Rezumat Teza

ROMÂNIA
MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”
EPURE Valentin Iulian
TEZĂ DE DOCTORAT
-REZUMAT-
DOMENIUL: „Ordine Publică și Siguranță

Națională”
Conducător de doctorat:
Profesor universitar doctor
COMAN Florian
- BUCUREȘTI, anul 2018 -

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE NECLASIFICAT
ACADEMIA DE POLIȚIE „Alexandru Ioan Cuza” Exemplar nr…….
Nr. ……………….din………………………
EPURE Valentin Iulian
TEZĂ DE DOCTORAT
-REZUMAT-
TEMA:
COOPERAREA POLIȚIENEASCĂ EUROPEANĂ PENTRU MENȚINEREA
ORDINII ȘI SIGURANȚEI PUBLICE. TRATATUL DE LA PRÜM
Conducător de doctorat:
Profesor universitar doctor
COMAN Florian
Teză elaborată în vederea obținerii

titlului de DOCTOR în „Ordine publică şi Siguranță Națională”
- BUCUREȘTI,anul 2018 -
Cooperarea polițienească europeană pentru menținerea ordinii și siguranței publice. Tratatul de la Prüm - Rezumat pag. 1 din 55
CUPRINS
ABREVIERI ȘI ACRONIME ............................................................................................................. 5

ARGUMENTUM .................................................................................................................................. 8
PARTEA I COOPERAREA POLIȚIENEASCĂ EUROPEANĂ PENTRU MENȚINEREA
ORDINII ȘI SIGURANȚEI PUBLICE ................................................................................................................... 10
CAPITOLUL 1 APARIȚIA ȘI EVOLUȚIA COOPERĂRII POLIȚIENEȘTI ÎN SPAȚIUL
EUROPEAN .............................................................................................................................................................. 10
1.1. CONCEPTE CHEIE ȘI DEFINIREA NOȚIUNII ........................................................................................

1.2. MODELE DE COOPERARE POLIȚIENEASCĂ10 .......................................................................................
1.3. TIPURI DE COOPERARE POLIȚIENEASCĂ...........................................................................................
10
1.4. FACTORI CARE INFLUENȚEAZĂ COOPERAREA 10 POLIȚIENEASCĂ ........................................................
1.5. EVOLUȚIA COOPERĂRII POLIȚIENEȘTI EUROPENE ............................................................................
11
11
1.5.1. Primele forme de cooperare polițienească ............................................................................ 11
1.5.2. Primul acord multilateral – Interpol ..................................................................................... 11
1.5.3. Cooperarea polițienească în anii 1950 – 1970 ..................................................................... 11
1.5.4. Cooperarea TREVI ................................................................................................................ 12
1.5.5. Tratatul de la Maastricht – către o cooperare polițienească sporită .................................... 12
1.5.6. Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene ................................................................. 13
CAPITOLUL 2 ROLUL UE ȘI ORGANISMELE SALE IMPLICATE ÎN COOPERAREA

POLIȚIENEASCĂ .................................................................................................................................................... 13
2.1. POLITICILE UEÎN DOMENIUL JUSTIȚIE AFACERI INTERNE..............................................................

2.2 POLITICILE UEÎN DOMENIUL COMBATERII CRIMINALITĂȚII13 TRANSFRONTALIERE ............................
2.3 INSTITUȚIILE UECU ATRIBUȚII ÎN DOMENIUL JAI ............................................................................
13
2.4. DOCUMENTE PROGRAMATICE ALE UEÎN COOPERAREA 14 POLIȚIENEASCĂ .........................................
14
2.4.1 Programul de la Haga ............................................................................................................ 15
2.4.2 Programul de la Stockholm .................................................................................................... 15
2.5 AGENȚIILE EUROPENE IMPLICATE ÎN COOPERAREA POLIȚIENEASCĂ ................................................

15
2.5.1 EUROPOL .............................................................................................................................. 15
2.5.2 FRONTEX .............................................................................................................................. 16
2.5.3 INTERPOL ............................................................................................................................. 17
2.5.4 EUROJUST ............................................................................................................................ 18
2.5.5 Agenția eu-LISA ..................................................................................................................... 18
2.6 ALTE ORGANISME UEDE COOPERARE POLIȚIENEASCĂ ....................................................................

19
2.6.1 CATS ....................................................................................................................................... 19
2.6.2 Comitetul strategic privind imigrația, frontiere și azil (SCIFA) ............................................ 19
2.6.3 European Police Chiefs Task Force (EPCTF) ....................................................................... 19
2.6.4 Law Enforcement Working Party (LEWP) ............................................................................. 19
2.7 COOPERAREA POLIȚIENEASCĂ REGIONALĂ ȘI BILATERALĂ ..............................................................

20
2.7.1 Centrul sud-est european de aplicare a legii – SELEC .......................................................... 20
2.7.2 Convenția de Cooperare Polițienească pentru Sud-Estul Europei (PCC-SEE) ..................... 20
2.7.3 Cluburile interpolițienești....................................................................................................... 20
2.7.4 Cooperarea Nordică ............................................................................................................... 21
2.7.5 Centrele de Cooperare Polițienească și Vamală .................................................................... 21
2.7.6 Grupul de acțiune pentru criminalitatea organizată în Regiunea Mării Baltice .................... 21
CAPITOLUL 3 SCHIMBUL DE DATE ȘI INFORMAȚII POLIȚIENEȘTI LA NIVELUL UE23
3.1 INTRODUCERE..................................................................................................................................
23
3.2 INSTRUMENTE LEGISLATIVE ............................................................................................................

23
3.2.1 Instrumente legislative europene ........................................................................................... 23
3.2.2 Instrumente legislative românești .......................................................................................... 23
4.3. TIPURI DE DATE TRANZACȚIONATE ................................................................................................

3.4. SCHIMBUL DE DATE ÎN FORMĂ CENTRALIZATĂ
23 ȘI DESCENTRALIZATĂ ............................................
24
3.4.1 Abordarea centralizată a schimbului de date ........................................................................ 24
3.4.2 Abordarea descentralizată a schimbului de date ................................................................... 24
CAPITOLUL 4 CANALE DE COMUNICARE ȘI FLUXURI DE INFORMAȚII ...................... 24
4.1. CANALE DE COMUNICARE ALE POLIȚIEI .........................................................................................

24
4.1.1 Punctele Naționale de Contact .............................................................................................. 24
4.1.2 Cooperarea operațională Europol ........................................................................................ 25
4.1.3 Schimbul de informații prin intermediul Interpol .................................................................. 25
4.1.4 SIS și SIRENE ........................................................................................................................ 25
4.1.5 Ofițerii de legătură ................................................................................................................ 25
4.1.6 EUROSUR ............................................................................................................................. 26
4.1.7 FADO .................................................................................................................................... 26
4.1.8 Sistemul de informații V.I.S. .................................................................................................. 26
4.1.9 EURODAC ............................................................................................................................. 26
4.2 CANALE DE COMUNICARE ALE AUTORITĂȚILOR VAMALE ................................................................

26
4.2.1 Sistemele informatice vamale ................................................................................................ 26
4.2.2 FIU-NET ................................................................................................................................ 27
4.3 CANALE DE COMUNICARE BILATERALE ȘI REGIONALE ....................................................................

27
4.3.1 Sistemul de schimb pentru informații legale (ESLI) .............................................................. 27
4.3.2 Linguanet ............................................................................................................................... 27
4.3.3 COASTNET ............................................................................................................................ 27
4.4 UTILIZAREA ȘI PRIORITATEA CANALELOR DE COMUNICARE ............................................................

4.5 METODE FORMALE ȘI INFORMALE DE COMUNICARE ........................................................................
28
4.6 ASPECTE CE AFECTEAZĂ SCHIMBUL EFICIENT DE INFORMAȚII 28 .........................................................
28
4.6.1 Impedimente legale ................................................................................................................ 28
4.6.2 Probleme tehnice ................................................................................................................... 28
4.6.3 Blocaje și întârzieri................................................................................................................ 28
CONCLUZII ....................................................................................................................................... 29
PARTEA A II-A TRATATUL DE LA PRÜM ................................................................................. 30
INTRODUCERE ................................................................................................................................ 30
CAPITOLUL 1 PRÜM – UN NOU NIVEL DE COLABORARE EUROPEANĂ ........................ 30
1.1 PRINCIPIUL DISPONIBILITĂȚII ..........................................................................................................

30
1.1.1 Definiție ................................................................................................................................. 30
1.1.2 Aplicarea și implementarea principiului disponibilității ....................................................... 30
1.2. INIȚIATIVA SUEDEZĂ ......................................................................................................................

1.3 ADOPTAREA TRATATULUI 30 DE LA PRÜM..........................................................................................
1.4 DIRECȚIILE GENERALE DE COOPERARE INSTITUITE 31 DE TRATATUL DE LA PRÜM..............................
31
1.4.1 Cooperarea pe baza schimbului de date ................................................................................ 31
1.4.2 Măsuri destinate prevenirii infracțiunile teroriste ................................................................. 32
1.4.3 Măsuri pentru combaterea imigrației ilegale ........................................................................ 32
1.4.4 Alte forme de cooperare ......................................................................................................... 33

1.4.5 Măsuri și garanții pentru protecția datelor tranzacționate .................................................... 33
1.5 CONTROVERSE GENERATE ȘI CRITICI ADUSE TRATATULUI PRÜM.....................................................

35
1.5.1 Respectarea drepturilor fundamentale a omului .................................................................... 35
1.5.2. Protecția datelor personale ................................................................................................... 35
1.5.3 Legitimitatea democratică la nivel național ........................................................................... 35
1.5.4 Europenizarea justiției și afacerilor interne ........................................................................... 35
CAPITOLUL 2 TRANSPUNEREA TRATATULUI PRÜM ÎN ACQUIS-UL COMUNITAR .. 36
2.1 ETAPELE NEGOCIERII DECIZIILOR PRÜM..........................................................................................

2.2 ARTICOLUL 25 - „MĂSURI ÎN CAZUL UNUI 36PERICOL IMINENT ” .........................................................
2.3 DECIZIILE PRÜM – 2008/615/JA ȘI 2008/616/JAI ...........................................................................
36
2.4 IMPLEMENTAREA DIECIZIILOR PRÜM36................................................................................................
2.5 MODUL DE FUNCȚIONARE AL SCHIMBULUI
37 DE DATE ADNȘI DACTILOSCOPICE ...............................
2.6 COMUNICAREA DATELOR PERSONALE ..............................................................................................
37
37
CAPITOLUL 3 – SCHIMBUL AUTOMAT DE DATE GENETICE ............................................ 38
3.1 SISTEMUL NAȚIONAL DE DATE GENETICE JUDICIARE......................................................................

3.2 FLUXURI DE LUCRU CODIS – PRÜM ..............................................................................................
38
3.3. PROCEDURA SCHIMBULUI DE DATE 38 ADNÎN CONTEXT PRÜM..........................................................
38
3.3.1 Efectuarea testelor preliminare .............................................................................................. 39
3.3.2 Efectuarea schimbului automat de date genetice (Pasul 1) .................................................... 39
3.3.3 Transmiterea datelor personale și a informațiilor suplimentare (Pasul 2) ............................ 39
3.4 REZULTATE OBȚINUTE ÎN ROMÂNIA PRIN SCHIMBUL DE DATE ADN PRÜM.....................................

39
CAPITOLUL 4 – SCHIMBUL AUTOMAT DE DATE DACTILOSCOPICE ............................ 40
4.1 SISTEMUL AUTOMAT DE IDENTIFICARE A AMPRENTELOR – AFIS ...................................................

4.2 FLUXURI DE LUCRU AFIS – PRÜMȘI TIPURI DE ACTIVITATE40 ..........................................................
40
4.2.1 Procedura solicitărilor interne către PNC ale SM ................................................................. 40
4.2.2 Procedura solicitărilor SM către PNC al României .............................................................. 40
4.3 REZULTATELE OBȚINUTE ÎN ROMÂNIA PRIN SCHIMBUL DE DATE DACTILOSCOPICE PRÜM............... 40
CAPITOLUL 5 – SCHIMBUL AUTOMAT DE DATE PRIVIND VEHICULELE ȘI PERMISELE

DE CONDUCERE .................................................................................................................................................... 41
5.1 INTRODUCERE..................................................................................................................................
5.2 BAZA LEGALĂ 41 A SCHIMBULUI DE DATE VRD ...................................................................................
5.3 FUNCȚIONALITĂȚILE EUCARIS ......................................................................................................
41
5.4 SCHIMBUL DE DATE VRD 41 PRÜM PRIN INTERMEDIUL DRPCIV ........................................................
42
CONCLUZII ....................................................................................................................................... 42
PROPUNERI ȘI RECOMANDĂRI .................................................................................................. 43
I. PROPUNERI ȘI RECOMANDĂRI ÎN PLAN NAȚIONAL...............................................................................

II. PROPUNERI ȘI RECOMANDĂRI ÎN PLAN EUROPEAN43 .............................................................................
43
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ........................................................................................................ 45
I. INSTRUMENTE JURIDICE INTERNAȚIONALE.........................................................................................

II. ACTE NORMATIVE NAȚIONALE ..........................................................................................................
45
III. LUCRĂRI DE SPECIALITATE DE47
AUTORI NAȚIONALI ȘI INTERNAȚIONALI ...........................................
IV. RAPOARTE ,DOCUMENTE STRATEGICE NAȚIONALE ȘI INTERNAȚIONALE 48 ..........................................
52
V. SURSE DE DOCUMENTARE ONLINE ....................................................................................................

