II. DATE DE OBSERVAȚIE ASUPRA REFLECTĂRII MEDIATICE A EGALITĂȚII DE ŞANSE ŞI DE 
GEN ÎN PRESA ROMÂNEASCĂ. 
1. CONSIDERAȚII PRELIMINARE  
Relevanta studiului de monitorizare media constă in definirea relației dintre imaginarul colectiv, opinia publică, societatea civilă, discursul jurnalistic şi 
al  structurilor  guvernamentale  cu  responsabilitate  în  combaterea  discriminării  şi  a  promovării  femeii  la  locul  de  muncă.  In  acest  sens,  tinta  explicit 
formulata a actiunii de monitorizare a vizat evidentierea modului în care se raportează conduitele actorilor sociali la discursul formatorilor de opinie 
din media româneşti (semnalarea/combaterea actelor cu caracter discriminator la locul de muncă, in raport cu familia  si cu orice alte institutii unde 
apar cazuri de dublă discriminare). 
 
Ca atare, una din ipotezele de lucru a vizat existenta unor referenti atitudinali diseminati prin intermediul mass media, in calitate de principal formator 
de opinie. Din acest punct de vedere cercetarea a fost orientată spre acele instituții care acorda un evident interes anchetelor sociale si jurnalismului 
de  investigatie,  precum  si  a  celor  cu  cel  mai  mare  impact  la  nivelul  audientei  specifice.  Un  argument  al  acestei  optiuni  rezidă  in  constatarea  unei 
precaritati evidente in privinta cazuisticii, identificabile si analizabile, la nivelul structurilor abilitate din Justitie, ONG‐uri, autoritati guvernamentale etc. 
Caracterul  exemplar  al  unor  stories  prezentate  în  tabloide,  în  jurnale  şi  emisiuni  de  ştiri,  în  diferite  publicații  de  specialitate  etc,  generează  implicit 
teme de reflexie socială, proiecții subiective asupra situațiilor de abuz şi discriminare şi, mult mai important, termeni de referință pentru judecarea 
unor experiențe personale ori îndeaproape cunoscute, dar care au rămas în mod deliberat în umbra faptelor de viață....  
 
Modul în care jurnalistul, reporterul, realizatorii sau producătorii se poziționează sub aspect etic şi profesional la problematica egalității de şanse şi de 
gen contribuie nemijlocit la configurarea unor atitudini critice în raport cu astfel de situații. În plus, chiar dacă nu îndeajuns de mult aduse înspre zona 

  80
  

 
 
 
 vizibilității şi dezbaterii publice, astfel de cazuri furnizează elementele–reper ale unui ethos românesc privind egalitatea de şanse şi de gen şi, implicit, 
modalități practice de reacțiune socială  la acțiunea factorilor de tip discriminator.  
 
O a doua ipoteză semnificativă a constat în caracterul întâmplător al prezenței în mass media româneşti a anchetelor bazate pe o robustă analiză a 
cadrelor  de  experiență  generatoare  de  fapte  temeinic  documentate  privitoare  la  egalitatea  de  şanse  şi  de  gen.  Or,  sub  acest  aspect,  subzistă 
convingerea unei insuficiente expertize pentru astfel de fenomene, respectiv a unei discrepanțe între anvergura şi politropia faptelor efective, pe de o 
parte, şi capacitatea instituțională de a le înregistra şi contracara, pe de altă parte. Nu întâmplător, discursul celor mai multe structuri ale societății 
civile reclamă constant insuficențele sistemului legislativ, pasivitatea socială şi instituțională față de multitudinea situațiilor asimilabile actelor de tip 
discriminator la locul de muncă având drept victime femei, precum şi inerțiile procesului de reformă vizând schimbarea mentalităților, stereotipurilor, 
prejudecăților  şi  reprezentărilor  asociate  tratamentului  egal  între  sexe.  Din  această  perspectivă  rolul  mass  media  este  decisiv  în  formarea  unor 
atitudini  şi  conduite  proactive  raportate  la  situații  de  abuz  şi  discriminare,  eliberând  zonele  de  inhibiție  socială  perpetuate  în  virtutea  unui  model 
cultural încă tributar valorilor se tip conservator. La fel cum bucuria de a naste un copil fara a exista si un tata legitim este umbrita în continuare de 
ataşarea unui stigmat încărcat de mefiență şi blam public, tot astfel subzistă convingerea că în virtutea dictonului că niciodată „nu iese fum fără foc” 
orice exhibare a faptelor de abuz şi agresiune sexuală la locul de muncă afectează mai degrabă imaginea victimei, decât a agresorului. În aceasta rezidă 
cel puțin o parte din explicațiile date frecvenței scăzute a faptelor de acest gen în mass media. O parte şi nu în totalitate, întrucât mai pot fi amintite 
disjungerea  logicii  audienței  jurnalistice  de  logica  discursului  metodic  şi  solid  argumentat  ştiințific  pe  problematici  de  interes  comunitar,  precum  şi 
abordarea de către mass media cum grano salis a faptelor care nu prezintă toate garanțiile verifdicității şi contrafactualității, astfel încât să ascundă 
riscuri nedorite de litigii şi daune interese plătibile celor ce se consideră lezați prin calomniere şi lipsa unui probatoriu corespunzător..... 

1.1 Dimensiuni metodologice

Actiivtățile de monitorizare a discursului mass media pe dimensiunea egalității de şanse şi de gen s‐a desfăşurat pe şase traiectorii tematice: 
 

  81
  

 
 
 
definirea palierelor de relevanță ale monitorizării; 
selectarea vectorilor de media incluşi în acțiunea de monitorizing; 
definirea referenților instituționali ai monitorizării;  
definirea criteriilor de selecție a faptelor şi evenimentelor relevante din perspectiva afirmării egalității de şanse şi de gen; 
reflectarea mediatică a conduitei actorilor şi factorilor responsabili implicați în afirmarea egalității de şanse şi de gen; 
sensul discursului jurnalistic (prevenire şi combatere a discriminării de gen) 
  
Perioada activității de monitorizare a fost cuprinsă între  ianuarie ‐ decembrie 2010, fapt motivat de următoarele considerentemetodice: 
 
asigurarea unui interval de timp relativ extins pentru a da posibilitatea colectării unui volum suficient de amplu de date de analiză, în măsură să 
furnizeze un suport solid concluziilor şi observațiilor finale  ; 
alegerea  anului  2010  ca  referință  proximă  la  un  fond  informațional  neafectat  de  evoluția  practicilor,  comportamentelor  şi  reglementărilor 
instituționale, susceptibil să servească elaborării unor decizii şi politici sociale adecvate unor procese evolutive.; 
 

Sursele principale de date au inclus: 

Jurnale şi tabloide de nivel local/național; 
Magazine şi reviste de profil;  
Televiziuni generaliste şi de nişă; 
Site‐uri/portaluri informaționale:  
Blogosferă; 

  82
  

1.2 Statistică textuală

Număr de texte jurnalistice supuse analizei media pe surse de monitorizare

 
Din inventarul frecvențelor extrase din baza de date colectată s‐a detaşat faptul că cele mai multe articole ce vizează tema egalității de şanse şi de gen 
la locul de muncă se regăsesc în Evenimentul Zilei, Gândul, Realitatea TV, dar şi pe cariereonline.ro, site specializat în articole pe teme de leadership, 
antreprenoriat şi dezvoltare personală. O poziție egală cu cele enumerate mai sus ocupă şi Blogul Medusei, spațiu virtual destinat tematicii „egalitate 
de şanse între femei şi bărbați”. Tema discriminării femeii la locul de muncă este dezbătută cu interes şi de redacțiile mass media naționale, precum:  

  83
  

Libertatea, HotNews şi ziare.ro, Antena 1, 2 şi 3, PRO TV.Revistele pentru femei au acordat un spațiu redus acestei tematici, pe parcursul anului 2010; 
la fel şi presa locală  aflată sub incidența acestei monitorizări. 

Un aspect ce merită semnalat în privința frecvenței aparițiilor în presă a textelor/articolelor pe teme asociate cercetării constă în faptul că în anumite 
luni ale anului 2010 acestea au fost mai numeroase şi în funcție de anumite evenimente: 
- Martie, 14 articole (majoritatea scrise în jurul datei de 8 martie) ‐ de Ziua Internațională a Femeii, cu scopul de a trage un semnal de alarmă 
asupra faptului că lumea afacerilor nu întreprinde destul pentru a creşte egalitatea de şanse între bărbați şi femei. 
- Aprilie,  12  articole  ce  trateză,  în  marea  lor  majoritate,  afirmațiile  care  au  fost  făcute  în  cadrul  dezbaterii  organizate  de  Institutul  de  Studii 
Populare ‐ „Vină sau virtute: ce caută femeile în politica românească?". 
- Septembrie, 15 articole împărțite între cazul unei românce discriminată la angajare în Irlanda pentru că era prea mică de înălțime, ce a fost 
despăgubită cu 6.000 de euro , şi Raportul Uniunii Europene conform căruia femeile câştigă cu 20% mai puțin decât bărbații. 
- Octombrie, 19 articole pe teme ca: „fenomenul de mobbing în România” şi „ Elena Udrea, decepționată de preşedintele Traian Băsescu, pentru 
că nu a dat şanse femeilor la cele mai înalte funcții în stat”. 
 
 
 
 
 
 

  84
  

 
 

Tipul produsului jurnalistic

 

Principala  formă  de  prezentare  a  majorității  articolelor  monitorizate  este    ştirea  (66),  urmată  fiind  de  redarea  concluziilor  unor  studii  sociologice, 
psihologice sau economice, fără ca jurnalistul să‐şi pună amprenta sau să dezbată subiectul în cauză. Numărul articolelor de tip anchetă este destul de 
mic, din cauza faptului că au existat destul de puține cazuri de discriminiare a femeii la locul de muncă raportate, în țara noastră, pe parcursul anului 
2010. 

  85
  

Secţiuni de încadrare a articolelor

Domeniul  predilect  din  care  provine  majoritatea  articolelor  ce  descriu  egalitatea  de  şanse,  este  „Social”,  iar  aici  intră  relatări  legate  de  viața 
oamenilor  din  societatea  românească  şi  raportarea  lor  la  fenomenul  egalității  de  şanse  pe  piața  muncii,  apartenența  la  un  anumit  grup  social  sau 
defavorizat. 
 

  86
  
 
 
 
Un număr de 18 articole se încadrează în categoria „Ştiri”, fiind considerate de actualitate şi interes pentru majoritatea cititorilor. Cele 14 articole 
cu proveniență din secțiunea „Politic” fac referire la accesul femeilor în sfera politică, accentuînd  cauze şi efecte ale discriminării de gen în politica 
românească. 
De  asemenea,  secțiunea  „Cariere”  încorporează  o  parte  din  articolele  referitoare  la  discriminarea  pe  piața  muncii,  diferențe  între  nivelul  de 
pregătire al angajaților de sex masculin şi  al celor din zona feminină, hărțuire la locul de muncă. 

