Scapă-ţi viaţa!

Textele biblice au fost preluate din următoarele traduceri:

Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea Patriarhului Teoctist, Bucureşti
1989

Biblia Ortodoxă, traducere de Vasile Radu şi Gala Galaction, Bucureşti 1938

Biblia sau Sfânta Scriptură, traducere de Dumitru Cornilescu, ediţia cu trimiteri

1921
 Vaticanul şi SUA
în profeţia Bibliei
În jurul anului 95 d. H., ucenicul Ioan a fost exilat pe o insulă în Marea
Egee, numită Patmos, din ordinul împăratului roman Domiţian. Apostolul acesta
este numit în Biblie apostolul iubit. Motivul care a dus la primirea acestui nume a
fost acela că el a iubit mai mult pe Iisus decât celalţi 11 ucenici şi nu şi-a cruţat
viaţa până la moarte pentru El. În tot timpul exilului său, a sperat din toată inima
că nu va muri până când ochii săi nu vor vedea revenirea în slavă a Domnului
Iisus. În mila Sa fără margini Dumnezeul Universului i-a descoperit, sub formă
simbolică, profeţiile cu privire la cele mai importante evenimente sociale, politice
şi religioase care vor avea loc pe pământ înainte de revenirea Sa.
Una din aceste profeţii se împlineşte acum, sub ochii noştri, şi ne atrage
atenţia că cel mai mare eveniment cosmic, Revenirea lui Iisus, este gata să aibă loc.
Iar noi trebuie să cunoaştem acest lucru, să ne pregătim sufletul pentru această
mare întâlnire şi să nu fim luaţi prin surprindere. Să privim cu mare atenţie asupra
acestei profeţii.
Apocalipsa 13. 1-10 ,,Şi am văzut suindu-se din mare o fiară, care avea 10
coarne şi 7 capete, şi pe coarnele ei 10 steme şi pe capetele ei, nume de hulă. Şi
fiara pe care am văzut-o era asemenea pardosului, picioarele ei erau ca ale
ursului, iar gura ei ca gura leilor. Şi balaurul îi dădu fiarei puterea lui şi scaunul
lui şi stăpânire mare. Şi unul din capetele fiarei era ca înjunghiat de moarte, dar
rana ei ca de moarte fu vindecată şi tot pământul, minunat, se uita după fiară. Şi
s-au închinat balaurului, fiindcă i-a dat fiarei stăpânirea; apoi s-au închinat fiarei
zicând: Cine este asemenea fiarei şi cine se poate lupta cu ea! Şi i s-a dat ei gură
să rostească semeţii, şi hule, şi i s-a dat să lucreze 42 de luni. Fiara şi-a deschis
gura sa spre hule asupra lui Dumnezeu, ca să hulească Numele Lui şi pe ceice
locuiesc în cer. Şi i s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască, şi i s-a dat ei
stăpânire peste toată seminţia, şi norodul şi limba şi neamul. Şi închinase-vor ei
toţi cei ce locuiesc pe pământ, ale căror nume nu sunt scrise, de la întemeierea
lumii, în cartea vieţii Mielului cel înjunghiat. De are cineva ureche, să audă! Cine
ia pe alţii robi, de robie are parte; cine cu sabia va ucide, trebuie să fie ucis cu
sabia. Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor.”
Ce avem aici? Cum ne putem da seama despre cine vorbeşte profeţia?
Simplu...Întotdeauna profeţia este explicată de Biblie şi confirmată de istorie.
Daniel 7.23 spune că
,,Fiara ... înseamnă că.. o împărăţie va fi pe pământ.”
Dacă studiem cu atenţie istoria vom descoperii că singura putere politico-
religioasă care împlineşte amănunţit profeţia biblică este Vaticanul. Să analizăm
pasajul biblic expus:
- Balaurul din acest pasaj îl reprezintă pe Satana (Apoc.12.9), dar şi Împeriul
Roman care în anul 538 d. H., a cedat puterea religioasă episcopului de Roma care
a fost înscăunat ca primul Papă. (vers. 2).
- Puterea aceasta politico-religioasa a primit rana de moarte în anul 1798,
când Pius al VI a fost luat prizoner de generalul lui Napoleon. Însă, rana de moarte
a fost vindecată în anul 1929 când Vaticanul a devenit stat independent (vers. 3) .
- Vaticanul a avut supremaţie în Europa 42 de luni, adică 42 x 30 de zile care
fac 1260 zile-ani ( 1 zi = 1 an conform cu Ezechiel 4.6). Inchizia papala a terorizat
Europa între anii 538-1798, exact cât spune profeţia şi a ucis peste 50 milioane de
creştini care s-au opus dogmei catolice (vers.5 şi 7).
- Vaticanul este acuzat de hulă împotriva lui Dumnezeu deoarece susţine că
ţine locul Lui pe pământ iertând păcatele pe care doar Iisus le poate ierta, şi pentru
faptul că a făcut schimbări majore în Legea lui Dumnezeu prin desfiinţarea
Sâmbetei ca zi de odihnă şi de închinare lăsată de Dumnezeu de la Creaţiune
(vers.5)
- Profeţia spune că aproape toată lumea i se închină. Şi aşa este! Conducători
de state şi conducători religioşi trec, rând pe rând, pe la Vatican unde sunt sfătuiţi
ce să facă şi cum să conducă pe cei care îi reprezintă ( vers. 8) .
- În versetul 4 se spune că puterea religioasă i-a fost dată de Satana însuşi,
deoarece Biblia spune în...
Apocalipsa 12.9: ,,...Balaurul cel mare, şarpele cel de demult, care se
cheamă Diavol şi Satana...”
Tot în acest capitol 13 al cărţii Apocalipsa găsim o altă profeţie care
vorbeşte despre ridicarea unei alte puteri civile şi religioase care va face alianţă cu
Vaticanul, şi această alianţă va porni persecuţia finală împotriva creştinilor păzitori
ai celor 10 porunci.
Apocalipsa 13.11-18 „Apoi am văzut o altă fiară, suindu-se din pământ, şi
avea două coarne asemenea mielului, dar grăia ca un balaur. Şi stăpânirea celei
dintâi fiare o are toată în mână, în faţa ei. Şi face pământul şi locuitorii de pe el ca
să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată. Şi face semne
mari! Chiar şi foc face să se pogoare din cer pe pământ, înaintea oamenilor. Şi
amăgea pe cei care locuiesc pe pământ prin semne ce i s-a dat să le facă înaintea
fiarei, zicând celor ce locuiesc pe pământ să facă fiarei chip, ei care a fost rănită
cu sabia şi a rămas în viaţă. Şi i s-a dat ei să insufle duh chipului fiarei, aşa încât
chipul fiarei să grăiască. Iar pe câţi nu se vor închina chipului fiarei, puterea avea
să-i ucidă. Şi-i sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei
săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-i pună semn pe mâna lor cea dreaptă
sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără numai cel ce are
semnul, adică numele fiarei sau numărul numelui fiarei, căci este un nume de om.
Şi numărul ei este 666.”
Ce avem aici? Cine poate fi această fiară-putere?
- Profeţia ne face să înţelegem că această putere apare după ce Vaticanul a
primit rana de moarte, adică după anul 1798, şi că apare din pământ, adică într-o
zonă nepopulată. Singura putere care s-a ridicat în această perioadă de timp este
SUA. S-a ridicat pe un continent lipsit de populaţie, exact aşa cum spune profeţia
(vers. 11).
- La început această putere vorbea ca un miel, având două principii de
guvernare: democraţia şi libertatea religioasă. Acum vorbeşte ca un balaur, iar
democraţia şi libertatea religioasă sunt pe cale de dispariţie ( vers.11)
-Vedem deja cum Vaticanul încearcă să unească religiile lumii într-una
singură, care, bineînţeles, va trebui să fie condusă de un guvern mondial. Vor
exista credincioşi sinceri care nu vor accepta să fie conduşi decât de Biblia.
Motivul acesta va duce la restrângerea libertăţii religioase, ajungându-se la un
decret duminical iniţial, apoi la un decret de moarte în final ( vers. 15.) .
- Când se va da primul decret, lumea se va împărţi în două clase:- cei care
serbează Duminica şi vor primi semnul Fiarei pe mână sau pe frunte, deoarece
aceasta zi este semnul autorităţii ei conform cu dogma lor (vers.16).
- cei care serbează Sâmbăta şi vor primi semnul lui Dumnezeu pe fruntea lor
(Apocalipsa 7.3) . Identitatea primei fiare o gasim în Apocalipsa 13.18 ,,Aici este
înţelepciunea. Cine are pricepere socotească numărul fiarei: căci este un număr
de om. Şi numărul ei este 666.”
Unul din multiplele titluri pe care pontiful de la Roma le-a avut, este
VICARIUS FILII DEI, care tradus înseamnă: Locţiitorul Fiului lui Dumnezeu.
Versetul biblic ne spune să socotim numele fiarei, şi atunci avem:
V=5, I=1, C=100, I=1, U=5, I=1, L=50, I=1, I=1, D=500, I=1
5+1+100+1+5+1+50+1+1+500+1=666
 Cele şapte plăgi