54
Abrevieri și Acronime
ADN– Acid dezoxiribonucleic

AFIS– Automated Fingerprint Identification System
ARA– Raportului Anual de Analiză a Amenințărilor
AWF – Fișierele Analitice de Lucru Europol
BDL- Benchmark Description Language
BNC– Birourile Naționale Centrale Interpol
CATS – Comitetul de coordonare în domeniul cooperării polițienești și judiciare în materie penală
CCC– Centrul de Comandă și Coordonare Interpol
CCFI– Comisia pentru Controlul Fișierelor Interpol
CCIC– Cross Channel Intelligence Community
CCPI– Centrul de Cooperare Polițienească Internațională
CCPV– Centre de Cooperare Polițienească și Vamală
CE– Comisia Europeană
CE – Curtea Europeană de Justiție
JCEPOL – Agenția Uniunii Europene pentru Formare în Materie de Aplicare a Legii
CIPC- Comisia Internațională de Poliție Criminală
CIS– Sistemul Informatic Vamal
CNC– Centrul național de coordonare EurosurE
COASTNET– Sistem de transmitere electronică al Cooperării privind Controlul Frontierelor
Regiunii Mării Baltice
CODIS– Combined DNA Index System
COPS– Comitetul politic și de securitate
COREPER– Comitetul Reprezentanților Permanenți
COSI– Standing Committee on Operational Cooperation on Internal Security
COSPOL– Planificare Strategică Operațională Cuprinzătoare pentru Poliție
CRIMLEA- Rute Maritime Critice Consolidarea capacității de aplicare a legii în Africa de Est, sub
egida Interpol
CTG– Counter Terrorist Group
CTI – Comunicații și Tehnologia Informației
CWIT- Comerțul ilicit cu deșeuri electronice, sub egida Interpol
DAPIX– Grupul de Lucru privind Schimbul de Informații și Protecția Datelor
DROIPEN – Grupul de Lucru privind Legislația Penală
DRPCIV– Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor
ECRIS– Sistemul Informatic European al Cazierelor Judiciare
EEAS – Politica Comună de Securitate și Apărare a UE
EES - Sistemul european de intrare/ieșire
EIS– Sistemul Informatic Europol
ENFSI- Rețeaua Europeană a Institutelor de Criminalistică
EPCC– Convenției Șefilor Polițiilor Europene
EPCTF– European Police Chiefs Task Force
EPE– Platforma Europol a Experților
EPRIS– Sistemul Informatic European al Evidențelor Poliției
ERI – Echipe Rapide de Intervenție
ESLI– Sistemul de schimb pentru informații legale
ESTA – Sistemul electronic de Autorizare a Călătoriilor
EUCARIS– European Car Information System
eu-LISA– Agenția Europeană pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară
Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție
EURODAC – EUROpean Asylum DACtyloscopy
EUROJUST – Unitatea Europeană de Cooperare Judiciară
EUROPOL– European Police Office
EUROSUR – European Border Surveillance System

FADO – Sistem European de Arhivare a Imaginilor
FBI– Biroul Federal de Investigații al SUA
FIDE– Baza de date de identificare a dosarelor de anchetă vamală
FIND– Baza de Date Fixă a Rețelei Interpol
FIU– Unitățile de Informații Financiare
FRONTEX– Agenția Europeană a Poliției de Frontieră și Gărzii de Coastă
I-24/7– Sistemul de comunicații Interpol
iArms – Sistem de Management al Înregistrări ilicite de arme și al Urmăririi, sub egida Interpol
IBIN– Rețeaua Interpol privind Informațiile Balistice Interpol
ICCWC– Consorțiul Internațional pentru Combaterea Infracțiunilor Vieții Sălbatice, sub egida
Interpol
ICSE– Baza de date privind exploatarea sexuală a copiilor, sub egida Interpol
iFADO – intranet False and Authentic Documents Online
IGI – Inspectoratul General pentru Imigrări
IGPF– Inspectoratul General al Poliției de Frontieră
IGPR– Inspectoratul General al Poliției Române
ISS– Internal Security Strategy
JAI – Justiție și Afaceri Interne
LEWP – Grupul de lucru pentru aplicarea legii
LIBE – Comitetul privind libertățile civile, justiție și afaceri interne
MAA– Procedurile de asistență administrativă
MAB– Mutual Assistance Broker
MCT– Mobile Competence Team
MIND– Baza de Date Mobilă a Rețelei Interpol
MLA– Asistență legală mutuală
OCTA – Evaluarea Amenințării Criminalității Organizate
OIPC– Organizația Internațională de Poliție Criminală – Interpol
OLAF– Oficiul de Luptă Antifraudă
ONU– Organizația Națiunilor Unite
PCC SEE– Convenția de Cooperare Polițienească pentru Sud-Estul Europei
PNC– Puncte Naționale de Contact
PNR– Registrul cu Numele Pasagerilor
PRADO– Public Register of Travel and Identity Documents Online
PWGT– Grupul de lucru al Poliției privind terorismul
RABIT – Echipe Rapide de Intervenție la Frontiere
RTP – Programul pentru Călători Înregistrați
SCIFA – Comitetul strategic privind imigrația, frontiere și azil
SEAE– Serviciul european pentru acțiune externă
SECI– South East European Cooperation Initiative
SELEC– Centrul sud-est european de aplicare a legii
SEPD– Supervizorul European privind Protecția Datelor
SIENA– sistemul de schimb de informații securizat al Europol
SIRENE– Supplementary Information Request at the National Entry
SIRPIT – SIRENE Picture Transfer
SIS– Sistemul de Informații Schengen
SISNET– Sistemul de poștă electronică SIS
SLTD – documente de călătorie furate/pierdute
SM– Stat Membru al Uniunii Europene
SMIL – Sistem de Management al Informației de Laborator
SNDGJ – Sistemul National de Date Genetice Judiciare
SOCTA – Evaluarea Amenințării Criminalității Grave și Organizate
SRIEU– Biroului Reprezentantului Special al Interpol la Uniunea Europeană
sTESTA – Rețeaua de comunicații Servicii Transeuropene de Telematică între Administrații
TCE– Tratatul Comunităților Europene

TDAWN – Documente de călătorie asociate cu notificările (Interpol)
TE-SAT– Raportul privind Situația și Evoluția Terorismului
TEU– Tratatul UE semnat la Nisa
TFEU – Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene
TISPOL– Organizația Europeană a Polițiilor Rutiere
TREVI – instrument de cooperare polițienească la nivel interguvernamental
TWP– Grupul de Lucru privind Terorismul
UE– Uniunea Europeană
UE-ASEAN– Program Interpol privind migrația și gestionarea frontierelor
UNE– Unitatea Națională Europol
VIS– Sistemului de Informații Visa
VRD– Vehicle registration Data
WAPIS – Sistemul de Informații al Poliției din Africa de Vest, sub egida Interpol
Argumentum
Uniunea Europeană se confruntă în prezent cu provocări paralele legate de gestionarea

migrației și lupta împotriva terorismului, a criminalității organizate și a atacurilor cibernetice.
Amenințările devin din ce în ce mai complexe și transnaționale, astfel încât cooperarea și schimbul
de informații devin din ce în ce mai importante pentru asigurarea siguranței și securității cetățenilor
din întreaga Uniune Europeană. Este esențial să se utilizeze pe deplin legislația și inițiativele existente
pentru a promova schimbul de informații între toți cei implicați în domeniul securității. Integrarea și
consolidarea cadrelor UE de gestionare a frontierelor, migrației și securității și a instrumentelor de
informare este esențială.
După cum se prevede în Comunicarea Comisiei din aprilie 2016 privind sistemele de
informare mai puternice și mai inteligente pentru frontiere și securitate 1, cetățenii UE se așteaptă în
mod justificat la gestionarea eficientă a migrației, astfel încât să avem încredere în cunoașterea
persoanelor care intră în UE. De asemenea, se așteaptă ca securitatea pentru toți să rămână un obiectiv
principal, care să fie realizat în parte prin asigurarea că UE face schimb de informații în mod eficient.
Demersul meu științific abordează cooperarea polițienească europeană pentru
menținerea ordinii și siguranței publice în special prin prisma schimbului de date și informații fără a
neglija însă principalii „actori” implicați în acest proces, respectiv cele mai reprezentative instituții și
organisme europene cu atribuții în aplicarea legii precum și multitudinea de programe, tratate,
acorduri, convenții, planuri de acțiune și multe alte instrumente legislative care au fost realizate și
care s-au dorit a fi implementate pentru crearea și dezvoltarea cooperării polițienești pe continentul
european. O atenție deosebită a fost acordată Tratatului de la Prüm și a deciziilor prin care părți din
acesta a fost încorporat în aquis-ul comunitar, prin prisma mecanismelor de cooperare care au fost
instituite pentru prima oară prin acestea.
Motivația alegerii temei este dată de lipsa unei abordări similare în studiile de specialitate
similare realizate, aspect cu atât mai valabil în ceea ce privește modalitatea de cooperare prin așa
zisele instrumente Prüm care nu s-a bucurat de o atenție amplă la nivel național în studii de
specialitate ci doar în mod conex și cu titlu informativ în alte lucrări dedicate cooperării polițienești.
Subiectul a preocupat unii autori la nivel european însă acesta este dezbătut doar la nivelul unor
articole de specialitate sau studii de impact și oportunitate, din perspective punctuale și fără abordarea
întregului spectru de prevederi pe care le conține Tratatul. De asemenea, nu sunt abordate în
profunzime toate prevederile legislative/studiile care sunt conexe domeniilor de cooperare
reglementate de Tratat (de exemplu, din punct de vedere al prevenirii/combaterii terorismului există
instrumente și în Tratat dar și într-o multitudine de decizii, Tratate, evaluări oficiale, planuri de
acțiuni, există organisme cu atribuții în domeniu etc.).
Actualitatea temei studiate este accentuată de ultimele evoluții geopolitice la nivel
național și european. Nevoia de cooperare este în special evidentă în Europa datorită contextelor
politice, sociale și culturale și a apropierii dintre statele și cetățenii europeni. Dezvoltarea Uniunii
Europene a determinat îngrijorări și oportunități privind viitorul colaborării polițienești trans-
naționale și cooperarea în domeniul securității în Europa. Posibilitatea dezvoltării infracțiunilor trans-
frontaliere în Europa este foarte reală datorită diminuării sau eliminării controlului la granițe și
creșterii apropierii între statele Europei. Integrarea crescută între statele europene a determinat un
nivel fără precedent de colaborare în domeniul asistenței și cooperării polițienești. Este evident că
aceasta este direcția de dezvoltare viitoare iar forțele de aplicare a legii trebuie să dispună de
instrumente și mecanisme care să răspundă eficient noilor necesități determinate de dinamismul
ridicat al criminalității.
Caracterul aplicativ al temeirezultă însăși din abordarea pragmatică a schimbului de date
și informații pe care am adoptat-o pe parcursul studiului, fapt ce îi permite să devină un instrument
util pentru înțelegerea întregii panoplii de factori care fac posibilă cooperarea polițienească, chiar
dacă cu unele insuficiențe, sincope și întârzieri. În contextul în care toate semnele nu indică nici pe
1
Communication from the Commission to the European Parliament and the Council, Stronger and Smarter Information
Systems for Borders and Security, COM(2016) 205 final, Brussels, 06.04.2016
departe reducerea voinței politice și operaționale de extindere a cooperării polițienești ori reducerea
necesității, ci dimpotrivă este evidentă necesitatea extinderii acesteia, concluziile studiului și
propunerile făcute pot constitui un punct de plecare pentru dezvoltări ulterioare.
Din punct de vedere alargumentelor personale, subiectul mi-a suscitat un interes aparte,
cu atât mai mult cu cât, prin natura activității profesionale, am luat contact atât cu necesitatea
schimbului rapid de informații de importanță deosebită în investigații cât și cu mecanismele complexe
și consumatoare de resurse prin care acest schimb se putea realiza și se realizează și în prezent. Ca
expert în cadrul Institutului Național de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliției
Române am fost „martorul” eforturilor legislative, financiare, umane și logistice care au permis în
anul 2013 interconectarea bazelor de date cu profile genetice și amprente papilare ale Poliției Române
și realizarea schimbului automat de date.
Din punct de vedere metodologic , în vederea analizării problematicii propuse, studiul a
utilizat un complex de metode teoretice, atât din perspectivă europeană cât și națională. În cadrul
studiului efectuat au fost utilizate o serie de metode de cercetare, respectiv: instituțională, analitică,
inductivă, sistemică, deductivă, precum și documentarea comparativă.
PARTEA I COOPERAREA POLIȚIENEASCĂ EUROPEANĂ PENTRU MENȚINEREA

ORDINII ȘI SIGURANȚEI PUBLICE
CAPITOLUL 1 APARIȚIA ȘI EVOLUȚIA COOPERĂRII POLIȚIENEȘTI ÎN SPAȚIUL

EUROPEAN
1.1. Concepte cheie și definirea noțiunii
În literatura de specialitate, expresia „cooperarea polițienească internațională” este

folosită cu sensuri diferite. Expresia poate desemna atât cooperarea ce are loc între structuri naționale
ce definesc politicile generale de cooperare polițienească (de exemplu realizarea acordurilor,
achiesarea la tratate și organisme internaționale etc.) dar în același timp și cooperarea efectivă și
practică ce are loc în mod curent în activitatea operativă și care este realizată sub egida unor
organisme și instituții special create în acest sens (ca de exemplu Europol, Interpol). În practică,
ambele sensuri se suprapun și se desfășoară simultan.
1.2. Modele de cooperare polițienească
Din punct de vedere al amplorii autorităților statale implicate, unii autori 2identifică trei
niveluri interdependente de cooperare polițienească: macro, meso și micro.
 Nivelul macro se referă la angajamente și inițiative legale internaționale și cuprind

inclusiv armonizarea legislației naționale. Acesta este nivelul guvernamental la care sunt abordate
aspecte fundamentale de interes național, cum ar fi procedurile de extrădare sau asistența judiciară.
Forma de manifestare o reprezintă tratatele, convențiile și/sau acordurile bi- și multilaterale.
 Nivelul meso privește cadrul procedural și structural în care se desfășoară efectiv
cooperarea polițienească. La acest nivel, înțelegerile au ca scop facilitarea directă a cooperării
polițienești și nu presupun existența unor acorduri la nivel guvernamental sau ratificare parlamentară.
La acest nivel este comunicarea directă și frecventă, de exemplu în cadrul unor grupuri de lucru,
dintre funcționarii de nivel mediu;
 La nivel micro cooperarea are loc în cazul particulare, motivate de o situație anume
și, de regulă, ea se subsumează unor mecanisme de cooperare mai ample de nivel macro sau meso.
1.3. Tipuri de cooperare polițienească
Analizată sintetic, cooperarea polițienească poate fi împărțită în trei categorii majore:
 asistență tehnică;
 apărarea ordinii publice;
 cooperarea în materie judiciară;
Cooperarea formală și informală
Cooperarea informalăeste cea care nu este sancționată sau nu este parte a unei politici
sau strategii centralizate la nivel național sau pe domenii de referință (afaceri interne în cazul nostru)
și nu ia forma unor tratate, convenții sau acorduri bi- sau multi-laterale. Ea se realizează de regulă,
dar nu obligatoriu, între organisme specializate și pot avea caracterul unor asociații profesionale pe
2
Benyon J, Turnbull L, Willis A, Woodward R și Beck A, Police Co-operation in Europe: An Investigation, Universitatea
din Leichester, Centre for the Study of Public Order, 1993, p. 11-13
anumite domenii sau pot fi realizate pentru a servi unor scopuri anume (de exemplu schimbul de
informații). Cooperarea informală este caracterizată de un schimb rapid și eficient de informații, pe
„orizontală”, direct între actorii implicați dar în același timp suferă de transparență redusă, lipsa unei
baze legale și a unor mecanisme de verificare și control bine puse la punct (sau inexistente).
Cooperarea formală se realizează prin mecanisme mai complexe și se subsumează
politicilor și direcțiilor generale stabilite la nivel național sau cel puțin pe anumite domenii majore de
activitate. În general, cooperarea formală este mult mai strict reglementată legal, la nivel național sau
transnațional, și presupune proceduri, reglementări și mecanisme de verificare bine puse la punct.
Relațiile de cooperare se realizează pe „verticală” și sunt mai greoaie, dificile, complexe,
consumatoare de timp, birocratice și impersonale.
1.4. Factori care influențează cooperarea polițienească
Cooperarea polițienească a căpătat amploare în ultimele decade ca răspuns al structurilor