Tonalitatea titlului
Modalitatea  de  abordare  a  fenomenului  discriminării  de  gen  la  locul  de  muncă  este  în  general  negativă,  majoritatea  jurnaliştilor  condamnând 
această manifestare încă din titlu. 
Ex: Libertatea, 08.03.10, “Fenomenul de mobbing afectează mai mult femeile”. 
Ex: ziarero, 21.02.10,  Adrian Dinu, „O femeie munceşte 14 luni pentru a câştiga cât un bărbat într‐un an”. 
 

       Sunt folosite în general titlurile lungi, ce descriu întreaga acțiune a articolului, de tipul celui din HotNews.ro, 22.09.10, „O româncă din Irlanda a 
primit 6.000 euro de la o companie care nu a angajat‐o pentru că ar fi prea scundă”. 

       Majoritatea jurnaliştilor relevă o atitudine negativă față de fenomenul discriminării la locul de muncă, dar diferența de abordare nu este foarte 
mare între aceştia şi cei care preferă să relateze un caz dintr‐o poziție neutră. 

  87
  

 
O poziție ferm negativă față de fenomen o denotă titlurile articolelor din Jurnalul Național, Libertatea, ziarero, cariereonline şi PRO TV. Tonalitatea 
titlurilor din revistele pentru femei (Unica, Eva, Tabu, Avantaje) este neutră. O situație asemănătoare întâlnim şi în articolele din Evenimentul Zilei, Ziua 
de Vest, media online (HotNews, Mediafax, Antena 1,2, şi 3) sau Realitatea TV, surse media ce nu sunt orientate spre un public majoritar feminin.  În 
50% dintre titlurile articolelor apare apelativul „femei”, în asociere cu fenomenul mobbing sau în comparație cu avantajele pe care le au bărbații pe 
piața muncii. 
 
Tonalitatea  redactării  subiectelor mediatizate 
Dacă tonalitatea titlurilor era majoritar negativă, situația se inversează ,dacă ne referim la modul de redactare a articolului.  Jurnaliştii adoptă o 
poziție neutră față de fenomen, situație datorată faptului că aceştia nu fac altceva decât să preia informațiile din surse naționale sau internaționale 
(studii şi cercetări, cazuri de discriminare etc), fără să îşi pună amprenta asupra acestora. 

  88
  

 
 
Cele  care  condamnă,  în  totalitate,  fenomenul  inegalității  de  şanse  sunt    autoarele  celor  două  bloguri  monitorizate.  Redactarea  articolelor  este 
realizată într‐un ton acuzator, deopotrivă, față de autorități şi persoanele de sex masculin. 
Din  punct  de  vedere  numeric,  majoritatea  textelor  mass‐media  monitorizate  respectă  principiul  obligativității  prezentării  surselor,  iar  modul  de 
relatare este în general unul obiectiv. 
Din perspectivă stilistică, articolele redactate cu o oarecare tentă de ironie sunt cel referitor  la nemulțumirea Ministrului Dezvoltării şi Turismului, 
Elena Udrea,  de faptul că preşedintele României  nu dă nicio şansă femeilor din PDL pentru cea mai înaltă funcție din partid sau din Guvern şi, de 
asemenea,  cel care  descrie inițiativa europarlamentarului PNL Norica Nicolai de a crea un fond de garantare a creditelor pentru femei (Ex: Gândul, 
09.04.2010,  Victor  Rotariu,  „O  nouă  măsură  anticriză:  creditul  feminist,  garantat  de  stat”,    în  care  se  menționează  că  „România  nu  are  nevoie  de 
garantarea creditelor de către stat în funcție de lungimea fustei”. 
 

  89
  

Ilustrare articole
Deseori, pentru a atrage atenția asupra articolului, jurnaliştii alătură acestora o imagine, pe care tot iei o consideră reprezentativă pentru subiectul 
dezbătut.    În  cazul  acestei  monitorizări,  am  avut  de‐a  face  cu  peste  87  articole  însoțite  de  o  fotografie  de  presă.  După  cum  se  poate  constata,  în 
majoritatea lor (47%),  au fost imagini reprezentative cu femei şi doar 8% imagini ce înfățişau persoane de sex masculin.  

 
 
 
 

  90
  
 
 
 
De  asemenea,    este  foarte  important  faptul  că  în  aprox.  29%  dintre  cazuri  imaginile  bărbatului  şi  femeii  sunt  prezintate  în  termeni  opozabili  şi 
dezavuabili, nu rareori cu tendință spre agresivitate. Remarcabil este faptul că în majoritatea acestor cazuri, persoana de sex masculin se afla în poziție 
superioară femeii (Ex. 1 UNICA, 08.03.10, Erika Chivu, „Mobbing‐ul, violența la locul de muncă”; Ex. 2 UNICA, 24.03.10, Erika Chivu, „Ce să faci în caz de 
hărțuire sexuală”) 

      Imagine 122              Imagine 223  Imagine 324 

O altă modalitate de reprezentare a opoziției cuplului bărbat‐femeie impălică protagonişti în aparente situații de egalitate, dar care nu vizează în vreun 
fel  susținerea  reciprocă  ,  ci  pentru  a  legitima  realitatea  înfruntării  acestora  (Ex.  3  cariereonline.ro,    08.07.10,    Miruna  Nicolae,  „Femeile  sunt 
discriminate când aplică pentru poziții de senior”; Ex. 4 Evenimentul Zilei, 09.07.10, Andreea Archip, „Discriminații  la leafă merg direct în instanță”). 

                                                            
22
Sursa: UNICA, 08.03.10, Erika Chivu, „Mobbing-ul, violenţa la locul de muncă”, se poate accesa: http://www.unica.ro/detalii/articole/mobbing-violenta-loc-de-munca-
3461.html
23
Sursa: UNICA, 24.03.10, Erika Chivu, „Ce să faci în caz de hărţuire sexuală”, se poate accesa: http://www.unica.ro/detalii/articole/hartuire-sexuala-3653.html
24
Sursa: cariereonline.ro, 08.07.10, Miruna Nicolae, „Femeile sunt discriminate când aplică pentru poziţii de senior”, se poate accesa:
http://www.cariereonline.ro/articol/femeile-sunt-discriminate-cand-aplica-pentru-pozitii-de-senior

  91
  

 Imagine 425   Imagine 526   Imagine 627 

În alte situații de ilustrare a relației dintre bărbat şi femeie, imaginea femeii este una office; adeseori baricadată/protejată în spatele unui birou, dar cu 
o înclinare vizibilă spre înainte a capului pentru a induce stare de vigilentă examinare a ambientului şi/sau interlocutorului. Articolele ce sunt însoțite 
de astfel de imagini fac referire la tema mobbing şi a efectelor negative pe care acest fenomen le are asupra angajaților (Ex. 5 Libertatea, 08.03.10, 
„Fenomenul de mobbing afectează mai mult femeile”; Ex. 6 Evenimentul Zilei, 09.11.10, Oana Crăciun, „Violența împotriva femeilor la job, pe agenda 
Uniunii  Europene”).  Dacă  scopul  acestor  imagini  este  de  a  induce  audienței    perceperea  unei    emoții    sau  stări  sufleteşti  în  raport  cu  conținutul 
articolul, aceasta este, în majoritatea cazurilor, una de tristețe, compasiune sau singurătate.  
                                                            
25
Sursa: Evenimentul Zilei, 09.07.10, Andreea Archip, „Discriminaţii la leafă merg direct în instanţă”, se poate accesa: http://www.evz.ro/detalii/stiri/discriminatii-la-
leafa-merg-direct-in-instanta-900183.html
26
Sursa: Libertatea, 08.03.10, „Fenomenul de mobbing afectează mai mult femeile”, se poate accesa: http://www.libertatea.ro/stire/fenomenul-de-mobbing-afecteaza-
mai-mult-femeile-279215.html
27
Sursa: Evenimentul Zilei, 09.11.10, Oana Crăciun, „Violenţa împotriva femeilor la job, pe agenda Uniunii Europene”, se poate accesa:
http://www.evz.ro/detalii/stiri/violenta-impotriva-femeilor-la-job-pe-agenda-uniunii-europene-911848.html

  92
  

Autori articole
Pentru tema aflată în studiu, „ egalitatea de şanse pe piața muncii”, este foarte important de reținut conduita autorilor articolelor monitorizate. 
Astfel de informații servesc în principal identificării ținutei deontologice a jurnalistului, precum şi sesizării vreunei legături explicit/implicit afişate între 
aceasta şi  tema abordată, ori dintre stilul de redactare adoptat şi valorile personale interferente judecăților de valoare... 
Întrucâtva  posibil  de  anticipat,  în graficul  de  mai  jos se  observă  faptul  că  în  majoritatea    lor  articolele    sunt  semnate de  persoane  de sex  feminin24 
(44%). Cu toate acestea, subiectul egalității de şanse la locul de muncă atrage  nu mai puțin de 16% din jurnaliştii de sex masculin 

 
 

                                                            
24
Trebuie avut în vedere faptul că o parte din sursele monitorizării au fost reviste adresate unui public predominant feminin, precum şi bloguri ce aparţin unor femei
care susţin egalitatea de şanse..

  93
  

Majoritatea articolelor redactate de jurnalişti (şi aici ne referim la cei de sex masculin), sunt de informare asupra fenomenului discriminării femeii la 
locul de muncă în ceea ce priveşte salarizarea sau promovarea în funcții de conducere (Ex: cariereonline.ro, 14.06.10, Cristian Ştefănescu, „Femeile 
invață mai mult, dar caştigă mai puțin. De ce?”). 

Totodată  ,  merită  semnalat  faptul  că  pentru  anumite  publicații  tematica  egalității  de  şanse  şi  de  gen  este  încredințată  unor  jurnalişti  cu 
responsabilități  nemijlocite  în  acest  sens.  Nu  înseamnă,  însă,  că  toți  aceştia  dispun  de  echipamentul  metodic  şi  conceptual  pentru  o  tratare 
concludentă a unor asemenea situații cu potențial ridicat de ambivalență şi complexă ramificare sociopsihologică ori instituțională.25  
 

Tematica articolelor monitorizate

Monitorizarea a avut ca scop şi analiza capacității jurnaliștilor de a identifica/semnala situații problematice, astfel că din totalul de 115 articole au fost 
identificate 10 categorii de probleme, după cum urmează: egalitate de şanse (26 de cazuri), câştig salarial mai mic al femeii în comparație cu angajații 
de sex masculin (15 articole ce au relatat despre această situație), fenomenul mobbing (15 articole ce dezbat acest fenomen), femeile şi cariera în 
sfera politică (10 articole), leadership feminin (8 autori de articole pe această temă), cazuri de femei românce discriminate în afara țării (6 articole), 
exemple  de  discriminare  din  alte  țări  (5  articole),  cazuri  de  discriminare  în  România  (4  articole),  discriminare  cauzată  de  starea  de  graviditate  a 
angajatei (4 articole pe această temă), hărțuire sexuală (3 articole). 

