ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA OMULUI

Curs_8
Aparatul genital:
Noțiuni introductive:
Prin reproducere se asigură perpetuarea speciei umane. Ființa umană rezultă prin dezvoltarea
ontogenetică a zigotului. Zigotul se formează prin fecundația dintre 2 celule sexuate = gameți iar aceștia se
formează în gonadele cuprinse în sistemele genitale masculin și feminin.
Organele genitale masculine: organele genitale interne (testiculele, conductele excretoare =
seminale și glandele anexe = seminale) și externe (penis, scrot) – fig. 1;
- testiculele sunt situate într-un sac median format din tunici concentrice = scrot iar uretra străbate organul
copulator masculin, penisul; testiculele cresc la pubertate și involuează la bătrânețe;
- lichidul seminal transportă spermatozoizii prin conductele seminale = căi spermatice (tubi seminiferi drepți,
rețea testiculară, ducte eferente, duct epididimar, duct deferent, duct ejaculator) în uretra prostatică (uretra =
conduct comun pentru eliminarea urinii și a aspermei);
- glandele seminale (vezicule seminale, prostată, glande bulbo-uretrale) îmbogățesc conținutul lichidului
seminal.
Organele genitale feminine: organele genitale interne (ovare, tube uterine, uter, vagin),
organele genitale externe (vulva) și glande anexe (mamele) – fig. 2;
- ovarele produc ovocite, care trec prin tubele uterine, unde se produce fertilizarea;
- uterul = organul principal al gestației (se dezvoltă oul fecundat până la naștere);
- vaginul = organ prin care este expulzat fătul la naștere și organ al copulației;
- mamelele sunt formate din glandele mamare (care se dezvoltă progresiv, începând cu pubertatea; la
menopauză începe atrofiererea lor) și diferite părți moi (țesut conjunctiv, grăsime) care le înconjoară.

Fig. 1: organe genitale masculine Fig. 2: organe genitale feminine

Sistemul genital masculin

Organele genitale interne:
Testiculele (testis = orchis), gonadele masculine (fig. 3) = organe pereche de formă ovoidă,
situate în scrot, având pe marginea posterioară epididimul (conține canalul de excreție al
spermei):
Epididimul = formațiune alungită cu un cap ce aderă la extremitatea superioară a testiculului,
un corp arcuit pe marginea posterioară a testiculului și o coadă care aderă la extremitatea
inferioară a testiculului și se continuă cu ductul deferent (fig. 4);
Structură:
- sunt acoperite de o membrană fibroasă = albugineea;
- stroma conjunctivă este structurată în septe care împart testiculul în lobuli și țesut
interstițial:
- septele sunt dependințe ale albugineei și pleacă radiar din mediastinul testiculului, străbat
parenchimul, fără să ajungă la albuginee;

1
- parenchimul este format din 200-300 de lobuli conici sau piramidali, de consistență moale,
formați la rândul lor din 1-3 canalicule = tubi seminiferi contorți (în care se produc
spermatozoizii) și țesut conjunctiv interstițial;
- tubii seminiferi contorți se unesc formând un canal unic = tub seminifer drept (= primul
segment al căilor spermatice) care pătrund în mediastin și formează rețeaua testiculară
(al doilea segment al căilor spermatice) → căile spermatice intratesticulare;
- rețeaua testiculară se continuă cu ductele eferente (= capul epididimului) care străbat
albugineea și se termină în ductul epididimar (formând corpul și coada epididimului)
iar la ieșirea din epididim, devine canal deferent, apoi pătrunde în bazin, înapoia vezicii
urinare și se continuă cu canalul ejaculator (format din unirea canalului deferent cu
canalul de excreție al veziculei seminale), străbate prostata și se deschide în uretră →
căile spermatice extratesticulare;
- țesutul interstițial, situat între tubii seminiferi, este producător preponderent de hormoni
masculini = androgeni – testosteron și în cantitate redusă de estrogeni;