naționale de aplicare a legii la necesitatea protejării ordinii și siguranței publice în condițiile apariției
și creșterii globalizării. Nevoia de cooperare polițienească a rezultat din pură necesitate. Forțele de
aplicare a legii din state diferite au avut nevoie frecvent de informații ce puteau fi obținute doar din
alte state europene. Deci, existența unor probleme comune a avut un rol important în apariția
cooperării polițienești și poate influența natura și scopul alegerii celei mai bune metode de cooperare
pentru rezolvarea problemelor. Existența voinței politice de a coopera în domeniul judiciar, aduce cu
sine un alt element esențial, sine qua non , al cooperării, și anume legalitatea. și la stabilirea unor
relații funcționale rapide între polițiștii care intră în contact.
1.5. Evoluția cooperării polițienești europene
1.5.1. Primele forme de cooperare polițienească
Primele forme de cooperare polițienească au fost realizate ad-hoc, inițial unilateral și

ulterior bilateral, și au avut în special un scop represiv, de culegere de informații și supraveghere în
condițiile turbulențelor sociale de la mijlocul secolului 19. Probabil prima formă de cooperare
polițienească3mai organizată și formalizată a fost stabilită în 1851 între forțele de poliție din 7 state
4
germane sub titulatura „Uniunea polițiilor din cele mai importante State Germane” . Aceasta a
funcționat până în anul 1866 și a avut drept scop principal reprimarea activităților politice
revoluționare manifestate după anul 1848.
1.5.2. Primul acord multilateral – Interpol
În anul 1923, cu ocazia celuiAlde-Doilea Congres Internațional de Poliție Judiciară de

la Viena, a avut loc formalizarea primului mecanism de cooperare polițienească multilaterală. Acesta
a fost Comisia Internațională de Poliție Criminală 5(CIPC) și avea ca obiective declarate stabilirea
și dezvoltarea asistenței mutuale între poliții respectând cadrul legislativ al statelor de care aparțin și
definirea instituțiilor care sunt capabile să lupte împotriva „infracțiunilor comune”6 .
1.5.3. Cooperarea polițienească în anii 1950 – 1970
3
Deflem M., International policing in the nineteenth-century Europe: The police Union of German States, 1851 – 1866,
International Criminal Justice review, vol. 6, 1996
4
Acestea erau: din Austria – Baden și din Germania – Prussia, Sachsen, Hanovra, Bavaria și Württemberg
5
În original - Internationale Kriminalpolizeiliche Kommission
6
Deflem M., Policing World Society - Historical foundations of international police cooperation, Oxford University
Press, 2002, p. 127
În ciuda progreselor realizate, cooperarea polițienească efectivă nu s-a schimbat în

Europa în anii 1950 – 1960. Abia la începutul anilor 1970 a apărut un acord de cooperare
polițienească, de data aceasta cu caracter regional și informal, încheiată între polițiile Danemarcei,
Suediei, Finlandei, Norvegiei și Islandei. Unul dintre primele acorduri funcționale într-un domeniu
7
specializat s-a realizat la mijlocul anilor 1970 , respectiv Grupul de lucru al Poliției privind
terorismul (PWGT). Acesta a fost realizat ca o rețea de cooperare a agențiilor de poliție antiteroristă,
chiar dacă avea caracter informal și nu dispunea de sediu, secretariat, constituție etc. El a fost
constituit ca modalitate de cooperare rapidă și eficientă pentru a răspunde noile amenințări constituite
de grupările teroriste ce începeau să opereze pe teritoriile unor state vest-europene.
1.5.4. Cooperarea TREVI
Obiectivul inițial al TREVI era de a furniza fundamentul pentru o mai mare cooperare
Europeană pentru combaterea terorismului. Pe parcursul anilor însă organizația a început să se
concentreze și asupra traficului de droguri și a altor tipuri de criminalitate organizată gravă. În mai
1977 a fost înființat Grupul de Lucru pentru Terorism ce avea drept scop facilitarea unor acțiuni
antiteroriste comune la nivel european 8. Sarcina principală a acestui grup era de a analiza informații
deținute cu privire la grupări teroriste cunoscute sau suspectate, acordând atenție deosebită strategiilor
și obiectivelor acestora. Înființat în același timp cu Grupul de Lucru pentru Terorism, cel de-al doilea
grup de lucru TREVI este Forumul Tehnic, responsabil cu promovarea cooperării polițienești și
schimbul de informații în domenii variate cum ar fi pregătirea polițienească, ordinea publică,
echipamente și tehnică, criminalistică și alte aspecte științifice și tehnice. Al treilea grup de lucru,
denumit Grupul pentru criminalitate organizată gravă internațională , a fost înființat în iunie 1985
pentru a coordona activitățile împotriva criminalității grave 9. Grupul și-a desfășurat activitatea în
patru departamente distincte, respectiv: unitatea antidrog, armonizarea activităților polițienești și
promovarea inițiativelor internaționale împotriva spălării banilor 10, grupul pentru criminalitatea
ecologică și grupul pentru analiza criminalității europene.
Cel de-al patrulea Grup de Lucru TREVI, denumit TREVI 1992, a existat exclusiv între
decembrie 1988 și decembrie 1992 11 . Acest grup temporar aborda anumite subiecte de importanță
politică privind implicațiile pe care reducerea controalelor la frontiere naționale le aveau asupra
securității și siguranței naționale. Odată cu adoptarea în anul 1992 a Tratatului de la Maastricht,
structura TREVI a fost inclusă în cadrul pilonului III, Justiție Afaceri Interne (JAI) 12fiind astfel
introdusă în structura instituțională a UE.
1.5.5. Tratatul de la Maastricht – către o cooperare polițienească sporită
Tratatul de la Maastricht a avut o contribuție importantă la dezvoltarea cooperării

polițienești în Europa prin introducerea celui de-al treilea pilon „Cooperarea în domeniul Justiției și
Afacerilor Interne” 13. Acesta a reprezentat recunoașterea faptului că este necesară o abordare
supranațională a infracționalității internaționale fiind un progres important prin transferul
problematicii justiției penale în nucleul UE. Înainte de Tratatul de la Maastricht, aproape singurul
7
În ianuarie 1976, polițiile din Olanda, Marea Britanie, Franța și Germania au realizat rețeaua de cooperare antiteroristă,
independent de guvernele acestora
8
Benyon J. et al., Understanding Police Cooperation in Europe: Setting a Framework for Analysis, în Policing Across
National Boundaries, p. 46, 59
9
Benyon J. et al., op. cit., p. 59, 60
10
ibidem
11
Benyon J. et al., op. cit., p. 60
12
în continuare JAI
13
Consiliul Comunităților Europene, Tratatul Uniunii Europene, Maastricht, 1992, art. K
domeniu de interes în cooperarea polițienească îl reprezenta schimbul de informații dar odată cu

introducerea Tratatului a fost acordată atenție creșterea nivelului de cooperare.
1.5.6. Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene
Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFEU) a introdus unele schimbări

notabile și prevederi noi pentru domeniul Justiție și Afaceri Interne în partea a 3-a (Politici ale Uniunii
și Acțiuni Interne), Titlul V, numit Spațiul de libertate, securitate și justiție 14. TFEU a eliminat
„structura pe piloni” a legislației UE. Consecința acestui aspect a fost că o serie domenii abordate
anterior în cadrul Pilonului III, precum cooperarea judiciară în materie penală și cooperarea
polițienească, intră acum sub incidența aceluiași tip de norme ca aspectele referitoare la piața unică.15
O noutate introdusă de Tratatul de la Lisabona o reprezintă posibilitatea înființării unui Parchet
European. SM au ridicat obiecții majore cu privire la înființarea Parchetului European care au
argumentat că este astfel încălcat principiul subsidiarității. Art. 71 TFEU reglementează înființarea
în cadrul UE a unui nou comitet permanent, denumit Comitetul Permanent privind Securitatea Internă
(COSI), care are rolul de asigura consolidarea și dezvoltarea cooperării operaționale în domeniul
securității interne.
CAPITOLUL 2 ROLUL UE ȘI ORGANISMELE SALE IMPLICATE ÎN COOPERAREA

POLIȚIENEASCĂ
2.1. Politicile UE în domeniul Justiție Afaceri Interne
În ceea ce privește instrumentele de stabilire a politicilor adoptate de către Consiliul UE

trebuie să facem distincția între instrumentele a căror bază legală este Tratatul UE16(pe care le putem
considera ca având caracter formal - Poziții Comune, Decizii Cadru, Decizii și Convenții ) și
instrumentele ce nu au avut o bază legală dar au fost utilizate de către Consiliul UE pentru a exprima
Recomandări,
acordurile convenite (considerate ca fiind informale - Rezoluții, Planuri de Acțiune și
Concluzii). În afară de instrumentele de politică enumerate mai sus, o serie de alte aspecte „externe”
pot influența direcțiile de cooperare adoptate la nivel comunitar. Acestea pot fi împărțite în două mari
categorii, respectiv: incidente de securitate cu impact major și interesele naționale ale statelor care
dețin la un moment dat Președinția Consiliului UE.
2.2 Politicile UE în domeniul combaterii criminalității transfrontaliere
O componentă importantă a politicilor UE în domeniul infracționalității transfrontaliere

o constituie modul în care este implementată cooperarea polițienească și judiciară între statele
membre. Acest aspect este în strânsă legătură cu scopul și principiile afirmate în titlul V din TFEU,
respectiv de a sigura cetățenilor săi „un înalt nivel de securitate”17printr-o serie de măsuri ce vizează
inclusiv infracțiuni cu componentă transfrontalieră expres menționate: terorism, traficul de persoane
și exploatarea sexuală a femeilor și copiilor, traficul ilicit de droguri și arme, spălarea capitalurilor,
corupția, contrafacerea mijloacelor de plată, criminalitatea informatică și criminalitatea organizată18.
A doua componentă este în strânsă legătura cu prima și se referă la politica generală a UE după anul
14
Consolidated version of the Treaty on the Functioning of the European Union, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, C
115/47, 2008
15
Secretariatul General al Consiliului UE, Impactul Tratatului de la Lisabona asupra Consiliului Justiție și Afaceri Interne
– O mai mare importanță acordată procedurii de codecizie și noi structuri de lucru, noiembrie 2009,
16
Tratatul Uniunii Europene așa cum acesta a fost consolidat prin Tratatul de la Nisa
17
Art. 67, punctul 3
18
Art. 83, punctul 1, alin. 2
199719în domeniul criminalității organizate. A treia componentă privește politica externă și de

accedere pe care UE o duce în ceea ce privește criminalitatea organizată. În anul 2010, Strategia
internă de securitate a UE 20identifica cele mai grave amenințări la adresa securității societăților
europene, la care SM nu pot face față de unele singure. Acestea includeau infracționalitatea gravă și
organizată, criminalitatea informatică, terorismul, securitatea frontierelor și dezastrele naturale sau
artificiale.
2.3 Instituțiile UE cu atribuții în domeniul JAI
Instituțiile UE ce sunt implicate la toate nivelurile de reprezentare în cooperarea

polițienească europeană sunt: Parlamentul European, Consiliul European, Consiliul UE, Comisia
Europeană și Curtea Europeană de Justiție.
Parlamentul European nu poate iniția legislație, el împarte puterea legislativă cu
Consiliul de Miniștri în multe domenii de politică, fapt ce îi dă dreptul de a accepta, propune
amendamente sau respinge majoritatea propunerilor legislative în cadrul unui proces denumit
„procedura legislativă ordinară” sau „co-decizie”. Practic, întreg domeniul JAI este supus procesului
de „co-decizie” 21, cu excepția dreptului familiei, cooperarea polițienească operațională și a altor
câteva domenii22.
Consiliul European reprezintă organismul strategic principal care stabilește direcțiile
politice generale și prioritățile Uniunii Europene și tratează aspectele complexe sau sensibile care nu
pot fi rezolvate la nivelul inferior al cooperării interguvernamentale 23. Recunoscut formal în anul
1992, Consiliul European a devenit oficial una din cele 7 instituții UE odată cu intrarea în vigoare a
Tratatului de la Lisabona din 2009.
Consiliul Uniunii Europene (denumit frecvent Consiliul de Miniștri sau pur și simplu
Consiliul) reprezintă cele 28 de guverne ale statelor membre. Acesta este emitentul instrumentelor
legislative ale UE, pe baza propunerilor Comisiei și după acordul exprimat de Parlamentul European
(în majoritatea cazurilor). Consiliul funcționează ca și co-legislator al UE prin adoptarea de directive
și regulamente aplicabile întregului domeniu JAI24.
Comisia Europeană reprezintă puterea executivă a UE prin implementarea și
administrarea deciziilor UE și a politicilor comune. Este singurul organism care are drept de inițiativă
legislativă în majoritatea domeniilor. Tratatul de la Lisabona introduce posibilitatea ca inițiativa să
provină de la o pătrime din membrii UE în următoarele 3 domenii 25: cooperarea judiciară în materie
penală, cooperarea polițienească și cooperarea administrativă.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene reprezintă autoritatea judiciară a UE și, în
cooperare cu instanțele SM, veghează la aplicarea și interpretarea uniformă a legislației UE. Ca parte
a obiectivelor sale, Curtea de Justiție a Uniunii Europene 26: revizuiește legalitatea actelor emise de
către instituțiile Uniunii Europene, veghează ca SM să respecte obligațiile asumate prin Tratate și
interpretează legislația UE la cererea instanțelor de judecată naționale.
2.4. Documente programatice ale UE în cooperarea polițienească
19
Când a fost adoptat Planul de Acțiune pentru combaterea criminalității organizate
20
Comisia Europeană, Communication from the Commission to the European Parliament and the Council - The EU
Internal Security Strategy in Action: Five steps towards a more secure Europe, COM(2010) 673 final, Bruxelles, 2010
21
prin vot cu majoritate calificată în Consiliu
22
a se vedea în acest sens, Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene, The Lisbon Treaty’s impact on the
Justice and Home Affairs (JHA) Council: More co-decision and new working structures, 2009
23
http://europa.eu/about-eu/institutions-bodies/european-council/, accesat la 23.11.2016
24
http://www.consilium.europa.eu/policies/council-configurations/justice-et-affaires-interieures-(jai), accesat la
02.12.2016
25
art. 76 TFEU
26
http://curia.europa.eu/jcms/jcms/Jo26999/, accesat la 16.09.2016
2.4.1 Programul de la Haga
Programul de la Haga27reprezintă un plan strategic în domeniul JAI propus de președinția

olandeză în noiembrie 2004 și care urma să fie implementat pe o perioadă de 5 ani, respectiv 2005 –
2010. Acestea avea drept scop crearea până la finalizarea sa în anul 2010 a unui spațiu de libertate,
securitate și justiție în UE. Programul de la Haga, ca și precursorul său Programul de la Tampere din
1999, în esență stabilește în mod eficient prioritățile legislative și extinderea acțiunilor operaționale
ale UE în domeniul JAI cu privire la care Comisia trebuie să prezinte propuneri. 28Acesta are drept
principale obiective lupta împotriva terorismului și criminalității transfrontaliere precum și realizarea
pentru cele 25 de SM ce constituiau UE în anul 2005 a unei politici comune în domeniile imigrației
și azilului. Programul stabilește 10 domenii principale29pe care trebuie acționat cu prioritate.
Programul de la Haga recunoaște necesitatea dezvoltării cooperării polițienești și a
schimbului de date și informații între agențiile de aplicare a legii ale SM pe baza „principiului
disponibilității”.
2.4.2 Programul de la Stockholm
Programul de la Stockholm30a fost adoptat pe 10-11 decembrie 2009 la Bruxelles având

rolul de a înlocui și continua Programele de la Tampere și Haga. Prioritățile cheie pe care le identifică
Programul de la Stockholm privesc promovarea drepturilor și respectarea libertăților cetățenilor,
protejarea și creșterea calității vieții acestora, o componență externă a spațiului de libertate, securitate
și justiție, politici și abordări comune în privința azilului și imigrației precum și asigurarea accesului
la UE într-o lume globalizată.
2.5 Agențiile Europene implicate în cooperarea polițienească
2.5.1 EUROPOL
Europol reprezintă principala agenție de aplicare a legii care funcționează la nivel

