Iona", Marin Sorescu a fost publicat n 1968 n revista "Luceafrul" i face

parte, alturi de "Paracliserul" i "Matca", dintr-o trilogie dramatic, intitulat

sugestiv "Setea muntelui de sare", care sugereaza ideea de preocupare a omului
fata de elementul cognitiv si de propagare al acestuia dincolo de absurdul vietii
automatizate.
Iona este un personaj neomodernist, care exprima strigatul tragic al individului
insingurat, care face eforturi disperate de a-si regasi identitatea, ,conflictul dramatic
fiind unul interior specific omului modern obligat sa se adapteze in spatii inchise.
Statutul social al sau este acela de pescar, in mod simbolic actul de a pescui
semnifica nevoia de cunoastere si autocunoastere,astfel se contureaza statutul
psihologic si moral al personajului.
Modalitatile de caracterizare utilizate in textul dramatic sunt directe si
indirecte. Caracterizarea directa este realizata de autor prin intermediul
didascaliilor, Iona fiind prezentat ca un om foarte singur, personajul este astfel
construit sa reprezinte, in maniera alegorica, solitudinea conditiei umane. Relevanta
pentru prezenta sentimentului de singuratate fiind scena in care el scrie un bilet cu
propriul sange pe propia piele taiata din podul palmei,scrisoare pe care o trimite va
fi gasita ulterior tot de el.
Caracterizarea indirecta se face in special pe baza replicilor din care rezulta
ca Iona este ambitios si perseverent, petrecandu-si intreaga viata in lupta
zadarnica, dar continua, cu destinul. O dovada in acest sens este hotararea lui de a
spinteca toti pestii, iar precizarea finala legata de barba lunga si ascutita sugereaza
ca refuza sa se lase invins. In text regasim si procedee moderne de caracterizare
indirecta precum introspectia si monologul interior.Marin Sorescu foloseste tehnica
moderna a solilocviului, din scenele in care vorbeste cu sine(-"de ce trebuie sa se
culce toti oamenii la sfarsitul vietii,"de ce oamenii isi pierd timpul cu lucruri ce nu le
folosesc dupa moarte?") rezulta faptul ca iona este un personaj analitic,introspect,
ce se simte liber doar prin logos,singura expresie a supravietuirii, "fac ce vreau,
vorbesc. Sa vedem daca pot sa si tac. Sa-mi tin gura. Nu mi-e frica". Logusul in ajuta
la invocarea amintirilor,acestea la randul lor il vor ajuta sa redescopere adevaratul
eu in scena in care isi striga numelui,element ce defineste o persoana prin darul
individualitatii si al unicitatii.
Subintitulata tragedie in patru tablouri, piesa iese din clasificarile clasice,
fiind o parabola dramatica, alcatuita sub forma unu monolog si care cultiva alegoria
si metafora. Cele patru tablouri ale piesei il prezinta pe Iona in diferite ipostaze
existentiale, care ii contureaza traseul initiatic indicatiile scenice din debutul
fiecarui tablou sunt semnificative,. In primul tablou il prezinta vazandu-si linistit de
"trebusoara lui, in Tabloul II Iona se simte deja prizonierul spatiului inchis(burta
pestelui), limitat, cauta o fereastra, dar nu o gaseste. In tabloul trei( interiorul
Pestelui II) persinajul apare in ipostaza alienatului si se simte tot mai agresat de
spatiul sufocant, lipsit de lumina, fiind constient ca "daca nu exista ferestre, ele ar

trebui inventate",creativiatea sustinuta de logos (ca element al propagarii ideilor)

fiind in viziunea lui Iona o modalitate de rezistenta in fata obstacolelor vietii. Ultimul
tablou prezinta personajul pe o plaja murdara. Acum poarta barba lunga, "lunga si
ascutita". Schimbarea infatisarii lui Iona este un semn al modificarilor sale
interioare, aratand faptul ca initiarea sa a luat sfarsit.
In opinia mea, pornind de la afirmatia lui Marin Sorescu omenirea ntreag
este Iona[], Iona este omul n condiia lui uman, n faa vieii i n faa morii", in
concordanta cu ideile lui Arthur Miller privind tema teatrului contemporan , "omul de
azi nu mai e tragic, ci patetic, intrucat a incetat a mai fi o personalitate ", piesa Iona
aduce o innoire radicala in teatrul romanesc atat prin reinterpretarea mitului
biblic,cat si prin aspectul comun psihologic,fiecare om parcurgand in drumul sau
initiatic nostalgia orizonturilor necuprinse in care singuratatea ii macina puterile.
Autorul transform astfel profetul ntr-un simplu pescar,asa cum Iisus din in
Gradina Ghetsemani este prezentat in ipostaza suferinda , tocmai pentru a-l aduce
aproape de condiia umana confruntata cu singurtatea, si pusa fata in fata cu
lumea si cu sinele, literatura fiind o modalitate de empatie cu o tipologie universala.
In concluzie, Iona reprezinta in literatura romana postbelica manifestarea
teatrului parabolic, inovatiile aduse de Sorescu constand in folosirea solilocviului,
imbinarea speciilor, eliminarea conflictului exterior si reinterpretarea unui mit din
perspectiva filosofiei moderne.