PROFETII

3.1. Iosua
 Titlul cărţii
Cartea poartă ca titlu numele succesorului lui Moise, Iosua, fiul lui
Nun, din seminţia lui Efraim. El a fost la început numit Hoshea, transliterat
Hosea sau Osea 1, care înseamnă mântuitor sau mântuire.
Conform versetului 16 , Moise a schimbat numele lui în Yehoshua,
Iehosua, adaugând ca prefix la numele de Iosua forma prescurtată a
numelui Iehova (Yahweh). Semnificaţia numelui devine acum mântuirea
lui Iehova sau mântuit de Iehova . Iosua este doar forma scurtă a lui
Iehosua, un nume întâlnit curent în Vechiul Testament ebraic. In
Septuaginta, Iosua este numit Isus, fiul lui Naue Nun . In Noul Testament
grecesc se foloseşte Iesous.
Hristos şi iudeii au recunoscut cele trei diviziuni ale Vechiului
Testament : Legea, Profeţii şi Psalmii sau Scrierile 2.
Iosua este prima carte a celei de-a doua diviziuni, numită Profeţii în
Scriptura ebraică, deoarece autorul ei a avut statutul unui profet. In
Scripturile ebraice secţiunea intitulată Profeţii este împărţită în două părţi:
Profeţii timpurii (ce cuprind cărţile Iosua, Judecători, Samuel şi Impăraţi)
şi Profeţii târzii (ce cuprind cărţile acelora pe care de obicei îi numim
profeţi). Aşadar, Iosua este prima carte a secţiunii Profeţilor, deşi în
conţinut este strâns legată de secţiunea Pentateuhului, cunoscută de iudei
sub denumirea de Legea.
 Autorul cărţii
Comentatorii şi criticii sunt împărţiţi cu privire la idea compilării
carţii de către Iosua. Criticii accentuează faptul că lucrarea nu este o
unitate literală, compusă de un singur autor, ci a fost alcătuită din câteva
documente. Insă unitatea internă a cărţii este evidentă în legăturile dintre
naraţiuni, aşa că nu trebuie dată o atenţie deosebită unei astfel de analize
documentare. Cei care-l resping pe Iosua ca autor spun ca atât numele
1
Deuteronom 32:44; Numeri 13:8, 16
2
Luca 24:44
cât şi tranzacţiile menţionate în carte nu au existat ci au apărut la o
perioadă de timp considerabilă după Iosua.
Expresia până în ziua de azi , care apare în douăsprezece locuri,
spun ei, arată faptul că această carte a fost scrisă mult timp după
perioada lui Iosua. Insă cel puţin unul dintre aceste texte dovedeşte chiar
contrariul. In 6:25 , fiind vorba despre Rahab, se spune că ea a locuit în
mijlocul lui Israel până în ziua de azi . Nu este nici un indiciu aici că nu ar
fi fost scris de Iosua. In mod sigur nu a fost scris atât de târziu cât susţin
criticii moderni, deoarece a fost scris în mod evident în timpul vieţii lui
Rahav.
Despre nici unul dintre cele 12 texte, cu o posibilă excepţie a celui
din 15:63 , nu se poate spune că au fost scrise după timpul lui Iosua.
Conform textului menţionat , iebuşiţii au locuit cu fiii lui Iuda la Ierusalim
până în ziua de azi . In Judecători 1:21 , după moartea lui Iosua, se spune
ca fiii lui Beniamin n-au izgonit pe locuitorii iebuşiţi ai Ierusalimului ci le-
au permis să locuiască acolo până în ziua de azi . Insă acest lucru era
adevărat atât înainte cât şi după moartea lui Iosua.
O problemă mai dificilă însă apare în legătură cu relatarea capturării
Lesemului de către fiii lui Dan, în capitolul 19:47 . Comparând cu
Judecători 18:27-29 s-ar putea deduce că Lesemul a fost la mult timp
după perioada lui Iosua. Insă nu există nici o dovadă care să indice acest
lucru.
Alte obiecţii aduse sunt cu privire la numele locurilor care nu au fost
date decât mai târziu: Cabul 3, Iocteel 4 şi alte câteva.
Prin urmare, mulţi oameni devotaţi au presupus că această carte a
fost scrisă de o persoană inspirată, după timpul lui Iosua, însă înainte de
regii care au domnit în Israel. Insă Iosua 6:25 nu permite o datare aşa
târzie a scrierii cum ar implică Iosua 19:47 sau argumentaţia privitoare la
numele locurilor.