European ce are drept misiune susținerea agențiilor de aplicare a legii din cadrul SM pentru
îmbunătățirea eficacității și capacității de cooperare între acestea în scopul prevenirii și combaterii
infracțiunilor grave de criminalitate organizată și terorismului 31. În acest sens, sarcina Europol este
cea de coordonare a informațiilor judiciare dar fără a avea putere investigativă.
2.5.1.1 Cadrul legal
Pe 11 mai 2016, Parlamentul European și Consiliul au adoptat Regulamentul 2016/794 32

care stabilește un set nou de reguli și competențe pentru agenție. Regulamentul, care a intrat în vigoare
27
Consiliul Uniunii Europene, The Hague Programme: Strengthening Freedom, Security and Justice in the European
Union, 2005/C 53, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
28
Tony Bunyan, EU: Cementing the European state – new emphasis on internal security and operational cooperation at
EU level, Statewatch Bulletin, vol 17 no 3/4, octombrie 2007, p. 3
29
Communication from the Commission to the Council and the European Parliament of 10 May 2005, The Hague
Programme: ten priorities for the next five years. The Partnership for European renewal in the field of Freedom, Security
and Justice, COM (2005) 184 final, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, C236, 24.09.2005
30
Consiliul European, op.cit., 2010/C115
31
Europol, General report on Europol activities, 2012, p. 9
32
Regulation (EU) 2016/794 of the European Parliament and of the Council of 11 May 2016 on the European Union
Agency for Law Enforcement Cooperation (Europol) and replacing and repealing Council Decisions 2009/371/JHA,
2009/934/JHA, 2009/935/JHA, 2009/936/JHA and 2009/968/JHA, Official Journal of the European Union, L 135/53,
24.05.2016
pe 1 mai 2017, întărește și extinde mandatul Europol pentru ca acesta să fie în măsură să răspundă
mai bine amenințărilor teroriste și a celor provenind din partea criminalității organizate.
2.5.1.2 Atribuții și competențe
Pentru atingerea scopurilor sale, Europol are la bază trei deziderate33:

1) să reprezinte un centru de suport pentru operațiunile de aplicare a legii în spațiul
comunitar,
2) să funcționeze ca un centru de informații cu caracter penal, și
3) să colecteze și să disemineze bune practici și alte cunoștințe relevante pentru agențiile
de aplicare a legii.
2.5.1.3 Evoluția operațională și rezultate obținute
Europol produce periodic 2 tipuri de evaluări ale fenomenelor infracționale organizate și

teroriste și realizează evaluări ale gradului de risc pe care acestea le presupun, pe care le pune la
dispoziția publicului, organelor de aplicare a legii din SM cât și Consiliului UE, respectiv:Evaluarea
Amenințării Criminalității Grave și Organizate (SOCTA) și Raportul privind Situația și Evoluția
Terorismului în UE (TE-SAT 34)care prezintă date, informații și tendințe privind evoluția fenomenului
terorismului în UE.
2.5.2 FRONTEX
2.5.2.1 Necesitatea unei agenții pentru controlul frontierelor externe
În noiembrie 2001, Comisia Europeană a emis o comunicare către Consiliu privind o

politică comună a imigrației afirmând„verificările
că la frontiere trebuie să răspundă în particular
provocărilor ridicate de lupta eficientă împotriva rețelelor infracționale”și face apel la o colaborare
mai eficientă în domeniul controalelor la frontiere și la creșterea gradului de armonizare a modului
de pregătire a polițiștilor de frontieră.35
În decembrie 2001, Consiliul European a afirmat că „ un management mai bun al
frontierelor externe ale Uniunii va sprijini lupta împotriva terorismului, rețelelor de imigrație ilegală
și traficului de ființe umane. Consiliul European cere Consiliului și Comisiei să stabilească
modalități de cooperare între serviciile responsabile de controlul frontierelor externe și să studieze
condițiile în care poate fi creat un mecanism sau servicii comune pentru controlul frontierelor
externe”.36Consiliul a afirmat
„responsabilitatea
că pentru managementul frontierelor externe este
a statelor membre” și că o agenție era necesară doar pentru a „organiza și dezvolta o coordonare
indispensabilă pentru cooperarea operațională” .37
2.5.2.2 Cadrul legal
33
Europol, General report on Europol activities, 2012, p. 9
34
Acronim en., TE-SAT - European Union Terrorism Situation and Trend Report
35
Communication from the Commission to the Council and the European Parliament on a common policy on illegal
immigration, COM(2001) 672 final, Bruxelles, 15.11.2001
36
Presidency Conclusions, European Council Meeting In Laeken, SN 300/1/01 REV 1, 14-15.12.2001
37
Hobolt M., Governing the borders of Europe: the establishment of the Frontex agency, 2nd Challenge Training School
on „Security, Technology, Borders: EU Responses to New Challenges”, Bruxelles, 2006, p. 7; Council Conclusions on
the main elements of the Commission proposal for a Council Regulation establishing a European Agency for the
Management of Operational Cooperation at the External Borders of the Member States of the European Union, 15446/03,
p. 3
Spre deosebire de Europol, instituit printr-un instrument convențional, nucleul creării

FRONTEX se încadrează în dispozițiile Tratatului CE, în special ale articolului 62 alineatul (2) litera
(a) și ale articolului 66 38. Actul de constituire a fostei Agenții pentru Gestionarea Cooperării
Operaționale la Frontierele Externe l-a reprezentat Regulamentul Consiliului nr. 2007/200439, din 26
octombrie 2004. Regulamentul (UE) 2016/1624 40prin care Agenția a fost reorganizată sub o nouă
denumire, respectiv Agenția Europeană a Poliției de Frontieră și Gărzii de Coastă , deși păstrează
același acronim Frontex. Noul Regulament introduce o schimbare a conceptului de management al
frontierelor externe ale UE, o schimbare instituțională și introduce două noutăți în controlul
frontierelor externe: intervențiile de urgență și un mecanism de tratare a plângerilor în contextul
respectării drepturilor fundamentale ale omului.
2.5.2.3 Domenii de activitate și sarcini
Frontex a fost înființată cu scopul de a întări și eficientiza cooperarea între autoritățile

naționale de frontieră. Unul dintre cele mai importante instrumente la dispoziție Frontex este
reprezentat de operațiunile comune. Acestea sunt operațiuni bazate pe date și informații în cadrul
cărora Frontex își planifică să coordoneze și să realizeze operațiuni comune utilizând echipamente și
personal detașat la agenție de către SM. Operațiunile comune sunt planificate și implementate pe baza
Raportului Anual de Analiză a Amenințărilor (ARA)41. Activitatea de bază a Frontex este
managementul informațiilor.
2.5.2.4 Analiza noilor prevederi ale Regulamentului Frontex
Reflectând schimbările geopolitice intervenite în ultimii 3 ani, regulamentul Frontex 42

acordă prioritate ridicată managementului frontierelor precum și redobândirii și păstrării controlului
frontierelor din perspectiva afluxului de imigranți. Noua agenție Frontex este formată din vechea
agenție Frontex căreia i se adaugă autoritățile de frontieră și gardă de coastă naționale. Deși SM au
în continuare principala responsabilitate pentru gestionarea frontierelor, se accentuează rolul și
responsabilitatea Frontex 43. Noul Regulament Frontex instituie o obligație de a coopera în situații
care necesită intervenția urgentă a SM unde a apărut situația de criză iar dacă SM nu întreprinde
măsurile necesare nu este nicio modalitate de a-l obliga împotriva voinței sale să le întreprindă sau să
permită echipelor Frontex să intervină. Singura sancțiune pare a fi excluderea temporară din spațiul
Schengen. Nu am putea spune că Regulamentul 2016/1624 a schimbat fundamental Agenția ci mai
mult că aceasta a evoluat pentru a face față provocărilor prezentului.
2.5.3 INTERPOL
2.5.3.1 Gestionarea cooperării internaționale prin Interpol
38
Hélène Jorry, Construction of a European Institutional Model for Managing Operational Cooperation at the EU’s
External Borders: Is the FRONTEX Agency a decisive step forward?, CEPS, Research Paper No. 6, March 2007, p. 9
39
Consiliul Uniunii Europene, Regulamentul Consiliului (EC) nr. 2007/2004 din 26 octombrie 2004 de instituire a
Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii
Europene, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L349, 25 noiembrie 2004
40
Regulation (EU) 2016/1624 of the European Parliament and of the Council of 14 September 2016 on the European
Border and Coast Guard and amending Regulation (EU) 2016/399 of the European Parliament and of the Council and
repealing Regulation (EC) No 863/2007 of the European Parliament and of the Council, Council Regulation (EC) No
2007/2004 and Council Decision 2005/267/EC, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L 251, 16.09.2016
41
Acronim en., ARA - Annual Risk Analysis Report
42
Regulation (EU) 2016/1624, art. 1, art. 4 și art. 15
43
idem, art. 5
Principala misiune asumată a organizației este „prevenirea și combaterea

infracționalității prin dezvoltarea cooperării și inovării în chestiuni polițienești și de securitate ”44.
Scopul principal al Interpolului este de a furniza instrumentele și serviciile necesare precum și
canalele de comunicații agențiilor de poliție din întreaga lume pentru ca aceștia să-și realizeze
activitățile în mod eficient45. Structura organizațională a Interpol este neoficial divizată în două părți
principale: organismele deliberative oficiale care stabilesc politicile și departamentele operaționale
permanente46. Structurile de stabilire a politicilor sunt Adunarea și Comitetul Executiv.
Departamentele operaționale permanente sunt Secretariatul General, Birourile Naționale Centrale
(BNC), Birourile Regionale Interpol. Fără a ignora celelalte componente ale Interpolului, organele
reale de implementare sunt Birourile Naționale și Secretariatul General. Organizația utilizează patru
instrumentepentru atingerea scopului de coordonare a politicilor. Primul instrument în reprezintă
Constituția, care a trecut printr-o reformare importantă în 1956 și apoi a rămas relativ neschimbată
cu excepția unor adăugiri de natură tehnică și a unor amendamente 47. Al doilea instrumentdezvoltat
de către Interpol este unul legal și a fost creat pentru a furniza asistență oricărui stat care dorește să
se implice în activități de cooperare polițienească bilaterală. Al treilea instrument nu este un
mecanism special creat ci mai degrabă o structură de implementare practică. Interpol depune eforturi
de promovare a relațiilor interpersonale și a comunicării directe între oficiali din domeniul polițienesc
din statele partenere prin intermediul unor conferințe la nivel înalt, grupuri de lucru operaționale și
simpozioane. Ultimul instrumentîl reprezintă metodele prin care se realizează schimbul de informații.
2.5.3.2 Rolul Interpol în cooperarea polițienească europeană
Conferințele regionale reprezintă un forum de întâlnire pentru ofițerii din cadrul BNC-
urilor Interpol pentru a discuta subiecte comune de interes polițienesc la nivel regional. Conferințe
48
regionale sunt organizate în mod regulat de către Interpol în Europa , Africa, America și Asia.
Interpolul a fost în esență o creație europeană care ulterior a fost extinsă la nivel internațional. Interpol
și UE lucrează strâns împreună în domenii de interes mutual, punând în comun resurse și expertiză și
abordând în comun, unitar, provocările la adresa comunității de aplicare a legii. În anul 2007, Interpol
a deschis un birou pentru un ofițer de legătură la sediul Europol din Haga pentru a dezvolta cooperarea
și comunicarea între cele două organizații cu privire la proiecte comune aflate în derulare și pentru a
analiza criminalitatea și datele privind aceasta. Cooperarea extinsă și amplă dintre Interpol și UE a
condus în anul 2009 la deschiderea Biroului Reprezentantului Special al Interpol la Uniunea
Europeană (SRIEU49).
2.5.4 EUROJUST
Eurojust sau Unitatea Europeană de Cooperare Judiciară a fost înființată în anul 2002 cu
scopul de a întări eficiența autorităților naționale de investigare și urmărire penală în combaterea
criminalității transfrontaliere organizate din cadrul Statelor Membre UE. Eurojust furnizează suport
direct în timpul realizării unor acțiuni judiciare prin întâlniri ale experților în cadrul unor centre de
coordonare și care asistă în luarea măsurilor necesare admisibilității probelor în diferite jurisdicții,
realizarea mandatelor de arestare europeană și răspund altor solicitări de asistență judiciară.
2.5.5 Agențiaeu-LISA
44
http://www.interpol.int/About-INTERPOL/Overview, accesat la 02.10.2016
45
ibidem
46
McKenzie, I. K., Law, Power, and Justice in England and Wales, Greenwood Publishing Group, 1998, p. 96
47
Barnett M, Coleman L., Designing Police: Interpol and the Study of Change in International Organizations,
International Studies Quarterly (2005) 49, p. 609
48
Conferința Regională Europeană este la cea de-a 45-a organizate în anul 2017
49
Acronim en., SRIEU - Office of the Special Representative of INTERPOL to the European Union
Eu-LISA este responsabilă de gestionarea operațională pe termen lung a Sistemului de

