Dr.

Cristian Andrei

AM FOST
ODATĂ, CA
NICIODATĂ
Partea întâi:
Pentru un frumos început de viață
 Am fost odată, ca niciodată, că dacă n-aș fi adult, nu aș povesti… Am fost copil, cum ai
fost și tu. Am crezut în povești așa cum şi tu ai crezut. Am plâns și m-am urcat în copaci,
am râs cu poftă și am fost curios.

Introducere Acum sunt medic neuropsihiatru pentru copii şi adolescenți tocmai datorită fascinației pe
care am simțit-o dintotdeauna în fața copilăriei. Stau uneori de-o parte și îi privesc pe cei

despre
mici cum se joaca în parc sau în pauzele de la școală; de fapt e clar că asta  nu este joacă,
ci este lucrul în care cred copiii cel mai mult. Când un copil vrea să alerge mai repede
decât celălalt, ai zice că-și dă sufletul pentru asta și ai face bine să îl iei în serios.

Copilul mic trăiește emoțiile în manieră totală. Pentru el bucuria e o mare sărbătoare, iar

această
supărarea este o mare tragedie; când râde își mișcă tot corpul, iar când plânge urlă. Și
atunci de ce nici eu și nici tu nu ne amintim marile emoții din copilaria mică?

Aceasta este o carte pe care o construiesc pe baze etologiste. Etologia este știința în care
am copilărit; ea se ocupă cu explicarea comportamentelor indivizilor din toate speciile,

carte
iar omul este una dintre aceste specii. Prin etologie am ajuns să confirm ceea ce
înțelesesem încă de pe vremea când eram mic: faptul că este natural să cauți, să domini,
să ai un teritoriu al tău, să te pui pe tine pe primul loc etc. Oamenii au instincte, ca toate
ființele de pe pământ; peste instincte și de multe ori împotriva lor, se stratifică atitudinile
colective ale societății umane. Cu toate astea, instinctele rămân în noi și continuă să ne
reglementeze viața din subterane.

În fiecare capitol al acestei cărți vei găsi o Această carte este fundamentată științific. Fundamentul ei este unul etologist.
întâmplare adevărată din copilăria mea, apoi o
explicație științifică a reacțiilor copilului in acea
situație, apoi instrucțiuni pentru părintele Mai mult decât la oricare altă vârstă, în copilărie instinctele sunt vizibile și îndreptățite:
bun și relaxat care ai vrea sa fii.  unui copil i se acceptă cu ușurință țipetele, lipsa folosirii toaletei, agresiunea, egoismul
etc. Aceste porniri instinctive și reflexe, odată supuse presiunilor din partea educatorilor
din jur, vor fi tot mai puțin vizibile, lăsând impresia că adultul educat nu mai dă prioritate
instinctelor.

Dr. Cristian Andrei

aprilie 2020

Grafica: Ioana Maria Andrei


Capitolul patru
la inceput a
fost tu, apoi
eu
Contează mult ceea ce vorbiți în preajma
copilului. Deși pare că se joacă în lumea lui,
copilul aude, încearcă să înțeleagă, se include
pe sine în cele spuse și reține pe termen lung
ceea ce a auzit.
Atenție la folosirea calificativelor la adresa
copilului tau, folosind verbul a fi; auzind în mod
repetat expresii precum Ești prost, Nu ești bun
de nimic, Ești slab etc, copilul le va include în
părerea despre sine, uneori chiar în identitatea
lui. Îi poți spune că este deștept, norocos,
puternic, frumos - mai ales când este evident că
a reușit să facă ceva bun, când a învins un
obstacol, când este îngrijit…
Mama îmi spune: Fii atent, că o să spargi cana aia! Ține-o bine! Eu repet după ea, exact la
fel: “Tine-o bine!”. Nu știu că este vorba despre mine și de aceea aș putea să scap cana,
pentru că Eu încă nu există. Asta înseamnă că Eu nu ar trebui să fiu pedepsit…
Când un om își vorbește de unul singur, folosește persoana a doua ca și cum ar avea
un interlocutor interiorul minții lui, așa numitul Alter Ego. De unde apare acest
personaj? Și când apare el în viața fiecăruia dintre noi?
Ei bine, cel cu care vorbești în gând este de fapt părintele tău, cel de la care ai
învățat să vorbești la începutul vieții tale… În primele luni de viață, părintele ți se
adresează la persoana a doua, iar tu repeți întocmai ce spune el, pentru că în
această perioadă gândirea ta este dominată de imitație. Dacă părintele zice “Ai grijă
să nu cazi” tu spui dupa el “…să … cazi”, iar acesta devine unul dintre primele tale
gânduri verbalizate. Asta înseamnă că în biografia verbală a unui om apare întâi
Alter Ego și abia mai târziu apare vorbirea la persoana întâi, pe măsură ce se
conturează conștiința de sine! Va trece ceva timp până când vei reuși să-ți spui în
gând “să am grijă, să nu cad”…
La început, copiii gândesc acționând; apoi gândesc cu voce tare; de-abia apoi învață să-și
ascundă gândurile în cap…
Deși pare lipsită de importanță, pălăvrăgeala de zi cu zi devine fundamentul
gândirii copilului tău pentru mai târziu. Cu precădere sloganurile rostite de părinți
în mod insistent pot deveni convingeri pe termen lung, pe care le regăsesc
psihoterapeuții în gândirea și în preconcepțiile adulților cu care lucrează.
Legenda spune că Olimpia, mama lui Alexandru Macedon, îi spunea adesea fiului că
este născut din zei, că va ajunge departe și va învinge orice obstacol; nu este de
mirare că băiețelul firav de la acea vreme avea să ajungă la capătul lumii, învingând
zeci de armate, construndu-și cu fiecare pas un renume pentru totdeauna…
În primele luni de viață, vorbele adulților reprezintă pentru copil un șir se sunete cu
intensități și tonalități diverse, însoțit de expresii faciale pe care sugarul încearcă să
le imite în oglindă.
Capitolul următor, saptamâna următoare :)