 
                                                            
25
Revista Eva (Nicoleta Tarantus semnează toate cele 3 articole monitorizate), Revista Unica (Erika Chivu semnează toate cele 4 articole supuse monitorizării), Ziua
de Vest (Gheorghe Miron este unic autor pentru cele 3 articole monitorizate), Evenimentul Zilei (Oana Crăciun semnează 4 din 10 articole aflate în cercetarea
noastră), site-ul cariereonline.ro este sursa de monitorizare cu cele mai multe articole semnate de persoane de sex masculin ( Cătălin Pruteanu semnează 2 din 8
articole).

  94
  

În  jurnalele naționale  (tabel  1),  temele cu  cel  mai  mare  impact  au  fost: femeile şi cariera  în sfera  politică, mobbing,  relatarea  unor  cazuri  de  femei 
românce  discriminate  în  afara  țării  şi  principiul  egalității  de  şanse.  Scopul  oricărui  ziar  cu  acoperire  națională  fiind  acela  de  a  se  vinde  într‐un  tiraj 
apreciabil, acest lucru nu este posibil decât prin preluarea unor teme/cazuri cât mai atractive publicului. Implicarea femeilor în viața politică  a devenit 
o miză de interes odată cu declarația şefului statului român, într‐o emisiune televizată,declarație conform căreia, Elena Udrea nu are şanse reale de a 
ocupa funcții de premier, lider al PDL sau chiar mai mult etc, deşi o recomandă calități precum: inteligența,ambiția, rezistența la negocieri politice ş.a., 
dl.Traian Băsescu  menționînd drept cauză lipsa experienței de viață, spre deosebire de mulți politicieni din zona masculină. Fenomenul mobbing a fost 
dezbătut  de  presă  odată  cu  publicarea  rezultatelor  unui  sondaj  realizat  de  Institutul  de  Cercetare  a  Calității  Vieții,  în  care se  menționa  că  jumătate 
dintre angajați spun că sunt stresați la locul de muncă, o treime lucrează peste program, iar unul din cinci se declară copleşit de volumul de muncă. 

Singurul jurnal național care a dezbătut un caz de discriminare din România a fost Evenimentul Zilei, publicația ocupîndu‐se de „povestea” Danielei 
Ivan, femeia care  şi‐a dat în judecată şeful pentru hărțuire şi discriminare la locul de muncă, situație catalogată  drept "o diferență de opinie dintre 
salariat şi superiorul său ierarhic” şi care nu poate fi  încadrată în normele sociale ale discriminării. 

Probleme enunțate/  Jurnalul  Libertatea  Evenimentul  Gândul  România 

Publicație  Național  Zilei  Liberă 
Fenomenul mobbing‐ului    1  1  2   
Câştig salarial mai mic în comparație cu angajații de sex masculin    1  1  1  1 
Femeile şi cariera în sfera politică    2  1  2   
Hărțuire sexuală      1     
Discriminare cauzată de graviditate    1      2 
Cazuri de femei românce discriminate în afara țării    1  2  1   
Cazuri de discriminare în  România      1     
Cazuri de discriminare din alte țări  2         
Egalitate de şanse  1  1  1  1  1 
Tabel 1. Tematică articole în jurnalele naționale 
 

  95
  
 
 
 
Pentru  site‐urile  de  ştiri  (tabel  2),  tema  câştigului  salarial  al  femeii  în  comparație  cu  cel  al  angajaților  de  sex  masculin  este  tratată  pe  larg,  situație 
datorată  dezbaterii cu tema "Cum le afectează sărăcia pe femeile din Uniunea Europeană", din Parlamentul European. Constatarea  experților a fost că 
femeile din Uniunea Europeană câstigă în medie cu 20% mai puțin decât bărbății, pentru acelaşi tip de activitate, revenindu‐le, astfel, şi  pensii mai 
mici. Şi, nu în ultimul rând, un rol la fel de important îl ocupă tema egalității de şanse în ceea ce priveşte: avansarea pe posturi  ierarhice superioare, 
discriminarea  pe criterii de vârstă şi gen. 

În plus, trebuie adăugat faptul că migrația, respectiv relatarea unor cazuri de femei românce discriminate în afara țării constituie o sursă importantă de 
informație relevantă din punctul de vedere a cercetării de față.   

Probleme enunțate/  HotNews.ro  MEDIAFAX  cariereonline.ro  ziarero 

Publicație 
Fenomenul mobbing  1    1  1 
Câştig salarial mai mic în comparație cu angajații de sex masculin  3  1  2  1 
Leadership feminin      2   
Femeile şi cariera în sfera politică        1 
Cazuri de femei românce discriminate în afara țării  1       
Cazuri de discriminare în  România        1 
Cazuri de discriminare din alte țări      1   
Egalitate de şanse    1  2  2 
Tabel 2. Tematică articole pe site‐urile de ştiri 

  96
  
 

Revistele pentru femei ( Eva, Avantaje, Unica) alocă un spațiu destul de important descrierii fenomenului mobbing, răspunzând la o serie de întrebări 
pe care cititoarele ar putea să şi le adreseze: Ce este mobbing? Eşti o victimă a fenomenului mobbing? Ce poți face dacă esti o victimă a mobbing? 

Probleme enunțate/  Tabu  Eva  Avantaje  Unica  Capital 

Publicație 
Fenomenul mobbing    3  1  1   
Câştig salarial mai mic în comparație cu angajații de sex masculin          2 
Leadership feminin          1 
Hărțuire sexuală        1   
Egalitate de şanse  1      2   
Tabel 3. Tematică articole în reviste 
Revista Capital, fiind o publicație de subiecte financiare şi economice, îşi axează atenția pe diferențele de reprezentativitate dintre femei și bărbați la 
nivel  social‐economic  şi  politic.  Astfel,  reportajele  prezentate  în  cadrul  jurnalelor  televizate  de  ştiri  dezbat  lansarea  unor  proiecte  de  sprijinire  a 
egalității de şanse la angajare a femeilor şi relatează cazuri de discriminare la angajare , atât din țară ,cât şi din alte state ale lumii. 

Probleme enunțate/  Pro TV  Antena 1, Antena 2,  Realitatea  TVR 

Publicație  Antena 3  TV   
Fenomenul mobbing  2       
Câştig salarial mai mic în comparație cu angajații de sex masculin    1     
Leadership feminin      2  2 
Femeile şi cariera în sfera politică    1  1  1 
Discriminare cauzată de graviditate      1   
Cazuri de femei românce discriminate în afara țării  1  1     
Cazuri de discriminare în  România  1       
Cazuri de discriminare din alte țări    1  1   
Egalitate de şanse  1  2  3   
Tabel 4. Tematică articole în cadrul televiziunilor  

  97
  

Principiul egalității de şanse este supus atenției majorității  ziarelor locale monitorizate, cele mai multe articole  fiind preluate integral sau parțial din 
presa națională. Gazeta de Cluj este singurul jurnal în care nu a fost  identificat  măcar un articol pe tema supusă monitorizării, în anul 2010. 

Probleme enunțate/  Gazeta de  Ziua  de  Ziua  de  Gazeta  Ziarul  de 

Publicație  Cluj  Constanța  Vest  de Sud  Iaşi 
Fenomenul mobbing          1 
Câştig salarial mai mic în comparație cu angajații de sex masculin    1       
Leadership feminin        1   
Femeile şi cariera în sfera politică      1     
Hărțuire sexuală      1     
Cazuri de discriminare în România          1 
Cazuri de femei românce discriminate în afara țării          1 
Egalitate de şanse    3  1  2  1 
Tabel 5. Tematică articole în presa scrisă  locală 

Tipul de discriminare vizat

Discriminarea la angajare pe baza aspectului fizic (înălțime, frumusețe etc.), la promovare  pentru anumite posturi, la remunerare, precum şi hărțuirea 
(psihică sau fizică), reprezintă cele mai întâlnite forme de perpetuare a inegalității de şanse dezbătute de presa românească, pe parcursul anului 2010

Criteriile discriminatorii cele mai frecvente sunt cele referitoare la genul persoanei (de cele mai multe ori ‐ feminin), aspectul fizic, starea de graviditate 
a angajatei, vârsta trecută de prima tinerețe şi naționalitatea. Toate aceste sunt tratate pe larg în cadrul analizei calitative cuprinse în  actualul Raport 
de cercetare. 

  98
  

Instituţii implicate în combaterea inegalităţii de şanse

Susținerea  egalității  de  şanse  pe  piața  muncii  nu  s‐ar  putea  realiza  fără  sprijinul  unor  instituții  abilitate  ce  asigură  implementarea  politicilor  de 
protecție şi incluziune socială. 
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), Comisia Europeană şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) sunt autoritățile cele 
mai  invocate  în  apărarea  drepturilor  femeii.  În  perioada  monitorizării  ,deciziile,  măsurile  luate  de  aceste  instituții  au  avut  o  mai  mare 
vizibilitate.Parlamentul European este în continuare un actor activ în dezbaterea fenomenului discriminării femeii pe piața muncii,” actor” ce solicită  
statelor membre aplicarea justă a legislației în vigoare. 
 
Fiecare articol monitorizat îşi garantează impactul asupra publicului prin menționarea unor astfel de organizații care  desfăşoară activități cu caracter 
social,  cultural‐educativ,  politic  sau  economic.Instituțiile  naționale  şi  internaționale  menționate  în  presă  ca    fiind  actori  decizionali  în  combaterea 
inegalității de şanse dintre femei şi bărbați, pe piața muncii, sunt: 

  99
  

Legislaţia menţionată
Sancționarea tuturor formelor de discriminare nu se poate realiza altfel decât în baza unei legislații şi de către instituțiile abilitate. Astfel, pentru țara 
noastră, articolele de lege cărora li se acordă cea mai mare importanță  sunt: 

  100
  

Legea 202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbați, ce transpune integral Directiva 2002/73  a Comisiei Europene de amendare a 
Directivei  76/207,  privind  aplicarea  principiului  egalității  de  tratament  între  femei  şi  bărbați,  referitor  la  accesul  la  angajare,  pregătirea 
profesională, promovarea, precum şi la condițiile de muncă; 
OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancționarea tuturor formelor de discriminare, 
o ce defineşte discriminarea directă, indirectă, hărțuirea, dscriminarea multiplă, victimizarea. Drept criterii de discriminare sunt enumerate: rasa, 
naționalitatea,  handicapul,  boala  cronică  necontagioasă,  infectarea cu  HIV,  apartenența la  o categorie  defavorizată. Cele  cinci  domenii  în  care 
discriminarea se sancționează sunt: egalitatea în activitatea economică (angajare), acces la servicii publice, acces la educație, libera circulație şi 
dreptul la demnitatea personală; 
Codul Muncii, prin Art.6 ‐ "Orice angajat care prestează o muncă beneficiază de condiții de muncă adecvate activității desfăşurate, de protecție 
socială, de securitate şi sănătate în muncă, precum şi de respectare a demnității sale, fără nicio discriminare"; 
Legea pensiilor nr. 19/2000;
OUG nr. 58/2010 şi OUG 82/ 2010 ce prevăd perioada concediului maternal din România.
În acelaşi context, pot fi  invocate , de asemenea: 
Strategia Națională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbați pe 2010‐2012; 
Rezoluția UE din 17 iunie 2010 
Toate  acestea  au  ca  scop  final  posibilitatea  de  afirmare  a  femeii,  şansa  de  a  avea  o  carieră  însemnată  în  societate,  conform  cu  pregătirea  sa 
profesională, lipsită de orice formă de prejudecată. 
 