Informații Schengen din a doua generație (SIS II)50, a Sistemului de Informații privind Vizele (VIS)51
și a sistemului EURODAC52.
Sarcina principală a eu-LISA este de a asigura funcționarea eficientă, sigură și continuă
a sistemelor informatice. De asemenea, agenția este responsabilă pentru adoptarea măsurilor necesare
pentru a asigura securitatea sistemelor și securitatea datelor.
2.6 Alte organisme UE de cooperare polițienească
2.6.1 CATS
CATS este format din înalți oficiali care sunt activi în domeniul Justiției și Afacerilor
Interne cărora li se adaugă un reprezentant al Comisiei. Aceștia au responsabilitatea de a emite opinii
din proprie inițiativă sau la solicitarea Consiliului cu privire la domeniile pentru care Consiliul este
competent și de a pregăti discuțiile din cadrul Consiliului privind cooperarea polițienească și judiciară
și privind adaptarea mutuală a prevederilor din domeniul penal din SM. CATS coordonează
activitatea unor grupuri de lucru specializate cum ar fi Grupul de Lucru privind Legislația Penală
(DROIPEN), Grupul de Lucru privind Aplicarea Legii (LEWP), Grupul de Lucru privind Schimbul
de Informații și Protecția Datelor (DAPIX) și Grupul de Lucru privind Terorismul (TWP).
2.6.2 Comitetul strategic privind imigrația, frontiere și azil (SCIFA)
Comitetul strategic privind imigrația, frontiere și azil are o funcție similară cu cea a
CATS. SCIFA coordinează activitatea grupurilor de lucru ale Consiliului din domeniul imigrației și
azilului dar este subordonată COREPER. Comitetul gestionează în principal 53: probleme orizontale
și transversale, propuneri legislative importante din punct de vedere politic precum și inițiative fără
caracter legislativ.
2.6.3 European Police Chiefs Task Force (EPCTF)
Ședințele periodice ale acestui grup de lucru asigură contribuția imediată a SM ale UE și
a forțelor de poliție care acționează la nivel local precum și un nivel strâns de cooperare. În cadrul
reuniunilor Grupului de lucru, sunt discutate aspecte reale pentru toate sau majoritatea statelor, se iau
în considerare soluțiile posibile de soluționare, sunt avute în vedere noi documente UE în domeniul
aplicării legii, se prevăd tendințe de criminalitate și de dezvoltare polițienească.
2.6.4 Law Enforcement Working Party (LEWP)
LEWP este un grup de lucru pregătitor al Consiliului UE care participă la procesele

legislative ale UE. Principalele activități ale acestui grup de lucru sunt legate de discutarea
propunerilor legislative ale Comisiei Europene în domeniul aplicării legii și de crearea mijloacelor
50
Regulation (EC) No 1987/2006 of the European Parliament and of the Council of 20 December 2006 on establishment,
operation and use of the second generation Schengen Information System (SIS II), Official Journal L381, 28.12.2006;
Council Decision 2007/533 JHA of 12 June 2007 on the establishment, operation and use of the second generation
Schengen Information System (SIS II), Official Journal, L205, 07.08.2007
51
Regulation (EC) No 767/2008 of 9 July 2008 of the European Parliament and the Council concerning the Visa
Information System (VIS) and the exchange of data between member States on short-stay visas (VIS Regulation), Official
Journal, L218, 13.08.2008
52
Council Regulation (EC) No 2724/2000 of 11 December 2000 concerning the establishment of `EURODAC` for the
comparison of fingerprints for the effective application of the Dublin Convention, Official Journal, L316, 15.12.2000
53
http://www.consilium.europa.eu/en/council-eu/preparatory-bodies/strategic-committee-immigration-frontiers-asylum,
accesat la 14.12.2016
care ar facilita cooperarea practică a instituțiilor de aplicare a legii la nivelul UE. LEWP se ocupă de
cooperarea polițienească în sens larg, printre altele, în domeniul sistemelor informatice și de
comunicații, securizarea evenimentelor sportive, activitățile ofițerilor de legătură și sarcinile CEPOL.
2.6.5 Standing Committee on Internal Security (COSI)
Comitetului permanent pentru cooperare operațională în domeniul securității interne

(COSI) facilitează, promovează și consolidează coordonarea acțiunilor operaționale ale SM ale UE
legate de securitatea internă a UE. COSI se concentrează în special pe facilitarea, promovarea și
coordonarea cooperării dintre organizațiile și agențiile UE relevante 54. De asemenea, COSI trebuie
să aprobe planurile anuale ale organizațiilor respective și să dezvolte planuri de acțiune strategice
pentru a identifica modalitățile prin care cooperarea dintre agențiile și Statele membre poate fi
îmbunătățită. Toate organizațiile și agențiile UE cu atribuții în domeniul cooperării judiciare și
polițienești transfrontaliere, inclusiv Europol, trebuie să raporteze în mod regulat către COSI55.
2.7 Cooperarea polițienească regională și bilaterală
2.7.1 Centrul sud-est european de aplicare a legii – SELEC
SELEC56reprezintă o inițiativă de colaborare a 13 state 57din regiunea sud-est europeană

ce are drept scop întărirea cooperării în domeniul prevenirii și combaterii fenomenului infracțional,
inclusiv a criminalității grave și organizate, dacă acesta aparent implică elemente transnaționale
58
precum și furnizarea suportului mutual între statele membre . SELEC a fost înființat în baza
59
Convenției semnate la București la 9 decembrie 2009 fiind continuatorul Centrului SECI 60de la
care a preluat capabilitățile strategice și operaționale.
2.7.2 Convenția de Cooperare Polițienească pentru Sud-Estul Europei (PCC-SEE)
Convenția de cooperare polițienească pentru Europa de Sud-Est (PCC SEE) s-a născut
din dorința țărilor din Europa de sud-est de a-și uni forțele și de a aborda într-o manieră mai eficientă
și mai cuprinzătoare provocările pe care le reprezintă pentru regiune criminalitatea gravă și
organizată. La 5 mai 2006, în timpul Președinției austriece a UE, miniștrii de interne din Albania,
Bosnia și Herțegovina, Macedonia, Moldova, Muntenegru, România și Serbia au semnat la Viena
Convenția de cooperare polițienească pentru Europa de sud-est . După încheierea procesului de
ratificare, Convenția a intrat în vigoare la 10 octombrie 2007. Dispozițiile Convenției prevăd un cadru
legal pentru o cooperare polițienească extinsă între părțile contractante.
2.7.3 Cluburile interpolițienești
2.7.3.1 Police Working Group On Terrorism- PWGT
Principala sarcină a Grupului este de a facilita schimbul regulat și non-stop de informații

privind amenințările teroriste ce sunt prezente pe teritoriul Europei prin propriile canale criptate sau
54
Consolidated Version of the Treaty on the Functioning of the European Union (2010) OJ C83/74, Title V Article 71
55
Europol, General Report on Europol Activities, p. 56
56
Acronim en., SELEC - Southeast European Law Enforcement Center
57
România, Bulgaria, Ungaria, Croația, Slovenia, Albania, Bosnia Herțegovina, Grecia, Macedonia, Moldova,
Muntenegru, Serbia și Turcia
58
art. 2 din Convenția SELEC
59
Ministerul Administrației și Internelor, Convenția pentru Stabilirea Centrului Sud-Est European de Aplicare a Legii,
09.12.2009, publicată în M. Of. din 07.10.2011
60
Acronim en., SECI – South East European Cooperation Initiative
deschise de comunicare și de a promova detașarea ofițerilor în celelalte state participante61. De regulă

de două ori pe an, PWGT se reunește în cadrul unor grupuri de lucru în cadrul cărora sunt discutate
probleme curente și strategii de acțiune pentru viitor.
2.7.3.2 Grupul de combatere a terorismului (CTG)
Grupul de combatere a terorismului (CTG)62 este un derivat al Clubului de la Berna fiind

un forum de împărtășire a informațiilor între cele 28 de state membre UE, la care se adaugă Elveția
și Norvegia și care se concentrează în mod specific asupra schimbului de informații și date în lupta
împotriva terorismului.
2.7.3.3 Grupul Cross Channel
Comunitatea de informații Cross Channel (CCIC63) este o alianță regională între agențiile
de aplicare a legii care operează în zona geografică a Canalului Mânecii – Marea Nordului, respectiv
între Marea Britanie și statele continentului european din imediata vecinătate a acesteia. Prin
schimbul de informații și prin furnizarea de contacte-cheie, CCIC poate sprijini în mod activ
activitatea operațională în ceea ce privește traficul de ființe umane, traficul de droguri, imigrația
ilegală și criminalitatea transfrontalieră în ceea ce privește transportul de călători și mărfuri.
2.7.3.4 Forumul de la Salzburg
Forumul de la Salzburg este o organizație regională pentru discuții și cooperări

multilaterale privind provocările de securitate internă. Forumul de la Salzburg operează în domeniile
gestionării frontierelor, migrației legale și ilegale, politicii traficului, protecției martorilor, educației
și formării polițienești, gestionării crizelor, documentelor de călătorie, evenimentelor majore,
schimbului de date ADN și prevenirii terorismului.
2.7.4 Cooperarea Nordică
Cooperarea nordică se bazează pe aspecte culturale, istorice și contexte naționale comune

precum și recunoașterea reciprocă a autorităților de aplicare a legii. În acest cadru se desfășoară o
intensă cooperare polițienească și vamală ce are o bază limitată în acorduri formale sau cadre
legislative.
2.7.5 Centrele de Cooperare Polițienească și Vamală
Centrele de Cooperare Polițienească și Vamală (CCPV) sunt de regulă amplasate în

vecinătatea frontierelor statelor participante, fie la granița dintre două SM ale UE fie la granița dintre
un SM și un stat terț UE. Misiunea principală a acestora este de a sprijini serviciile operative și de a
facilita schimbul transfrontalier de informații între SM implicate. CCPV sunt astfel un instrument
local și regional important pentru schimbul rapid de informații și pentru culegerea datelor operative.
2.7.6 Grupul de acțiune pentru criminalitatea organizată în Regiunea Mării Baltice
Grupul de acțiune reprezintă o rețea destinată cooperării operaționale și nu un organism

permanent. Țările participante la acesta sunt: Danemarca, Suedia, Norvegia, Finlanda, Islanda,
Estonia, Letonia, Polonia Lituania, Germania și Rusia. Grupul de acțiune asigură cooperarea
operațională între statele parte precum și între acestea și autorități de aplicare a legii din state terțe,
conform scopurilor operaționale ale acestuia. De asemenea, Grupul de acțiune cooperează
61
Benyon J., Turnbull L., Willis A., Woodward R, Beck A., op.cit. 1993, p. 188
62
Acronim en., CTG – Counter Terrorist Group
63
acroonim en., CCIC – Cross Channel Intelligence Community
îndeaproape și cu organisme și instituții ale UE precum Europol, Eurojust, Interpol, FRONTEX și

Comisia Europeană.
CAPITOLUL 3 SCHIMBUL DE DATE ȘI INFORMAȚII POLIȚIENEȘTI LA NIVELUL

UE
3.1 Introducere
Interesul de a schimba informații a reprezentat un factor motivator important pentru

dezvoltarea cooperării polițienești odată cu începutul secolului 20. La momentul respectiv, când
organizațiile polițienești au început să pună la punct o serie de inițiative de cooperare, unul dintre
motivele principale l-a reprezentat dorința de a schimba date și informații de interes reciproc, în
special privind persoane ce încălcau o serie de legi fundamentale ale statului și/sau amenințau ordinea
socială.
3.2 Instrumente legislative
3.2.1 Instrumente legislative europene
Statele Membre UE schimbă date și informații utile autorităților de aplicare a legii pe

baza instrumentelor legale UE și diferitelor acorduri bilaterale și multilaterale. Principala sursă de
legislație UE o constituie Tratatele UE iar dintre acestea un rol important este ocupat de TFEU care
include prevederi privind cooperarea polițienească64și schimbul de informații 65. În ultimii ani au fost
adoptate numeroase acte legislative și înființate canale de comunicare care au permis existența unor
multiple mijloace de colectare, procesare și schimb de date și informații între autoritățile naționale și
alți actori comunitari în domeniul justiției, libertății și securității. Principalele instrumente legale
existente la nivel comunitar reglementează sistemele informatice, bazele de date, rețelele de
comunicare și schimbul de informații destinate investigațiilor penale și datelor operative.
3.2.2 Instrumente legislative românești
Pentru a fi aplicat de organele de aplicare a legii naționale, cadrul legislativ existent la

nivelul UE, trebuie transpus în legislația națională. În cele mai multe cazuri astfel de transpuneri nu
sunt decât simple ratificări formale a acordurilor, tratatelor, convențiilor sau a altor instrumente
legislative. În alte situații însă sunt necesare modificări legislative naționale, crearea unor instituții/
organisme/structuri care să întreprindă o serie de activități și care să aplice prevederile legislative la
care România a devenit parte și pe care le-a angajat la nivel internațional. Mai mult, în unele cazuri,
pentru aplicarea internă a unui act internațional este necesară modificarea și adaptarea unei întregi
suite de prevederi legislative interne.
4.3. Tipuri de date tranzacționate
Schimburile transfrontaliere de informații între agențiile de aplicare a legii pot fi împărțite