3
Iosua 19:27; cf. 1 Regi 9:13
4
Iosua 15:38; cf. 2 Regi 14 :7
 Faptul că această carte a fost scrisă la persoana a treia nu exclude
pe Iosua ca autor; Moise de asemenea scrie la persoana a treia relatând
foarte exact toate evenimentele ce au avut loc sub conducerea sa, până la
moartea sa. Este aşadar rezonabil să presupunem că Iosua, ucenicul lui
Moise, a urmat exemplul dat de predecesorul său.
Dificultăţile aparente menţionate anterior pot fi foarte bine justificate
pe baza faptului că atunci când cartea a fost scrisă în anii de mai târziu,
înainte de timpul împăraţilor s-au făcut unele modificări minore, precum
înlocuirea numelor aşezărilor mai vechi şi mai puţin familiare cu unele
contemporane.
Există un consens general că relatarea morţii lui Iosua din capitolul
24:29-33 , la fel ca şi cea a lui Eleazar, a fost scrisă de altcineva. Insă nici
chiar acel lucru nu afectează în nici un fel inspiraţia şi paternitatea să
asupra cărţii.
Cu mici excepţii până în timpurile moderne, iudeii şi creştinii au fost
în acord cu privire la calitatea lui Iosua ca autor al cărţii care îi poartă
numele.
 Cadrul istoric la Iosua
Pe baza faptului că Iosua este autorul cărţii şi că Exodul a avut loc
în anul 1445 î.Hr. este clar faptul că lucrarea lui Iosua a fost scrisă în
prima parte a secolului XIV î.Hr. Porţiuni din ea ar fi putut fi scrise în
ultimii ani ai secolului XV î.Hr. Mici adăugiri cu scop explicativ după cum
am mentâţionat anterior au fost făcute de copişti ulterior, dar nu mai
târziu de perioada primilor împăraţi. Israel intră acum în ţara amoniţilor, ia
veste de Iordan pentru a o lua în stăpânire conform făgăduinţei făcute de
Avram în Geneza 15;16. Răutatea amoriţilor ajunsese acum la culme.
Descoperirile arheologice moderne ne aduc mai multe informaţii cu
privire la Palestina şi la naţiunile înconjurătoare din timpul lui Iosua.
Pentru câteva secole, Palestina a fost intermitent sub influenţa şi uneori
sub controlul Egiptului. Thutmose III, care a murit în jurul anului 1450, a
condus 17 campanii în/sau de-a lungul Palestinei pentru a înăbuşi ceea ce
mai târziu a evoluat într-o revoltă generală împotriva Egiptului.
Aceste campanii au continuat o perioadă de 18 ani. Chiar şi după
acestea au mai fost câteva campanii mai mici şi s-au ridicat noi fortăreţe.
In anumite perioade ale anului, soldaţii şi echipamentul erau într-o
continuă mişcare de-a lungul drumului numit în Biblie drumul care dă în
ţara filistenilor 5. Acest lucru a avut loc probabil chiar înainte de timpul
exodului, dacă vom considera că exodul a avut loc în anul 1445 î.Hr.
După exod, puterea Egiptului a început să scadă, iar războiul dintre
Egipt şi naţiunile Canaanului a continuat până în timpul lui Thutmose IV
(1425-1412 î.Hr.). Un nou duşman, hitiţii, au început să ameninţe pe
mitanieni, primii duşmani ai Egiptului. Thutmose IV a făcut pace cu
mitanienii din cauza noului duşman comun, cu puţin timp înainte de anii
1400 î.Hr.
Lunga ostilitate dintre ei s-a sfârşit. In zilele succesorului său,
Amenhotep III (1412-1365 î.Hr.), puterea egipteană începe să decadă,
însă perioada aceasta este marcată de siguranţă şi de o splendoare fără
egal. Egiptul s-a bucurat de bogaţiile pe care le obţinuse în cuceririle
trecute. Puterea militară ajunge la final; după cum spun scrisorile de la
Tell-el-Amarna, o corespondenţă de la prinţii vasali din Siria şi Palestina
către Amenhotep III şi succesorul său, Ikhnaton(1387-1366 i.Hr.), Siria şi
Palestina erau frământate de intrigi interne şi atacate din afară.
Susţinerea din partea Egiptului nu a venit. Scarabeii lui Amenhotep III,
recent descoperit în mormintele din afara Ierihonului, sunt priviţi de unii
teologi ca o dovadă a faptului că cetatea a căzut în timpul domniei sale.
Condiţiile din Palestina au fost de aşa natură încât au făcut posibilă
cucerirea de către israeliţi fără ca ei să trebuiască să întâlnească puterea
egipteană.