Toţi acei care nu au făcut alegerea corectă vor primit semnul fiarei pe mână
sau pe frunte şi vor trebui să treacă prin cele 7 plăgă finale care vor veni direct de
la tronul lui Dumnezeu. Acestea vor fi devastatoare.
Plaga 1. Apocalipsa 16.2 ,,Şi s-a dus cel dintâi şi a vărsat năstrapa (potirul)
lui pe pământ. Şi o bubă rea şi ucigaşă s-a ivit pe oamenii care aveau semnul
fiarei şi care se închinau chipului ei.” Plaga aceasta va fi cât se poate de reală...
Oamenii se vor umple din tălpi şi până-n picioare de bube asemeni bubelor lui Iov,
sau asemeni leprei, şi nu va fi chip de vindecare.
Plaga 2. Apocalipsa 16.3 ,,Şi al doilea înger a vărsat năstrapa lui în mare,
şi marea s-a prefăcut în sânge, ca sângele de mort, şi orice suflare de viaţă a
murit, din câte sunt în mare.” Plaga a doua va lovi mările şi oceanele, viaţa din
acestea va pieri, legăturile comerciale maritime vor dispărea. Nimic nu este mai
contagios şi respingător ca sângele unui om mort. Pretutindeni vor izbucni focare
de epidemii imposibil de stins.
Plaga 3. Apocalipsa 16.4-6 ,,Iar cel de-al treilea a vărsat năstrapa lui în
râuri şi-n izvoarele apelor, şi s-au prefăcut în sânge. Şi am auzit pe îngerul apelor
zicând: Drept eşti Tu, cel ce eşti şi cel ce erai, Sfânte Doamne, că ai făcut această
judecată. Fiindcă au vărsat sângele sfinţilor şi al proorocilor, tot sânge le-ai dat
să bea. Vrednici sunt!” Să nu uităm că aceste nenorociri vor lovi doar pe cei care
vor primi semnul fiarei, adică păzirea Duminicii. Te vei duce la fântână să scoţi
apă şi surpriza va fi că vei scoate sânge în găleată, te vei duce la robinet şi în loc de
apă va curge sânge. Cei care vor primi semnul lui Dumnezeu, adică păzirea
Sâmbetei, nu au de ce să se teamă, pe ei nu-i va afecta. Isaia 33.16 spune: ,,Acela
va locui pe creste muntoase, şi stâncile cele tari vor fi cetatea lui; pâine va avea la
îndemână şi apa nu-i va lipsi.”
Plaga 4. Apocalipsa 16. 8-9 ,,Al patrulea a vărsat năstrapa lui în soare şi i
se dădu soarelui să dogorească pe oameni cu focul lui. Şi oamenii fură fripţi cu
mare arşiţă şi huliră numele lui Dumnezeu, care are putere peste plăgile acestea,
şi nu se pocăiră să-i dea mărire.” Mii de ani soarele a răsărit peste cei buni şi
peste cei răi, a încălzit şi a dat viaţă tuturor fără deosebire, acum însă el devine un
instrument al morţii pentru cei care au refuzat să se închine lui Dumnezeu şi s-au
închinat fiarei şi icoanei ei.
Plaga 5. Apocalipsa 16.10-11 ,,Atunci al cincelea a vărsat năstrapa lui
peste scaunul fiarei, şi în împărăţia ei s-a făcut întuneric, şi oamenii îşi muşcau
limbile de durere şi au hulit pe Dumnezeul cerului, din pricina durerilor şi a
bubelor lor, dar de faptele lor nu s-au pocăit.” Întunericul acesta, pe lângă faptul
că va fi cât se poate de real, fizic, el va fi şi spiritual. Va fi momentul în care cei
care au primit semnul ei îşi vor da seama că au fost manipulaţi şi amăgiţi ca să
sfinţească o zi de închinare care nu a fost lăsată de Dumnezeu.
Plaga 6. Apocalipsa 16.12-16 ,,Şi al şaselea înger a vărsat năstrapa lui în
râul cel mare al Eufratului şi apele lui secară, ca să fie gătită calea împăraţilor de
la soare-răsare. Şi am văzut ieşind din gura balaurului şi din gura fiarei şi din
gura proorocului mincinos, trei duhuri necurate ca nişte broaşte. Căci sunt duhuri
demonice făcătoare de semne, care se duc la împăraţii lumii întregi, să-i adune la
războiul zilei celei mari a lui Dumnezeu Atotţiitorul. Şi i-au strâns la locul care se
numeşte pe evreieşte Har-Meghidon. Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel
privegheză şi păstrează veşmintele sale, ca să nu umble gol şi să se vadă ruşinea
lui.” În profeţia biblică, apele reprezintă mulţime de oameni. În această plagă,
întreita coaliţie a răului alcătuită din Satana, Vaticanul şi SUA va porni un război
final împotriva celor care au semnul lui Dumnezeu pe fruntea lor şi păzesc
Sâmbăta ca zi de închinare. Războiul acesta este cunoscut ca Armaghedon. Profeţia
spune că Eufratul a secat ca să fie pregătită calea împăratului care vine din răsărit,
adică războiul împotriva sfinţilor lui Dumnezeu va fi câştigat de însuşi Iisus,
Împăratul care vine de la răsăritul soarelui.
Plaga 7. Apocalipsa 16.17-21 ,,Şi al şaptelea înger a vărsat năstrapa lui în
văzduh, şi glas mare a ieşit din templu cerului, de la tron, strigând: S-a sfârşit! Şi
s-au pornit fulgere şi vuiete şi tunete, şi s-a făcut cutremut mare, aşa cum nu a fost
decând s-a zidit omul pe pământ un cutremur aşa de puternic. Şi cetatea cea mare
s-a rupt în trei bucăţi şi cetăţile păgânilor s-au prăbuşit, şi Babilonul cel mare fu
pomenit înaintea lui Dumnezeu, ca să-i dea paharul vinului clocotitoarei Lui
mânii. Şi toate ostroavele pieiră şi munţii nu se mai aflară. Şi grindină mare, cu
bobul cât talantul se prăvăli din cer peste oameni. Şi oamenii huliră pe Dumnezeu,
din pricina pedepsei cu grindină, că urgia ei era foarte mare.” . În plaga aceasta
are loc distrugerea celor care au primit semnul fiarei şi pustiirea pământului.
Prietene, dragostea lui Dumnezeu te cheama. Astăzi încă mai ai posibilitatea să
alegi pe Iisus Hristos ca Domn şi Mântuitor în viaţa ta, ca să poţi fi ocrotit de El
când aceste urgii vor lovi pe locuitorii pământului. Tu trebuie să decizi astăzi de
partea cui eşti, mâine poate nu mai ai ocazie. Iisus Hristos, Dumnezeul adevărat şi
viaţa veşnică, cum spune Biblia, a părăsit cerul şi a coborât pe pământul nostru ca
