UNIVERSITATEA,, OVIDIUS’’

CONSTANȚA
FACULTATEA DE ISTORIE ȘI ȘTIINȚE
POLITICE
SPECIALIZAREA ȘTIINȚE POLITICE
ANUL 1

REFERAT.
TERORISMUL.

Coordonator.
Conf. Univ. Dr. Moșnianu Cristian
Student.
Monia Cristina-Ioana
Constanța, 2019
  Definiții ale terorismului.

 Grupul de lucrul al vicepreședintelui S.U.A (1986)

definea terorismul astfel:,, utilizarea ilegala sau
amenințarea cu violența a persoanelor sau a
proprietăților acestora pentru atingerea unor
obiective politice sau sociale. În general, are ca scop
intimidarea sau forțarea unui guvern, a unor persoane
ori a unor grupuri să-și schimbe comportamentul sau
politicile.’’
 O definiție juridică britanică punctează terorismul într-
un mod mai succint:,, Din punct de vedere legal,
terorismului reprezintă utilizarea violentei în scopuri
politice și cuprinde toate tipurile de violență care
urmăresc introducerea sentimentului de frică în
rândul populației sau al unei părți din populație.”
  Terorismul ante- și interbelic
Atentatul de la Sarajevo a constituit punctul de tranziție
spre noi forme de manifestare a terorismului și anume a
terorismului sponsorizat, terorismului acceptat mutual și
terorismului de stat, forme definitorii pentru această
perioadă.

Atentatele politice vor deveni tot mai des o modalitate de

rezolvare a unor divergențe de ordin extern, iar dacă în epoca
moderna, majoritatea teroriștilor proveneau din rândul
nemulțumiților, în perioada interbelică, terorismul va deveni
un mijloc de coerciție internă și o formă de agresiune externă.

Promovarea deschisă a terorismului ca metodă de luptă și

ca instrument politic, a provocat, în întreaga perioadă
interbelică, un val masiv de atentate, crime, asasinate politice
și violențe care au erodat statul democratic al țărilor vizate de
extremiști.
  Terorismul contemporan
La sfârșitul anilor ’60 terorismului s-a schimbat radical din
următoarele motive:

 Vechile imperii și-au găsit sfârșitul și multe din țările

lumii a treia și-au declarat independența.
 Luptă lor pentru independența s-a transformat într-un
război sângeros între diversele grupuri politice interne,
datorate fie problemelor minorităților, precum și
faptului că granițele geografice, rezultat al politicii de
colonialism, nu au realizat separarea etnica a noilor
state.
 Datorită apariției celor doua super-puteri cu ideologii
opuse, lumea s-a împărțit în două mari zone de
influență.
 Dezvoltarea comerțului internațional a determinat
apariție unei importante independențe în relațiile
economice internaționale și apariția unor investiții
industriale cu participare străină și care ulterior au
devenit obiectivele preferate ale acțiunilor teroriste.
Din punctul meu de vedere acești factori au condus la
instabilitate internă, revoluții și rebeliuni și alte acte de
violență politica, iar pe fondul acestor mutații, terorismul a
luat amploare în deceniul următor, prin formarea unor
grupuri politice care au utilizat violența, pentru a obține
rezolvarea propriilor obiective.
  Organizații teroriste

1.Al Fatah – Consiliul Revoluționar

Cunoscută drept Organizația Abu Nidal, Brigăzile
Revoluționare Arabe, Septembrie Negru sau Organizația
Revoluționară a Musulmanilor Socialiști, Al Fatah – CR a fost
Fondată în 1974, ca o consecință a desprinderii lui Abu Nidal
(Sabri Al-Banna) din organizația Fatah. Scindarea care a dus la
crearea noii organizații a fost rezultatul influenței jucate de
regimul irakian Care îl sprijinise pe Abu Nidal (Sabri al-Banna)
să lanseze operațiuni teroriste independente pentru a servi
intereselor irakiene. Încă de la înființare, organizația s-a
considerat ca fiind adevărata organizaţiei Fatah, acuzându-i
pe liderii organizaţiei de trădare.

2.Gama’a al-Islamiyya (Gruparea Islamică )

Gama ’a al-Islamiyya a apărut în anii ’70, mai mult ca un fenomen
decât ca o grupare organizată, în special în închisorile egiptene, iar,
mai târziu, în unele universități. Fenomenul Grupării Islamice a fost
influențat în principal de ideologia militantă a lui Sayyid Qutb
(executat în 1966), care a deschis drumul pentru înființarea multor
ramuri islamice militante în Egipt și lumea arabă.
 3.Jaish-E-Mohammed-Jem (Armata lui
Mohammed)
Este o grupare islamistă cu baza în Pakistan, care s-a extins rapid
din punct de vedere al numărului de membri şi al capacității de
acțiune, odată cu anunțul făcut în februarie de liderul fostei grupări
ultra-fundamentaliste Harakat ul-Ansar (H.U.A.), de înființare a
organizaţiei. Obiectivul grupării este alipirea Kashmirului la Pakistan.
Din punct de vedere politic, se aliniază politicii radicale pro-talibane
promovate de Jamiat-i Ulema-i Islam (JUI-F).

 Concluzii.

În cadrul unei societăți libere, democratice, cetățenii nu

simt nevoia de a se înarma individual pentru a-şi asigura
protecția. Apărarea vieţii şi proprietății acestora reprezintă, în
mod normal, apanajul statului. Există însă cazuri în care unele
guverne, confruntate cu atacuri teroriste de mare anvergură, nu
mai sunt în măsură să-şi îndeplinească îndatoririle pe linie de
securitate faţă de proprii cetățeni. În aceste condiții, de
insecuritate accentuată, oamenii se văd nevoiți să-şi poarte
singuri de grijă, înrămându-se, formând grupări para-militare
capabile să le apere interesele economice, sociale, religioase,
politice sau de altă natură.