c l a r a ţ i e corespund cu cele dictate verbal şi că s-au citit cuvâ nt cu cuvâ nt
declarantului.
Potrivit art. 281 NCC., în declaraţia de că să torie viitorii soţi vor ară ta că nu există nici
o piedică la că să torie. Odată cu declaraţia de că să torie ei vor prezenta dovezile cerute de lege.
Aceste dovezi se referă la satisfacerea condiţiilor de fond şi lipsa impedimentelor la că să torie
(art.281 alin. (1) şi alin. (2) NCC).
Potrivit art. 25 alin. (3) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă . “Ofiţerulde
stare civilă , care primeşte declaraţia de că să torie, solicită viitorilor soţi să prezinte
actele deidentitate, certificatele de naştere, certificatele medicale privind starea să nă tă ţii
acestora, precu şi: a ) a u t o r i z a r e a i n s t a n ţ e i d e t u t e l ă î n a c ă r e i c i r c u m s c r i p ţ i e î ş i
a r e d o m i c i l i u l c e l c a r e c e r e încuviinţarea pentru încheierea că să toriei, în cazul
existenţei unor impedimente rezultate dincondiţiile de rudfenie firească sau adopţie,
în condiţiile prevă zute de lege, b) avizul medical, dovada încuviinţă rii pă rinţilor ori, după
caz, a tutorelui şi autorizarea instanţei de tutelă în a că reicircumscripţie minorul îşi are
domiciliul pentru încheierea că să toriei, în cazul existenţei unor impedimente legate
de vârsta matrimonială". Ofiţerul de stare civilă este obligat să verifice de îndată după
primirea declaraţiei dacă viitorii soţi au vârsta legală pentru căsătorie.
La primirea declaraţiei de că să torie, delegatul de stare civilă va citi
v i i t o r i l o r s o ţ i  prevederile art.281 NCC, care stabilesc condiţiile de fond şi impedimentele la
că să torie, şi celeale art. 282 NCC, cu privire la numele pe care urmează a-l purta în timpul
că să toriei.
Totodată delegatul de stare civil ă va atrage atenţia viitorilor soţi că
l e g e a p e n a l ă  pedepseşte pe cei care fac declaraţii false. În acest sens C. pen. prevede:
“Declarareanecorespunză toare a adevă rului, fă cută unui organ sau unei alte unită ţi dintre cele la
care se referă în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci
când potrivitl e g i i o r i î m p r e j u r ă r i l o r , d e c l a r a ţ i a f ă c u t ă s e r v e ş t e p e n t r u
p r o d u c e r e a a c e l e i c o n s e c i n ţ e , s e  pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau
amendă ”.
Ofiţerul de stare civilă este obligat să controleze realitatea conţinutului declaraţiei.
În sfâ rşit, înainte de semnare, actul întocmit va fi citit declarantului cuvâ nt cu
cuvâ nt. Numai după îndeplinirea acestor formalită ţi se va putea înregistra declaraţia de
că să torie, iar pedeclaraţie la rubrica “acte de identitate prezentate” se face menţiunea despre
actele aduse de că tre declaranţi.
Art.26 din Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă republicată prevede că :
“Ofiţerul de stare civilă dispune publicarea declaraţiei de că să torie în ziua primirii acesteia,
prinafişarea în extras într-un loc special amenajat la sediul serviciului public comunitar
local deevidenţă a persoanelor sau al primă riei, respective al misiunii diplomatice sau al
oficiului consular unde urmează să se încheie că să toria, precum şi pe pagina de internet a
acestuia, acesteia. După caz, declaraţia de că să torie se afişează şi la sediul serviciului public
comunitar local de evidenţă a persoanelor sau al primă riei unde celă lalt sos îşi are domiciliul sau
reşedinţa”.
Art.283 NCC prevede că extrasul din declaraţia de c ă să torie va
c u p r i n d e , î n m o d obligatoriu: data afişă rii, datele de stare civilă ale viitorilor soţi, precum şi
înştiinţarea că orice persoană poate face opunere la că să torie în termen de 10 zile de la data
afişă rii.
Potrivit art. 283 alin. (2) termenul pentru încheierea că să toriei este de 10 zile, în care se
cuprind atâ t ziua în care a fost fă cută declaraţia de că să torie câ t şi ziua în
c a r e s e o f i c i a z ă că să toria. Din motive temeinice, se poate încuviinţa încheierea că să toriei şi
înainte de împlinireatermenului de 10 zile. (art.283 alin. (4) NCC).
 În ceea ce priveşte valoarea juridică a declaraţiei de căsătorie, potrivit
l e g i i a c e a s t ă declaraţie este o condiţie de formă premergătoare încheierii căsătoriei, care însă prin
conţinutulsău voliţional, are pentru declaranţi semnificaţia faptică a unui proiect de căsătorie6.
În plus, declaraţia de căsătorie trebuie reînnoita în următoarele situaţii: în cazul în care căsătoria
nu a fost încheiată în termen de 30 de zile de la data afişării declaraţiei iniţiale; dacă viitorii soţi doresc
să modifice declaraţia iniţială, total sau parţial7.
În ambele situaţii, declaraţia de căsătorie iniţială devine caduca8 şi viitorii soţi sunt obligaţi să
facă o nouă declaraţie de căsătorie, care să respecte aceeaşi procedură legală ca în cazul celei dintâi.
Noua declaraţie de căsătorie va fi supusă publicităţii, adică prin afişarea declaraţiei în extras, într-un
loc special amenajat la sediul serviciului public comunitar local de evidenta a persoanelor sau al
primăriei, respectiv al misiunii diplomatice sau al oficiului consular unde urmează să se încheie
căsătoria, precum şi pe pagina de internet a acestuia/acesteia, iar, după caz, declaraţia de căsătorie se
va afişa şi la sediul serviciului public comunitar local de evidenta a persoanelor sau al primăriei unde
celălalt soţ îşi are domiciliul sau reşedinţa. Prevederile art. 284 din Codul civil nu limitează numărul
reînnoirilor declaraţiilor de căsătorie, viitorii soţi având posibilitatea legală de a depune o nouă
declaraţie de căsătorie atunci când nu au încheiat căsătoria la data stabilită sau doresc să o modifice pe
cea iniţială. Cu toate acestea, reînnoirea declaraţiei de căsătorie în mod repetat poate echivala cu o
manifestare de voinţa exprimată fără intenţia de a produce efecte juridice. De aceea, consideram că,
într-o reglementare viitoare, legiuitorul ar trebui să restrângă aceasta prerogativă9.