să mă salveze pe mine şi pe tine. Nu-L respinge! Fă alegerea cea mai bună!
 Prima chemare
Prin cartea Apocalipsa Dumnezeu ne descoperă marea Lui dragoste pentru
lumea noastra. Planeta Pamant este obiectul dragostei Lui supreme. Aici Iisus
Hristos a murit ca sa ne salveze din robia pacatului si sa ne readuca în lumea buna
si minunata pe care a creat-o la început. Însă nu poate face nimic fără voia noastra.
Şi acum când ştim ce se va întâmpla cu planeta noastră, acum când ştim care-i
scopul mişcării ecumenice, acum când ştim care-i ziua de închinare lăsată de
Dumnezeu, suntem chemaţi să facem alegerea corectă.
Apocalipsa 14.6-7 ,,Şi am văzut apoi alt înger, care zbura prin mijlocul cerului,
având să binevestească Evanghelia veşnică celor ce locuiesc pe pământ şi la tot
neamul şi seminţia şi limba şi poporul, zicând cu glas puternic: Temeţi-vă de
Dumnezeu şi daţi Lui slavă, că a venit ceasul judecăţii Lui, şi vă închinaţi Celui ce
a făcut cerul şi pământul şi marea şi izvoarele apelor.”
Închinarea, slava, temerea plina de respect si iubire, pentru faptul ca Dumnezeu
este Creatorul nostru, trebuie aduse doar Lui şi numai Lui. Toţi care aleg o altă
formă de închinare, toţi care aleg să se închine altor dumnezei, nu vor putea trece
cu bine peste judecata anunţată de acest verset.
Daniel 7.9-10,13-14 ,,Am privit până când au fost aşezate scaune, şi S-a aşezat
Cel vechi de zile; îmbrăcămintea Lui era albă ca zăpada, iar părul capului Său
curat ca lâna; tronul Său, flăcări de foc; roţile lui, foc arzător. Un râu de foc se
vărsa şi ieşea din el; mii de mii Îi slujeau şi miriade de miriade stăteau înaintea
Lui! Judecătorul S-a asezat şi cărţile au fost deschise. Am privit în vedenia de
noapte, şi iată pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului şi El a înaintat pănă
la Cel vechi de zile, şi a fost dus în faţa Lui. Şi Lui I s-a dat stăpânirea, slava şi
împărăţia, şi toate popoarele, neamurile şi limbile Îi slujeau Lui. Stăpânirea Lui
este veşnică, stăpînire care nu va trece, iar împărăţia Lui nu va fi nimicită
niciodată.”
Trebuie să reţinem urgent şi să punem în practică imediat, că timpul nu ne mai
permite amânare, următoarea schimbare pe care trebuie s-o facem: În ceruri există
cărţi în care sunt trecute toate faptele noastre bune sau rele, toate gândurile şi
atitudinile noastre faţă de Dumnezeu sau faţă de semeni. Deci, să ne pocăim de
viaţa noastră păcătoasă şi să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne schimbe. Cum să facem?
Care sunt paşii pe care trebuie să-i urmăm? Biblia ne răspunde la această dilemă.
1 Ioan 1.9 ,,Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept, ca să
ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea.”
 Dacă am fost învăţaţi că trebuie să ne mărturisim păcatele înaintea unui preot
sau unui călugăr, trebuie să nu mai facem acest lucru deoarece Biblia spune că
trebuie să ne mărturisim păcatele lui Dumnezeu direct, fără intermediari.
1Timotei 2.5 ,,Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între
Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus.
Judecata aceasta este descrisă de Mântuitorul în:
Matei 25. 31-46 ,,Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe
unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta
Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împaratul celor de-a dreapta Lui:
Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la
întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi
Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit;
Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost
şi aţi venit la Mine. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am
văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am
văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut
bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzînd, va zice către
ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici,
Mie Mi-aţi făcut. Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine,
blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Căci
flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să
beau; Străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în
temniţă, şi nu M-aţi cercetat. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-
am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu
Ţi-am slujit? El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi
făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. Şi vor merge aceştia
la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.”
Trebuie să ne îmbrăcăm cu fapte bune, să fim darnici, să vizităm bolnavii,
săracii, să-i îmbrăcăm şi să le dăm din prisosul nostru ca să putem trece cu bine de
judecată. Cel care va primi stăpânirea veşnică este Iisus Hristos, care vine spre
Tatăl ca un Fiu al Omului, nu sfinţii, nu preoţii, nu fecioara Maria, nu icoanele şi
moaştele, nu suveranul pontif şi nici patriarhul de la Constantinopol. Închinarea
noastră Îi aparţine Dumnezeului Creator care a lăsat ca zi de închinare Sâmbăta, şi
nu Duminica. Deci, fraţi creştini, mergeţi la biserică în ziua aceasta şi nu în altă zi,
închinaţi-vă lui Iisus Hristos deoarece El a murit pe lemnul crucii, sângele Lui a
curs pentru păcatele noastre, rănile Lui aduc tămăduirea noastră şi nimic altceva.
 A doua chemare
Apocalipsa 14.8 ,,Şi un al doilea înger a venit, zicând: A căzut, a căzut Babilonul,
cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul furiei desfrânării sale.”

