NEUROPATOLOGÍE s.f.

 Studiul bolilor sistemului nervos; (

TARDÍV, -Ă, tardivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care apare, se întâmplă, se dezvoltă cu

întârziere. – Din fr. tardif.

etiologie sf [At: POTECA, F. 65/5 / V: (înv) ~ghie / S și: (după lat) aeti~ / P: e-ti-

o~ / E: fr étiologie, lat aetiologia cf ngr αἰτιολογία] 1 (Flz) Știință care studiază cauzele
lucrurilor. 2 Ramură a medicinei care studiază cauzele bolilor și factorii care
influențează apariția diverselor boli.
insidios, ~oasă a, . 3-4 (Med; d. o boală) (Într-un mod) care apare pe nesimțite, fără
manifestări vizibile.

SENÍL, -Ă, senili, -e, adj. Care ține de bătrânețe sau de senilitate care are caracteristicile
bătrâneții 

disfazíe sf [At: DN2 / Pl: ~ii / E: fr dysphasie] (Med) Tulburare a vorbirii

dispraxie (v. -praxie), s. f., incapacitate de a executa mișcări coordonate, ca urmare a unor

leziuni ale creierului;

 Hipocamp -Excrescență de substanță cenușie, în planșeul ventriculilor laterali.

APOPLEXÍE, apoplexii, s. f. 1. Pierdere bruscă a cunoștinței și a sensibilității, cauzată de obicei

de o hemoragie cerebrală; atac, dambla, ictus apoplectic. 2. Concentrare bruscă de sânge într-
un organ.

afazíe sf [At: DA / Pl: ~ii / E: fr aphasie] Pierdere totală sau parțială a facultății de a comunica

prin limbaj, produsă de leziuni cerebrale sau disfuncții

AGRAFÍE s. f. Pierdere sau tulburare a funcțiunii de exprimare a gândurilor prin scris.

alexíe sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: fr alexie] (Med) Incapacitate de a citi provocată de unele leziuni în

centrii nervoși 

apraxie sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: fr apraxie] (Med) Lipsă de coordonare în mișcări cauzată de

leziuni ale creierului.

PROMISCUITÁTE s. f. Amestec de indivizi foarte diferiți pe care îi reunește un mod de viață

dubios și contradictoriu și un comportament necuviincios. ♦ Conviețuire în condiții de mizerie
sau de imoralitate a mai multor persoane de sex diferit.