în mai multe tipuri. Cele mai cunoscute sunt cele schimburile tradiționale de informații și date privind
persoane, vehicule, arme de foc, tranzacții financiare și date bancare, comunicații etc. prin diferite
canale de comunicare (Interpol, Europol, SIRENE etc.). De importantă din ce în ce mai mare sunt
schimburile automate de date și identificare prin sistemele „ hit/no-hit”66. În general, datele și
informațiile sunt în special tranzacționate prin intermediul unor autorități centrale și/sau centre
naționale de contact (de exemplu Birouri Naționale Interpol, Unități Naționale Europol, SIRENE) iar
canalele de comunicare utilizate sunt frecvent combinate și suplimentate cu diferite tipuri de canale
64
art. 87.1 TFEU
65
art. 88.2 TFEU
66
hit/non-hit – concordanță/neconcordanță. Expresie ce este utilizată uzual pentru sistemele automate de interogare a
bazelor de date în format digital
adiționale cum ar fi centre de cooperare între Poliție și Vamă, centre de cooperare polițienească,
ofițeri de legătură, echipe comune de investigații etc.
3.4. Schimbul de date în formă centralizată și descentralizată
3.4.1 Abordarea centralizată a schimbului de date
Avantajele principale ale bazelor de date centralizate îl reprezintă volumul foarte mare de
date și informații disponibile precum posibilitatea accesării directe a acestora fără a fi necesară
autorizarea fiecărei solicitări în parte. Sistemul Informatic Schengen (SIS) a europenizat căutările
polițiilor prin posibilitatea efectuării unei căutări în baza de date centrală SIS conectată la bazele de
date ale polițiilor naționale. Bazele de date ale Europol sunt mai puțin relevante pentru activitățile
polițienești curente ale SM. Europol are două tipuri principale de baze de date: Sistemul Informatic
Europol 67 și Fișierele Analitice de Lucru 68care sunt baze de date specifice destinată analizării unor
date „conexe” activităților infracționale. Bazele de date centralizate au suferit în timp un proces de
„instituționalizare” ca parte a unei tendințe de a atribui competențe administrative europene unor
agenții UE mai mult sau mai puțin independente.
3.4.2 Abordarea descentralizată a schimbului de date
Autoritățile de aplicare a legii folosesc pentru schimbul de date și informații și o serie de

rețele formale și informale. Ofițerii de legătură pe care Statele Membre îi trimit la Europol și cei pe
care îi detașează în alte state reprezintă una dintre cele mai importante mijloace de colaborare
orizontală. O abordare similară a fost adoptată și în cazul Eurojust-ului69unde schimbul de informații
este atributul delegaților SM. Sistemul Informatic European al Cazierelor Judiciare (ECRIS) este
destinat schimbului de informații conținute în evidențele judiciare ale polițiilor naționale. Datele
transferate prin ECRIS sunt stocate în bazele de date ale fiecărui SM fără a fi realizată o bază de date
centralizată la nivel european 70. Deciziile Prüm, sunt tot un mijloc descentralizat de cooperare ce
permite accesul direct online la bazele de date ale altor SM printr-un sistem hit/no-hit71.
CAPITOLUL 4 CANALE DE COMUNICARE ȘI FLUXURI DE INFORMAȚII
În cadrul SM există o varietate de canale de comunicare destinate schimbului de

informații transfrontaliere: bilaterale, multilaterale și centralizate la nivelul comunității europene,
fiecare în concordanță cu scopurile pentru care a fost creat.
4.1. Canale de comunicare ale poliției
4.1.1 Punctele Naționale de Contact
La nivelul tuturor SM există servicii non-stop care pot primi în orice moment solicitări
de asistență și pot răspunde acestora sau transmit solicitările autorităților competente să răspundă.
Modul de organizare al PNC diferă în funcție de organizare administrativă centralizată (de ex. Franța,
67
Council Decision 2009/371/JHA, art. 11 – 13
68
Idem, art. 14 – 16
69
Consiliul Uniunii Europene, Decizia 2009/426/JAI, op. cit., L138, 04.06.2009
70
Consiliul Uniunii Europene, Council Decision on the establishment of the European Criminal Records Information
System (ECRIS) in application of Article 11 of Framework Decision 2008/…/JHA, 14571/08, 20 ianuarie 2009,
Bruxelles, art. 3 (2)
71
L. Hempel, M. Carius, C. Ilten, op.cit., p. 31 – 39
România), regionalizată (de ex. Marea Britanie) sau federativă (de ex. Germania) a statelor. În
practică, diferite unități și agenții sunt responsabile de diferite aspecte ale cooperării naționale
polițienești și de aplicare a legii și astfel se impune necesitatea existenței unui singur punct de contact.
Autoritatea centrală specializată în schimbul de informații și cooperare internațională polițienească
din România este Centrul de Cooperare Polițienească Internațională (CCPI)72din cadrul IGPR.
4.1.2 Cooperarea operațională Europol
Comunicarea cu Europol are loc întotdeauna prin Unitățile Naționale Europol care pot
face schimb de informații unele cu altele în mod direct sau le înaintează propriilor ofițeri de legătură
Europol. În cadrul Europol, schimbul de informații și date operative are loc prin intermediul unor
sisteme de schimb diferite care coexistă și operează permanent. Acestea sunt: 73Sistemul Electronic
de Informații (EIS74), SIENA șiPlatforma Europol a Experților (EPE).
4.1.3 Schimbul de informații prin intermediul Interpol
Sistemul I-24/7 al Interpol este un sistem global de comunicare care conectează lucrătorii
forțelor de poliție din Statele Membre, funcționând permanent pentru a furniza canale securizate de
comunicare pentru cei 190 de membri 75. Scopul sistemului este de a permite și ușura schimbul de
informații privind infractorii și activitățile lor infracționale. „Dashboard-ul” I-24/7 este un canal unic
care oferă acces la bazele de date Interpol și conține o multitudine de informații avansate ce privesc
diverse probleme legate de criminalitate. În prezent Interpol dispune de 11 baze de date accesibile
permanent76pentru orice membru, respectiv 77: nominală, notificări, documente de călătorie furate sau
pierdute (SLTD 78), imagini privind exploatarea sexuală a copiilor, amprente, profile ADN, arme de
foc, opere de artă furate, luptători teroriști străini, autovehicule furate, și documente administrative
furate. Centrul de Comandă și Coordonare (CCC) al Interpolului funcționează ca un punct de contact
pentru orice țară membră care se află într-o situație de criză și/sau cu caracter terorist.
4.1.4 SIS și SIRENE
Sistemul de Informații Schengen (SIS) a fost realizat din dorința SM de a crea un spațiu
fără controale la frontierele lor interne, facilitând în același timp circulația persoanelor în afara
frontierelor externe 79. Dezvoltat și operat inițial într-un cadru interguvernamental, Sistemul de
Informații Schengen inițial (SIS I) a fost în funcțiune din 1995 până la lansarea SIS II în 2013. Agenția
eu-LISA administrează SIS II și o menține operațional 24 de ore din 24, permițând autorităților
naționale să schimbe și să facă schimb de informații în mod constant.
4.1.5 Ofițerii de legătură
Ofițerii de legătură sunt delegați ai un stat care își desfășoară activitatea pe teritoriul unui
alt stat unde sunt staționați și au rolul de punct de legătură între organismele de aplicare a legii din
cele două state. În ciuda faptului că au și acționează în multe roluri formale, ofițerii de legătură
72
înființat prin Ordonanța de urgență nr. 103/2006, privind unele măsuri de facilitare a cooperării polițienești
internaționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 1019 din 21.12.2006
73
https://www.europol.europa.eu/activities-services/services-support/information-exchange, accesat la 18.02.2017
74
Acronim en., EIS – Europol Informatic System (Sistemul informatic Europol)
75
http://www.interpol.int/en/About-INTERPOL/Priorities, accesat la14.02.2016
76
cu excepția bazei de date Imagini privind exploatarea sexuală a copiilor și a platformei IBIN
77
Cu excepția situațiilor în care este specificat altfel, toate informațiile și datele prezentate sunt furnizate oficial de
Interpol prin intermediul documentului „Interpol – FACT SHEET Databases”, COM/FS/2017-02/GI-04
78
Acronim en., SLTD – Stolen and Lost Travel Documents
79
Convention implementing the Schengen Agreement [...], op. cit., L 239, 22.9.2000, p. 19
acționează în multe cazuri și informal prin facilitarea directă și rapidă a solicitărilor de date și
informații, asigurarea materialului probatoriu, investigații, rețineri și arestări și extrădări80.
4.1.6 EUROSUR
Eurosur este o platformă de schimb de informații concepută pentru a îmbunătăți

gestionarea frontierelor externe ale UE și care a început să devină operațională gradual începând cu
decembrie 2013. Eurosur permite distribuirea aproape în timp real a datelor legate de frontiere între
membrii rețelei. Eurosur implică o platformă informatică comună care permite autorităților
participante să vadă instantaneu și să evalueze situația la și peste granița externă a UE, cu trei niveluri
de informare - evenimente, informații operaționale și analize.
4.1.7 FADO
FADO reprezintă un sistem computerizat de arhivare a imaginilor creat de Consiliu 81cu

scopul de a sprijini combaterea imigrației ilegale și criminalitatea organizată. Scopul acestuia este de
a facilita schimbul prin mijloace computerizate și într-un interval de timp foarte scurt a informațiilor
pe care le posedă SM ale UE privind documente autentice, falsificate și contrafăcute.
4.1.8 Sistemul de informații V.I.S.
Sistemul de Informații privind Vizele (VIS) permite țărilor care fac parte din spațiul
Schengen să facă schimb de informații cu privire la vize. Este un sistem informatic pe scară largă,
gestionat de eu-LISA, care ajută politica comună în materie de vize a UE și ajută la controalele la
frontieră și la cooperarea concretă în Europa. Sistemul permite autorităților naționale să acceseze și
să vadă datele, inclusiv amprentele papilare, pentru vizele de scurtă ședere pentru spațiul Schengen.
4.1.9 EURODAC
Eurodac82este un sistem informatic pe scară largă, compus dintr-o bază de date

centralizată administrată de eu-LISA, care contribuie la gestionarea cererilor de azil în Europa
începând din 2003 prin stocarea și procesarea amprentelor papilare ale solicitanților de azil și ale
imigranților ilegali care au intrat într-o țară europeană.
4.2 Canale de comunicare ale autorităților vamale
Autoritățile vamale au o colaborare extinsă cu autoritățile de poliție precum și cu Interpol

și Europol iar acest fapt se datorează în mare măsură faptului că infracțiunile vamale implică frecvent
componente de criminalitate organizată din sfera de competență a Europolului.
4.2.1 Sistemele informatice vamale
Convenția privind Sistemul Informatic Vamal (CIS) autorizează realizarea unui sistem de
informații pan-european și crearea unui registru de investigații penale în domeniul vamal. Comisia
Europeană a dezvoltat un sistem și o platformă accesibilă online denumită Mutual Assistance Broker
(MAB) care permite schimbul securizat de informații privind mișcările ilicite, suspectate sau
80
Block L., Bilateral Police Liaison Officers: Practices and European Policy, Journal of Contemporary European
Research, volumul 6, ediția 2, 2010, p. 196
81
Consiliul Uniunii Europene, Joint Action of 3 December 1998 adopted by the Council on the basis of Article K.3 of
the Treaty on European Union concerning the setting up of a European Image Archiving System (FADO), 98/700/JHA,
Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, L333, 09.12.1998
82
Acronim en. Eurodac – EUROpean Asylum DACtyloscopy
constatate, de bunuri și de numerar care intră sau ies din UE, eliminându-se necesitatea de a se duplica
în mod exagerat înregistrarea datelor și respectându-se, totodată, normele privind protecția datelor83.
4.2.2 FIU-NET
Unitățile de Informații Financiare (FIU-NET) ale SM reprezintă un instrument adoptat de

Consiliul destinat organizării schimbului de informații între SM în scopul combaterii spălării banilor
și, ulterior, finanțării terorismului 84. Rețeaua FIU-NET a fost realizată în anul 2002 și funcționează
ca o aplicație descentralizată pe rețeaua s-TESTA 85. Rolul FIU a fost extins pentru a cuprinde și
primirea, analiza și difuzarea rapoartelor privind tranzacțiile suspecte în legătură cu spălarea banilor
și finanțării terorismului86.
4.3 Canale de comunicare bilaterale și regionale
Acordurile bilaterale de cooperare între SM ale UE definesc cooperarea în diverse

domenii ce intră în sfera de competență ale autorităților de aplicare a legii. Diferite tipuri de
documente legislative formează baza cooperării bilaterale, respectiv: tratate, acorduri, acorduri de
cooperare, memorandumuri de înțelegere, protocoale, declarații comune etc. Acordurile de cooperare
bilaterală pot fi realizate la nivel național și/sau la nivel regional iar în unele sunt implicate și state
terțe UE.
4.3.1 Sistemul de schimb pentru informații legale (ESLI)
Sistemul de schimb pentru informații legale este utilizat pentru schimbul de informații
între Olanda, Belgia și Germania și permite utilizatorilor să înregistreze o solicitare privind persoane,
incidente, vehicule etc. și să o expedieze omologilor dintr-un alt stat prin intermediul unor canale de
comunicare securizate.
4.3.2 Linguanet
Linguanet a fost inițial dezvoltat pentru forțele de poliție și de intervenție iar ulterior a
fost dezvoltat devenind un sistem de mesagerie specială pentru comunicarea transfrontalieră între
forțele de poliție, unitățile de pompieri, serviciile de ambulanță și medicale, paza de coastă și unități
pentru situații de urgență din Belgia, Franța, Olanda, Spania, Marea Britanie, Danemarca și
87
Germania .
4.3.3 COASTNET
COASTNET este un sistem de transmitere electronică a datelor utilizat de către

Cooperarea privind Controlul Frontierelor Regiunii Mării Baltice88. Scopul principal al COASTNET
este de a permite schimbul de informații privind activitățile ilegale la frontierele maritime cum ar fi
83
Comisia Europeană, Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social
European, Comitetul Regiunilor și Curtea De Conturi privind strategia antifraudă a comisiei, COM(2011) 376 final,
Bruxelles, 24.6.2011, p. 6
84
Consiliul Uniunii Europene, Council Decision 2000/642/JHA of 17 October 2000 concerning arrangements for
cooperation between financial intelligence units of the Member States in respect of exchanging information, Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene, L 271, 24.10.2000, p. 4.
85
http://www.fiu.net/, accesat la 09.12.2016
86
Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Directiva 2005/60/CE din 26 octombrie 2005 privind prevenirea
utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L
309, 25.11.2005 p. 15 (A treia directivă privind combaterea spălării banilor)
87
http://www.prolingua.co.uk/Linguanet/, accesat la 14.11.2015
88
http://www.cbss.org/civil-security-the-human-dimension/border-control-cooperation/, accesat la 14.11.2015
imigrația ilegală, contrabanda de bunuri, falsificarea documentelor, furtul echipamentelor navale,

protecția zonelor piscicole, protecția mediului, navigația și securitatea.
4.4 Utilizarea și prioritatea canalelor de comunicare
Selecția canalului de comunicare utilizat este realizată de structurile centrale ale

autorităților. Când o solicitare este recepționată prin intermediul unui canal de comunicare răspunsul
este aproape întotdeauna expediat prin intermediul aceluiași canal și doar în cazuri excepționale prin
intermediul altuia. Selecția canalelor de comunicare este reglementată de Manualul de Bune Practici
privind Unitățile de Cooperare Internațională la Nivel Național 89care definește criteriile de selecție
între diferite canale de comunicare internațională (SIRENE, ENU, BNC, EIS) sau unități de aplicare
a legii bilaterale sau interne, cum ar fi ofițeri de legătură, în funcție de tipul de informații solicitate
sau tranzacționate.
4.5 Metode formale și informale de comunicare
Schimburile informale sunt aproape întotdeauna urmate de solicitări formale și este astfel
posibil ca metodele informale să devină parte a procedurilor formale. Cooperarea informală de regulă
grăbește formularea răspunsurilor în cazul unor schimburi de informații existente sau întârziate.
Frecvent, schimburile informale privesc în special schimburi urgente de informații, de regulă prin
contact telefonic direct, iar în unele cazuri au loc contacte informale anterioare pentru a stabili ce
genuri de informații sunt disponibile într-un anume SM.
4.6 Aspecte ce afectează schimbul eficient de informații
4.6.1 Impedimente legale
Cerințele diferite ale multitudinii de sisteme legale ale SM afectează cu siguranță