3) Opoziţia la căsătorie

Opoziţia la căsătorie este actul juridic unilateral prin care o persoană aduce la cunoştinţa
ofiţerului de stare civilă existenţa unei împrejurări de fapt sau de drept (un impediment legal,
neîndeplinirea unor condiţii de fond) care nu permite încheierea căsătoriei10.
Opoziţia, alături de termenul de 10 zile, ce trebuie să preceadă încheierea căsătoriei face parte
din măsurile menite să preîntâmpine orice fraudă sau neregularitate care ar putea induce îneroare pe
delegatul de stare civilă.
Realizarea acestei finalităţi este pe deplin asigurată de posibilitatea acordată de lege, fărănici o
restricţie, oricărei persoane de a face opoziţie la căsătorie (art. 285 NCC).
Obiectul opoziţiei la căsătorie îl poate forma fie un impediment insurmontabil cum ar fi bigamia
– care împiedică, în cazul când se dovedeşte reală, în mod definitiv încheierea căsătoriei, fie
semnalarea unor nereguli cum ar fi – lipsa dispensei de vârstă, a certificatului prenupţial.
În ambele cazuri, finalitatea urmărită este aceea de a împiedica încheierea unei căsătoriiexpusă
aplicării sancţiunii nulităţii în funcţie de caracterul cerinţei legale ignorată.