După potopul lui Noe, Dumnezeu le-a poruncit oamenilor să meargă şi să

stăpânească tot pământul, dar ei nu au ascultat de această poruncă a lui Dumnezeu
şi şi-au făcut planul de a construi o cetate şi un turn înalt în care să se adăpostească
dacă va mai veni un alt potop. Pe când lucrările erau în toi, Dumnezeu le-a încurcat
limbile, şi, din cauza confuziei, lucrările au încetat, oamenii s-au împrăştiat pe tot
pământul, iar cetatea a fost numită Babel, care înseamnă încurcătură, confuzie.
Profeţia pe care o discutăm acum vorbeşte despre o biserica mare, numită Babilon,
care ameţeşte toate neamurile cu învăţătura ei confuza si falsa. Haideţi să vedem
despre cine este vorba.
Apocalipsa 17. 1-6 ,,Şi a venit unul din cei şapte îngeri, care aveau cele şapte
cupe, şi a grăit către mine, zicând: Vino să-ţi arăt judecata desfrânatei celei mari,
care şade pe ape multe. Cu care s-au desfrânat împăraţii pământului şi cei ce
locuiesc pe pământ s-au îmbătat de vinul desfrânării ei. Şi m-a dus, în duh, în
pustie. Şi am văzut o femeie şezând pe o fiară roşie, plină de nume de hulă, având
şapte capete şi zece coarne. Şi femeia era îmbrăcată în purpură şi în stofă stacojie
şi împodobită cu aur şi cu pietre scumpe şi cu mărgăritare, având în mână un
pahar de aur, plin de urâciunile şi de necurăţiile desfrânării ei. Iar pe fruntea ei
scris nume tainic: Babilonul cel mare, mama desfrânatelor şi a urâciunilor
pământului. Şi am văzut o femeie, beată de sângele sfinţilor şi de sângele
mucenicilor lui Iisus, şi văzând-o, m-am mirat cu mirare mare.”
În Biblie femeia reprezintă Biserica... O femeie îmbrăcată în alb este biserica
adevărată a lui Hristos, iar o femeie îmbrăcată ca cea din versetele de mai sus este
o biserică apostaziată, căzută din graţia lui Dumnezeu. Mai mult, în cartea sfântă
găsim două cetăţi aflate în opoziţie: Ierusalimul, care este cetatea lui Dumnezeu, şi
Babilonul, care este cetatea răzvrătită, cetatea celui rău. În pasajul amintit se
spune că această biserică este îmbătată de sângele sfinţilor (versetul 6), iar istoria
confirmă că inchiziţia în perioada anilor 538-1798 este responsabilă de moartea a
50 milioane de martiri care nu s-au supus dogmei impusă de ea. Mai mult, se spune
în numele care-l poartă pe frunte că este ,,mamă,,, asta înseamnă că are fiice. Este
foarte simplu de aflat cine este această biserică-mamă. Dragostea lui Dumnezeu
pentru noi este atât de mare că nu ne lasă în confuzie.

Păcatul cel mai mare al acestei biserici, cât şi păcatul bisericilor-fiice ale ei,
este că dau tuturor neamurilor să bea din paharul învăţăturilor lor false, învăţături
care nu-şi au originea în Biblie, ci în tradiţie. Cele mai importante şi greşite
învăţături ale acestei biserici sunt: liturghia, nemurirea sufletului, chinul veşnic în
iad, iertarea prin fecioara Maria şi sfinţirea Duminicii în locul Sâmbetei. Dacă
analizăm cu atenţie pasajul, se spune că această biserică este îmbrăcată cu purpură
şi stacojiu, pietrele preţioase şi mărgăritarele reprezintă bogăţiile nemăsurate ale
acestei biserici. Tot în acest capitol ni se spune exact locul geografic unde este
situată, pe şapte coline, ori cetatea aşezată pe şapte coline este oraşul Romei, unde
se găseşte cetatea Vaticanului. Pasajul următor ne vorbeşte din nou de acest sistem
de închinare fals.

Apocalipsa 18.1-5 ,,După acestea, am văzut un alt înger, pogorându-se din

cer, având putere mare, şi pământul s-a luminat de slava lui, şi a strigat cu glas
puternic şi a zis: A căzut! A căzut Babilonul cel mare şi a ajuns locaş demonilor,
închisoare tuturor duhurilor necurate, şi închisoare tuturor păsărilor spurcate şi
urâte. Pentru că din vinul aprinderii desfrânării ei au băut toate neamurile şi
împăraţii pământului s-au desfrânat cu ea şi neguţătorii lumii din mulţimea
desfătărilor ei s-au îmbogăţit. Şi am auzit un alt glas din cer, zicând: Ieşiţi din ea,
poporul meu, ca să nu vă faceţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi de
pedepsele sortite ei; Fiindcă păcatele ei au ajuns până la cer şi Dumnezeu şi-a
adus aminte de nedreptăţile ei.”

Cuvintele acestea nu sunt cuvintele oamenilor, ci sunt cuvintele lui

Dumnezeu şi când Dumnezeu vorbeşte noi trebuie să avem urechi de auzit şi inimă
dispusă să asculte şi să facă ce spune El. Fraţi creştini, ieşiţi din această biserică şi
din bisericile-fiice care au aceeaşi învăţătură ca a ei! Timpul când Dumnezeu le va
pedepsi este extrem de aproape şi se va derula cu foarte mare repeziciune.

Apocalipsa 18. 21 ,,Şi un înger puternic a ridicat o piatră, mare cât o piatră
de moară, şi a aruncat-o în mare, zicând: Cu astfel de repeziciune va fi aruncat
Babilonul, cetatea cea mare, şi nu se va mai afla.“
Ce trebuie să facem noi astăzi? Să-L rugăm pe Dumnezeu să ne lumineze
mintea şi inima, trebuie să citim Biblia şi apoi să vedem dacă biserica din care
facem parte respectă sau nu respectă ce spune Dumnezeu. Dacă nu respectă ce
porunceşte El, noi trebuie să facem alegerea corectă şi să facem ce spune El şi nu
ce spun oamenii sau bisericile decăzute.
Ioan 10.11,16 ,,Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul
pentru oile sale. Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea
trebuie să le aduc, şi vor auzi glasul Meu şi va fi o turmă şi un păstor.”