cooperarea eficientă și rapidă între autoritățile de aplicare a legii, în special în ceea ce privește
interpretarea diferită a situațiilor când sunt necesare Scrisori Rogatorii. Schimbul de informații
clasificate reprezintă de asemenea o importantă problemă legislativă. Informațiile confidențiale sunt
dificil de tranzacționat cu autoritățile ale altor SM și de regulă numărul persoanelor cu autorizațiile
necesare accesării datelor este limitat. Un alt aspect privește legislațiile diferite privind protecția
datelor personale și accesul autorităților de aplicare a legii la aceste date. Obstacole legale sunt
prezente și în ceea ce privește aspectele procesual penale privind admisibilitatea probelor, audierea
martorilor, interceptarea comunicațiilor, gradul de protecție al martorilor (în special în cazul
infracțiunilor de criminalitate organizată) etc.
4.6.2 Probleme tehnice
Unele dintre aspectele majore ale acestor instrumente tehnice sunt reprezentate de
interoperabilitatea și conformitatea cu scopurile reale ale autorităților de aplicare a legii. Probleme
tehnice legate de incompatibilitate pot fi cauzate de: versiuni diferite ale programelor informatice,
dimensiunile atașamentelor din mesajele email, regulile de securitate și nivelurile tehnologice diferite
disponibile în cadrul autorităților SM.
4.6.3 Blocaje și întârzieri
Unul dintre cele mai comune motive pentru crearea unor întârzieri și, în unele cazuri a
blocajelor, este trimiterea unei solicitări către o autoritate a unui SM care nu este competentă să
răspundă cererii sau nu are acces la informațiile solicitate. Uneori acest aspect poate fi generat de
89
Consiliul Uniunii Europene, Manual of Good Practices concerning the International Police Cooperation Units at
National Level, 7968/08, Bruxelles, 4 aprilie 2008
competențele diferite pe care le au aceleași autorități de aplicare a legii în diferite SM. Supra-
clasificarea informațiile și datelor operative creează în unele cazuri probleme și afectează serios
diseminarea acestora. Un alt aspect care trebuie luat în considerare se referă la cunoașterea redusă a
sistemelor judiciare ale altor SM din partea unor autorități de aplicare a legii, în special privind modul
cum o solicitare de asistență poate avea cel mai bun rezultat și de ce anumite solicitări sunt formulate
într-un anume mod.
CONCLUZII
Rezumativ, se pot desprinde o serie de concluzii în urma studiului realizat în partea I a

prezentului studiu, respectiv:
 Sistemele de informații ar trebui să fie complementare. Suprapunerile ar trebui evitate iar
cele existente ar trebui eliminate. Lacunele trebuie abordate în mod corespunzător.
 Ar trebui să se urmărească o abordare modulară , care să utilizeze pe deplin evoluțiile
tehnologice și care să încorporeze principiile respectării vieții private încă din stadiul de proiectare.
 Respectarea deplină a tuturor drepturilor fundamentale, atât pentru cetățenii UE cât și
pentru resortisanții țărilor terțe, ar trebui asigurată de la început, în conformitate cu Carta Drepturilor
Fundamentale.
 Atunci când este necesar și posibil, sistemele informatice ar trebui să fie interconectate
și/sau interoperabileiar căutările simultane ale sistemelor ar trebui să fie facilitate.
PARTEA A II-A TRATATUL DE LA PRÜM

INTRODUCERE
Tratatul de la Prüm a fost primul instrument, sub forma unui tratat de drept internațional,
care a creat premisele unei colaborări polițienești automatizate între organele competente din statele
semnatare. Astfel, „organismul care dorește informația” dintr-un stat parte poate, prin intermediul
instrumentelor oferite de Tratat, să acceseze direct și automat „ organismul care deține informația”
dintr-un alt stat parte. Mai mult, poate căuta automatizat informația în cadrul tuturor organismelor
competente din toate statele semnatare ale Tratatului. Tratatul de la Prüm a fost denumit de ministrul
de interne al Austriei de la momentul respectiv, Günther Platter, adevărată „piatră de hotar” 90, fiind
primul mecanism de cooperare care a aplicat principiul disponibilității ca fundament al schimbului
de informații, unul dintre preocupările principale ale Programului de la Haga din 2004.
CAPITOLUL 1 PRÜM – UN NOU NIVEL DE COLABORARE EUROPEANĂ
1.1 Principiul disponibilității
1.1.1 Definiție
Principiul disponibilității91este definit în Programul de la Haga ca fiind ceea ce permite,

în cadrul Uniunii, unui ofițer de poliție al unui SM solicitant care are nevoie de informații pentru
îndeplinirea atribuțiilor sale să obțină aceste informații din alt SM solicitat: agenția sau autoritatea
din SM solicitat care deține informația solicitată o va pune la dispoziție pentru scopul declarat, luând
în considerare cerințele desfășurării investigației din SM solicitant. Încorporarea Tratatului Prüm în
aquis-ul UE este probabil cel mai concret exemplu privind principiul disponibilității.
1.1.2 Aplicarea și implementarea principiului disponibilității
Planul de acțiune al Consiliului și Comisiei privind implementarea Programului de la

Haga92a confirmat recunoașterea formală a inițiativei ce va permite transpunerea principiului
disponibilității, alături de altă propunere privind protecția datelor personale. Decizia-Cadru
2006/960/JAI din 18 decembrie 2006 este considerată ca fiind unul dintre primele instrumente de
implementare a principiului disponibilității și care a promovat cooperarea de la un nivel bilateral la
nivelul instituțional, cu implicarea agențiilor europene sau organizațiilor cum ar fi Europol. Decizia-
„simplificarea
cadru privea schimbului de date și informații între agențiile de aplicare a legii din SM
ale UE”.
1.2. Inițiativa suedeză
Publicată în anul 2004, imediat după adoptarea Programului de la Haga, Inițiativa

Suedeză93a exprimat îngrijorările existente la acea dată privind lipsa unor structuri și proceduri
comune pentru schimbul unor informații relevante între SM. Punctul de plecare l-a constituit ideea
90
Beratungen des Ständigen Unterausschusses des Hauptausschusses in Angelegenheiten der Europäischen Union,
XXIII., Montag, 24 September 2007, RAT 11005/07, http://www.parlament.gv.at/PAKT/VHG/XXIII/V/V_00003/
fnameorig_087632.html, accesat la 24.01.2017
91
Consiliul Uniunii Europene, op. cit., 2005/C 53, Capitolul III, p. 7
92
Council and Commission Action Plan implementing the Hague Programme on strengthening freedom, security and
justice in the European Union, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 2005/C 198, 12.08.2005
93
Consiliul Uniunii Europene, Initiative of the Kingdom of Sweden [....], 2004/C 281/04
„o autoritate de aplicare
că a legii a unui stat membru, care are autoritatea de a investiga o anume
infracțiune sau activitatea infracțională în acel stat, va avea dreptul să solicite și primească accesul
la informațiile înregistrate în alt stat care sunt necesare pentru investigație” 94.
1.3 Adoptarea Tratatului de la Prüm
Tratatul de la Prüm 95a fost semnat pe 27 mai 2005 în orașul german Prüm de către
reprezentanții a 7 SM respectiv: Germania, Franța, Olanda, Belgia, Luxemburg, Austria și Spania.
Pentru aplicarea practică a prevederilor Tratatului care erau destul de complicate din puncte de vedere
tehnic, la 5 decembrie 2005, s-a adoptatAcord
un „ de implementare tehnică și administrativă a
Tratatului de la Prüm” precum și o Anexă 97la acesta. Tratatul de la Prüm lasă deschisă posibilitatea
96
ca celelalte 18 SM să adere la regulile și practicile sale 98ceea ce de altfel s-a și realizat dar numai
parțial.
1.4 Direcțiile generale de cooperare instituite de Tratatul de la Prüm
1.4.1 Cooperarea pe baza schimbului de date
Scopul principal al adoptării Tratatului de la Prüm îl reprezintă schimbul direct și facil,

în mod automat, a trei categorii de date de interes polițienesc, respectiv a profilelor ADN, a datelor
dactiloscopice și a datelor privind înmatricularea vehiculelor (VRD99).
1.4.1.1. Schimbul de date genetice
Reglementarea schimbului de date genetice judiciare este realizată în art. 2 – 7 ale

100
Tratatului în cadrul cărora este precizată necesitatea creării unor baze de date cu profile ADN ,
compararea automată a profilelor genetice neatribuite, deci fără a se cunoaște persoana de la care
provin, în scopul identificării persoanelor cercetate pentru săvârșirea unor infracțiuni și pentru care
101
există un dosar penal. Căutările nu pot fi realizate „decât de la caz la caz” , obligatoriu cu
respectarea legislației naționale a statului care realizează căutarea și nu poate fi utilizată în scopul
unor acțiuni preventive, cum este posibil pentru alte tipuri de date.
1.4.1.2. Schimbul de date dactiloscopice
Schimbul de date dactiloscopice este reglementat în art. 8 – 11 a Tratatului într-un mod

relativ similar schimbului de date ADN. Astfel, are un loc un schimb de automat de date
dactiloscopice care nu cuprind date personale ci doar o referință alături de datele dactiloscopice
propriu-zise102. Schimbul de date are loc prin intermediul unui PNC care gestionează baza de date
94
Johnsson L. G., atașat de interne al Suediei la Bruxelles în 1998, Nygren F., The Swedish Initiative Management of
Information Exchange, Ministerul de Justiție al Suediei, Stockholm
95
Convention between the Kingdom of Belgium […], op.cit., 27 mai 2005
96
Consiliul Uniunii Europene, Administrative and technical implementing Agreement to the Prüm Convention, 5473/07,
Bruxelles, 22 ianuarie 2007;
97
Consiliul Uniunii Europene, Administrative and technical implementing Agreement to the Prüm Convention – List of
Annexes, 5473/07, Bruxelles, 22 ianuarie 2007
98
Balzacq T., Bigo D., Carrera S., Guild E., Security and the Two-Level Game: The Treaty of Prüm, the EU and the
Management of Threats, CEPS Working Document, no. 234/January 2006, p. 16
99
Acronim en. VRD – Vehicle registration Data
100
oarecum redundantă deoarece toate statele semnatare aveau deja baze de date de acest gen
101
art. 3, alin. 2 Tratatul Prüm
102
idem. art. 8
dactiloscopice și care rolul de a verifica fiecare hitfurnizat de sistem și de a lua o decizie finală cu
privire la existența unei identificări dactiloscopice103.
1.4.1.3. Schimbul de date VRD
Schimbul de date VRD este reglementat de art. 12 al Tratatului care permite efectuarea
automată de căutări în bazele de date ale celorlalte state semnatare cu respectarea legislației statului
care realizează căutarea. Interogarea bazelor de date se poate realiza exclusiv în cazuri concrete și
trebuie realizată pe baza numerelor complete de identificare a vehiculelor ori pe baza numerelor
complete ale plăcuțelor de înmatriculare104.
1.4.1.4 Schimbul de date operative
Prin intermediul unor PUC existente la nivelul fiecărui stat pot fi schimbate informații în
scopul menținerii ordinii și securității publice și prevenirii faptelor penale „în timpul manifestărilor
de mare anvergură de dimensiune transfrontalieră, în special în domeniul sportiv sau în raport cu
reuniunile Consiliului European” 105 .
1.4.2 Măsuri destinate prevenirii infracțiunile teroriste
Măsurile antiteroriste se referă la instituirea unui PUC prin intermediul căruia se vor
transmite la cerere sau, în cazuri deosebite, din oficiu date și informații cu privire la persoane față de
care există motive temeinice să se creadă că vor comite acte teroriste, conform legislație UE privind
combaterea terorismului 106. Datele trimise sunt date cu caracter personal care includ numele și
prenumele, data și locul de naștere al persoanei precum și descrierea faptelor ce a au condus la
prezumția comiterii unor acte teroriste. Însoțitorii de securitate la bordul aeronavelor sunt
reglementați în art. 17 al Tratatului care precizează că fiecare stat poate decide, conform politicii de
securitate aeriană proprie, cu privire la intervenția la bordul aeronavelor proprii a unor ofițeri de
poliție sau a altor „oficiali special pregătiți” 107care vor avea sarcina menținerii securității la bordul
aeronavelor.
1.4.3 Măsuri pentru combaterea imigrației ilegale
Cu privire la imigrația ilegală, textul Tratatului abordează problematica din două

perspective: înființarea unor consilieri pe problematica documentelor (art. 20 și art. 21) și asistența
în cazul repatrierilor (art. 23). Consilierii pe problematica documentelor sunt reglementați prin
trimitere la ofițerii de legătură pe problematica imigrației 108. Utilizarea acestora este la latitudinea
statelor participante, acestea putând să decidă dacă trimit astfel de consilieri „în statele sursă sau de
103
idem, art. 9, alin 2
104
idem, art. 12, alin. 1
105
preocuparea pentru siguranța și ordinea publică cu ocazia evenimentelor sportive face de altfel obiectul unei multitudini
de Decizii și Rezoluții ale Consiliului, atât anterior cât și după adoptarea Tratatului Prüm, dintre care exemplific: Council
Decision 2007/412/JHA of 12 June 2007 amending Decision 2002/348/JHA concerning security in connection with
football matches with an international dimension, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L155 din 15.06.2007; Council
Resolution of 3 June 2010 concerning an updated handbook with recommendations for international police cooperation
and measures to prevent and control violence and disturbances in connection with football matches with an international
dimension, in which at least one Member State is involved, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, C165 din 24.06.2010.
106
Consiliul Uniunii Europene, Decizia-Cadru 2002/475/JAI din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului, Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene, L164, 22.06.2002, art. 1 – 3
107
art. 17, alin 2
108
Regulamentul (CE) nr. 377/2004 al Consiliului din 19 februarie 2004 privind crearea unei rețele de ofițeri de legătură
în materie de imigrație, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L 64, 02.03.2004
tranzit a imigrației ilegale”109.Măsurile în caz de repatriere, în conformitate cu legislația comunitară

aplicabilă110 , prevăd posibilitatea informării reciproce și solicitării/oferirii asistenței asupra măsurilor
de repatriere și securitate necesare, inclusiv organizarea unor zboruri comune pentru expulzarea de
pe teritoriul a 2 sau mai multe state a cetățenilor unor state terțe precum și măsuri aplicabile situațiilor
de tranzit.
1.4.4 Alte forme de cooperare
1.4.4.1 Desfășurarea unor operațiuni comune
Statelor participante pot desfășura în comun operațiuni sau pot introduce patrule comune
cu scopul declarat al consolidării cooperării polițienești și prevenirii amenințărilor la adresa ordinii și
siguranței publice. În cadrul acestora ofițeri de poliție sau alte categorii de oficiali ai un stat pot
participa la acțiuni pe teritoriul altui stat împreună cu ofițeri din statul respectiv. Operațiunile nu sunt
imitate la zonele de frontieră.
1.4.4.2 Măsuri în cazul unui pericol iminent
Prevederile art. 25 – Măsuri în cazul unui pericol iminent prevăd posibilitatea ofițerilor
dintr-un stat să treacă frontiera statului propriu într-un stat învecinat, fără acordul prealabil al acestuia
din urmă, și să întreprindă măsuri temporare necesare înlăturării unei stări de pericol imediat la adresa
integrității fizice a unor persoane. Aceste măsuri pot fi luate doar în zona imediat apropiată
frontierei111 .
1.4.4.3 Asistența în cazul unor evenimente majore, dezastre sau accidente grave
Autoritățile competente ale statelor își pot oferi reciproc asistență și pot interveni în
comun, cu respectarea legislației naționale, în cazul unor evenimente cu gravitate și/sau amploare
deosebită cum ar fi dezastre sau accidente grave, manifestații sau evenimente de amploare.
1.4.4.4. Cooperarea la cerere
Aceste măsuri din Tratat reprezintă o dezvoltare a principiilor de cooperare prevăzute de