6
D.LUPASCU, C. CRACIUNESCU, Dreptul familiei, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2011, p. 76.
7
L. IRINESCU, op. cit., p. 47.
8
E. FLORIAN, op. cit., 2011, p. 38.
9
L. IRINESCU, op. cit., p. 47.
10
I.P. FILIPESCU, A.I.FILIPESCU, op. cit., p. 42; M. AVRAM, op. cit., p. 64.
 Opoziţia la căsătorie poate fi definită că actul prin care o persoană aduce la
cunoştinţad e l e g a t u l u i d e s t a r e c i v i l ă e x i s t e n ţ a u n e i î m p r e j u r ă r i d e f a p t s a u d e
d r e p t , c a r e n u p e r m i t e încheierea căsătoriei.
Ofiţerul de stare civilă, astfel informat procedează la verificarea celor afirmate în opoziţie, şi
încazul în care constată că opoziţiile sunt întemeiate, în sensul că într-adevăr cerinţele legale nu
suntîndeplinite, va refuza să procedeze la încheierea căsătoriei. Aceasta înseamnă că, dacă până la
încheierea căsătoriei s-au ivit opoziţii, ce n-au putut fiv e r i f i c a t e , d e o a r e c e î n t o t a c e s t t i m p
s e p o t f a c e o p o z i ţ i i – î n c h e i e r e a c ă s ă t o r i e i p o a t e f i suspendată până ce se face această
verificare.
Conform art. 285 NCC, orice persoană poate face opoziţie la că să torie, dacă
există o piedică legală , ori dacă alte cerinţe ale legii nu sunt îndeplinite. Opoziţia la că să torie
trebuie fă cută cu respectarea anumitor cerinţe, şi anume:
1. Să se facă în forma scrisă;
2. Să se arate împrejurarea de fapt sau de drept pentru care nu se poate încheia căsătoria;
3. Să se arate dovezile pe care se întemeiază.
Această formă este cerută pentru a se evita abuzurile ce s-ar putea face, în cazul în care nu s-ar
cere forma scrisă şi dovezile respective. Forma aceasta impune mai multă seriozitate şi maimult simţ
de răspundere din partea celor ce fac opoziţii. 
Numai în aceste condiţii, cei ce fac opoziţii, vin într-adevăr în ajutorul autorităţii de stat înopera
de respectare a legalităţii.
Opoziţia la căsătorie făcută cu respectarea întocmai a condiţiilor de validitate
trebuieînregistrată şi vizată de către delegatul de stare civilă care urmează apoi să
aprecieze, pe bazadovezilor existente şi a propriilor sale investigaţii, dacă motivul
invocat este real şi dacă elconstituie sau nu un impediment în calea încheierii căsătoriei.
Se pune problemă ce se întâmplă cu opoziţiile care nu au fost făcute în aceste condiţii deformă
prevăzute anterior. Acestea, fără a fi opoziţii, constituie totuşi acte oficioase de informare
adelegatului de stare civilă care pot servi ca puncte de plecare în operă de verificare, pe
caredelegatul de stare civilă este obligat să o facă. 
Numai că, în timp ce opoziţiile scrise şi completate cu actele doveditoare respective
sunto b l i g a t o r i i p e n t r u o f i ţ e r u l d e s t a r e c i v i l ă , c a r e e s t e d a t o r s ă l e v e r i f i c e
t e m e i n i c i a ş i s ă n u celebreze căsătoria, decât după ce a constatat netemeinicia lor,
opoziţiile care nu îndeplinesc aceste condiţii nu sunt obligatorii pentru ofiţerul de stare civilă care
poate să nu ţină seama dee l e . T o t u ş i , o f i ţ e r u l d e s t a r e c i v i l ă e s t e o b l i g a t î n s ă s ă
v e r i f i c e a c e s t e a c t e o f i c i o a s e s a u informaţiile pe care le are cu privire la viitorii soţi.
Legea nu fixează nici o condiţie cu privire la persoanele care pot
f a c e o p o z i ţ i i . Dimpotrivă , legea spune: “Orice persoană poate face opoziţie
l a c ă s ă t o r i e , d a c ă e x i s t ă u n impediment legal sau dacă alte cerinţe ale legii nu sunt
îndeplinite” (art.285 alin (1) NCC) 
Noţiunea de orice persoană , include fă ră echivoc şi pe procuror cu atâ t mai mult cu cât
unadintre atribuţiile principale ale acestuia o constituie supravegherea respectă rii legalită ţii. Mai
multchiar, în acest caz nu este vorba numai de îndeplinirea unei obligaţii sociale ce incumbă
orică rei persoane, ci de executarea unei obligaţii cuprinse în sfera atribuţiilor sale de serviciu.
Legea nu condiţionează dreptul de a face opoziţie nici mă car de interesul pe care ar trebui
să -l aibă oponentul cu privire la că să toria respectivă (legiuitorul s-ar fi exprimat
prin formulaorice persoană interesată ). Aceasta deoarece statul urmă reşte – în
scopul ocrotirii că să toriei şifamiliei – să nu se încheie că să torii împotriva dispoziţiilor legii.
Opoziţia poate fi fă cută şi de că tre ofiţerul de stare civilă câ nd constată personal că
există cauze care duc la oprirea că să toriei. În acest caz, opoziţia se face prin
întocmirea unui procesverbal, în care se consemnează cauzele care opresc încheierea
că să toriei.
De asemenea, opoziţia la că să torie se poate face în tot intervalul de timp de la înregistrarea
declaraţiei decă să torie şi pâ nă în momentul încheierii acesteia. Legea nu prevede un
termen maxim pentruintervalul de timp dintre înregistrarea declaraţiei de că să torie şi
celebrarea că să toriei. Ea prevedeînsă un termen minim de 10 zile, termen care curge de la
data înregistră rii ultimei declaraţii, în cazul câ nd declaraţiile s-au fă cut în
localită ţidiferite, şi una din ele a fost transmisă prin intermediul serviciului de stare civilă , în
virtutea dispoziţiilor Codului civil.
Efectele opoziţiei la că să torie constau în avertizarea delegatului de stare civil ă
asupraimpedimentelor ce există cu privire la încheierea că să toriei.
Aceasta poate să aibă drept efect imediat o suspendare a procedurii de
încheiere acă să toriei, pâ nă câ nd se va putea face verificarea opoziţiilor, iar
d a c ă a c e s t e a s e d o v e d e s c întemeiate, delegatul de stare civilă este obligat să refuze a
proceda la luarea consimţă mâ ntului învederea încheierii că să toriei.
Verificarea opoziţiilor se face de că tre delegatul de stare civ ilă care are
î n t r e a g a ră spundere cu privire la această problemă . Delegatul de stare civilă va refuza să
constate încheierea că să toriei dacă , în temeiul verifică rilor ce este dator să lefacă , al opunerilor
primite sau al informaţiilor ce le are, gă seşte că cerinţele legii nu sunt îndeplinite (art. 28 alin. (1)
din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă – prevede “Ofiţerul de stare civilă nu
încheie că să toria dacă constată că nu sunt îndeplinite cerinţele legii, consemnâ nd refuzul într-un
proces verbal").
Pe de o parte, î n privinţa opoziţiilor regulat întocmite, ofiţerul de stare civilă este îndatorat
să verificedacă acestea sunt sau nu întemeiate, şi ca urmare să decidă motivat, într-un proces
verbal, dacă se poate ori nu se poate celebra că să toria, decizia să fiind supusă , în principiu, atâ t
controluluiadministrativ, cât şi controlului judecătoresc.