A treia chemare

Cele trei solii pe care Dumnezeu le transmite lumii se succed şi se completează

una pe alta, pregătind lumea pentru ziua cea mare a judecăţii finale în care fiecare
om va trebui să dea socoteală pentru alegerile pe care le-a făcut în această viaţă. A
treia chemare a lui Dumnezeu conţine cele mai grozave avertizări care au fost
adresate vreodată oamenilor.
Apocalipsa 14, 9-12 ,,Şi al treilea înger a venit după ei, strigând cu glas
puternic: Dacă cineva se închină fiarei şi chipului ei şi primeşte semnul ei pe
fruntea lui, sau pe mâna lui, va bea şi el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat
neamestecat, în potirul mâniei Sale, şi se va chinui în foc şi în pucioasă, înaintea
sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se sue în vecii vecilor. Şi
nu au odihnă nici ziua nici noaptea cei ce se închină fiarei şi chipului ei şi oricine
primeşte semnul numelui ei. Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui
Dumnezeu şi credinţa lui Iisus.”
,,Dacă” - acest cuvânt din versetul biblic ne arată că există posibilitatea să
alegem partea bună, adică să nu ne închinăm fiarei şi nici chipului ei şi să nu
primim semnul ei pe frunte sau pe mînă. Am reţinut din cele amintite până aici că
semnul lui Dumnezeu este sfinţirea zilei de Sâmbătă, iar semnul fiarei este sfinţirea
zilei de Duminică.
Înainte ca Domnul Christos să revină în gloria Sa pe pământ, fiecare suflet
omenesc trebuie să ia o decizie finală: fie să dea ascultare de voinţa lui Dumnezeu,
închinându-se Lui, fie să se închine fiarei şi icoanei ei. Păzirea sabatului fals în
locul adevăratei zile de odihnă va deveni, în acest context final, un semn al fiarei,
iar toţi cei care vor alege să asculte mai mult de oameni şi instituţiile lor decât de
Dumnezeu, vor suporta consecinţe veşnice. ,,Va bea şi el din vinul aprinderii lui
Dumnezeu, turnat neamestecat, în potirul mâniei Sale..”
Ce înseamnă lucrul acesta? De la căderea în păcat a lui Adam şi pînă astăzi
mânia lui Dumnezeu venită peste lumea noastră a fost amestecată cu mila Sa
nemărginită. De data aceasta, mila nu mai există şi mânia Sa se va rostogoli peste
toţi aceia care au ascultat mai mult de fiară decât de El.
,,şi se va chinui în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea
Mielului. Şi fumul chinului lor se sue în vecii vecilor.”
Focul şi pucioasa din acest pasaj ne amintesc de distrugerea Sodomei şi
Gomorei din Vechiul Testament, cetăţi care au fost nimicite de Dumnezeu din
cauza mândriei, imoralităţii şi depărtării de Dumnezeu. În dimineaţa în care
Dumnezeu a hotărât să distrugă aceste cetăţi din câmpie, El a mers în casa lui Lot,
un om credincios, şi i-a spus să-şi scape viaţa fugind departe de cetatea răzvrătită,
în munţi. Fraţi creştini, dacă vreţi să vă scăpaţi viaţa, dacă vreţi să scăpaţi de iad şi
de chinul focului care va cădea peste lumea noastră, alegeţi astăzi să vă închinaţi
Dumnezeului Creator care a făcut cerul şi pămîntul, marea şi izvoarele apelor şi
care a ales ca zi de odihnă şi de închinare ziua Sâmbetei, ca memorial al creaţiunii
şi semn al lui Dumnezeu.
Maleahi 4.1 ,,Căci, iată, vine ziua care arde ca un cuptor. Şi toţi cei trufaşi
şi care făptuiesc fărădelegea vor fi ca paiele, iar ziua care vine îi va arde, zice
Domnul Sabaot. Şi nu va rămâne din ei nici rădăcină, nici ramuri.”
Regretul de a fi pierdut ocazia mântuirii, reprezintă „chinul” cel mai mare pe
care îl vor suporta cei nelegiuiţi. La acest chin sufletesc făcea referire foarte adesea
Mântuitorul în cuvântările Sale, când spunea: ,,Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea
dinţilor”
Apocalipsa 14.12 ,,Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui
Dumnezeu şi credinţa lui Iisus.”
Răbdarea, această trăsătură de identificare a poporului lui Dumnezeu în
timpul crizei finale ne vorbeşte despre biruinţa deplină asupra păcatului, asupra
firii pământeşti şi asupra lumii. Ei, cei care alcătuiesc Biserica Rămăşiţei, au ajuns
să fie îmbrăcaţi în neprihănirea Domnului Christos, fiind gata să-L întâmpine la
revenirea Sa şi să locuiască cu El o veşnicie. Şi tu poţi face parte din acest popor.
Este privilegiul tău şi unica ta şansă să-ţi scapi viaţa, nu doar viaţa aceasta şi şi cea
veşnică pe care Dumnezeu o va da tuturor celor care au iubit venirea Lui.
 Biblia sau Sfânta Scriptură

Care sunt lucrurile pe care ar trebui să le mai ştim ca să putem sta victorioşi
înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu? Cel mai important lucru, pe care
trebuie să-l facem zilnic, este să citim Biblia. Trebuie să ştii că Biblia este una
singură, indiferent ce-ţi va spune cineva. Pot să fie mai multe traduceri, dar
conţinutul este acelaşi în toate acestea. Textele biblice pe care le citeşti în această
carte sunt texte luate din Biblia ortodoxă, traducerea fiind făcută sub îndrumarea
patriarhului Teoctist. Hai să vedem ce trebuie să ştim despre această carte, ce ne
spune ea în acest sens.
2 Timotei 3.16-17 ,,Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos
spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru
dreptate, astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine pregătit pentru orice
lucru bun.”
Când lumea noastră a ieşit din mâna Creatorului, pretutindeni era armonie şi
culoare, nicio pată sau dezordine nu întuneca frumuseţea ce umplea cerul şi
pământul. Adam şi Eva, părinţii noştri, au fost aşezaţi în grădina Edenului, unde, în
răcoarea dimineţii, Dumnezeu Însuşi cobora să stea cu ei de vorbă şi să-i înveţe tot
ce trebuiau să ştie pentru ca viaţa lor să fie mereu fericită. După căderea în păcat,
prin neascultare de porunca lui Dumnezeu, părinţii noştrii au trebuit să părăsească
Edenul şi să fie lipsiţi de prezenţa fizică a Lui. În condiţia păcatului, prezenţa lui
Dumnezeu ar fi însemnat un foc mistuitor pentru ei. Dragostea lui Dumnezeu a
fost cea care a dus la creerea omului şi tot dragostea lui Dumnezeu a dus la găsirea
unor căi de comunicare cu omul şi după căderea lui în păcat. Vreau să amintim
câteva. Natura este cea mai palpabilă şi vizibilă cale de recunoaştere şi
comunicare cu Dumnezeu.
Psalmii 19.1-4 ,,Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi întinderea lor vesteşte
lucrarea mâinilor Lui. O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire
alteia despre El. Şi aceasta fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit: dar
răsunetul lor străbate tot pământul, şi glasul lor merge până la marginile lumii.”
Atunci când privim un cer înstelat, un răsărit sau un apus de soare, este
imposibil să nu ne dăm seama că doar un Dumnezeu puternic a putut să facă o
lucrare atât de minunată. O altă cale de comunicare cu Dumnezeu este Biblia sau
Sfânta Scriptură. Iisus ne îndeamnă să studiem această carte ca să moştenim viaţa
veşnică şi să putem să-L cunoaştem pe El personal.
Ioan 5. 39 ,,Cercetaţi Scripturile, că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică. Şi
acelea sunt care mărturisesc despre Mine.”
Cartea aceasta este unica sursă pentru o viaţă creştină şi este singurul ghid
care ne conduce la Dumnezeu. Aici găsim toate instrucţiunile necesare ca să ducem
o viaţă de biruinţă în lupta cu diavolul şi cu propriile noastre înclinaţii rele, aici
găsim pacea, liniştea şi fericirea pe care lumea nu poate să ne-o dea. Sunt foarte
multe persoane care consideră că această carte este o carte ca oricare altă carte, că
nu are nimic special în ea şi cu atât mai puţin că ar fi de origine divină. Acestor
persoane, nu le pot oferi un argument eu, ci experienţele a mii de oameni a căror
viaţă a fost complet schimbată în bine atunci când au deschis această carte şi au
citit cuvintele scrise în ea. Hoţii s-au lăsat de acest obicei, curvarii au devenit
oameni morali, criminalii s-au pocăit şi oamenii răi au devenit buni.
Un alt argument în favoarea inspiraţiei divine a acestei cărţi este împlinirea
profeţiilor. Aşa se face că s-a spus cu sute de ani înainte cine avea să-L vândă pe
Iisus şi suma exactă, unde avea să se nască Iisus şi din cine, care vor fi cele mai
mari imperii ale lumii şi cum vor dispărea, şi alte mii de profeţii care s-au împlinit
exact la timpul anunţat şi altele care se vor împlini cât de curând. Dacă Biblia este
una singură de ce sunt atât de multe biserici creştine? Şi la această dilemă avem
răspunsul corect.
Apocalipsa 22.18-19 ,,Şi eu mărturisesc oricui ascultă cuvintele proorociei
acestei cărţi: De va mai adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu va trimite asupra
lui pedepsele ce sunt scrise în cartea aceasta, iar de va scoate cineva din cuvintele
cărţii acestei proorocii, Dumnezeu va scoate partea lui din pomul vieţii şi din
cetatea sfântă şi de la cele scrise în cartea aceasta.“
Aici avem explicaţia! Sunt aşa de multe biserici pentru că, fie au adăugat
ceva la Biblie (cum ar fi Tradiţia), fie au scos ceva din cuprinsul acestei cărţi (cum
ar fi porunca a patra din Legea lui Dumnezeu, care ne spune să sfinţim Sâmbăta ca
zi de odihnă). Cel mai bun lucru pe care poţi să-l faci este să citeşti această carte şi
să vezi dacă biserica pe care o frecventezi respectă ce spune ea sau nu. Dacă nu
respectă, este timpul să cauţi biserica lui Dumnezeu care are ca normă de
conducere toată Biblia, de la Facere până la Apocalipsa.

