Daniel Vișan

Anul I Master, Actorie

UNIVERSITATEA DE ARTE TÎRGU MUREŞ

__________________________________________________________________________________

ESTE TEATRUL NECESAR?

Suntem în anul 2020, un an ce va ramane în istorie pentru modul în care teatrul a
fost lovit de pandemia cauzată de virusul COVID-19, fiind obligat să își oprească activitatea
pe o perioada nedeterminată. Teatrele sunt închise de luni întregi, actorii sunt în șomaj
tehnic iar aceasta situație nu are încă nu termen de expirare foarte bine stabilit.
Deschiderea teatrelor și reluarea spectacolelor depind doar de evoluția numarului de
oamenilor infectati de virusul corona și de deciziile luate de stat. Este foarte posibil ca în
acest an să nu vedem spectacole în teatru, în cazul în care va veni un al doilea val de
infectări și se vor impune din nou măsuri de carantinare. Izolarea oamenilor consider că a
influențat foarte mult perspectiva acestora pe mai multe planuri, dar mai ales cel al
necesității. Am avut timp să descoperim ce este cu adevarat necesar în perioada în care nu
am părăsit locuința pentru săptămâni întregi. O bună parte din populașia lumii a vazut
scenariul virusului ca pe o apocalipsă inevitabilă, așa că supraviețuirea a devenit unicul scop
al existenței.

Deși multe întreprinderi sau instituții au fost obligate să își oprească complet
activitatea, altele au descoperit că mediul on-line poate fii principalul pilon pentru a evita
șomajul. Așadar, cursurile au continuat prin întalniri video, fiecare din propria sufragerie, iar
în timp au aparut dileme legate de necesitatea întâlnirii fizice sau necesitatea teatrului.
Oamenii au descoperit că ceea ce faceau în viata de zi cu zi poate fi realizat de acasa.
Spectacolele de teatru pot fi vizionate din confortul sufrageriei, cursurile pot fi susținute din
același mediu. Din propria experiență, am descoperit că aceste întalniri video funcționau și
cursurile, repetițiile, ședințele, erau duse la bun sfârșit. Consider totuși că nu sunt la fel de
productive. Este mult mai dificil să îți fie atenția captată când te uiți într-un ecran și îți vezi
colegii și profesorul încadrați perfect, unul lângă celălalt. Mediul în care eram obișnuiți să ne
desfășurăm aceste cursuri era foarte diferit. Se nășteau discuții, dezbateri, studenții erau
mai interesați și puneau mai multe întrebări, încearcau să își lămurească ideile, să își
depășească nesiguranțele. Convertirea acestor întalniri în online a făcut ca participarea
studenților să fie pasivă, nu activă așa cum eram obișnuiși, iar cursurile în sine sunt
obositoare. Concentrarea și implicarea în aceste cursuri și în teatru au devenit adevarate
provocari pentru anumite persone. Au fost totuși importante pentru asigurarea unui alt
scop în pandemie decât cel al supraviețuirii. Am reușit să îmi fac un anumit program și zilele
au trecut mai usor. Într-o anumită măsură m-am bucurat că aceste cursuri au continuat.

Că să încerc să dau un raspuns la întrebarea “Este teatrul necesar?” cred că e foarte

important să înțelegem exact ceea ce este necesitatea și ce presupune “necesarul”.
Dicționarul explicativ al limbii române definește “necasarul” ca pe “ceva care trebuie să fie”,
Daniel Vișan
Anul I Master, Actorie
UNIVERSITATEA DE ARTE TÎRGU MUREŞ

__________________________________________________________________________________

“de care este nevoie”, ceva care “nu poate fi înlăturat”. Necesitatea mai poate fi și
“cantitate de alimente, îmbrăcăminte, indispensabile pentru un trai decent” dacă o privim
din perspectiva strictului necesar. Necesitatea, așadar, presupune o anumita obligativitate
pe care consider ca teatrul nu a avut-o niciodata. Din acest punct de vedere teatrul nu este
necesar, pentru ca nu este obligatoriu. Cunosc oameni care nu au fost la teatru niciodată,
care nu au auzit macăr de teatru și nu prezintă niciun fel de interes în acest domeniu fie el și
doar de privitor. Deși pentru unii oameni arta și cultura este principalul punct de interes,
există o categorie de oameni, din păcate foarte numeroasă, care nu au reușit să întâlnească
arta în viața lor și asta nu i-a împiedicat din a exista, prin urmare deci caracterul de
obligativitate al “necesarului” dispare.

Interesele oamenilor cred că au fost minimalizate din cauza pandemiei și a faptului

că au fost obligați să stea în casă. Nevoile s-au restrâns doar la cele de bază, de
supraviețuire, iar cele sociale, sufletești au ramas într-o anumită măsură neîmplinite.
Așadar, teatrul a riscat să fie lăsat oarecum în urmă și interesul publicului să fie în decădere.
Deși teatrele au fost închise și nu s-a putut lucra la producții noi, o variantă de a exista în
continuare a fost difuzarea spectacolelor pe internet. Analizând statisticile Teatrului
Național din Târgu-Mureș, acesta s-a bucurat de o explozie de abonări atât pe pagina de
Youtube, cât și pe Facebook unde teatrul a organizat momente de teatru filmate de actorii
aflați în izolare, dar și întâlniri live cu actorii în care publicul poate să pună întrebări legate
de teatru sau cariera fiecarui actor. Consider că necesitatea teatrului poate fi confirmată
prin astfel de statistici când publicul prezintă interes într-un numar cât mai mare chiar și
atunci când instituția nu iși poate desfășura activitatea pe scenă, în viu. Dacă cererea este
una puternică, sunt optimist că teatrul își va relua activitatea într-o manieră cel puțin ca
înainte de a își opri activitatea, pentru că revenirea la normal va fi una treptată și există
posibilitatea să nu mai avem parte de același normal. Adaptabilitatea la condițiile din
prezent este o adevarată provocare pentru supraviețuirea teatrului ca instituție, însă pentru
ceea ce înseamnă teatrul pentru mine și pentru cei care prezintă interes în domeniul acesta,
nu o să moară niciodată, deoarece reprezintă ceva ce trăiește în noi. Teatrul poate fi chiar și
terapie și de aceea consider că este o necesitate, poate a actorilor de a își exercită abilitățile
dobândite și dorința de exprimare, poate a spectatorilor de a cerceta sinele și zona
sentimentală a fiecaruia.

În concluzie, consider că teatrul este necesar, dar numai pentru oamenii care îl
descoperă și îl consideră necesar. Este o nevoie, dar nu una materială, ci una spirituală,
teatrul devenind o necesitate doar pentru cei care vor să exploreze, să își îmbogățească
cunoștințele și cultura. Se poate trăi fără teatru, însă consider că acesta este necesar pentru
exprimarea culturii și valorilor fiecărui popor, dar și pentru experiența pe care publicul nu o
Daniel Vișan
Anul I Master, Actorie
UNIVERSITATEA DE ARTE TÎRGU MUREŞ

__________________________________________________________________________________

poate găsi altundeva. În opinia mea, fiecare om are propriul sistem de valori și necesități, iar
teatrul este un domeniu în care foarte mulți oameni au puncte comune de interes, iar
interesele comune s-au dovedit a fi vitale de-alungul istoriei pentru dezvoltarea societății.