Pe de altă parte, î n p r i v i n ţ a o p o z i ţ i i l o r n e r e g u l a t î n t o c m i t e , o f i ţ e r u l d e s t a r e
c i v i l ă e s t e î n d a t o r a t d e asemenea să le ia în considerare, “dar nu cu titlu de opoziţii” ci aşa
cum am ară tat anterior cu titlude acte oficioase de informare a ofiţerului de stare civil ă ,
cu referire la care el nu trebuie s ă -şimotiveze hotă râ rea pe care o va lua.
Aceste acte oficioase, de informare, fă ră a fi opoziţii, pot servi ca punct de
plecare înopera de verificare pe care delegatul de stare civilă este obligat să o facă chiar din
oficiu.
În literatura juridică se concluzionează că , opoziţiile care nu îndeplinesc condiţiile legale,
nu sunt obligatorii pentru delegatul de stare civilă , care poate să nu ţină seama de ele. Ne
întrebă m totuşi dacă o înştiinţare scrisă , dar nesemnată , înaintată delegatului de starecivilă ,
poate fi lipsită de orice efect?
Opoziţia chiar astfel întocmită se ală tură celorlalte mijloace de informare ce nu
pot fiignorate şi a că ror temeinicie organele competente trebuie să o verifice.
O atare soluţie este impus ă de faptul că opoziţiile, chiar nesemnate, îşi
a t i n g s c o p u l urmă rit de legiuitor prin reglementarea acestei instituţii, şi anume acela de a
avertiza pe delegatulde stare civilă asupra unor piedici legale la încheierea că să toriei.
Deci, efectul imediat, direct şi automat al opoziţiei îl constituie obligaţia
delegatului des t a r e c i v i l ă d e a î n t r e p r i n d e o a c ţ i u n e d e v e r i f i c a r e ş i d e
i n f o r m a r e c u p r i v i r e l a r e a l i t a t e a motivului invocat.
Suspendarea încheierii că să toriei poate constitui, de asemenea, un efect al
existenţeiopoziţiei în situaţia în care se apreciază că verifică rile necesită o perioadă de timp
mai mare decâ tcea care trebuie să preceadă şi aceasta nu pentru simplul fapt că a fost fă cută o
opoziţie, ci pentrufaptul că s-a confirmat realitatea motivului ce se opune la încheierea
că să toriei şi care a fostconsemnată în actul anume întocmit de că tre ofiţerul de stare civilă .
În cazul în care se ajunge la concluzia că motivul ce a fă cut obiectul opoziţiei nu există
înr e a l i t a t e s a u n u c o n s t i t u i e u n i m p e d i m e n t l a c ă s ă t o r i e , o p o n e n t u l n u a r e
n i c i o c a l e d e a t a c împotriva deciziei întocmite în acest sens de că tre ofiţerul de stare civilă ,
singurul îndreptă ţit să hotă rască . Ceea ce oponentul ar putea ataca ar fi numai refuzul
ofiţerului de stare civilă de a primi o opoziţie legal fă cută , deoarece dreptul de a aduce la
cunoştinţa organului competentexistenţa unui impediment prohibitiv sau dirimant la încheierea
că să toriei, este recunoscut orică rei persoane. Însa, în cazul în care se constată existenţa unui
impediment, se impune după natura acestuia, fie suspendarea procedurii de încheiere a căsătoriei
dacă suntem în prezenţa unui viciu ce se poate r e m e d i a , f i e r e f u z u l d e f i n i t i v a l
d e l e g a t u l u i d e s t a r e c i v i l ă d e a î n c h e i a c ă s ă t o r i a 1 1 , dacă impedimentul constatat este
insurmontabil, în acest caz, refuzul trebuie consemnat şi motivat înscris într-un proces verbal.
Fostul Tribunal Suprem, a statuat că respingerea unei opoziţii este justificată atunci
câ ndstarea gravă a să nă tă ţii femeii este cunoscută şi comunicată viitorului soţ, după
cum prevă ddispoziţiile NCC, cu atâ t mai mult cu câ t boala invocată nu face parte
dintre acelea care oprescîncheierea că să toriei12.
Această din urmă soluţie corespunde în întregime concepţiei legiuitorului care
conferă d e l e g a t u l u i d e s t a r e c i v i l ă d r e p t u l s u v e r a n d e a a p r e c i a t e m e i n i c i a
o p o z i ţ i e i ş i , p e c a l e d e consecinţă , dreptul de a infirma sau confirma realitatea motivului
invocat.
Primind opoziţia la că să torie, ofiţerul de stare civilă procedează în felul urmă tor: dacă
aceasta este întemeiată va refuza încheierea că să toriei; dacă opoziţia necesită timp pentru
verificare mai mult decâ t a ră mas pâ nă la data câ ndurmează a se încheia că să toria, va
amâ na data acestei încheieri, când, în raport cu rezultatul verifică rilor, va hotă rî în mod
corespunză tor; dacă opoziţia este considerată netemeinică , nu va ţine seama de ea şi
va instrumentaîncheierea că să toriei.
Delegatul de stare civilă este obligat să verifice toate opoziţiile fă cute,
p r e c u m ş i informaţiile pe care le are şi să cerceteze dacă sunt îndeplinite cerinţele
legii pentru a se puteaîncheia că să toria.
În cazul în care ofiţerul stă rii civile refuză încheierea că să toriei, se aplică prevederile art.28
alin. (2) din Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civil ă , republicată : “în
cazulrefuzului ofiţerului de stare civil ă de a încheia că să toria, persoana nemulţumită
poate sesizainstanţa de tutelă în raza că reia domiciliază ”. La cererea pă rţii, se înaintează
judecă toriei, care vahotă rî de urgenţă asupra refuzului de a încheia că să toria.
Din cele relatate pâ nă în prezent apare evidentă superioritatea reglementă rii care se
încadrează armonios în acţiunea pentru mobilizarea largă a tuturor cetă ţenilor la respectarea
legalită ţii. Deci, atâ t suspendarea încheierii că să toriei câ t şi refuzul de a încheia că să toria sunt
deciziicare aparţin, în întregime delegatului de stare civil ă , soluţie care exclude
existenţa unui raport între oponent şi viitorii soţi.
Re n u n ţ a r e a l a o p o z i ţ i e s a u r e t r a g e r e a e i n u p o a t e a v e a n i c i o
s e m n i f i c a ţ i e j u r i d i c ă , deoarece singurul drept recunoscut oponentului este acela de a avertiza
pe delegatul de stare civilă de existenţa vreunui impediment şi în nici o mă sură dreptul de a
decide cu privire la încheiereacă să toriei proiectate.
În cazul în care opoziţia s-ar dovedi ne întemeiată , chiar dacă aceasta
a r a v e a d r e p t consecinţă un prejudiciu patrimonial, soţii nu pot pretinde oponentului
despă gubiri.
Pagubă pricinuită prin exerciţiul unui drept nu poate avea
c a r a c t e r i l i c i t î n t r u c â t exercitarea unui drept constituie o faptă licită .
Concluzionând, în sistemul nostru de drept opoziţiile la că să torie sunt instrumente prin
care cetă ţenii suntantrenaţi în operă de respectare a legalită ţii, într-un domeniu care
interesează , în cel mai înaltgrad, statul, preocupat pentru întă rirea familiei şi
respectul unanim al regulilor referitoare la aceasta pentru formarea unei mentalită ţi
să nă toase despre că să torie şi familie.