  101
  

Sensul discursului jurnalistic

Scopul articolelor monitorizate este acela de prevenire şi combatere a stereotipurilor de gen privind rolul femeii în societatea românească, în principal 
pe piața muncii,  prin conştientizarea populației cu privire la gradul de ocupare al femeilor în raport cu bărbații, riscurile la care sunt supuse acestea 
(sărăcie, şomaj, hărțuire). 
 
Informarea femeilor reprezintă o altă țintă a jurnaliştilor, deoarece acestea trebuie să fie capabile să recunoască tratamentul discriminatoriu la care 
sunt supuse, precum şi drepturile sau măsurile la care pot recurge în cazul în care se confruntă cu un astfel de fenomen. 
Cel mai dezbătut, în totalitatea sa (definire,cauze,măsuri), este fenomenul mobbing, o agresiune manifestată asupra angajaților de către angajator sau 
colegi de muncă, ce afectează, în special, femeile. Victima fenomenului mobbing este acea persoană jignită, izolată, sabotată, a cărei prestație la locul 
de muncă este mereu criticată. Prezentarea statisticilor este foarte importantă în procesul de conştientizare a fenomenului.  

Poziţia actorilor în evenimentul redat mediatic

Majoritatea  evenimentelor  media  implică  o  serie  de  actori,  fără  de  care  acțiunea  redată  nu  ar  putea  avea  loc,  şi  fără  de  care  situația  nu  ar  avea 
impactul  social  scontat.  Principalii  protagonişti  mediatici  implicați  în  afirmarea  egalității  de  şanse  şi  de  gen  sunt  (în  ordinea  numărului  de 
menționări): autorități, victime, angajatori, martori ,cercetători. 

     Referirile la implicarea autorităților se fac: 
  prin prisma faptului că egalitatea de şanse la locul de muncă nu este un fenomen susținut şi perceput ca atare de către autoritățile statului. 
Astfel,  este  reclamat  faptul  că  femeile  sunt  discriminate  atât  în  ceea  ce  priveşte  politicile  reproductive  şi  de  educație,  cât  şi  în  ceea  ce 
priveşte  salarizarea.  Atunci  când  un  domeniu  se  feminizează,  pică  deseori  în  partea  de  jos  a  grilei  de  salarizare,  fapt  datorat  slabei 
reprezentări a femeilor la nivel sindical şi politic. 

  102
  

  
 
 
 
prin implicarea, alături de ONG, fundații sau institute de cercetare, în anumite proiecte, se promovează o mai bună înțelegere a fenomenului 
segregării pe criterii de gen în piața muncii.  Astfel de proiecte vizează campanii de comunicare avînd scopul de a sensibiliza şi a conştientiza 
societatea civilă asupra fenomenului  discriminării pe criterii de gen. Managerii  autorităților publice şi ai întreprinderilor private vor putea 
afla astfel cum să prevină şi să combată faptele de discriminare. 
Publicarea  cercetărilor  şi  a  opiniilor  specialiştilor  în  domeniul  egalității  de  şanse  pe  piața  muncii  nu  face  altceva  decât  să    ofere  instruire  pentru  a 
combate  mentalitățile,  clişeele  şi  manifestările  sexiste  prezente  în  societatea  românească  şi  să  contribuie  la  îmbunătățirea  cadrului  legislativ  şi  a 
metodologiilor de aplicare a legii ce reglementează acest fenomen. 
Destul  de  puține  articole  monitorizate  descriu  situații  de  discriminare  la  locul  de  muncă,  un  număr  de  18  din  totalul  de  115.  Numărul  acestora  se 
diminuiează încă odată pentru că majoritatea articolelor preiau acelaşi subiect (ex. cazul femeii românce discriminate la angajarea pe postul de şofer la 
o firmă de transport din Dublin – preluat de Evenimentul Zilei, Gândul, Ziarul de Iaşi, HotNews, Antena 3, PRO TV) . 
De cele mai multe ori, sunt menționate: numele, vârsta  şi locul de muncă al victimelor discriminării, cu declarații ale acestora; numele angajatorului, 
dar şi instanța căreia victimele discriminării i s‐au adresat 
 

Cuvinte cheie
Terminologia  utilizată  de  ziarişti  este  una  preluată  din  domeniul  discriminării.  Discursul  jurnalistic  reuneşte,  adesea,  mulți  termeni  tehnici,  tocmai 
pentru a da greutate articolului. Cuvinte ca mobbing, hărțuire, agresiune sunt utilizate pentru a defini modalitățile de manifestare a discriminării femeii 
la locul de muncă. 
 
 
 
 

  103
  

 
 
 
 

 
 
După cum se poate observa din graficul de mai sus,  substantivul „femeie” este utilizat în cele 115 articole monitorizare de 858 de ori, în comparație cu 
substantivul „bărbat” utilizat doar de 88 de ori, fapt ce denotă că aceasta este direct vizată de fenomenul discriminării pe piața muncii. 
Mai puțin utilizate de jurnalişti, dar cu efect direct asupra acestui fenomen în societatea românească, sunt termenii: stereotip (15 menționări), misogin 
(12 menționări) şi prejudecată (9 menționări). 

  104
  

Cauze şi efecte ale discriminării

Majoritatea articolelor descriu femeia ca o sursă vulnerabilă, fără drepturi şi putere de decizie, ființă care  trebuie încurajată să ia decizii. Dezechilibrul 
dintre  numărul  bărbaților  şi  al  femeilor  pe  piața  muncii,  participarea    redusă  a  acestora    din  urmă  la  viața  economică  şi  socială  sunt  probleme  ale 
societății în care trăim. 
Cauze ale discriminării: Genul feminin; Aspectul fizic; Vârsta;
Starea de graviditate; Stereotipuri de gen; Naţionalitate/Etnie;
Experienţa profesională; Supracalificarea pe post.

Efecte organizaţionale ale discriminării: Excludere şi /sau marginalizare;

Limitarea accesului femeilor la anumite funcţii sau domenii de activitate; Imposibilitatea
promovării pe anumite posturi; Hărţuire psihologică; Remunerare discriminatorie;
Suplimentarea sarcinilor de lucru; Retrogradare din funcţie; Concediere; Demisie;
Şomaj.

Efecte socio-emoţionale ale discriminării: Afectarea sănătăţii mintale

(depresie, anxietate, stres, nervozitate); Insomnie; Scăderea stimei de sine; Sentimente
de autoculpabilizare; Pierderea eficienţei la locul de muncă; Frustrare; Epuizare.

 
 
 

  105
  

 
 
 
Cauzele  discriminării  femeii  pe  piața  muncii  nu  sunt  doar  cele  legate  de  gen  ,ci    şi  cele    care  privesc  aspectul  fizic,  vârsta,  starea  de  graviditate, 
naționalitatea, experiența profesională şi calificarea. Pentru fiecare dintre aceste situații,  discriminarea  vine din dublu sens. Astfel:  
întâlnim femei ce sunt discriminate pentru un aspect fizic neplăcut, dar şi altele pentru că sunt frumoase. Femeile atrăgătoare nu sunt acceptate 
în domenii considerate masculine: au fost alese astfel pentru posturi de secretară sau agent de vânzari, dar au fost total ignorate când a venit 
vorba de profesii tehnice; 
vârsta înaintată este considerată o problemă pentru majoritatea angajatorilor. Un obstacol pentru recrutarea de lucrători mai în vârstă poate 
duce la  scăderea productivității muncii , din cauza deteriorării fizice şi a capacităților mintale a acestora. Pe de altă parte, o persoană tânără se 
consideră că nu are experiență de lucru. În România, 35 de ani este vârsta medie la care femeile pot fi promovate pe poziții de conducere; 
starea de graviditate poate fi un impediment la angajare, dar şi la revenirea la locul de muncă după concediul maternal; 
lipsa unei calificări reprezintă un obstacol pentru orice persoană care doreşte să se angajeze, însă pentru femei supracalificarea poate constitui 
un motiv de hărțuire. 
Efectele  discriminării  înregistrate  la  nivel  organizațional  (marginalizare,  hărțuire,  retrogradare,  concediere,  demisie  etc.)  marchează  psihicul  
angajaților. Stresul, depresia, anxietatea, nervozitatea afectează randamentul la locul de muncă şi determină  scăderea stimei de sine. 

1.3 ANALIZĂ  RETORICĂ 
Temele şi subiectele media dedicate egalității de şanse şi de gen pe piața muncii au fost variate, de aceea în cercetare au fost tratate pe secțiuni 
şi tipuri de discurs . 

Româncele, mai tolerante în ceea ce priveşte discriminarea la locul de muncă

Jurnaliştii atrag atenția asupra faptului că ,deşi conceptul  de discriminare la locul de muncă sau la angajare este recunoscut ca fiind o problemă, atunci 
când se confruntă cu atitudinea sau comportamentul discriminatorii, majoritatea femeilor nu reacționează în niciun fel. 
 

  106
  

 
 
 
Acest lucru nu este valabil doar pentru femei, ci pentru majoritatea persoanelor ce fac parte din categorii defavorizate. Atitudinea  populației este mai 
degrabă pasivă, bazându‐se mai curînd pe înțelegere (negociere) decât pe acte legale. În contextul crizei economice, cu un vîrf de formă în 2010 în 
îRomânia, nici un angajat nu poate risca să rămână fără un loc de muncă.  
Articolele şi ştirile din Unica, Ziarul de Iaşi, Gazeta de Sud, Realitatea TV susțin că majoritatea angajaților autohtoni nu reacționează în niciun fel atunci 
când sunt discriminați la locul de muncă. 
Ex: Unica, 07.07.10, Erika Chivu, „Femeile din mediul rural sunt discriminate profesional” – Mai trist este că multe din aceste femei nu se 
consideră discriminate. Ele nu au educația necesară pentru a recunoaşte tratamentul discriminatoriu, nu‐şi cunosc drepturile şi nu ştiu ce 
măsuri pot lua într‐o asemenea situație. 
 
Ex: Ziarul de Iaşi, 02.07.10, „Discriminarea este prima lege nescrisă  pe piata muncii” –  
Un  sondaj  CURS  arată  că  78%  din  populația  Romaniei  consideră  că  discriminarea  este  larg  raspîndită,  dar  un  singur  angajat  din  zece  ar 
apela la un avocat dacă ar fi tratat discriminatoriu la angajare sau la locul de muncă. 
 