Degeaba ştii să citeşti, dacă nu ai citit Biblia!

 Cele zece porunci

Porunca 1 Ieşirea 20.2,3 ,,Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-a scos din
pământul Egiptului şi din casa robiei. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!”
Pe tot pământul oamenii se închină la dumnezei făcuţi de mâinile lor, ignorând
porunca divină. Dumnezeii lor sunt banii, vedetele de filme sau sport, sinele,
mâncarea sau plăcerile. Biblia spune că există un singur Dumnezeu manifestat în
trei persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

Porunca 2 Ieşirea 20. 4-6 ,,Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a
nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte
sunt în apele de sub pământ! Să nu te închini lor, nici să le slujeşti, că Eu, Domnul
Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina
părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea neam, şi Mă
milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele
Noi nu trebuie să ne închinăm la obiecte pictate sau sculptate, considerând
că ne ajută să ne gândim la Dumnezeu. Dumnezeu este duh şi cine se închină Lui
trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.

Porunca 3 Ieşirea 20.7 ,,Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert,
că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în deşert numele Lui.”
Astăzi numele lui Dumnezeu este pus în bancuri şi în înjurături, în vorbe
necugetate şi glume. Păcatul acesta este un păcat mare care intră în categoria
păcatelor de neiertat dacă continuăm să-l facem cu nepăsare.

Porunca 4 Ieşirea 20. 8-11 ,,Adu-ţi aminte de ziua Sâmbetei, ca s-o sfinţeşti pe ea.
Şase zile lucrează şi fă toate lucrurile tale, iar ziua şaptea este Sâmbăta, ziua
Domnului Dumnezeului tău. Să nu lucrezi în ea niciun lucru, nici tu, nici fiul tău,
nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici dobitocul tău, nici streinul care
locuieşte înlăuntru cetăţilor tale. Căci în şase zile a făcut Domnul cerul şi
pământul, marea şi toate câte sunt, iar în ziua a şaptea s-a odihnit. De aceea a
binecuvântat Domnul ziua şaptea şi a sfinţit-o.”
Sâmbăta şi nu Duminica este adevărata zi de sărbătoare stabilită în Eden şi care
va dăinui până în veşnicii.

Porunca 5 Ieşirea 20.12 ,,Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi
să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie.”
 Dragostea şi respectul pentru părinţii care ne-au dat viaţă şi ne-au crescut
frumos va fi în permanenţă o sursă de viaţă, fericire şi putere.

Porunca 6 Ieşirea 20.13 ,, Să nu ucizi!”

Porunca aceasta spune mult mai mult decât se crede la prima vedere! Noi nu
avem dreptul să întrerupem viaţa atâta timp cât nu suntem în stare să dăm viaţă!
Mai mult, noi trebuie să fim atenţi la atitudinea pe care o avem faţă de oameni,
deoarece putem să ucidem destul de uşor cu vorba noastră şi cu indiferenţa noastră.

Porunca 7 Ieşirea 20.14 ,,Să nu fii desfrânat!”

Din această poruncă învăţăm că fiecare bărbat trebuie să aibă o singură femeie
şi fiecare femeie să aibă un singur bărbat. Mai mult, relaţiile sexuale înainte de
căsătorie sunt interzise de Dumnezeu.

Porunca 8 Ieşirea 20.15 ,,Să nu furi!”

Noi trebuie să fim cinstiţi, să nu înşelăm pe nimeni, să nu căutăm folosul nostru
în paguba altuia, ci să lucrăm cu mâinile noastre ca să avem ce da şi celor care duc
lipsă.

Porunca 9 Ieşirea 20.16 ,,Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău!”

Ne place foarte mult să minţim şi să bârfim, folosim orice ocazie să punem în
lumină proastă pe cei care ne încurcă sau pe cei care nu-i iubim. Porunca ne spune
să nu spunem nimic neadevărat, nici prin vorbă, nici prin atitudine şi nici prin
omisiune.

Porunca 10 Ieşirea 20. 17 ,,Să nu doreşti casa aproapelui tău; să nu doreşti

femeia aproapelui tău, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui,
nici asinul lui şi nici unul din dobitoacele lui şi nimic din câte are aproapele tău!”
Inima care nu Îl iubeşte nici pe Dumnezeu şi nici pe oameni este o inimă plină
de invidie şi gelozie faţă de semenii lui şi faţă de posesiunile pe care aceştia le au.
Mai devreme sau mai târziu se va îmbolnăvi sau va face orice ca să dobîndească şi
el ce au alţii şi el nu are. Cele zece porunci au fost, sunt şi vor fi singura cale spre
fericire!

Psalmii 119.165 ,,Pace multă au cei ce iubesc legea ta şi nu se smintesc!”