Formalităţi concomitente cu încheierea căsătoriei

1) Autoritatea competents să încheie căsătoria

Căsătoria se încheie de către ofiţerul de stare civilă. Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr.
119/1996, sunt ofiţeri de stare civilă:
- Primarii municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor şi comunelor;
11
Art. 28 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă ,republicată .
12
Trib.Supr.,sec.civ.,dec. nr. 443/1978, în C.D.,1978, pag. 142-143.
 - Şefii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare de carieră ale Româ niei;
- Comandanţii de nave şi aeronave.;
- Primarii şi şefii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare de carieră ale Româ niei pot
delega sau retrage, după caz, exercitarea atribuţiilor de ofiţer de stare civilă viceprimarului,
secretarului unită ţii administrative-teritoriale sau altor funcţionari publici din aparatul propriu
cuc o m p e n t e n ş ă î n a c e s t d o m e n i u , r e s p e c t i v u n u i a d i n t r e a g e n ţ i i d i p l o m a t i c i
s a u u n u i a d i n t r e funcţionarii consulari.
Ofiţerul de stare civil ă nu poate întocmi acte de stare civil ă câ nd este
p a r t e s a u declarant. În asemenea cazuri, el va delega o altă persoană în condiţiile legii.
Potrivit art. 279 Cod Civil. Coroborat cu art. 24 alin. 1 din Legea nr. 119/1996 cu privire laactele de stare
civilă , republicată , că să toria se încheie de că tre ofiţerul de stare civilă , la
sediulautorită ţii administraţiei publice locale a municipiului, sectorului municipiului Bucureşti,
oraşuluisau comunei în a că rei rază administrativ teritorială îşi are domiciliul sau
reşedinţa unul dintreviitorii soţi.
În ceea ce priveşte competenţa delegatului de stare civilă deosebim mai multe aspecte: cu
privire la actele pe care delegatul de stare civilă le poate efectua – competenţa materială
(rationae materiae); din punct de vedere al persoanelor cu privire la care poate instrumenta
delegatul de starecivilă – competenţa personală (rationae personae); cu privire la teritoriul
în limitele că ruia poate instrumenta delegatul de stare civil ă – competenţa teritorială
(rationae loci).
Uneori ultimele două competenţe sunt cuprinse într-o singură formulă – rationae
personaevel loci – fiindcă merg împreună – determinarea uneia duce la determinarea celeilalte.
Toate acestea determină o competenţă a unui anumit delegat de stare civil ă ,
acela ce vaconstata încheierea că să toriei
Este firesc ca o că să torie să se încheie în faţa ofiţerului de stare civilă unde unul dintre
soţiîşi are domiciliul sau reşedinţa.
Dar odată ce viitorii soţi au ales localitatea în care vor încheia că să toria lor,
ofiţerul des t a r e c i v i l ă d i n a c e a l o c a l i t a t e e s t e c o m p e t e n t , s ă c o n t i n u e
p r o c e d u r a î n v e d e r e a î n c h e i e r i i că să toriei.
Competenţa materială (ratione materae) este determinată de calitatea legală de persoana investită
cu atribuţii de stare civilă. Încheierea căsătoriei de către o persoană care nu are calitatea legală de ofiţer
de stare civilă este lovită de nulitate absolută. Efectele nulităţii sunt înlăturate atunci când exista o
aparentă în drept (error comunis facit ius), reglementata în art. 17 şi art. 102 din Codul civil13. Potrivit
art. 102 din Codul civil, atunci când o persoană care nu are calitatea de ofiţer de stare civilă, cu
respectarea tuturor prevederilor legale, căsătoria este valabilă, afară de cazul în care soţii au cunoscut
lipsa acestei calităţi14.
Competenţa teritorială (ratione loci) este trasată de limitele teritoriale ale unităţii administrativ -
teritoriale ori a spaţiului geografic de competentă a misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale
României în străinătate, a navei ori a aeronavei aflate în afara apelor teritoriale sau a spaţiului aerian al
României. Încălcarea dispoziţiilor privind competenta teritorială nu afectează valabilitatea căsătoriei,
ci doar sancţiuni disciplinare pentru ofiţerul de stare civilă15.
Competenţa personală (ratione personae) este determinată de domiciliul sau reşedinţa viitorilor
soţi. În general, legea determină această competenţă după domiciliul pă rţilor, deoarece numai
domiciliului îi acordă valoare juridică . În materia că să toriei, se admite ca încheierea că să toriei să
se facă şi la reşedinţa orică ruia dintre soţi. Competenţa personală este determinată de
regulă de limitele teritoriale ale localit ă ţii încare se află autoritatea respectivă ; delegatul
de stare civilă nu poate instrumenta decâ t cu privire la persoanele care îşi au domiciliul ori
reşedinţa pe teritoriul acestei localită ţi, cu privire la alte persoane el neavâ nd competenţă .

13
O. UNGUREANU, C. JUGASTRU, Drept civil. Persoanele, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2009,
p. 253.
14
L. IRINESCU, op. cit., p. 49.
15
Ibidem.
 2) Locul încheierii căsătoriei

Că să toria se poate încheia, într-un anumit loc, şi anumela sediul serviciului de stare civilă
respectiv, din localitatea în care unul dintre viitorii soţi îşi aredomiciliul sau reşedinţa (art.279
Cod Civil).
În cazuri excepţionale că să toria se poate încheia şi în afara sediului de stare civilă (art.279
alin2 Cod Civil) cu respectarea bineînţeles a tuturor celorlalte dispoziţii legale privind
încheiereacă să toriei.
Cazurile în care că să toria s-ar putea încheia în alt loc decâ t sediul serviciului de
starecivilă sunt, de exemplu, acelea în care unul dintre viitorii soţi este infirm, grav bolnav sau
moarteasa este iminentă , ori câ nd viitoarea soţie are o sarcină avansată .
În cazul viitorilor soţi care au amâ ndoi cetă ţenie româ nă , că să toria se poate încheia pe
onavă sub pavilion româ n, aflată în timpul unei că lă torii în afara graniţelor ţă rii, comandantul
naveifiind investit cu atribuţii de delegat de stare civilă . Pentru motive temeinice, comandantul
navei poate acorda dispensa de vâ rstă .
Po t r i v i t a r t . 7 a l i n . 3 d i n L e g e a n r . 1 1 9 / 1 9 9 6 c u p r i v i r e l a a c t e l e
d e s t a r e c i v i l ă “Comandantul navei poate încheia că să torii numai între persoane de
cetă ţenie româ nă . El poateaproba, pentru motive temeinice, reducerea termenului prevă zut de
art. 27 alin. (1), din acelaşi actnormativ.
Câ nd că să toria se încheie în condiţiile ară tate, pe o navă , comandantul acesteia este
obligatla sosirea în ţară , să înainteze o copie certificată de pe înregistrarea fă cută , prin că pită nia
portuluide înscriere a navei, la organul local al administraţiei de stat competent, care este cel al
sectorului1 din municipiul Bucureşti.
Că să toria nu se poate încheia pe o aeronavă , chiar dacă se află în cursul unei că lă torii
înafara graniţelor ţă rii.
Concluzionâ nd, se poate afirma că , încheierea că să toriei se face în localitatea în
caref i e c a r e d i n t r e s o ţ i î ş i a r e d o m i c i l i u l s a u r e ş e d i n ţ a ( a r t . 2 7 9 c o d c i v i l . ş i
a r t . 2 4 d i n L e g e a nr.119/1996, republicată ), iar locul încheierii că să toriei este sediul
serviciului de stare civilă respectiv, din localitatea în care unul dintre viitorii soţi îşi are
domiciliul sau reşedinţa.