Ex: Gazeta de Sud, 04.11.10, Andreea Horcone, „Discriminarea la locul de muncă, un fenomen ignorat” – Potrivit informațiilor primite de la 
Centrul Local Antidiscriminare (CLA) Dolj, locuitorii județului nu se înghesuie să sesizeze comportamente discriminatorii la locul de muncă. 
 
Ex: Realitatea TV, 08.12.10, „Un nou proiect vine în sprijinul femeilor discriminate din România” – Femeile din România sunt discriminate. 
Fie  că  este  vorba  de  locul  de  muncă  sau  viața  personală,    prea  puține  dintre  femeile  din  România  îşi  cunosc  drepturile  şi  mai  puține 
recunosc o formă de discriminare şi admit că le‐au căzut vreodată victimă. 
 

Autoarea  Blogului  Medusei  (http://blogul‐medusei.blogspot.com,  Interviu,  17.01.10)  se  întreabă,  retoric,  desigur,  câte  cazuri  de  hărțuire  sexuală  la 
locul de muncă ajung până la instanțe, „pentru că femeile au un grad mare de tolerare la hărțuire în România”. 

  107
  

Pondere şi paritate în participarea femeilor la viaţa politică

Dezbaterea  “Vină  sau  virtute:  ce  caută  femeile  în  politica  românească”  realizată  de  către  Institutul  de  Studii  Populare  şi  declarația  Ministrului 
Dezvoltării şi Turismului, Elena Udrea, conform căreia preşedintele nu dă nicio şansă femeilor la şefia PDL au dat viață unui amplu subiect dezbătut atât 
de presa națională,  cât şi locală. 
Statistic vorbind, româncele ocupă  10% din funcțiile publice, procent de două ori mai mic decât cel înregistrat în Uniunea Europeană şi de trei ori mai 
scăzut decât ținta propusă de Bruxelles. Toate acestea pornesc de la o serie de stereotipii, cum că locul femeii e la cratiță, femeile nu sunt competente 
în funcții de decizie politică  sau nu au pregătirea necesară. 
 
Ex: ziarero, 30.04.10, „Rolul româncei în politică e la… cratiță” ‐ 
Românii  sînt  corigenți  la  capitolul  promovarea  femeii.  Subiectul  a  fost  disecat  ieri  la  dezbaterea ISP,  “Vină  sau  virtute:  ce  caută  femeile  în 
politica românească”. Peter Eckstein Kovacs a demonstrat, cu date, că România este codaşă la acest capitol. 
 
Ex: TVR, 30.04.10, „Prea puține femei din România au putere decizională. Cum este femeia româncă?„ ‐ 
Statisticile arată că numărul femeilor cu putere decizională este mic, la nivel local şi național. Mai mic decît oriunde în Europa. 
 
Ex:  Gândul,  29.04.10,  Raul  Florea,    «“FEMEIA  PROASTĂ”vs.  “FEMEIA  DE  TREABĂ”.,  Consiliera  lui  Boc,Andreea  Vass  (Paul),  pusă  la  punct  de 
preotul satului: O femeie de treabă e gospodină, nu umblă după funcții politice!”» ‐ 
Procentul de 10% al reprezentării femeilor în funcțiile publice, de două ori mai mic decât cel înregistrat în Uniunea Europeană şi de trei ori mai 
scăzut decât ținta propusă de Bruxelles. 
Se pleacă de la presupoziția că femeile nu sunt competente,  deşi în România, peste 70% dintre absolvenții de ştiințe politice, administrație 
publică sau sociologie sunt femei. Deci, problema competențelor e falsă. 
 

  108
  

Ex: Realitatea TV, 29.04.10, „Mihaela Miroiu: Românii cred că au cele mai proaste femei din Europa” 
 
Ex: Libertatea, 22.10.10, „Udrea supărată pe Băsescu: «M‐a surprins că nu a dat şanse femeilor la cele mai înalte funcții»” ‐  
Ministrul Dezvoltării şi Turismului, Elena Udrea ,se declară nemulțumită de faptul că preşedintele nu dă nicio şansă femeilor din PDL pentru cea 
mai înaltă funcție din partid sau din Guvern. 
Şeful statului consideră că un candidat femeie la preşedinția României sau la şefia PDL nu ar avea şanse să câştige. 
 
Ex: Antena 3, 22.10.10, „ Udrea, decepționată de Băsescu: M‐a surprins că nu a dat şanse femeilor la cele mai înalte funcții”  
 
Ex: TVR, 17.10.10, „Femeile, fără şanse la şefia PDL sau la prezidențiale” 
 
Înlăturarea acestor prejudecăți este greu de realizat, odată ce însuşi şeful statului român le susține prin declarațiile sale. Alte opinii ironice la adresa 
„susținerii” participării femeii la viața politică nu au întârziat să apară: 
Ex: ziarero, 30.04.10, „Rolul româncei în politică e la… cratiță” ‐ 
Mădălin Voicu: De ce să le promovăm noi peste rînd, cînd normal este ca femeia să demonstreze că are capacități de lider, că este puternică, 
că  are  osatură  politică sau  potrivită  oricărui  domeniu  în  care  vrea să  se  afirme.  Femeia  trebuie să se  evidențieze singură.  Mi  se par  chiar  o 
jignire calculele astea cu procente, cîte femei pe cap de locuitor să avem în politică” 

Leadership-ul feminin, între prejudecată şi stare de fapt

Femeile  sunt    discriminate  în  cadrul  unei  companii  în  ceea  ce  priveşte  promovarea  pe  o  anumită  funcție  sau  angajarea  într‐o  anumită  industrie, 
considerată a fi mai potrivită bărbaților, iar diferențele salariale sunt din ce în ce mai evidente. 
 
 

  109
  

 
 
 
Conform celor de la cariereonline.ro ,cele mai multe femei din România ajung în poziții de conducere  sau sunt promovate  în jurul vârstei de 35 de ani. 
Odată cu aceasta ,intervin şi o serie de prejudecăți precum faptul că, odată atins acest obiectiv, ele îşi concentrează atenția spre viața de familie şi îşi 
doresc un copil ori manifestă o tendință de „transformare” sau „masculinizare” ,adoptând un stil rece de conducere, impersonal, fără emoții. 
 
Ex: cariereonline.ro,  08.07.10,  Miruna Nicolae, „Femeile sunt discriminate cand  aplica pentru pozitii de senior” ‐  
Potrivit  unui  raport  realizat  de  firma  de  consultanță  Poolia  şi  citat  de  HRMagazine,  una  din  cinci  femei  a  declarat  că s‐a  lovit  la  locul  de 
muncă de o atitudine sexistă, mai ales când a fost vorba despre promovarea pe posturi de senior management. Românilor, în schimb, le 
este imposibil să accepte că o femeie se poate descurca într‐un domeniu tehnic. 
 
Ex: capital.ro, 03.11.10, Mirona Hrițcu, „Femeile rămân ultima roată de la căruța companiilor” ‐ 
56% din cele mai puternice companii din lume nu au nicio femeie sau reprezentant al minorităților într‐o poziție de top management. 
 
Ex:  cariereonline.ro, 14.12.10,  Redacția, „35 de ani – vârsta medie la care femeile din România sunt promovate pe poziții de conducere” ‐  
Se  arată  într‐una  din  concluziile  studiului  Women  in  Leadership,  realizat  de  Stanton  Chase.  Femeile  se  confruntă  cu  dificultăți  privind 
avansarea în carieră din cauza discriminării de gen. Femeile din România aflate în poziții de conducere care au participat la acest sondaj au, 
intr‐un procentaj de 52.17%, vârsta cuprinsă  între 35 si 50 de ani. 
 
Ex: România Liberă, 03.05.10, Eugenia Mihalcea, „Femeile analizează, bărbații rezolvă” ‐ 
Femeile urcă pe scara ierarhică mai greu decât bărbații. Femeile sunt mai dispuse să scoată bani din propriul buzunar pentru a se înscrie la 
traininguri, la sesiuni individuale de coaching, la diverse tipuri de cursuri care le pot fi de folos în meseria pe care o practică. Doamnele şi 
domnişoarele investesc mai mult şi în cărți din zona de business‐dezvoltare personală.  
 
Ex: România Liberă, 08.03.10 „Raport wef: Marile firme nu acordă egalitate de şanse femeilor la locul de muncă”  

  110
  

 
 
 
 
Totodată, jurnaliştii insistă pe faptul că femeile sunt cantonate în continuare în categoria posturilor cu grad scăzut sau mediu de responsabilitate şi 
foarte rar ocupă funcții de conducere.  
În Evenimentul Zilei (19.10.10), se regăseste o mențiune cum că  „femeile sunt văzute ca fiind capabile mai ales la conducerea unui spital sau a unei 
şcoli, nu însă şi la nivelul primăriilor sau al consiliilor locale”, iar din Gândul (15.07.10) aflăm că „cea mai mare discrepanță între sexe se constată în 
rândul  patronilor,  femeile  predomină  în  schimb  în  populația  ocupată  în  sectorul  public,  funcționari  administrativi,  lucrători  operativi  în  servicii  şi 
comerț, tehnicieni şi maiştri, precum şi în sectoarele sănătate şi asistență socială, învățământ, hoteluri şi restaurante”. 

Sarcina – motiv de discriminare

Protecția juridică împotriva discriminării salariatelor gravide se realizează atât prin apartenența la sexul feminin, cât şi prin existența sarcinii. Astfel, 
angajatorul  are  interdicția  de  a  concedia  angajata  însărcinată  în  perioada  cuprinsă  de  la  începutul  sarcinii  până  la  terminarea  concediului  de 
maternitate. Cu toate acestea, nu pot fi înlăturate o serie de prejudecăți cum că, după ani de eforturi, în care au încercat să‐şi facă o carieră,  femeile 
ajung într‐un moment în care se consideră realizate profesional şi cred că e momentul să facă un copil, „când compania are mai mare nevoie de ele. Iar 
angajatorul nu numai că rămâne fără un om de bază, dar îl şi plăteşte substanțial ca să stea acasă, în concediu de sarcină şi lăuzie”.  
La toate acestea, Tudorina, autoarea Blogului Medusei, adaugă că „absența femeii de la locul de muncă, timp de 2 sau mai mulți ani, depinde de câți 
copii  creşte,  afectează  negativ  cariera  şi  experiența  ei  profesională”  (http://blogul‐medusei.blogspot.com,  „Guvernul  vrea  reducerea  concediului 
parental la 1 an”, 19.11.10). 
Ex: Evenimentul Zilei, 09.07.10, Andreea Archip, „Discriminații la leafă merg direct în instanță” 
Anul  trecut,  CNCD a primit însă  "undă verde"  pentru a  sancționa anumite cazuri de discriminare. "Am dat şi amenzi, cea mai  mare  fiind de 
4.000 de lei, în cazul desfacerii unui contract de muncă din cauza gravidității. Adică, în momentul în care femeia a anunțat că e însărcinată, a 
fost concediată", a dat un exemplu secretarul de stat. 
 