 Iisus Hristos

Ioan 3.16 ,,Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui
Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”
Planeta noastră, aşa cum a ieşit din mâna Creatorului, a fost de o frumuseţe
uimitoare. Pacea, liniştea şi armonia umpleau cerul şi pământul până când Adam şi
Eva au decis să asculte de şarpe şi să mănânce din pomul cunoştinţei binelui şi
răului. Ca urmare a acestei alegeri nefericite, pământul s-a umplut de suferinţă,
nefericire, boală şi, în final, moarte. Dumnezeu nu a fost luat prin surprindere de
alegerea greşită a omului, aşa că din veşnicii a pregătit un plan de salvare din
soarta nefericită pe care şi-a ales-o.
Filipeni 2. 5-11,,Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi Hristos Iisus: El, măcar
că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat ca să fie
deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe sine însuşi şi a luat chip de rob,
făcându-se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi
s-a făcut ascultător până la moarte şi încă moarte de cruce. Deaceea şi Dumnezeu
L-a înălţat nespus de mult, şi i-a dat Numele, care este mai presus de orice nume,
pentruca, în numele lui Iisus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe
pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui
Dumnezeu Tatăl, că Iisus Hristos este Domnul.”
Planul de Mântuire era simplu şi consta în găsirea unei Alte Persoane care să
moară în locul omului vinovat. Aşa că Dumnezeu a trimis pe Fiul Său în lumea
noastră ca s-o caute şi s-o salveze din mîna diavolului. Iisus Hristos, Dumnezeul
adevărat şi viaţa veşnică, a părăsit tronul Universului şi a păşit pe planeta nostră ca
un simplu om. Timp de 33 de ani a locuit printre oameni, a stat cu ei la masă, a
dormit sub acelaşi acoperiş, au mers împreună pe aceleaşi drumuri prăfuite şi i-a
învăţat cum să trăiască frumos, le-a vindecat bolile şi neputinţele, le-a hrănit trupul
şi sufletul, apoi a fost crucificat şi a murit tot pentru ei, pe dealul Golgotei. După
trei zile a ieşit victorios din mormânt şi a câştigat dreptul la viaţă veşnică pentru
oricine crede în El.
Fapte 4.12 „Şi întru nimeni altul nu este mântuirea, căci nu este sub cer nici un alt
nume, dat între oameni, în care trebuie să ne mântuim noi.”
Dacă Biblia spune clar că mântuirea nu poate fi câştigată prin nimeni altul,
asta înseamnă că doar Iisus poate să fie Mijlocitorul nostru înaintea Tatălui, nu
sfinţii, nu icoanele, nu fecioara Maria, ci doar El.
Evrei 4.14-16 ,,Astfel, fiindcă avem un mare preot însemnat, care a străbătut
cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să rămânem tari în mărturisirea noastră.
Căci nu avem un Mare Preot care să nu aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul
care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu
deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătam îndurare şi să găsim har,
pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.”
Promisiunea aceasta este valabilă şi astăzi, în secolul al XXI-lea şi noi
trebuie să credem că Dumnezeu este lângă noi în permanenţă. Nu trebuie să facem
pelerinaje lungi la mormintele sfinţilor sau la mănăstiri renumite ca să căpătăm
iertare pentru păcatele noastre. Trebuie doar să ne plecăm în umilinţă, pe genunchi,
şi să rostim în rugăciune tot ce ne apasă sufletul şi vom primi răspuns la toate
necazurile noastre. Nu există niciun păcat prea greu pe care Iisus să nu-l poată
ierta, nu există nicio situaţie prea complicată pe care El să nu o poată dezlega, nu
există nimic ce ni s-ar putea întâmpla şi El să nu poată interveni. Puterea Lui este
nelimitată şi se manifestă în cer şi pe pământ. Trebuie să facem din El cel mai bun
prieten al nostru şi să ne comportăm ca atare.
Matei 11. 28-30 ,,Veniti la Mine toţi cei osteniţi si împovăraţi şi Eu vă voi odihni
pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi
smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Caci jugul Meu e bun şi
povara Mea este uşoară.”
Planeta noastră nu mai este un paradis, din contră, trăim într-o lume fără
speranţă şi fără Dumnezeu. Viaţa noastră se desfăşoară între naştere şi moarte fără
să ne punem prea multe întrebări; nu ne interesează de unde venim, unde ne ducem
şi pentru ce trăim 70-80 de ani singuri şi nefericiţi.
Iisus Hristos este soluţia pentru viaţa fiecărei persoane, indiferent că suntem
săraci sau bogaţi, indiferent că suntem tineri sau bătrâni, indiferent dacă
recunoaştem sau nu acest adevăr absolut. Prietene, poţi cere acum, printr-o
rugăciune tainică, prezenţa Lui şi vei cunoaşte ce înseamnă eliberarea de păcat,
pacea, bucuria şi liniştea unei vieţi pe care n-ai cunoscut-o niciodată.

Prietene, Iisus Hristos este totul!

 A doua venire a lui Iisus

Apocalipsa 19.11 ,,Şi am văzut cerul deschis şi iată un cal alb, şi Cel ce şedea pe
el se numeşte Credincios şi Adevărat şi judecă şi se războieşte întru dreptate.”
Aici avem o frumoasă descriere a revenirii Domnului Iisus Hristos! Calul alb
reprezintă puritatea şi transparenţa acestui Războinic biruitor, chiar înaintea
începerii războiului. El apare ca un cuceritor puternic şi nu ca un om al durerii şi
obişnuit cu suferinţa, dispreţuit şi părăsit de oameni. El este biruitor în cer şi pe
pământ şi vine să judece viii şi morţii.
Nimeni nu poate descrie scena, nicio minte omenească nu poate să înţeleagă
splendoarea, măreţia Lui acoperă cerul şi slava Lui umple pământul, iar strălucirea
Lui este ca lumina soarelui care luminează cu toată puterea lui.
Apocalipsa 19.12 ,,Iar ochii Lui sunt ca para focului şi pe capul Lui sunt cununi
multe şi are nume scris pe care nimeni nu-l întelege decât numai El.”
Ceea ce izbeşte în acest tablou sunt ochii Mântuitorului asemenea focului;
nimic nu poate fi ascuns sau tăinuit de privirea Lui. El pătrunde toate gândurile şi
motivele noastre, judecă simţurile şi intenţiile. Apocalipsa 19.13 ,,Şi este îmbrăcat
în veşmânt stropit cu sânge şi numele Lui se cheamă: Cuvântul lui Dumnezeu.”
Culoarea roşie a hainei pe care o poartă are semnificaţia sângelui Său, care a
curs pe crucea de pe dealul Golgotei, atunci când fruntea Sa, mâinile, coasta şi
picioarele Sale au fost zdrobite ca noi să credem în El şi să trăim veşnic.
Ioan 3.16 ,,Fiindcă aşa de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui
Fiu, pentruca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.”
Apocalipsa 19.14-16 ,,Şi oştile din cer veneau după El, călare pe cai albi, purtând
veşminte de vison alb, curat. Iar din gura Lui ieşea sabie ascutită, ca să lovească
neamurile cu ea. Şi El îi va păstori cu toiag de fier şi va călca teascul vinului
aprinderii mâniei lui Dumnezeu, Atotţiitorul. Şi pe haina Lui şi pe coapsa Lui are
nume scris: Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor.”
Există aici un contrast izbitor între haina pe care o poartă Împăratul şi
hainele pe care le poartă oastea de îngeri. Albul reprezintă sfinţenia Lui revărsată
peste oastea Lui, iar roşu reprezintă judecata pe care trebuie s-o pronunţe peste o
lume care a ignorant chemarea Lui la pocăinţă şi mântuire. Şi judecata aceasta se
va face în funcţie de Cuvântul Lui, Biblia, care a fost lepădat sau desconsiderat. În
mâna Sa poartă un toiag. Semnificaţia toiagului este una dublă: partea îndoită este
simbolul călăuzirii celor care L-au acceptat iar partea finală, îmbrăcată în fier, este
arma de atac pentru cei care L-au refuzat.
Apocalipsa 19.16 ,,Şi pe haina Lui si pe coapsa Lui are nume scris: Împăratul
împăraţilor si Domnul domnilor.”
Lumea este plină de împăraţi şi domni care conduc cu dispreţ şi asuprire pe
supuşii lor. În ochii lor, oamenii nu au nicio valoare, nu reprezintă decât nişte
instrumente prin care îşi măresc avuţiile şi asupra cărora îşi manifestă puterea. De
la prima filă a Bibliei şi până la ultima, întâlnim sute de nume pe care Iisus le
poartă şi fiecare din aceste nume defineşte cu precizie frumuseţea caracterului Său.
Numele acesta, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, stabileşte
definitiv şi pentru veşnicie cine este conducător de drept în cer şi pe pământ şi cui
trebuie să-I aducem adorare şi închinare. Cînd va veni această mare zi nu vor exista
decât două categorii de oameni: Unii care zic munţilor şi stâncilor:
Apocalipsa 6.16 ,,cădeţi peste noi şi ne ascundeţi de faţa Celui ce şade pe
tron şi de mânia Mielului.”; alţii care zic: Isaia 25.9 ,,Iată Dumnezeul nostru în
care ne-am pus nădejdea ca să fim mântuiţi. Iată Domnul pe care îl aşteptăm. Să
ne bucurăm şi să ne veselim de mântuirea Lui.”
Astăzi ai ocazia să alegi din ce categorie să faci parte, nu lăsa alegerea pe
mai târziu că nu ştii ce aduce ziua de mâine. Niciodată nu ştii când ţi se curmă firul
vieţii şi ce-ai ales, rămâne bun ales.