Fig. 3: testicul Fig. 4: testicul-epididim

Vascularizația testiculului:
- artera testiculară, ramură a aortei abdominale, artera ductului deferent, ramură din a.
ombilicală sau vezicală inferioară, artera cremasterică, ramură din a. epigastrică
inferioară;
- sângele venos este colectat de vene omonime;
- limfa este colectată de vase limfatice (ce pornesc din jurul tubilor seminiferi), care merg
paralel cu venele și se termină în nodurile limfatice lombare;
Inervația testiculului este vegetativă, simpatică și parasimpatică;
Funcții (controlate de hipofiza anterioară prin hormonii gonadotropi):
- producere de spermatoizi și secreție de hormoni androgeni (funcție endocrină):
- spermatogeneza: începe la 14 –16 ani; = o succesiune de diviziuni celulare în urma cărora
se maturează spermatozoizii;
- principalul hormon androgen = testosteronul, sintetizat din colesterol:
- stimulează creșterea și dezvoltarea gonadelor masculine;
- asigură dezvoltarea și menținerea caracterelor sexuale secundare (anumite
particularități somatice, vocea, pilozitatea, dezvoltarea musculaturii și a scheletului,
distribuirea stratului adipos);
- are efect anabolic asupra proteinelor.

2
Glandele anexe:
a. veziculele seminale:
- sunt situate deasupra prostatei, între vezica urinară și rect;
- secretă un lichid care se elimină în canalul ejaculator, servind ca transportor și ca mediu
nutritiv pentru spermatoizi;
b. prostata = glanda tubuloacinoasă:
- situată în spațiul pelvisubperitoneal, sub vezica urinară, în jurul porțiunii inițiale a uretrei;
- structură:
- 2 lobi laterali (legați printr-un istm), lob mijlociu și lob posterior;
- parenchim (glande periuretrale și prostatice propriu-zise);
- stromă fibro-musculară;
- secretă un lichid lăptos care intră în compoziția spermei;
c. glanda bulbo-uretrală = glande Cowper (dr și stg):
- situate în unghiul dintre bulbul penisului și segmentul membranos al uretrei;
- sunt glande de tip acinos, ce secretă un lichid clar, vâscos, asemănător celui prostatic, care
ajunge în uretră în timpul ejaculării, unde se adaugă lichidului spermatic.

Organele genitale externe:

Penisul = organul copulator masculin, cu rol în însămânțare și în micțiune:
- este format din (fig.5):
- rădăcină: situată în loja peniană a perineului;
- corp: se termină prin gland acoperit de prepuțiu, între acestea fiind o cavitate prepuțială
sau balano-prepuțială, întreruptă de frâul prepuțiului, o plică mucoasă ce pleacă de sub
meatul urinar);
Structură: 2 organe erectile (= formațiuni fibromusculare areolare care, pline cu sânge,
determină erecția):
- corpul cavernos: 15 cm în repaus și 20 cm în erecție; are 2 rădăcini situate în perineu (fig.
6) și fixate în ramurile ischio-pubiene ale coxalelor (prin fibre conjuctive și periost); este
subîmpărțit în 2 jumătăți (dr și stg) de septul penisului;
- format din țesut erectil: albuginee (înveliș fibros) din care se desprind trabecule (fibre conjunctive
elastice și musculare netede) ce delimitează cavernele în care se deschid arterele helicine și pleacă venele
cavernoase (căptușite de endoteliu fenestrat; în erecție sunt destinse și pline cu sânge);
- corpul spongios = formațiune erectilă unică situată în șanțul subcavernos de pe fața
uretrală a corpului cavernos; acoperă complet uretra și prezintă un bulb, o porțiune
intermediară și glandul penisului;
- învelișuri: piele, tunica dartos, fascia superficială și fascia profundă a penisului;

Fig. 5: Configurație penis Fig. 6: Structură penis

3
Vascularizație:
- arterele profundă și dorsală ale penisului, a. uretrală și a. bulbului (toate perechi, ramuri ale
arterelor rușinoase);
- vene superficiale (adună sângele din gland), v. profunde (aduc sângele din cavernele
superficiale ale corpilor erectili și de la gland) și v. bulbului (din bulb și o parte a corpului
spongios) → v. rușinoase (externe și interne);
- limfaticele drenează limfa în nodurile limfatice preaortice şi lateroaortice.
Inervația este subordonată centrilor medulari lombosacrați.

