Iudaizatorii

Numele deriva de la patriarhul Iuda, al patrulea fiu al lui Iacov, dupa care s-a format
tribul lui Iuda. Ulterior poporul Israel s-a desparti in doua,( 1 Regi 12:16) 10 semintii alcatuind
Israelul, iar celelalte doua, Iuda si Beniamin formand Iuda. Dupa perioada lor de captivitate,
(Est 3:6, Dan 3:8, Ezr 4:12) numele s-a extins, astfel ca toti evreii erau numiti iudei.
Exista 3 nume folosite in Noul Testament pentru numirea acestui popor:

1) Iudei, referitor la nationalitatea lor pentru a-i diferentia de Neamuri.

2) Evrei, in ceea ce priveste limba lor si educatia pentru a-i diferentia de Helenisti
sau evrei care vorbeau limba greaca.
3) Israeliti, referitor la privilegiile sacre ca popor ales al lui Dumnezu.

Iudaizatorii din perioada bisericii primare erau acei iudei care invatau ca mantuirea este
o combinatie intre harul lui Dumnezeu si eforturile umane. Cuvantul iudaizator provine dintr-un
verb grec care inseamna „a trai conform obiceiurilor iudeilor”. Cuvantul apare in Galateni 2:14
unde Pavel descrie confruntarea lui cu Petru care ii forta pe Neamuri sa traiasca dupa
obiceiurile iudeilor.
Iudaizatorii spuneau ca un crestin poate fi cu adevarat indreptatit inaintea lui Dumnezeu
prin conformarea la legea lui Moise. Circumcizia, in mod special, era promovata ca necesara
pentru salvare. Neamurile trebuiau sa devina, mai intai, iudei prozeliti si apoi puteau veni la
Hristos. Doctrina iudaizatorilor era un amestec de har (prin Hristos) si fapte (prin tinerea Legii).
Aceasta falsa doctrina a fost combatuta in Fapte 15 si condamnata in epistola catre Galateni.
La consiliul de la Ierusalim in Fapte 15, un grup de iudaizatori s-au opus lui Pavel si
Barnaba. Unii care apartineau grupului de Farisei insistau in a spune ca Neamurile pot sa fie
salvate doar daca erau mai intai circumcisi si se supuneau legii lui Moise. Pavel a lamurit foarte
clar ca, in Hristos, nu mai era nicio distinctie intre Iudei si Neamuri, deoarece Dumnezeu a
curatit inimile celor dintre Neamuri prin credinta. (Fapte 15:8-9, Galateni 2:16). A adauga ceva
lucarii lui Hristos inseamna a nega harul lui Dumnezeu. Oamenii sunt salvati doar prin har, prin
credinta, nu prin intoarcerea la Lege (Galateni 2:21).
In esenta, iudeii spuneau ca lucrarea lui Hristos avea nevoie de altceva pentru a fi
completa. Dupa ei, acel altceva necesar salvarii depline era circumcizia. Pentru Pavel nu era
nimic de adaugat, dupa cum unii teologi spun: „a adauga ceva lucrarii lui Hristos este cea mai
mare scadere posibila” sau „Hristos plus altceva egal nimic.” Cu toate acestea ei incercau sa
„perfectioneze” ceea ce Pavel a inceput.
 Gandirea lui Pavel scoate in evidenta faptul ca linia intre adevar si eroare este foarte
mica. Charles Spurgeon si Jhon Murray demonstreaza ca distinctia intre acestea doua necesita
discernamant spiritual. Ei afirmau ca „ Discernamantul nu este o problema in a spune simplu
care este diferenta intre bine si rau, ci a spune care este diferenta intre ce este bine si ce este
aproape bine”.
Pavel a vazut mai multe aspecte negative la iudaizatori si a tras atentia, in mod direct, la
patru dintre ele:

1) Neincrederea. In esenta, lucrarea lui Hristos era insuficienta in mintea lor si ei nu

reusit sa creada ca este destul de buna sau ca Evanghelia era singura suficient de
puternica pentru a-i salva (dupa Fapte 15:1).
2) Autojustificarea. Atat timp cat era nevoie de ceva de adaugat, Legea le era la
indemana, prin faptul ca au trait intr-un astfel de context.
3) Au catat sa placa oamenilor ( Galateni 6:12).
4) Evitarea persecutiei. Crucea lui Hristos, in ochii acelei comunitatii era ceva de
evitat pentru iudaizatori, deoarece le era mai bine sa para iudei respectabili, loiali
Legii.
Biblia este foarte clara cand spune ca incercarea de a adauga fapte umane harului lui
Dumnezeu, exclude insemnatatea harului. Dupa cum Pavel spune in Romani 11:6: „Și dacă este
prin har, atunci nu mai este prin fapte; altmintrelea, harul n'ar mai fi har. Și dacă este prin fapte,
nu mai este prin har; altmintrelea, fapta n'ar mai fi faptă.
Circumcizia a inceput de la Avraam prin legamantul facut de Dumnezeu care i-a promis
ca „te voi face tatal multor neamuri, te voi inmulti nespus de mult, voi face din tine neamuri
intregi; si din tine vor iesi imparati. Acest legamant facut cu Avraam a fost fondat pe credinta lui
Avram in Dumnezeu si a ramas care presupunea circumcizia avea in vedere Noul Legamant,
dupa cum Pavel spune in Galateni 3:8-29, ca la fel cum legamantul cu Avraam era fondat pe
credinta in Dumnezeu,