Hitiţii, menţionaţi în Iosua 1:4 , s-au ridicat ca putere în această
perioadă, însă nu au avut influenţă în Palestina. Energia lor a fost

5
Exod 13:17
concentrată în nord pentru a restrânge puterea mitanienilor. Asiria era de
asemenea într-o perioadă de declin. Kassiţii domneau în Babilon, însă din
cauza nesiguranţei poziţiei lor – datorată temerilor de invazia mitanienilor
din Asiria şi a luptelor pentru supremaţie în Mesopotamia – au depus
toate eforturile pentru a câştiga prietenia Egiptului. Principalul val de
filisteni imigranţi nu ajunsese încă în Palestina pentru a-şi consolida
puterea pe în zona de coastă.
Aşadar, lumea politică era într-o stare de agitaţie şi nici o putere din
afară nu era disponibilă în acest moment pentru a elibera popoarele
Canaanului de israeliţi.
Ţara Canaanului era împărţită în numeroase împărăţii mici şi un stat
autonom, Gabaon, cu cetăţile sale dependente : Chefira, Beerot şi Chiriat-
Iearim. La răsărit de Iordan erau cetăţile Sihonului şi Ogului.
Pământul era deja cultivat. Locuitorii trăiau în cetăţi însă cultivau
pământul din afara zidurilor cu măslini şi viţă de vie. Erau familiarizaţi cu
scrisul după cum dovedeşte numele original al Debirului – Chiriat-Sefer,
cetatea cărţilor 6. Popoarele Canaanului aveau cai şi care de luptă 7 însă
religia şi moralitatea erau degradate 8, practicând aproape orice fel de
superstiţii şi imoralităţi.
Datele cronologice ale cărţii sunt puţine. Din nefericire nu sunt
disponibile încă date istorice sau arheologice care să facă legătură între
părţi ale naraţiunii lui Iosua şi evenimente cunoscute ale istoriei seculare.
Conform cu 4:19 în ziua a zecea a lunii întîi (Abib) poporul a ieşit la
Iordan. Traversarea Iordanului a avut aşadar loc în primăvara anului.
Dacă exodul a avut loc în anul 1445 î.Hr. – după cum par să arate
dovezile – atunci traversarea Iordanului a avut loc în primăvara lui 1405
d.Hr.
Următoarea întrebare care se ridică este cât timp a fost necesar
pentru cucerirea Canaanului? Răspunsul se află în capitolele 11:18 ;

6
15:15
7
Iosua 11:4; 17:18
8
Deuteronom 12:29-31; 18:9-12
14:7,10,11 ; 23:1 ; 24:29 . In 11:18 se spune ca războiul purtat de Iosua a
ţinut multă vreme .
Conform cu 14:7,10,11 , Caleb avea 40 de ani când Moise l-a trimis
de la Cades-Barnea să cerceteze ţara Canaanului şi de atunci au trecut
45 de ani. După acest timp, cucerirea ţării era completă. Aceasta nu
înseamnă că fiecare parte a ţării era sub controlul israelit, pentru că
Dumnezeu a făgăduit o luare în stăpânire treptată a ţării pentru a o feri de
pustiire. 9
Deoarece misiunea spionilor a coincis cu al doilea an al exodului 10 şi
rătăcirea în pustie a durat 38 de ani, cucerirea a durat între 6 şi 7 ani (45-
38=7). Iosif Flaviu considera timpul cuceririi ca fiind de numai cinci ani,
fapt acceptat de unii teologi moderni.
O a treia întrebare urmează: cât timp a fost Iosua conducător? Cu
alte cuvinte, ce perioadă de timp acoperă cartea? Capitolul 23:1 vorbeşte
despre multă vreme după care Iosua care era acum bătrân, înaintat în
vârstă, a adunat poporul. 11
Conform cu 24:29 , Iosua avea 110 ani când a murit. Nu mai există
altă referire la o perioadă de timp nici aici, nici în altă parte.
Iosef Flavius 12 împarte viaţa lui Iosua în trei părţi: 45 de ani înainte
de exod, 40 de ani cu Moise şi 25 de ani în care a condus singur. Scriitorii
de mai târziu, precum Teofil, Clement şi Eusebiu, consideră 27 de ani în
loc de 25 pentru a recunoaşte, spun ei, cucerirea în 7 ani. Astfel îl
consideră pe Iosua cu doi ani mai tânăr în timpul exodului, fapt care nu
afectează acurateţea istorică a declaraţiei din 24:29 .
 Tema cărţii
Privind cartea lui Iosua ca un întreg, cititorul atent este impresionat
de faptul că citeşte o continuare a relatărilor Pentateuhului printr-un
martor ocular al evenimentelor prezentate în carte. Tema cea mare este

9
Exod 23:29-30
10
Deuteronom 2:14
11
23:2
12
Antiquities v.1.29
credinţa lui Iehova în împlinirea făgăduinţelor sale 13 sub conducerea unui
om capabil ales de Dumnezeu pentru a împlini scopul divin.