3) Data şi momentul încheierii căsătoriei

Data încheierii căsătoriei este enunţata, ca regulă generală, în art. 27 din Legea nr. 119/1996,
potrivit căruia căsătoria se încheie după 10 zile de la afişarea declaraţiei de căsătorie. Acest termen de
10 zile cuprinde, pe de o parte, data afişării, iar, pe de altă parte, data încheierii căsătoriei. În cazul
persoanelor condamnate sau arestate, termenul de 10 zile se calculează de la data când s-a primit
declaraţia la primăria unde urmează să fie încheiata căsătoria.
Cu titlu de excepţie, căsătoria se poate încheia înaintea expirării termenului de 10 zile, dacă
starea de sănătate a unuia dintre soţi impune aceasta, numai cu aprobarea primarului, consulului sau
diplomatului cu atribuţii consulare, în cazul căsătoriilor încheiate la misiunile diplomatice şi oficiile
consulare ale României16.
După expirarea acestui termen de zece zile, căsătoria poate fi încheiată doar cu aprobarea
primarului, consulului sau diplomatului cu atribuţii consulare, pentru situaţiile justificate temeinic, însă
numai până la expirarea temenului de valabilitate a certificatelor prenupţiale. În cazul expirării
termenului de valabilitate a acestora, viitorii soţi sunt obligaţi să obţină şi să depună certificate
medicale valabile.

16
L. IRINESCU, op. cit., p. 50.
 Momentul încheierii căsătoriei este acela când ofiţerul de stare civilă ia consimţământul soţilor şi
îi declară căsătoriţi. Totodată, în c e e a c e p r i v e ş t e m o m e n t u l î n c h e i e r i i c ă s ă t o r i e i ,
împă rtă şim întru totul opinia exprimată în literatura noastră juridică în sensul că în
interpretarea Codului Civil., momentul încheierii că să toriei este acela în care soţii îşi exprimă
consimţă mâ ntul în condiţiile şi cu respectarea formelor prev ă zute de lege, iar nu acela
al înregistră rii actului decă să torie.
În practică nu este exclusă ipoteza că , după ce au exprimat consimţă mâ ntul, în
condiţiilecerute de lege, unul dintre soţi să moară înainte de a semna actul de că să torie sau
ofiţerul de starecivilă să omită cu intenţie ori din neglijenţă , a întocmi acest act în registrul de
stare civilă .
Considerâ nd înregistrarea actului respectiv doar un element de probaţiune, vom admite,
implicit ideea valabilită ţii că să toriei – ţinâ nd seama de realitatea consimţă mâ ntului exprimat
curespectarea formelor prescrise de lege – chiar în lipsa înregistră rii că să toriei.
Instanţa supremă17 a statuat în sensul că , întrucâ t că să toria este un act solemn, omisiuneade
a fi trecută în registrul de stare civilă , la data câ nd se pretinde că a fost celebrată , nu poate
fiînlocuită prin constatarea ei pe cale judecă torească .
De vreme ce potrivit Codului Civil., că să toria nu poate fi probată decâ t prin
actul destare civilă , întocmit în momentul celebră rii ei de că tre delegatul de stare
civilă , înseamnă că înregistrarea că să toriei fă cută de îndată ce s-a luat consimţă mâ ntul
viitorilor soţi, face parte dinsolemnitatea că să toriei.
Că să toria fiind o instituţie care se bazeaz ă în mod exclusiv pe consimţă mâ ntul
pă rţilor, momentul exprimă rii lui trebuie bine precizat, deoarece spre deosebire de naştere sau
de moarte, că să toria nu este un eveniment natural care s ă scape voinţei pă rţilor. Din
acest motiv, formele pentru stabilirea că să toriei trebuie întocmite imediat, spre a se evita
situaţiile echivoce.
Î n concluzie, trebuie să se considere că momentul încheierii că să toriei
e s t e a c e l a a l exprimă rii consimţă mâ ntului viitorilor soţi în condiţiile şi cu respectarea
formelor prevă zute delege, iar nu acela al înregistră rii actului de căsătorie18.
Distincţia dintre dată şi momentul încheierii căsătoriei poate avea implicaţii juridice. Spre
exemplu, dacă soţia va da naştere unui copil după momentul încheierii căsătoriei, copilul va fi
cinsiderat ca fiind din căsătorie19.

4) Solemnitatea şi publicitatea căsătoriei

Noţiunile de solemnitate şi publicitate ale că să toriei sunt privite ca distincte în