Noul Pământ

Apocalipsa 21.1 ,,Şi am văzut un cer nou şi un pământ nou. Căci cerul dintâi şi
pământul dintâi au trecut, iar marea nu mai era.”
Dacă profetul Ioan a văzut un cer nou şi un pământ nou, se pune întrebarea
logică: ce se va întâmpla cu cele vechi? Biblia ne oferă răspuns şi la această
întrebare.
2 Petru 3.10 ,,Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor
trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pămâtul cu tot ce
este pe el, va arde.”
Pământul acesta a mai fost distrus de Dumnezeu printr-un potop, acum el va fi
distrus prin foc. Acesta este finalul pământului nostru şi, din păcate, tot ce este pe
el va arde, adică inclusiv oamenii care au refuzat oferta lui Dumnezeu de salvare.
Haideţi să vedem cum va fi viaţa pe noul pământ.
 Apocalipsa 21.4 ,,El va şterge orice lacrimă din ochi lor. Şi moartea nu va
mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentrucă lucrurile dintâi
au trecut.”
Mintea omenească nu poate să cuprindă splendoarea care va umple Noul
Pământ şi limba omenească nu are cuvinte care să descrie bucuria şi fericirea din
viaţa celor mântuiţi. Nu vor mai exista spitale, cimitire, închisori, case cu lacăte şi
încuietori, azil de bătrâni şi centre de plasament, pentrucă ,,nu se va mai face
niciun rău pe tot muntele Meu cel sfânt”, zice Domnul.
Apocalipsa 21.2 ,,Şi eu am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu, cetatea
sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.”
O cetate imensă, construită din aur şi pietre preţioase, o cetate cu 12 porţi de
mărgăritare şi ziduri alcătuite din 12 temelii va fi locuinţa celor salvaţi de pe acest
pământ.
Apocalipsa 22.1-2 ,,Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care
ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului. În mijlocul pieţii
cetăţii şi pe cele două maluri ale râului, era pomul vieţii, rodind 12 feluri de rod,
şi dând rod în fiecare lună.”
Cel mai frumos lucru care se va întâmpla este că Dumnezeu îşi va muta tronul
de domnie pe Noul Pământ, şi planeta noastră recreată va deveni capitala
Universului. Pomul vieţii şi râul vieţii se vor afla în interiorul cetăţii. Prin moartea
şi întruparea Domnului Iisus avem posibilitatea vieţii veşnice. Apa vieţii va curge
din tronul lui Dumnezeu spre toţi cei mântuiţi. Pomul vieţii care a fost în grădina
Edenului, va sta la dispoziţia celor mântuiţi, încărcat cu roade diferite de la lună la
lună.
Apocalipsa 21.5 ,,Cel ce şade pe scaunul de domnie a zis: Iată Eu fac toate
lucrurile noi...Scrie fiindcă toate aceste lucruri sunt vrednice de crezut şi
adevărate.”
Aici vorbeşte direct Dumnezeu şi asta înseamnă o asigurare în plus că lucrurile
se vor întâmpla întocmai aşa cum zice El.
Apocalipsa 21.7 ,,Cel ce va birui va moşteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul
lui, şi el va fi fiul Meu.”
Nu există o poziţie mai mare decât să fii fiu sau fiică a lui Dumnezeu, să
aparţii regalităţii Universului şi să stai pe scaunul de domnie al lui
Dumnezeu împreună cu Iisus Hristos.
Apocalipsa 3.21 ,,Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de
domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de
domnie.”
Astăzi încă nu e prea târziu să venim la Dumnezeu şi să ne predăm inima şi
mintea Lui ca să facă din noi persoane speciale, pline de dragoste şi bunătate ca să
avem parte de aceste lucruri uimitoare.
Evrei 3.15 ,,Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua
răzvrătirii.”
Să vedem care va fi soarta celor care refuză să fie salvaţi.
Apocalipsa 21.8 ,,Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari,
vrăjitori, închinători la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este iazul, care arde cu
foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.”
Avem aici lista completă a păcătoşilor şi a păcatelor favorite din viaţa lor,
păcate pe care nu au vrut să le biruiască şi au fost biruiţi de ele. Observaţi că în
capul listei sunt fricoşii, adică acele persoane care au crezut mesajul lui Dumnezeu,
dar s-au temut să treacă de partea Lui ca să nu supere pe cei din familie, să nu
supere prietenii sau preoţii, să nu râdă lumea că s-au pocăit, să nu fie diferiţi etc.
Apocalipsa 22.12 ,,Iată, Eu vin curând şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau
fiecăruia după fapta lui.”
Când Mântuitorul nostru drag vine pe norii cerului, El are pregătită pentru
fiecare din noi o răsplată. Cei care au făcut binele de care Biblia vorbeşte vor primi
viaţă veşnică, iar cei care au făcut răul vor primi moartea veşnică.
Apocalipsa 22.17 ,,Şi Duhul şi Mireasa zic: Vino! Şi cine aude să zică: Vino! Şi
celui ce îi este sete, să vină; cine vrea să ia apa vieţii fără plată!”

,,Iată, Eu vin curând! Amin! Vino, Doamne Iisuse!