  111
  

Ex: Libertatea, 06.07.10, „A fost concediată pentru că fetusul din burta ei avea «energie negativă»”  
O femeie din Nebraska, SUA, a fost concediată după ce a rămas gravidă, pentru că şeful ei credea că fătul are "energie negativă" şi e malefic. 
Femeia susține că faptul că era gravidă a fost motivul pentru care şi‐a pierdut locul de muncă, deoarece şeful ei credea că fătul e malefic, lucru 
pentru care a obținut confirmare de la un medium. 
 
Ex: Realitatea TV, 08.12.10, „Un nou proiect vine în sprijinul femeilor discriminate din România” Dacă totuşi, după ani de eforturi, reuşesc să 
ajungă într‐o poziție de şef, se consideră realizate profesional şi consideră că e momentul să facă un copil, doi, când compania are mai mare 
nevoie de ele. Iar angajatorul nu numai că rămâne fără un om de bază, dar îl şi plăteşte substanțial ca să stea acasă, în concediu de sarcină şi 
lăuzie. 
Acestea sunt doar câteva dintre prejudecățile legate de femei, pe care societatea românească le perpetuează. 

Legătura dintre nivelul de salarizare şi sărăcie

Discriminarea în ocuparea unui loc de muncă sau la locul de muncă perpetuează sărăcia, intrând astfel într‐un  cerc vicios. Excluderea unor membri ai 
comunității  din  anumite  sectoare  de  activitate,  indiferent  de  capacitățile  lor  fizice  sau  intelectuale,  scade  calitatea  locurilor  de  muncă  şi  nivelul  de 
salarizare  la  care  aceştia  pot  aspira.  Acest  lucru  este  scos  în  evidență  de  jurnaliştii  de  la  România  Liberă,  Gândul,  Libertatea,  Ziua  de  Constanța, 
cariereonline.ro, Mediafax, HotNews, ziarero.  Studiul Parlamentului European ,ale cărui concluzii au fost că „femeile câştigă cu 20% mai puțin decât 
bărbații, 35% din cele de peste 65 de ani trăiesc în sărăcie”, a fost preluat de majoritatea surselor monitorizate. 
Ex: România Liberă, 29.09.10,  RL ONLINE, „Femeile din Uniunea Europeană câştigă cu 20% mai puțin decât bărbații”  ‐ 35% dintre femeile cu 
vârsta peste 65 de ani din UE trăiesc în sărăcie,  față de doar 16% dintre bărbații de aceeaşi vârstă. Motivul: femeile câştigă în medie cu 20% 
mai puțin decât bărbații, pentru aceeaşi muncă, astfel că ajung să ia şi pensii mai mici. 
 
Ex: Ziua de Constanța, 29.09.10,  „Una din cinci femei europene traieşte în sărăcie, trebuie acționat acum" 
 

  112
  

Ex: Libertatea, 05.03.10, „Bărbații câştigă cu 18% mai mult ca femeile” 
 
Ex: mediafax.ro, 29.09.10 , „Femeile câştigă cu 20% mai puțin decât bărbații, 35% din cele de peste 65 de ani trăiesc în sărăcie” 
 
Ex: HotNews.ro, 29.09.10, D.G. , „PE: Femeile castigă cu 20% mai puțin decât bărbații”  
 
Ex: ziarero, 21.02.10,  Adrian Dinu, „O femeie munceşte 14 luni pentru a câştiga cât un bărbat într‐un an”  
Un studiu arată că femeile din Uniunea Europeană încasează cu 15% mai puțin decât bărbații. 
O femeie trebuie să muncească aproape 14 luni pentru a încasa aceeaşi sumă de bani pe care o încasează anual un bărbat. 
 
Ex: cariereonline.ro,  14.06.10, Cristian Ştefănescu, „Femeile învață mai mult, dar castigă mai puțin. De ce?” ‐ 
Bărbații evoluează mai rapid în carieră, ci şi pentru că, în poziții identice, bărbaților li se oferă recompense financiare mai mari decât femeilor, 
apreciază Dunya Bouhacene, fondatoarea firmei de investitii Woman Equity for Growth. 
 
Ex: Gândul, 15.07.10, Elena Hîrțan, „Discriminare pe piața muncii. deşi sunt mai bine pregătite decât bărbații, femeile câştigă mai puțin” ‐ 
Femeile sunt în continuare  plătite  ma modest decât bărbații, cu cel puțin 15 procente, chiar dacă se află pe posturi similare. 
 
Minodora Cliveti explică pe blogul său motivele pentru care o femeie riscă să trăiască în sărăcie (http://minodoracliveti.blogspot.com, "Feminizarea 
sărăciei", 07.03.10): 
muncesc în domenii mai prost plătite decât barbații, sunt oprite sau condiționate de a face anumite meserii; 
muncesc mai mult decât soții lor, 'part‐time", pentru a avea grijă de copii,  pentru asemenea considerente îşi iau mai multe zile de concediu 
fără plată; 
ies la pensie mai devreme decât bărbații (trăiesc mai mult şi au parte de pensii mai mici); 
 

  113
  

 
 
 
femeile reprezintă majoritatea covârşitoare a părinților care îşi îintrerup activitatea pentru a creşte copiii şi au, din acest motiv, probleme cu 
avansarea în carieră atunci când revin la muncă; 
la toate acestea ,se adaugă şomajul care afectează mai ales femeia. 
Unul dintre principalele obstacole în calea avansării femeilor la locul de muncă şi în carieră îl reprezintă dificultatea menținerii unui echilibru 
între profesie şi viața de familie. 

Tema mobbing
Termenul  mobbing  a  suscitat  atenția  publicului  şi  a  apărut  în  lexicul  de  specialitate  din  România  odată  cu  studiul  întreprins  de  ICCV  (Institutul  de 
Cercetare a Calității Vieții), intitulat „Femeia contează!”. În cercetarea INSOMAR au fost identificate 11 surse media care au preluat acest concept sub 
forma unui subiect de presă: Libertatea, Evenimentul Zilei, Gândul, cariereonline.ro, ziarero, HotNews.ro Eva, Avantaje, Unica, PRO TV, Ziarul de Iaşi. 
Unii jurnalişti țin să menționeze că orice angajat poate deveni o victimă, însă cele mai afectate sunt femeile, în special cele tinere, care se luptă cu 
agresiuni venite din partea bărbaților. Ele cad victime mobbing‐ului de tip descendent, adică de la superior la subordonat, dar şi hărțuirilor sexuale. 
În general ,aceste date sunt subestimate, întrucît victimele nu realizează ce li se întâmplă, nu sunt informate sau nu spun nimic pentru că se tem de 
concedieri. 
 
Ex: Eva, 09.03.10, Nicoleta Tarantus, „Esti hărțuită psihologic la job?” 
Hărțuirea  psihologică  sistematică  şi  continuă  (cu  o  durată  de  cel  puțin  6  luni)  la  locul  de  muncă,  atunci  cand  un  salariat  este  atacat  şi 
stigmatizat de colegi sau superiori prin zvonuri, intimidare, umilire, discreditare şi izolare, punându‐se în pericol atât starea emoțională, cât şi 
abilitățile profesionale ‐aceasta este definiția fenomenului numit mobbing. 
 

  114
  

Pentru că  multe persoane nu ştiu că  sunt victimele acestui fenomen, gradul  de  cunoaştere a fenomenului fiind scăzut,  sau au tendința   să 

ascundă acest abuz de teama că ar putea fi concediate, 
în România  nu există  încă cifre oficiale referitoare la mobbing sau harțuire psihologică şi nicio lege specială, dar acest fenomen poate fi socotit 
drept discriminare şi sancționat ca atare. 
 
Ex: Eva, 16.07.10, Nicoleta Tarantus, „Eşti victimă a mobbing‐ului? Ia atitudine! Te poți apăra” 
 
Ex: Avantaje, 23.06.10, Cătălina Ioancea, „Mobbing‐ul, violența la serviciu” ‐ 
Femeile tinere par sa fie cele mai afectate de acest fenomen, iar in seria manifestărilor se înscriu jignirile, criticile sau sabotările. Rolurile la 
locurile de muncă sunt subevaluate, iar capacitățile profesionale sunt puse la indoială. O persoană agresatăla locul de muncă poate avea, în 
timp, depresii, probleme psiho‐somatice, atacuri de panică, o stimă de sine scazută, motive suficiente pentru a denunța aceste agresiuni. 
 
Ex: Unica, 08.03.10, Erika Chivu, „Mobbing‐ul, violența la locul de muncă” ‐ 
Cele mai afectate sunt femeile, în special cele tinere, care se luptă cu agresiuni venite din partea bărbaților. Ele cad victime mobbing‐ului de tip 
descendent, adică de la superior la subordonat, de tip ascendent, de la subordonat la superior, dar şi hărțuirilor sexuale. Victima fenomenului 
de mobbing este jignită, umilită, izolată, munca sa este subapreciată, criticată, sabotată, iar rolul sau în firmă şi capacitățile sale profesionale 
sunt subapreciate în mod voit.  
 
Ex: Gândul, 08.03.10, Alina Bădălan Turcitu, «Colegii râd de tine la birou? eşti o victimă a „mobbingului“» ‐ 
Studiile arată că cele mai expuse sunt femeile tinere din marile companii. În Europa, fenomenul e vechi; românii de abia acum îl descoperă. 
Europenii au legi pentru mobbing, noi încă nu. 
Lucrezi într‐o companie, eşti femeie şi ai atâta putere de muncă, încât reuşeşti să lucrezi într‐o zi cât colegii tăi în două. Din cauza asta nu ai 
prea mult timp să stai la taclale cu ei. Eşti într‐o continuă alergătură. În fiecare zi rămâi câte două ore peste program şi chiar îți place asta! 
Hainele tale nu sunt la fel de elegante ca ale colegilor, pielea ta e maiînchisă la culoare. Colegele tale se vopsesc, părul tău e natural. Ele poartă 
bijuterii, tu nu. 
  115
  

Ex: HotNews.ro, 19.11.10, R.P., „Mobbing in Romania. Câți dintre angajați sunt harțuiți psihologic la serviciu” ‐ 
Cel mai frecvent, femeile sunt cele care resimt acest fenomen. 62% dintre femei se simt stresate la locul de muncă, față de 53% dintre bărbați. 
 
Ex: Evenimentul Zilei, 19.10.10, Oana Crăciun, „Un român din patru a fost nevoit să suporte țipetele şefului” 
Cel mai mare risc de „mobbing”, dar şi de discriminare, est atribuit zonei Bucureşti‐Ilfov, unde nivelul de toleranță față de colegii de la muncă 
este cel mai scăzut. La capitolul discriminare, printre motivele neangajării figurează vârsta mai înaintată, problemele de sănătate sau sarcina în 
cazul femeilor. 
 