practica judiciara. Solemnitatea şi publicitatea fac parte din celebrarea că să toriei, ele sunt
analizate îndeobşte ca cerinţe de formă distincte ale că să toriei, întrucâ t lipsa orică reia dintre ele
duce la nulitatea că să toriei, astfel chiar dacă solemnitatea ar fi îndeplinită însă fă ră publicitate,
că să toria încheiată astfel va fi lovită de nulitate pentru clandestinitate.
Că s ă t o r i a e s t e u n a c t j u r i d i c s o l e m n ş i c o m p l e x , î n t r u c â t i a n a ş t e r e n u
n u m a i d i n manifestarea de voinţă a viitorilor soţi, dar şi prin manifestarea de voinţ ă
a organului de statcompetent, delegatul de stare civil ă , care după ce constată că sunt
îndeplinite toate condiţiilecerute de lege îi declară că să toriţi şi întocmeşte de îndată actul de
că să torie în registrul de starecivilă .
În ceea ce priveşte condiţia publicită ţii că să toriei, aceasta urmează a fi înţeleasă în sensulcă
o că să torie trebuie încheiată în astfel de condiţii încâ t să permită orică rei persoane să asiste,
fă r ă a f i t o t u ş i n e c e s a r p e n t r u a s i g u r a r e a p u b l i c i t ă ţ i i p r e z e n ţ a e f e c t i v ă a u n o r
p e r s o a n e l a încheierea ei.
Codul civil a conceput publicitatea, în accepţiunea cea mai restrâ nsă : aceea ca publicul
să aibă acces la celebrarea că să toriei.
17
A se vedea Trib.Supr., col. civ., dec.nr.878/1954, 997/1954 şi 1133/1954, în C.D., 1954, vol.I,pag.34.
18
A se vedea I.ALBU, Dreptul..., op.cit., pag. 81.
19
L. IRINESCU, op. cit., p. 51.
 Atâ t solemnitatea câ t şi publicitatea că să toriei sunt condiţii de formă menite să
asigureîncheierea unei că să torii trainice şi să nă toase.
Din examinarea condiţiilor de formă reglementate de Codul Civil şi Legea nr. 119/1996cu
privire la actele de stare civilă , rezultă cu claritate caracterul solemn al că să toriei.
Importanţa deosebită a că să toriei ca bază a familiei, impune ca încheierea
acesteia să seefectueze cu respectarea neabă tută a unor forme. Raţiunea îndeplinirii întocmai a
formalită ţilor prescrise de lege este de a garanta apă rarea intereselor majore ce se confruntă : pe
de o parteinteresul societă ţii de a recunoaşte numai că să toria încheiată în condiţiile stabilite de
lege pentru ao d e o s e b i d e u n i u n e a l i b e r ă , i a r p e d e a l t ă p a r t e p e n t r u a p r o t e j a
i n t e r e s e l e p e r s o n a l e a l e cetă ţenilor prin asigurarea libertă ţii şi actualită ţii
consimţă mâ ntului.
Încheierea că să toriei constituie aşadar un angajament solemn pe care viitorii
soţi, cu totsimţul ră spunderii, şi-l iau în faţa reprezentantului autorită ţii de stat cu
privire la îndeplinireaîndatoririlor pe care le reclamă întemeierea unei familii.
În acest scop legea prevede că încheierea că să toriei trebuie să se facă
î n t r - u n c a d r u solemn, la serviciul de stare civilă .
Că să toria se încheie întotdeauna în formele cerute de lege ceea ce
d e n o t ă c a r a c t e r u l solemn al acesteia. Acest caracter se exprimă , printre altele, prin aceea că
se încheie numai într-una n u m i t l o c , î n f a ţ a u n e i a u t o r i t ă ţ i d e s t a t , î n t r - o z i
d i n a i n t e f i x a t ă ş i î n p r e z e n ţ a e f e c t i v ă ş i concomitentă a viitorilor soţi cu posibilitatea
pentru public de a asista la celebrarea că să toriei.
Potrivit Codului civil, actul juridic al că să toriei este considerat un act juridic
solemn, elementele solemnită ţii fiind: prezenţa personală şi împreună a viitorilor soţi la
data şi locul stabilit pentru oficierea că să toriei; exprimarea simultană a consimţă mâ ntului
la că să torie în faţa ofiţerului de stare civilă şi acelor doi martori; declararea încheierii că să toriei
de că tre ofiţerul de stare civilă , care reprezintă actul finalal solemnită ţii celebră rii că să toriei.
Publicitatea încheierii că să toriei este o condiţie de formă dirimantă . Încheierea că să toriei
în condiţii care să -i asigure o anumită publicitate se impune atâ t în interesul soţilor şi al terţilor
câ t şi din considerente de ordin general.
O largă publicitate a că să toriei constituie o mă sură în plus menită să ducă la
respectareacondiţiilor pe care legea le dictează cu privire la încheierea că să toriei.
Ea permite exercitarea dreptului pe care cet ă ţenii îl au de a face opoziţie la
că să torie, relevând impedimentele ce se opun la încheierea acesteia. Prin publicitate, terţii
interesaţi sunt avertizaţi asupra încheieriică să toriei şi a consecinţelor juridice ce decurg din
aceasta.
Publicitatea încheierii că să toriei este asigurată în modul urmă tor:
1) Că să toria nu poate fi încheiată decâ t într-o localitate în care soţii sunt
cunoscuţi. Deaceea, legea permite ca aceasta să se încheie în localitatea în care cel puţin unul
dintre soţi îşi aredomiciliul sau reşedinţa.
2) Că să toria nu poate fi încheiată decâ t după trecerea unui anumit interval de
timp – 10zile de la efectuarea declaraţiei la că să torie.
3) Că să toria se încheie la sediul serviciului de stare civilă în afară de situaţia
excepţională câ nd, din cauză de forţă majoră , unul dintre soţi nu se poate deplasa la sediul acestui
serviciu.
4) Că să toria se încheie într-o zi dinainte fixată .
5) Publicul are posibilitatea să asiste la încheierea că să toriei nu numai câ nd
aceasta seefectuează la sediul serviciului de stare civilă , dar chiar şi atunci câ nd, din cauză de
forţă majoră , că să toria s-a efectuat la domiciliul sau reşedinţa unuia dintre viitorii soţi, sau în
orice altă parte decâ t sediul serviciului de stare civilă .
În ceea ce priveşte condiţia publicită ţii că să toriei, aceasta urmează a fi înţeleasă în sensulcă
o că să torie trebuie încheiată în astfel de condiţii încâ t să permită orică rei persoane să asiste,
fă ră a fi totuşi necesară pentru asigurarea publicită ţii, prezenţa efectivă a
u n o r p e r s o a n e l a încheierea ei.
 Suprimarea dispoziţiilor legale privitoare la participarea martor ilor la
c ă s ă t o r i e s - a explicat, în literatura juridică prin lipsa de eficienţă practică .
Prezenţa martorilor la încheierea că să toriei asigura totuşi o publicitate
efectivă , şi prinaceasta un plus de solemnitate.
Pe de altă parte, semnarea actului de că să torie de că tre martori îi obligă pe
aceştia lasinceritate, că ci în caz de tă inuire a unor piedici la că să torie, ei vor suporta sancţiunile
legale. În prezent, ca urmare a modifică rilor legislative ce au avut loc, evidenţiază
necesitatea prezenţei martorilor (a doi martori) la încheierea că să toriei, care îi vor însoţi pe
viitorii soţi la primă rie şi vor semna actul de că să torie ală turi de soţi şi de ofiţerul de stare civilă .
Prezenţa celor doi martori la încheierea că să toriei şi semnarea actului de că să torie de
că tre aceştia, asigură o publicitate efectivă şi în acelaşi timp un plus de solemnitate.
Convenţia O.N.U. privind consimţă mâ ntul la că să torie, vâ rsta minimă pentru că să torie
şiînregistrarea că să toriei, adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. (New York, 10 decembrie 1962)
ratificată şi de ţara noastră prin Legea nr.116/1992 prevede de asemeni necesitatea
prezenţeimartorilor la că să torie.
Solemnitatea şi publicitatea că să toriei sunt condiţii de formă dirimante ale
încheieriică să toriei. Potrivit Codului Civil rezultă că acestea constau în urmă toarele:
1) că să toria se încheie în faţa unei anumite autorită ţi (ofiţerul de stare civilă ) şi a cel
puţindoi martori;
2) că să toria se încheie într-un anumit loc, de regulă la sediul serviciului de stare civilă ;
3) că să toria se încheie în prezenţa efectivă şi concomitentă aviitorilor soţi, care trebuie să -
şi exprime personal consimţă mâ ntul;
4) că să toria trebuie încheiată în astfel de condiţii încâ t să permită orică rei
persoane să asiste la încheierea ei (publicitatea că să toriei).

