IMPACTUL CRUCIADEI A -VI a ASUPRA BIZANȚULUI

BADEA CODRUTA NICOLETA

PROFIL ISTORIE

După eşecul cruciadei dintre anii 1189-1192, papa Inocenţiu III iniţiază proiectul unei noi cruciade,
cea intrată în istorie drept cea de-a patra cruciadă.

Primii care au răspuns chemării, la sfîrşitul lui 1199, au fost francezii, cu toate că erau implicaţi în
război împotriva Angliei . Germanii, , erau şi ei dispuşi să participe, fiind plini de dorinţa de a se
răzbuna pentru cele întîmplate în cruciada III.Pentru a-şi putea transporta armata în Egipt francezii au
apelat flota Veneţiană, cea mai mare forţă navală din epocă. În februarie 1201, Veneţia s-a angajat ca
în timp de un an să pregătească o flotă capabilă de a transporta peste 30 000 de ostaşi. Începînd cu
luna mai 1202 în Veneţia încep să se adune cruciaţii din Franţa şi Germania.
În mai 1202 sultanul egiptean Malik al-Adil], fiind informat despre intenţiile europenilor, trimite în
Veneţia o solie cu daruri bogate, căreia îi porunceşte să-i convingă pe veneţieni să schimbe cursul
cruciadei, ca aceasta să nu mai reprezinte un pericol pentru Egipt. Unii istorici pun la îndoială
veridicitatea înţelegerii dintre Egipt şi Veneţia şi că aceasta ar fi dus la schimbarea cursului cruciadei
IV. Totuşi, fiindcă nu se cunosc date conform cărora egiptenii le-ar fi cerut veneţienilor să atace
anume Bizanţul, posibilei înţelegeri dintre cele două părţi îi acordăm o importanţă secundară.
O dată ajunşi la Veneţia, cruciaţii întâmpină problema banilor. Aceştia nu erau suficienţi pentru a
acoperi suma convenită cu dogele. În acel moment dogele propune cucerirea cetăţii Zara de pe
coasta dalmată. Cruciaţii sunt scandalizaţi la auzul propunerii, deoarece Zara aparţinea regelui
maghiar care, de altfel, promisese să ofere sprijin cruciadei.
În mijlocul acestor evenimente, îşi face apariţia un nou personaj:Alexios Angelos. Acesta era fiul
basileului detronat, Isaac II Angelos, şi cere ajutorul cruciaţilor. El dorea eliberarea tatălui său şi
reinstaurarea lui pe tronul Imperiului. Alexios merge în Germania pentru a purta tratative cu Philip de
Swabia, acesta îi face lui Philip promisiuni exorbitante. În schimbul serviciului adus lui şi tatălui său,
Alexios se obligă la plata a 200 000 mărci de argint, la unirea bisericii ortodoxe cu Biserica Romei şi
recunoaşterea supremaţiei papale, participarea la cruciadă cu 10 000 de oameni şi la întreţinerea
permanentă în Palestina a unei armate de 500 de cavaleri.Cruciaţii ajung la Constantinopol, iau oraşul
cu asalt şi îl detronează pe Alexios III Angelos. Acesta fuge din oraş împreună cu ultimii banii ai
trezoreriei imperiale. La conducerea imperiului revine Isaac II Angelos împreună cu fiul său, Alexios,
care era garantul îndeplinirii promisiunilor. Următoarele luni sunt foarte grele pentru bizantini.
Împăratul îi supune unor taxe enorme în vederea strângerii banilor necesari. În cele din urmă, se
plăteşte jumătate din sumă. Pentru ca mai târziu cruciaţii să primească vestea că imperiul nu mai are
niciun ban de dat.
Cruciaţii încă nu-şi achitaseră datoria pentru flota pregătită de veneţieni, de aceea ducele s-a gîndit
ca în loc de banii rămaşi să se folosească de forţa militară a cruciaţilor. Drept ţintă a fost ales oraşul
Zara, aflat sub stăpînire ungurească. La 24 noiembrie 1202 cetatea a fost cucerită, iar cruciaţii s-au
comportat cu populaţia creştină de aici extrem de barbar. Armata a rămas aici pînă în primăvară.
În luna aprilie cruciaţii au ajuns pe insula Corfu. Aici le-a fost prezentat formal prinţul Alexie, care a
trebuit să semneze angajamente de a răsplăti o mulţime de cavaleri după cucerirea capitalei.
Constantinopolul era acum sub o presiune enormă, atât din interior, cât şi din exterior. În interior
are loc o revoltă. Alexios şi Isaac sunt detronaţi şi executaţi. Locul lor este luat de Alexios Ducas
Murtzuphlos care duce o politică anti-latină. Pentru bizantini, latini erau sursa tuturor nenorocirilor
abătute asupra lor, inclusiv aducerea pe tron a lui Isaac care supune imperiul unor presiuni de
nesuportat.În august 1202 prinţul Alexie se afla la curtea germană, unde a sosit viitorul conducător al
cruciadei, Bonifatie de Montferrat [8], pentru a duce tratative cu regele în privinţa organizării
cruciadei. Probabil anume aici s-a şi definit scopul esenţial al cruciadei IV, anume cucerirea
Constantinopolului.