Cartea lui Iosua este o parte importantă a Vechiului Testament şi nu
ar trebui analizată separat de Pentateuh, la care este o continuare şi o
concluzie. Această carte este legată de cele cinci cărţi ale lui Moise în
acelaşi mod în care cartea Faptelor Apostolilor este legată de cele patru
evanghelii. Evangheliile relatează lucrarea lui Isus Hristos, marele
Legiuitor, după cum cartea Pentateuhului în cea mai mare parte relatează
lucrarea lui Moise, reprezentantul lui Dumnezeu şi legiuitor al lui Israel în
zilele sale. 14
 Schiţa cărţii
I. Cuc e ri re a Ca naa nul ui , 1 :1 – 1 2 :2 4
A. Tra v ers a re a I orda nul ui, 1 :1 – 4 :2 4
1. A leg e rea lu i I osu a d e că t re Du mn e ze u, 1 :1 - 9
2. P reg ă t irile p en t ru t ra ve rsa re a Io rd an u lu i, 1 :1 0 -1 8
a . A nu n ţa re a t ra ve rsă rii, 1: 10 - 11
b . I nd e mnu ri pe nt ru do uă t ribu ri şi ju măt a te , 1: 12 - 18
3. Trimit e re a sp ion ilo r, 2 :1 - 24
4. Tre ce rea I o rd a nu lu i, 3: 1 – 4: 24
a . I n st ru cţ iu n i pre gă t it oa re , 3: 1 -1 3
b . O p rire a ap e lo r I o rd a nu lu i şi t re ce re a po po ru lu i, 3 :1 4 -1 7
c. Rid ica rea un u i me mo ria l a l t ra ve rsă rii, 4: 1 -2 4
B. Ca de rea I eri honul ui , 5:1 – 6 :27
1. P reg ă t ire a p en t ru cu ce rire a I e rih on u lu i, 5 :1 - 15
a . V e şt ile mo a ie in imile ba şt in a şilo r, 5: 1
b . Ta ie rea î mp re ju r a po po ru lu i, 5: 2 -9
c. Se rb a re a Pa şte lu i, 5: 10 - 12
d . V iziu ne a lu i I o su a , 5 :1 3 -1 5
2. I e riho n u l în co n ju ra t şi d ist ru s, 6 :1 - 21
3. S a lva re a lu i Ra ha b , 6: 22 - 27
C. Ca ptura re a c e tă ţii Ai , 7 :1 – 8 :35
1. I nf râ ng e re a şi re t rag e re a, 7 :1 - 5
2. Umilin ţ a lu i I osu a şi in st ru cţ iu n ile Do mnu lu i, 7: 6 -1 5
3. Fă răd e leg e a lu i A ca n , 7: 16 - 26
4. Cu ce rire a f in a lă a A iu lu i, 8: 1 -2 9
5. Cit ire a b in e cu vâ n tă rilo r şi ble ste me lo r, 8: 30 - 35
D. Tra ta tul c u Ga ba oni ţii , 9 :1 - 27
E . Al ia nţa ca naa ni tă , 10 :1 -27
1. A sed iu l Ga ba o nu lu i, 10 :1 - 5
2. I o su a dist ru ge pe ca n aa n iţ i, 10 :6 - 27
F. Cuce ri ril e l ui I os ua , 10 :28 – 1 2 :2 4
1. Cu ce rire a su du lu i ţ ă rii, 10 :2 8 -4 3
2. Cu ce rire a no rdu lu i ţ ă rii, 11 :1 - 15
3. I n ch e ie rea cu ce ririlo r, 11 :1 6 – 12 :2 4

13
21:43-45
14
Deuteronom 18:18
II. I mpă rţi re a ţă ri i , 1 3 :1 – 2 2 :34
A. Re pa rti za re a tri buril or, 13 :1 – 19 :5 1
B. S ta bi l i re a ce tă ţil or de re fugi u, 20 :1 -9
C. Ce tă ţil e le vi ţi l or, 21 :1 -4 5
D. Tri buri l e di n Tra ns i orda nia , 22 :1 -3 4
1. I nt o a rce re a aca să , 22 :1 - 9
2. A lt a ru l o fe n sat o r, 22 :1 0 -2 0
3. A rgu me n ta re a zid irii a lta ru lu i, 22 :2 1 -3 4
I I I. Cuv â nta re a de des pă rţi re a lui I os ua , 2 3 :1 – 24 :33
A. Adres a re a sa lui Is rae l , 23 :1 – 24 :2 8
B. Moa rtea sa , 24 :29 - 32
C. Moa rtea l ui E le a za r, 24 :33