Ex: Libertatea, 08.03.10 „Fenomenul de mobbing afectează mai mult femeile” 
 
Ex: PRO TV, octombrie 2010, „Şeful țipă  la 40% dintre angajații din România. Pe tine te hărțuieşte?” 
 

Tematica hărţuirii sexuale

Majoritatea jurnaliştilor abordează o astfel de temă cu scopul de a informa persoanele de sex feminin asupra efectelor hărțuirii sexuale la locul de 
muncă. 
Articolele  din  Ziua  de  Vest,  Unica,  Evenimentul  Zilei,  pun  accentul  pe  faptul  că  femeile  cad  victimă  hărțuirii  la  locul  de  muncă  ,cel  mai  des. 
Majoritatea acestora ignoră sau nu recunosc hărțuirea sexuală şi o tratează ca pe un lucru banal. 
Este  menționată  şi  instituția  însărcinată  cu  implementarea  principiului  egalității  de  şanse  între  femei  şi  bărbați  şi  a  politicilor  în  domeniu,  Agenția 
Națională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbați, din România, tocmai pentru a încuraja angajații de sex feminin să‐şi cunoască drepturile. 
 
 
 

  116
  

Ex:  Ziua de Vest, 19.02.10, Gheorghe Miron, „Femeile hărțuite sexual sau discriminate au un sprijin” 
 
Ex: Unica, 24.03.10, Erika Chivu, „Ce să faci în caz de hărțuire sexuală” 
 
Ex: Evenimentul Zilei, 18.11.10, Oana Crăciun, „Cum te lupți cu hărțuirea sexuală la locul de muncă” 
Expunerea la agresivitate sau la hărțuire sexuală duce la anxietate, furie, insomnie, mergând până la depresie, fiind nevoie de sprijin psihiatric 
pentru a evita un suicid. De cele mai multe ori, persoana hărțuită nu mai poate face față sarcinilor de la serviciu şi ajunge să renunțe la job, la 
cariera pentru care a muncit ani la rând.  
Victima este discreditată sistematic pentru a elimina orice susținere pentru ea, astfel încât să‐i fie distrusă reputația.  
 
Ex: Evenimentul Zilei, 09.11.10, Oana Crăciun, „Violența împotriva femeilor la job, pe agenda Uniunii Europene” 
Proiectului european „Violența împotriva femeilor la locul de muncă….să vorbim despre ea!”.  
Scopul  este  de  a  adopta  „măsuri  legislative  concrete  în  toate  statele  membre  în  vederea  identificării,  prevenirii  şi  managementului 
problemelor de hărțuire şi violență împotriva femeilor la locul de muncă”. 
 

Tipologia angajatei ce poate suferi de discriminare la locul de muncă

Din  articolele  monitorizate  am  constatat  că  există  anumite  criterii  de  discriminare  a  femeilor  la  locul  de  muncă  (atât  în  ceea  ce  priveşte 
angajarea,cît şi  promovare sau concedierea): 
femeile normale sunt discriminate în domenii ce implică un contact cu publicul; 
femeile frumoase nu prea au acces la posturi considerate masculine; 
femeile din mediul rural rămân o categorie dezavantajată în plan profesional; 
tinerele sunt supuse mai mult violenței psihice (intimidare, hărțuire sexuală) la locul de muncă, decât femeile trecute de 40 de ani; 

  117
  

 
 
 
 
 
problemele de sănătate sau sarcina sunt principalele motive de discriminare la angajare;  
femeile care au depăşit vârsta de 55 de ani se încadrează foarte greu pe piața muncii. 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

  118
  

Ex: Unica, 11.08.10, Erika Chivu, „Cât de mult contează frumusețea în carieră” ‐ 
Dacă femeile normale sunt discriminate în domenii ce implică un contact cu publicul, cele frumoase nu prea au acces la posturi considerate 
masculine. Femeile frumoase au fost alese pentru posturi de secretară sau agent de vânzari, dar au fost total ignorate când a venit vorba de 
meserii din domeniul securității sau computerelor.  
 
Ex: Unica, 07.07.10, Erika Chivu, „Femeile din mediul rural sunt discriminate professional” ‐ 
În ciuda eforturilor din ultimii ani, femeile din mediul rural rămân o categorie dezavantajată şi discriminată în plan familial, social şi profesional. 
Chiar şi atunci când lucrează, femeile sunt dezavantajate în raport cu bărbații, în sensul că îşi găsesc cu greu locuri de muncă, sunt plătite mai 
prost sau nu li se permite accesul la anumite domenii sau funcții. 
 
Ex: cariereonline.ro, 20.09.10, Cătălin Pruteanu, „Unu din zece angajați europeni, afectat de violența la serviciu” ‐ 
Femeile, in special femeile tinere, sunt supuse mai mult violenței psihice (intimidare, hărțuire sexuală) la locul de muncă decât bărbații. 
 
Ex: cariereonline.ro, 21.10.10, Redacția, „Persoanele vârstnice şi cele cu probleme de sănătate, cele mai discriminate la angajare” ‐  
Vârsta înaintată, problemele de sănătate sau sarcina sunt principalele motive de discriminare la angajare. 
 
Ex: Libertatea, 04.06.10,  Radu Nistor, „Corina Crețu cere comisiei europene sprijin pentru femeile cu vârsta de peste 55 de ani”  
Eurodeputata PSD Corina Crețu, membră a Comisiei pentru ocuparea forței de muncă şi afaceri sociale a Parlamentului European (EMPL), cere 
Comisiei  Europene  să  adopte  o  strategie  pentru  a  sprijini  încadrarea  în  muncă  a  femeilor  care  au  depăşit  vârsta  de  55  de  ani.  Această 
discriminare pe criterii de vârstă este dublată, în cazul femeilor peste 55 de ani, de discriminarea de gen. 
 
 
 
 

  119
  

Ex:  Ziarul  de  Iaşi,  02.07.2010,  „Discriminarea  este  prima  lege  nescrisă  pe  piața  muncii”  ‐  Pentru  femei  de  la    40  de  ani  în  sus  vârsta  poate 
constitui un  impediment. 
 
Un articol din Gândul (05.05.10), Raluca Ion, „Doctor, doctoră sau doctoriță? Limba română le‐ar putea face dreptate femeilor. Numele de profesii, 
trecute şi la feminin”, descrie o modalitate de a‐i putea face dreptate femeii, şi anume, modificarea indexulului ocupațiilor din România, care are un 
caracter  masculin  de  la  cap  la  coadă.  Aproape  toate  cuvintele  care  denumesc  profesii  sunt  de  genul  masculin;  excepțiile  sunt  puține  şi  de  calitate 
inferioară: menajeră, îngrijitoare, infirmieră, femeie de serviciu sau stewardesă, dar nicăieri directoare, arhitectă sau ingineră. 
 

Situaţii de discriminare în România

Pe parcursul anului 2010, au fost făcute publice doar trei situații de discriminare la locul de muncă din țara noastră,  ce au stârnit atenția jurnaliştilor, 
după cum urmează: 
Titlu articol  Victimă  Angajator  Autorități 
Evenimentul  Zilei,  20.12.10,  Georgeta  Ghidovăț,  Daniela   Hotelul   Curtea  Europeană  a  Drepturilor  Omului(CEDO),Consiliul 
«Hărțuirea a devenit "diferență de opinii"»  Ivan  Pullman  Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) 
  Curțea de  Apel Bucureşti 
Articolul a fost preluat şi de:  Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) Secția de Contencios 
Ziarul  de  Iaşi,  20.12.10,  Hărtuirea  a  devenit  Administrativ a Înaltei Curți de Casație şi Justiție 
"diferența de opinii" 
ziarero,  17.03.10,  Maria  Apostol,  „Funcționara  Ionela   Primăria   Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) 
leşinată la serviciu: „M‐au sunat şi m‐au amenințat!“  Țârlescu  Sectorului 1 
PRO  TV,  aprilie  2010,  „Război  între  angajate  şi  Ştirea este în format video. Sunt prezentate declarațiile victimelor şi a angajatorului, fără 
patron. Îl acuză de hartuire sexuală”  a fi menționate numele acestora. 

  120
  

 
 
 
Cazul relatat de Evenimentul Zilei a fost unul dintre cele mai ample şi amănunțite articole supuse monitorizării (Evenimentul Zilei, 20.12.10, Georgeta 
Ghidovăț, «Hărțuirea a devenit "diferență de opinii"»).  Jurnalista a redat evenimentele în ordinea succesiunii lor, în funcție de declarațiile victimei: 
La 46 de ani, Daniela Ivan, angajată a Hotelului Pullman (fostul Sofitel, din Capitală ‐ n.r.) se încadrează în categoria sutelor de români care nu 
doar că nu şi‐au găsit dreptatea în instanțele din țară, dar, prin verdictele date, au fost transformați de magistrați din victime în vinovați.  
Cu  trei  ani  în  urmă,  femeia  şi‐a  dat  în  judecată  şeful  pentru  hărțuire  şi  discriminare.  Aceste  acuzații  ‐  susținute  cu  documente  eliberate  de 
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), ca instituție abilitată să constate astfel de fapte ‐ au fost desființate însă de două 
hotărâri judecătoreşti. 
Unul dintre judecători şi‐a motivat chiar decizia folosind pasaje întregi din declarațiile şefului acuzat.  
"Pententa are o fire conflictuală, iar ceea ce s‐a întâmplat între ea şi director reprezintă o di fe ren ță de opinie între salariat şi superiorul său 
ierarhic  şi  nu  poate  reprezenta  un  criteriu  de  discriminare,  întrucât,  dacă  un  astfel  de  criteriu  s‐ar  reține,  s‐ar  nega  principiul  autorității 
angajatorului în raporturile de muncă şi obligația salariatului de a respecta disciplina muncii", a reținut magistratul. 
Prin urmare, acesta a anulat decizia CNCD, bazată pe o investigație derulată la locul de muncă al Danielei şi pe mărturiile colegilor ei. Iar decizia 
judecătorului a fost considerată corectă şi de colegii lui de la Curtea Supremă. 
Daniela Ivan nu s‐a lăsat însă învinsă şi a mers să ceară dreptate la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). 
 
Conflictul dintre Daniela Ivan şi şeful său datează, potrivit spuselor femeii, de mai bine de patru ani. Mai exact, din primăvara lui 2006, când 
aceasta răspundea de Departamentul de Dezvoltare şi Vânzări al ACCOR ‐ considerat cel mai mare grup hotelier european. 
 