Formalităţi ulterioare încheierii căsătoriei

1) Înregistrarea căsătoriei

După încheierea căsătoriei, ofiţerul de stare civilă întocmeşte, de îndată, actul de căsătorie.
Înregistrarea căsătoriei nu este constitutiva de drepturi, ci constituie un mijloc de probă. Aşadar,
neînregistrarea căsătoriei nu atrage nulitatea acesteia. Eventualele nereguli apărute cu ocazia
înregistrării căsătoriei sunt clarificate cu ajutorul prevederilor legale din materia anularii, completării,
modificării sau rectificării actelor de stare civilă20.
Actul de căsătorie se semnează de către soţi cu numele de familie pe care s-au învoit să îl poarte
în timpul căsătoriei, de către ofiţerul de stare civilă şi de către cei doi martori.
În rubrica "văzând ca publicaţia cerută de lege s-a efectuat în termen şi că nu s-a făcut opoziţie la
aceasta căsătorie, în temeiul consimţământului exprimat personal de fiecare dintre viitorii soţi, noi...
puncte şi iar puncte..., ofiţer de stare civilă, am încheiat prezentul act de căsătorie", se înscriu numele
şi prenumele celui care a oficiat căsătoria.
După încheierea căsătoriei, ofiţerul de stare civilă anulează cartea de identitate a soţului care îşi
schimbă numele de familie prin căsătorie; anularea se face prin tăierea coltului în care se afla înscrisa
20
G. BOROI, Drept civil Partea generala. Persoanele, ed. a 4-a, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2012, p.
391.
perioada de valabilitate. În situaţia persoanelor deţinătoare de buletine de identitate sau cărţi de
identitate provizorii, în actul de identitate al soţului care prin căsătorie îşi schimbă numele de familie
se aplica ştampila cu următorul conţinut: "Schimbat numele din... în..., prin căsătorie. Actul de
identitate va fi preschimbat până la...".
În cazul în care căsătoria are loc pe o navă, în timpul unei călătorii în afara apelor teritoriale
romane, înregistrarea se face de către comandantul navei în jurnalul de bord. Înregistrările făcute în
jurnalul de bord vor cuprinde datele necesare întocmirii actului de stare civilă, precum şi semnăturile
cerute de lege, acestea făcând dovada evenimentului până la întocmirea actului de căsătorie.
Comandantul navei eliberează soţilor o dovadă cu privire la înregistrarea făcută, iar la sosirea în
ţara înaintează, prin căpitănia portului, un extras de pe jurnalul de bord la serviciul public comunitar
local de evidenta a persoanelor al sectorului 1 al municipiului Bucureşti, care va întocmi actul de stare
civilă şi va elibera certificatul de căsătorie21.

2) Formalităţi privind regimul matrimonial

Potrivit art. 291 din Codul civil, ofiţerul de stare civilă va face menţiune pe actul de căsătorie
despre regimul matrimonial ales. De asemenea, el va comunica, din oficiul şi de îndată, o copie de pe
actul de căsătorie la Registrul naţional notarial al regimurilor matrimoniale şi notarul public care a
autentificat convenţia matrimonială22.

3) Dovada căsătoriei

Ca regulă generală, dovada căsătoriei se face, conform art. 292 alin (1) din Codul civil, prin
actele de stare civilă în sensul de înscris (instrumentum probationis), şi nu de negotium iuris, respectiv
cu actul de căsătorie şi cu certificatul de căsătorie eliberat pe baza acestuia. Dacă certificatul de
căsătorie s-a pierdut sau s-a deteriorat, se va elibera un duplicat care are aceeaşi forţă probanta ca şi
originalul23.
Prin excepţie, căsătoria poate fi dovedită cu orice mijloace de proba în faţa instanţei judecătoreşti
dacă: nu au existat registre de stare civilă; registrele de stare civilă s-au pierdut ori au fost distruse, în
tot sau în parte; nu este posibilă procurarea din străinătate a certificatului de stare civilă sau a
extrasului de pe actul de stare civilă; întocmirea actului de stare civilă a fost omisa sau după caz,
refuzată24.

21
L. IRINESCU, op. cit., p. 52-53.
22
Ibidem.
23
O. UNGUREANU, C. JUGASTRU, op. cit., p. 214.
24
Trib. Suprem, dec. civ. nr. civ. nr. 2013/1956, in D. TITIAN, A. CONSTANTIN, M. CIRSTEA, op.
cit., p. 135.
 Celebrarea religioasă a căsătoriei are caracter facultativ pentru soţi, prin urmare, nu poate fi
încadrată în categoria formalităţilor ulterioare încheierii căsătoriei.