În iunie 1203 cruciaţii, în număr de 30 000, erau deja aproape de Constantinopol. Împăratul Alexie III
Anghelos a putut aduna 70 000 de ostaşi, dar care se pare că nu erau bine organizaţi. Între 8 şi 17
iulie au avut loc lupte, în urma cărora împăratul a fugit ruşinos din cetate, unde şi-a lăsat soţia şi
copiii.

Poporul din cetate l-a eliberat din temniţă pe tatăl prinţului Alexie, Isaac II, proclamîndu-l împărat. În
acest moment cruciaţii au început tratativele cu Isaac II-lea în privinţa remunerării promise de fiul
său. La 1 august Alexie devine împărat (Alexie IV), însă de acum înainte va avea dificultăţi în a răsplăti
cruciaţii.

Fiindcă noii împăraţi pur şi simplu nu erau în stare să se răsplătească după cum s-au înţeles cu
cruciaţii, cei din urmă s-au obligat să rămînă în Constantinopol pentru încă un an, în urma înţelegerii
dintre împăratul Isaac şi ducele Dandolo.

Poporul din capitala imperiului era frustrat de faptul că împăratul Alexie IV apărea în public în haine
latineşti şi înconjurat de străini, motiv pentru care în ianuarie 1204 a fost pregătită o revoltă.
Călugării şi oamenii simpli se adunau în pieţe pentru a alege un nou împărat. Isaac II a decis să cheme
cruciaţii în oraş pentru a institui ordinea. Despre acest fapt au aflat protestatarii, declanşînd imediat
revolta violentă. În acest timp anarhic pentru scaunul de împărat a fost ales Alexie V Duca acesta
începînd să întărească zidurile cetăţii, Isaac II nu a rezistat tensiunii şi a decedat, iar fiul său a fost
întemniţat şi apoi omorît.
La 12 aprilie, în timpul celui de-al doilea asalt, cetatea a fost cucerită. Alexie Duca a fugit din oraş.
Poporul s-a retras în străduţele înguste, de unde a încercat să se opună latinilor, dar fără succes.
Bonifatie a intrat în cetate la 13 aprilie, promiţînd cruciaţilor 3 zile de jaf, asta în condiţiile în care în
timpul asaltului au ars 2/3 din oraş. Imaginea care a urmat e de nedescris, fericiţi erau consideraţi cei
care au reuşit să părăsească cetatea fără a fi prinşi de latini. Unul din cei care au reuşit să se refugieze
a fost şi patriarhul Ioan X], care a refuzat să recunoască supremaţia papală.

Faţă de sfintele biserici cruciaţii aveau aceleaşi atitudini barbare, ei le distrugeau şi jefuiau tot ce e
mai de preţ din ele, distrugeau raclele cu sfinte moaşte etc. Cu aceste bogăţii au fost împodobite apoi
bisericile apusene, iar clerul catolic numea cele întîmplate drept furt sfînt. Aceeaşi soartă au avut-o
bibliotecile, monumentele artistice.
Cînd a venit vorba de împărţirea imperiului între ei, cruciaţii au întîmpinat mari dificultăţi, fiindcă la
acel moment imperiul era decapitat, dar provinciile nu aveau de gînd să se conformeze situaţiei din
capitală. În afară de Alexie III şi Alexie V care au părăsit Constantinopolul înainte de invazia latinilor,
titlul de împărat a fost acordat şi lui Teodor Lascaris, cel care a întemeiat Imperiul de la Niceea (1204-
1261) .Înfrîngerea uşoară a imperiului se explică în primul rînd prin situaţia din Balcani, unde ţaratul
Vlaho-Bulgar, începînd cu 1185, a reprezentat permanent un duşman al imperiului. Ţarul Kaloyan [14]
şi-a dorit un terioriu cît mai mare în Balcani, ceea ce la un moment dat a intrat în conflict cu
interesele cruciaţilor. De acest fapt s-au folosit intelectualii bizantini care s-au refugiat în Bulgaria,
reuşind să-l convingă pe Kaloyan să devină apărătorul Ortodoxiei şi să-şi pună drept scop refacerea
imperiului Bizantin.

Baldwin şi Bonifatie au ocupat cîteva cetăţi din Balcani, lăsînd acolo garnizoane mici, ca să se impună
în regiunile răsăritene. De acest fapt s-a folosit Kaloyan, iniţiind o campanie militară de amploare.
Cruciaţii, speriaţi de veştile din vestul Imperiului, şi-au încetat acţiunile în Asia Mică şi s-au întors în
Balcani. Acestui fapt i se datorează în cea mai mare parte posibilitatea întemeierii Imperiului de la
Niceea.
În primăvara 1205 cruciaţii au pornit împotriva lui Kaloyan. La 15 aprilie a avut loc o bătălie sub
Adrianopol, unde a fost nimicită floarea cavalerimii latine, iar uzurpatorul Baldwin a fost luat
prizonier.

Greşeala lui Kaloyan a constat în faptul de a le permite bulgarilor să se răzbune pe greci pentru anii
de aflare în componenţa Imperiului. Aceştia au început să devasteze oraşele greceşti, care, la rîndul
lor, au încetat să acorde încredere lui Kaloyan, cel din urmă pierzînd astfel cei mai utili aliaţi ai săi, iar
Constantinopolul aşa a şi rămas sub stăpînirea catolicilor.

SURSA : http://istoria.md/articol/850/Cruciada_IV
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cruciada-a-iv-a-sau-jaful-soldatilor-lui-hristos-
impotriva-crestinilor