Scrotul = sac median nepereche (fig. 6), situat anterior perineului, sub rădăcina penisului:
- conține testiculul cu epididimul și porțiunile inițiale ale funiculelor spermatice (stg. și dr.);
- suspendă testiculele;
- sunt formate din țesut conjunctiv lax;
Structură:
- 7 tunici concentrice care se continuă pe de o parte cu planurile peretelui anterior al
abdomenului și cu învelișurile funiculului spermatic și pe de altă parte cu planurile
perineului și cu învelișurile penisului(de aici termenul termenul de burse în loc de scrot);
- pielea (subțire, extensibilă, cu glande sebacee, sudoripare, peri, pigmenți și terminații nervoase);
- tunica dartos (fibre conjunctive și leastice);
- fascia spermatică externă (țesut conjunctiv lax);
- fascia cremasterică (fascicule ale mușchiului cremaster);
- mușchiul cremaster (prin contracție ridică testiculul = reflex cremasterian);
- fascia spermatică internă;
- tunica vaginală (o seroasă care acoperă testiculul și epididimul).
Vascularizație:
- a. rușinoase externe (din a. femurală) și a. scrotale (din a. rușinoasă internă);
- venele însoțesc arterele și se varsă în vene omonime arterelor.
Curs_9
Sistemul genital feminin
Organele genitale interne:
Ovarele – gonadele feminine (determină caracterele sexuale primare):
- situate în cavitatea pelvină, în cavumul retro-uterin, acoperite parțial de peritoneu;
- formă ovoidă, legate prin ligamente de peretele bazinului, uter, trompe uterine;
- la maturitate au 4 cm lungime, 3 cm lățime,1 cm grosime și 6-8 g;
Structură:
- la suprafață se află epiteliul (simplu, cubic sau turtit), sub care se găsește un înveliș
conjunctiv (albuginee) care se continuă cu stroma corticalei; sub acestea două învelișuri se
află cele 2 zone caracteristice:
- zona corticală în care se află foliculii ovarieni (formată din țesut conjunctiv bogat în
celule cu caractere embrionare și semnificație de stromă);
- zona medulară (formată din țesut conjunctiv lax și fibre musculare netede spre hil, vase
sangvine, limfatice și nervi);
- foliculii ovarieni (formațiuni veziculare în care se formează câte un ovul): în evoluție sunt
primordiali, primari, secundari (plini și apoi cavitari) și terțiari maturi = de Graaf, iar după
ovulație în cavitatea foliculară se structurează corpul galben (fig. 7).
Funcții:
- dezvoltarea și maturizarea celulelor sexuale feminine (gameții) care, după fecundare, dau
naștere zigotului determinând gestația;
- secretă hormoni sexuali care pregătesc organele genitale pentru graviditate, protejează
evoluția sarcinii și dezvoltă caracterele secundare feminine;

4
- foliculul ovarian cavitar are rol în ovogeneză și în elaborarea estrogenilor iar corpul galben are doar funcție
endocrină, în producerea progesteronului;
- ovarul mai secretă și hormoni androgeni, necesari echilibrului hormonal;
- la naștere sunt 300 000 – 400 000 de foliculi primordiali, din care doar 300-400 ajung la stadiul de ovocit II
(completă maturare) – restul (chiar și foliculi cavitari) involuează;
- atrezia foliculilor ovarieni = dezintegrarea ovocitului și a celulelor foliculare, concomitent cu
proliferarea tecii interne;

Fig. 7: ovar – foliculi ovarieni

Fig. 8: vascularizația arterială
Vascularizație:
- a. ovariană (ramură din Ao abdominală) care se bifurcă în a. ovariană și a. tubară (fig. 8);
- venele pleacă din capilarele arcadelor → rețeaua v. subtubară (primește vene de la uter) →
v. ovariană → v. renală (în stg) și v. cavă inferioară (în dr);
Inervație: nervii provin în cea mai mare parte din plexul ovarian (dar și din cel uterin) cu
terminații vasomotorii (pt vase sanguine), motorii (pt fascicolele musculare) și senzitive (pt
foliculi).
Ciclul ovarian (de dezvoltare și maturare a foliculilor ovarieni și de constituire a corpului
galben = luteal) are o durată de 28 de zile și este controlat hipotalamo-hipofizar:
- dezvoltarea și maturarea foliculului ovarian între zilele 1 – 13 (celulele secretoare de
estrogeni ale foliculului sunt sub influența hormonului foliculostimulant = FSH);
- ovulația în ziua 14 (fenomen complex indus de hormonul luteinizant antehipofizar = LH
– fig. 9);
- constituirea și evoluția corpului galben între zilele 15 – 25 (scade concentrația de LH și
crește concentrația progesteronului);
- degenerarea corpului galben (înlocuirea cu țesut cicatricial – corpul albicans) între zilele
26 – 28 (fig. 10).

Fig. 9: ovulația Fig. 10: ciclul ovarian + ciclul menstrual