Orcinus orca

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă
sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii
bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Orca

Orcă sărind din apă

Stare de conservare

Risc scăzut (LC)

Clasificare științifică

Regn: Animalia

Încrengătură: Chordata

Subîncrengătură: Vertebrata

Clasă: Mammalia

Ordin: Cetacee

Subordin: Odontoceti

Familie: Delphinidae

Subfamilie: Orcininae

Gen: Orcinus
Fitzinger, 1860

Specie: Orcinus orca

Linnaeus, 1758
 Modifică text 

Orca (denumirea științifică Orcinus orca, numită de asemenea balenă ucigașă) este

cel mai mare membru din familia delfinilor. Orcile sunt ușor de recunoscut datorită
culorilor caracteristice, alb si negru, și sunt considerate animale foarte inteligente. Orca
poate atinge 10 metri lungime și o greutate de circa 7 tone. În ciuda taliei sale masive,
ea se poate deplasa cu o viteză mare. Hrana principală a orcilor o constituie bancurile
de pești - heringi, scrumbii, somoni, toni - și chiar rechini. Se mai hrănesc și cu
cefalopode - sepii, calmari - sau, mult mai rar, mamifere marine - delfini și mai
ales foci și vidre de mare.
Orcile călătoresc deseori în grupuri, ies la suprafață pentru a cerceta zonele și
comunică cu ajutorul sunetelor. S-a constatat că orca se obișnuiește ușor în captivitate
și acceptă apropierea omului, față de care manifestă chiar atașament.

Descriere[modificare | modificare sursă]
Orcile sunt mamifere marine care pot atinge 10 metri lungime și o greutate de circa 7
tone. Orcile călătoresc deseori în grupuri și sunt ușor de recunoscut datorită culorilor
caracteristice, alb si negru. Denumirea de balenă ucigașă se datorează fălcilor
puternice ale acestui animal, și dinților lungi și ascuțiți, de formă conică, 50 la număr.
Din dieta lor fac parte peștii, cefalopodele, alte mamifere marine (incluzând și alte specii
de balene, pe care le vânează in grup, utilizand diferite strategii). Când vânează ele pot
atinge viteze de până la 60 km/h. Hrana lor preferată este tonul (Thunnus thynnus),
motiv pentru care orcile pot fi des observate urmărind vasele de pescuit; spre
disperarea pescarilor, ele rup adesea plasele pentru a ajunge la mult râvnita delicatesă.
Nu au fost raportate cazuri în care balena ucigașă să atace oameni sau vase.
Orcile pot fi întâlnite în mai toate oceanele lumii, dar preferă apele reci și temperate.
Unele populații migrează, în timp ce altele rămân populații locale, eventual călătorind pe
distanțe scurte și pe rute predictibile.
Perioada de gestație a acestor mamifere este de 16-17 luni. La naștere, puii cântăresc
în medie 180 kg, și sunt alăptați timp de 2 ani.
Viața socială este foarte activă, ele trăiesc în grupuri alcătuite din câteva familii, o
familie numărând 4-5 membri. Ierarhia grupurilor este dezvoltată pe un sistem
matriarhal. Studiile au demonstrat că fiecare grup are un dialect aparte, membrii
acestuia recunoscându-se prin limbaj.
 Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Orcinus orca

Wikispecies conține informații legate de Orcinus orca

 Balenele ucigașe: cei mai temuți prădători ai oceanelor, 20 septembrie 2013,

Nicu Pârlog, Descoperă
Categorii: 
 Specii cu risc scăzut
 Delphinidae