 
 
 
 
 

  121
  

"În cadrul ACCOR exista practica de a avansa ierarhic ori de câte ori se elibera postul superior celui deținut deja", a precizat Daniela Ivan. În 
acest context, la plecarea sa, fostul director, Markus Koller, i‐a recomandat‐o pe Daniela directorului general, fancezul Bruno Vinette, pentru 
postul de director de vânzări în cadrul Sofitel. Spre surprinderea ei, femeia a aflat ulterior că, în ciuda practicilor obişnuite, directorul Vinette 
formulase deja un a nunț pentru ocuparea postului. "Aflasem că vrea să angajeze pe altcineva, din afara companiei", a explicat Daniela. Din 
acest  motiv,  ea  a  considerat  că  e  normal  să‐şi  anunțe  intenția  de  a  participa  la  interviul  organizat  cu  acea  ocazie.  Prin  urmare,  şi‐a  depus 
candidatura la angajatorul ei, respectiv World Trade Center (WTC).  
La scurt timp după aceea, a fost chemată însă în biroul lui Vinette care, susține ea, i‐ar fi comunicat că a făcut o mare greşeală că nu l‐a anunțat 
când s‐a decis să aplice pentru acel post şi că "va plăti pentru ceea ce a făcut".  
Astfel, la scurt timp după ce a primit avertismentul, Daniela a fost retrogradată. I s‐a explicat doar că măsura face parte din "reorganizarea 
companiei", deşi ‐ a susținut ea ‐ au fost create apoi posturi noi. 
Ținând cont de rezultatele verificărilor şi de mărturiile angajaților, oficialii CNCD au concluzionat că Daniela Ivan "este supusă unui tratament 
discriminatoriu continuu, începând cu anul 2006, ca urmare a depunerii candidaturii pentru postul vacant de director de vânzări şi marketing în 
decembrie  2005  (directorul  general  Bruno  Vinette  comunicându‐i  ulterior  că  dezaprobă  depunerea  candidaturii  sale  fără  a  fi  anunțat  în 
prealabil de această intenție, considerând că i‐a fost încălcată astfel autoritatea)". 
 
Celelalte două cazuri monitorizate fac referire la: 
Trei vânzătoare de la un magazin din oraşul dâmbovițean Găeşti care îşi acuză patronul de hărtuire sexuală, dar şi de faptul că le‐ar fi lovit. De 
cealaltă parte, omul de afaceri susține că acestea nu şi‐au îndeplinit atribuțiile de serviciu. (PRO TV, aprilie 2010, „Razboi intre angajate şi patron. 
Îl acuză de hărțuire sexuală”). 
O angajată a Primăriei Sectorului 1,Bucureşti, care a ajuns la spital din cauza surmenajului de la locul de muncă. Ionela Țârlescu, de 42 de ani, a 
leşinat  vineri  pe  fondul  stresului  la  muncă  şi  a  ajuns  la  Spitalul  de  Urgență”  Floreasca”.  Martorii    nu  au  curaj  să  o  susțină  pentru  că  sunt 
amenințați cu concedierea (ziarero, 17.03.10, Maria Apostol, „Funcționara leşinată la serviciu: „M‐au sunat şi m‐au amenințat!“). 
Cazurile de față sunt extrem de importante pentru tema supusă monitorizării, însă au fost preluate doar de patru surse (Evenimentul Zilei, Ziarul de 
Iaşi, ziarero şi PROTV). 

  122
  

Cazuri de românce discriminate în afara ţării

În presa românească ,au avut vizibilitate şi trei cazuri de discriminare a femeii emigrante, din România: 

Titlu articol  Victimă  Angajator  Autorități 

Evenimentul  Zilei,  22.09.10,  „Româncă,  discriminată  în  Irlanda  pentru  că 
era prea mică de înălțime, despăgubită cu 6.000 de euro” 
PRO TV, octombrie 2010,  „Dublin: românca discriminată din cauza înălțimii 
a primit 6000 de euro” 
Gândul,  22.09.10,  „Despăgubiri  de  6.000  de  euro  în  Irlanda  primite  de  o  Compania de 
româncă, pentru discriminare privind înălțimea”  Izabela Lazăr  transport Dublin  Tribunal 
Ziarul de Iaşi, 22.09.10, „O româncă a primit despăgubiri de 6.000 de euro    Bus   
in Irlanda, pentru discriminare privind înălțimea”   
HotNews.ro, 22.09.10,  I.R.,  „O româncă din Irlanda a primit 6.000 euro de 
la o companie care nu a angajat‐o pentru că ar fi prea scundă” 
Antena 3, 22.09.10,  „Româncă despăgubită în Irlanda, pentru discriminare 
privind înălțimea„ 
Libertatea, 16.07.10, „Patron italian arestat pentru că a şantajat o angajată  Femeia,în vârstă de   Giovanni Zarba  Carabinieri 
româncă”  46 de ani 
Evenimentul  Zilei,  08.10.10,  „Româncele  din  Cipru,  tratate  ca  obiecte      Mişcarea  Femeilor 
sexuale”  Socialiste 
 

  123
  

Se  ştie  că  prezența  crescută  a  lucrătorilor  imigranți  peste  hotare  poate  genera  sentimente  diverse,  de  la  preocuparea  pentru  locurile  de  muncă,  la 
ostilitate. Există, de asemenea, modalități în care lucrătorilor migranți le sunt limitate libera alegere a profesiei pe care să o desfăşoare şi accesul la 
piața forței de muncă. 
Cazul Izabelei Lazăr, românca discriminată în Irlanda din cauza înălțimii, a atras atenția presei mai mult prin suma de bani pe care aceasta a obținut‐o în 
urma procesului (6000 euro). 

Cazuri de discriminare din afara ţării

Publicațiile din țara noastră au importat şi au dezbătut mai multe cazuri de discriminare a femeii  la locul de muncă, , din străinătate, ignorându‐le pe 
cele autohtone. Scopul final este acela de a exemplifica situații ale discriminării de gen, modalități de abordare şi soluționare. 
Titlu articol  Victimă  Angajator  Autorități 
cariereonline.ro,  04.06.10,  Cătălin  Pruteanu,  „O  fostă  angajată  a  Debrahlee Lorenzana  CITIBANK   
CITIBANK  
susține că a fost concediată pentru că arata prea bine” 
Antena 1, 03.06.10, „A fost concediată pentru că este prea sexy”   Debrahlee Lorenzana  CITIBANK   
Realitatea TV, 03.06.10, „O americancă a fost concediată pentru că era   Debrahlee Lorenzana  CITIBANK   
prea sexy”   
Antena 1, 03.09.10, „Diddy  Combs, dat în judecată de o fostă angajată,   Francesca Spero  Sean  Curtea  Federală  din  New 
care invocă discriminarea pe criterii de vârstă”   "Diddy"  York 
Combs 
Jurnalul  Național,  19.04.10,  Sînziana  Stancu,  „Japonezele,  umilite  de  Rina Bovrisse   Prada   
Prada” 
Jurnalul Național, 02.06.10, Corina Andriuta, „Rusia interzice femeilor să      Centrul Pentru Respectarea 
zboare pe Marte!”  Drepturilor Omului de la 
Moscova 

  124
  

Libertatea,  06.07.10,  „A  fost  concediată  pentru  că  fetusul  din  burta  ei  Jammie Harms     
avea «energie negativă»” 
 
Cel mai dezbătut caz preluat de televiziuni şi sursele online a fost cel al unei foste angajate a CITIBANK din New York, care  a dat în judecată banca pe 
motive de discriminare. Aceasta susține că şefii i‐ar fi interzis să poarte anumite articole vestimentare, spunând că, din cauza siluetei pe care o are, 
colegii  de  sex  masculin  nu  se  puteau  concentra  asupra  lucrului.  Angajata  a  facut  o  plângere  la  departamentul  de  resurse  umane  şi  a  cerut  să  fie 
transferată, în luna mai, iar în luna august a fost concediată. 

Analiza SWOT
PUNCTE FORTE  PUNCTE SLABE 
Corectitudine  Legislația din România 
Conştiinciozitate  Toleranța femeii față de formele de discriminare la care este supusă 
Putere de muncă  Slaba reprezentativitate în viața politică şi în anumite profesii 
Pregătire profesională 
Organizate 
Putere de comunicare 

OPORTUNITĂȚI  AMENINȚĂRI 
Susținerea ONG şi a Uniunii Europene  Prejudecata şi mentalitatea  
Experieța profesională  Mediul de proveniență( rural)  
Calificarea  Vârsta trecută de 50 de ani 
Aspectul fizic  Starea de graviditate  
Disponibilitate  Câştig salarial mai mic în comparație cu angajații de sex masculin 
Criza economică 

  125
  

Concluzii

Articolele  monitorizate  se  concentrează  pe  teme  ca:  egalitate  de  şanse,  câştig  salarial  mai  mic  al  femeii  în  comparație  cu  angajații  de  sex 
masculin,  fenomenul  mobbing,  femeile  şi  cariera  în  sfera  politică,  leadership  feminin,  discriminare  cauzată  de  starea  de  graviditate  a 
angajatei, hărțuire sexuală şi mai puțin pe exemplificarea unor cazuri de discriminare. 

Jurnaliştii  redau  deseori  concluziile  unor  studii  sociologice,  psihologice  sau  economice  ori  preiau  informațiile  din  alte  surse,  le  încadrează  în 
categoria „ştire”, fără să‐şi pună amprenta sau să dezbată subiectul în cauză. 

Domeniul predominant din care provine majoritatea articolelor ce descriu egalitatea de şanse între bărbați şi femei pe piața muncii este „Social”. 

Modalitatea de abordare a fenomenului discriminării de gen la locul de muncă este în general  negativă, majoritatea  jurnaliştilor condamnând 

această manifestare încă din titlu. 

Aşa cum era de aşteptat, majoritatea articolelor poartă semnătura unor  persoane de sex feminin, cu toate că subiectul egalității de şanse la locul 
de muncă atrage şi jurnaliştii din aria masculină.  Totodată, s‐a constatat faptul că anumite publicații au desemnați jurnalişti anume  care să se 
ocupe de acest fenomen. 

  126
  

Criteriile discriminatorii cel mai des întâlnite sunt cele referitoare la genul persoanei (feminin), aspectul fizic, starea de graviditate a angajatei, 
vârsta înaintată şi naționalitatea.  

În  majoritatea  lor,articolele  descriu  femeia  ca  o  sursă  vulnerabilă,  fără  drepturi  şi  putere  de  decizie,  ce  trebuie  încurajată  să  ia  decizii. 
Dezechilibrul dintre numărul bărbaților şi al femeilor pe piața muncii, participarea  redusă a acestora din urmă la viața economică şi socială sunt 
probleme ale societății în care trăim.  

Scopul articolelor monitorizate este  acela de prevenire  şi combatere a stereotipurilor de gen privind rolul femeii în societatea românească, în 

principal pe piața muncii: conştientizarea populației cu privire la gradul de ocupare a femeilor în raport cu bărbații, riscurile la care sunt supuse 
acestea (sărăcie, şomaj, hărțuire).O strategie eficientă de diminuare a stereotipurilor de gen s‐ar constitui prin  responsabilizarea jurnaliştilor şi 
acordarea unei atenții sporite la ceea ce produc şi transmit mesajele de gen, directe  sau indirecte, sexiste sau misogine. 
 
 
 
 
 
 
 
 

  127