Convenția de implementare a Acordului Schengen prin aceea că precizează o serie de domenii și
activități pentru care statele semnatare pot oferi și solicita asistență din partea celorlalte state, conform
competențelor proprii și în conformitate cu legislația lor națională.
1.4.5 Măsuri și garanții pentru protecția datelor tranzacționate
1.4.5.1 Prevederi generale referitoare la protecția datelor
Prevederile Convenției alocă un spațiu destul de amplu problematicii protecției datelor

personale deși, în ciuda acestui fapt, a fost intens criticată în momentul adoptării și ulterior pentru
109
110
Consiliul Uniunii Europene, Decizia Consiliului din 29 aprilie 2004 privind organizarea de zboruri comune pentru
expulzarea de pe teritoriul a două sau mai multe state membre a resortisanților țărilor terțe care fac obiectul măsurilor
individuale de expulzare, 2004/573/CE, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L261, 06.08.2004; Consiliul Uniunii
Europene, Directiva 2003/110/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind asistența la tranzit în cadrul măsurilor de
îndepărtare pe cale aeriană, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L321, 06.12.2003
111
idem, art. 25, alin 1
lipsa unor prevederi clare și fără echivoc referitoare la respectarea dreptului și libertăților
fundamentale ale persoanelor.
1.4.5.2 Definiții
 Procesarea datelor personale112 : reprezintă orice operațiuni care se realizează asupra

datelor și informațiilor schimbate în conformitate cu prevederile Tratatului.
 Căutarea automată113 : accesul direct la înregistrările automate ale altui organism iar
răspunsul la o procedură de căutare este automat;
 Referirea 114 : marcarea datelor personale fără scopul de a le limita procesarea viitoare;
 Blocarea115 : marcarea datelor personale cu scopul de a le limita procesarea viitoare;
1.4.5.3 Nivelul de protecție a datelor
Textul Tratatului stabilește unele reguli și principii minime obligatorii pe care statele
participante trebuie să le respecte cu privire la protecția datelor personale. Acestea se referă la
reglementarea în legislația națională, înainte de a putea fi operaționalizat schimbul automat de date,
a unor prevederi cel puțin egale cu cele din Convenția Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 116 și
Protocolul Adițional din 8 noiembrie 2001 precum și Recomandarea nr. R (87)15 a Comitetului de
Miniștri al Consiliului Europei117 , chiar dacă datele nu sunt procesate automat.
1.4.5.4 Principiul legăturii cu scopul și limitări adiționale
 Utilizarea datelor118 : procesarea datelor personale de către Partea care le

recepționează este permisă doar pentru scopul pentru care au fost puse la dispoziție în concordanță
cu prevederile Convenției dar sunt permise și unele excepții.
 Procesarea datelor 119 : procesarea datelor transmise prin căutările automate privind
profile ADN și date dactiloscopice precum și compararea automată a acestora este restrânsă numai în
anumite scopuri, în esență, cele pentru care au fost transmise;
 Utilizarea datelor privind înmatricularea vehiculelor este de asemenea supusă unor
restricții, limitate la procedura care a impus efectuarea căutării;
 Datele personale transmise pot fi procesate doar de către autoritățile și instanțele ce au
atribuții în îndeplinirea scopurilor ce fac obiectul prevederilor Convenției120.
1.4.5.5 Acuratețe, relevanță și timpul de depozitare a datelor
Textul Tratatului precizează obligativitatea deținătorilor datelor să se asigure că acestea

sunt relevante și corecte. Dacă pe timpul utilizării datelor din bazele de date, cu ocazia verificărilor
sau din oficiu se constată că acestea sunt eronate sau nu sunt conforme cu realitatea, statul care le
deține trebuie să întreprindă măsuri imediate pentru corectarea situației și, dacă este cazul, să notifice
statul care le-a primit iar acesta, la rândul său, le corectează sau le șterge 121.
112
Tratatul Prüm, art. 33, alin.1, punctul 1
113
idem., punctul 2
114
idem., punctul 3
115
idem., punctul 4
116
Convenție pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal, adoptată la
Strasbourg la 28 ianuarie 1981, M. Of. nr. 830/21 decembrie 2001
117
Recomandarea Nr. R (87) 15 a Comitetului de Miniștri ai Statelor Membre, op.cit.
118
119
idem., art. 35, alin. 2
120
idem, art. 36
121
idem, art. 37 alin. 1
1.4.5.6 Măsuri tehnice și organizatorice de protejare a datelor personale și securitatea

datelor
Art. 38 al Tratatului prevede obligativitatea autorităților care dețin datele de a lua măsuri
de protecție împotriva accesării sau divulgării neautorizate, modificării accidentale sau neautorizate,
distrugerii sau pierderii.
1.4.5.7 Documentarea și înregistrarea
Părțile își asumă o serie de obligații privind documentarea corectă și completă precum și
înregistrarea căutărilor și transmiterii datelor, protecția împotriva utilizării necorespunzătoare și
controlul legal al transmiterii și recepției datelor. Aceste aspecte sunt de competența organismului
independent de protecție a datelor personale din fiecare Parte Contractantă.
1.5 Controverse generate și critici aduse Tratatului Prüm
1.5.1 Respectarea drepturilor fundamentale a omului
Unul dintre principalele puncte critice aduse Tratatului Prüm este legată de potențiala
nerespectare a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Statele partenere au fost conștiente
de aceste riscuri și au lăsat la latitudinea delegațiilor naționale problema respectării legislației
naționale în domeniul protecției și respectării drepturilor și libertăților omului.
1.5.2. Protecția datelor personale
La nivel european, cu ocazia discuțiilor și negocierilor avute referitor la incorporarea unor

prevederi ale Convenției în acquis-ul comunitar, subiectul a fost cu desăvârșire ignorat de părțile
implicate iar Supervizorul European privind Protecția Datelor (SEPD) nu a fost consultat deși erau
aplicabile prevederile art. 28 (2) al Regulamentului Comisiei Europene 45/2001. Conform acestuia,
Comisia este obligată să consulte SEPD când adoptă o propunere legislativă care privește protecția
drepturilor și libertăților persoanelor din punct de vedere al procesării datelor personale. În cazul în
care inițiativa provine din partea unui Stat Membru (cum este cazul de față), consultarea SEPD este
opțională. Cu toate acestea, SEPD a publicat ex-officio o Opinie în care afirmă că nu există o practică
unitară la nivelul SM în privința procesării datelor personale, că sunt necesare măsuri suplimentare
de protecție a drepturilor și libertăților persoanelor și critică abordarea datelor personale de fiecare
stat în parte.
1.5.3 Legitimitatea democratică la nivel național
Negocierile ce au stat la baza Tratatului Prüm au fost realizate în principal de către

miniștrii de interne sau de justiție ai statelor și în esență au reprezentat o transpunere a acordurilor
bilaterale dintre Germania, Austria și Olanda. Negocierile și acordurile au fost realizate în principal
de către experții naționali ai fiecărui stat. Tratatul este rezultatul dorinței, de înțeles de altfel,
miniștrilor de interne ai statelor inițiatoare de a progresa rapid în domenii vitale pentru securitate și
acest lucru îi va determina să evite procedurile complexe în temeiul dispozițiilor referitoare la al
treilea pilon din Tratatul CE și din Tratatul UE 122.
1.5.4 Europenizarea justiției și afacerilor interne
Două critici esențiale pot fi formulate legate de europenizarea justiției și afacerilor

interne, respectiv: 1) o abordare diferită a deficitului democratic la care s-a făcut referite mai sus, și
122
Ziller Jacques, Le traité de Prüm Une vraie-fausse coopération renforcée dans l’Espace de sécurité de liberté et de
justice, EUI Working Papers, LAW No. 2006/32, p. 7
2) o dezbatere privind integrarea flexibilă europeană. Primul subiect de critică privește modul cum
au fost încorporate unele dintre prevederile Convenției Prüm în acquis-ul comunitar.
Ce-a de-a doua critică la care ne vom referi privește conceptul de „integrare flexibilă” ,
în care un grup de State Membre pot realiza și implementa legislație în afara jurisdicției UE.
CAPITOLUL 2 TRANSPUNEREA TRATATULUI PRÜM ÎN ACQUIS-UL COMUNITAR
După adoptarea de către cele 7 state semnatare a Tratatului de la Prüm și după realizarea
primilor pași pentru aplicarea practică a prevederilor sale, textul și esența Tratatului au fost prezentate
la nivelul UE ca unul dintre cele mai importante și utile exemple de instrumente legislative destinate
amplificării cooperării judiciare și polițienești prin crearea în premieră a unor mecanisme suple și
eficiente de schimb de date.
2.1 Etapele negocierii Deciziilor Prüm
În timpul negocierilor avute privind încorporarea unor prevederi ale Tratatului în

legislația europeană, instrumentele și rolurile principalelor SM implicate au suferit o serie de
modificări. Hotărârea de încorporare parțială a prevederilor Tratatului Prüm în legislația UE a fost
luată de guvernele Germaniei Spaniei, Marii Britanii, Franței, Italiei și Polonia cu ocazia întâlnirii G6
din 22 – 23.03.2006 din Heiligendamm. Până la mijlocul lunii ianuarie 2007 nu era clar prin care
instrument juridic președinția germană urmărea transpunerea Tratatului de la Prüm în cadrul legislativ
comunitar123. Astfel, au existat cel puțin trei scenarii posibile de integrare: cooperarea consolidată,
acquis-ul prin ratificarea de către toate SM și adoptarea uneia sau mai multor decizii-cadru sau decizii
ale Consiliului. În final, a fost aleasă a treia opțiune, sub forma unei decizii a Consiliului.
2.2 Articolul 25 - „Măsuri în cazul unui pericol iminent”
Dispozițiile Tratatului Prüm privind chestiunile care nu sunt legate de al treilea pilon nu
au intrat în textul proiectului de decizie a Consiliului și vor fi aplicabile în temeiul dreptului
internațional între SM care au ratificat sau vor ratifica tratatul. Introducerea articolului 25 din Tratat,
„Măsuri în caz de pericol iminent”, a fost în centrul discuțiilor din cadrul Comitetului articolului 36
și a fost unul dintre principalele puncte divergente în cadrul reuniunii Consiliului JAI din februarie
2007. În final prevederile nu au fost introduse în aquis-ul comunitar, rămânând la latitudinea SM să
încheie acorduri bilaterale în acest scop.
2.3 Deciziile Prüm – 2008/615/JAI și 2008/616/JAI
Decizia 2008/615/JAI include următoarele prevederi ale Tratatului de la Prüm: schimbul

automat de profiluri ADN, date dactiloscopice și anumite date privind vehiculele (VRD), furnizarea
de date în legătură cu evenimente majore cu dimensiune transfrontalieră, furnizarea de informații
pentru prevenirea infracțiunilor de terorism, intensificarea cooperării polițienești transfrontaliere prin
diverse măsuri: operațiuni și echipe comune, asistență în cazul manifestațiilor de amploare,
dezastrelor și accidentelor grave și protecția datelor. „Decizia Prüm” include un calendar ce conține
o serie de termene limită până la care trebuiau implementate unele măsuri. Având în vedere
complexitatea tehnică și administrativă pe care le presupunea implementarea prevederilor a fost
123
De exemplu, din cauza disponibilității foarte limitate a documentelor de lucru ale Consiliului, Reuniunea
Coordonatorilor din cadrul Comisiei LIBE, organizată la 24 ianuarie 2007, a fost de acord să solicite opinia Serviciului
juridic al Parlamentului European cu privire la această chestiune
adoptată cu aceeași dată Decizia 2008/616/JAI 124cu scopul de a stabili detaliile punerii în aplicare a
Deciziei 2008/615/JAI .
2.4 Implementarea Deciziilor Prüm
Conform prevederilor Deciziei 2008/615/JAI 125, procesul de implementare a celor două

decizii Prüm în legislațiile naționale ale SM ale UE trebuia să dureze între 1 și 3 ani, astfel: 1 an,
regulă generală pentru implementare și 3 ani, pentru implementarea„Capitolului 2”și a prevederilor
aferente din Decizia 2008/616/JAI. Acest capitol se referă la schimbul automat de date genetice,
dactiloscopice și de înmatriculare a vehiculelor. Acest termen a expirat în luna august 2011. Pentru a
realiza operaționalizarea schimbului de date pe cele trei domenii de referință, toate SM trebuiau să
urmeze o procedură de evaluare. Implementarea „Deciziilor Prüm” s-a dovedit a fi o provocare
complexă din mai multe puncte de vedere. Astfel, scopul de a avea 27 de SM operaționale în ceea ce
privește schimbul automat de date dactiloscopice, biologice și privind înmatricularea vehiculelor în
numai 3 ani 126a fost mult prea ambițios având în vedere că fiecare SM în parte trebuia să realizeze,
în mod individual, teste atât pe fluxul de intrare cât și pe cel de căutare cu absolut fiecare dintre
celelalte 26 de SM.
Pentru eficientizarea procesului de implementare a Deciziilora fost înființat Grupul Ad-
hoc privind schimbul de informații, denumit DAPIX, ce a fost considerat o soluție corespunzătoare
pentru a rezolva o serie de probleme legate de implementare la nivelul Consiliului. În România,
Institutul Național de Criminalistică
instituțiile responsabile de implementarea Deciziilor Prüm sunt:
din cadrul Ministerului Afacerilor Interne – Inspectoratul General al Poliției Române, pentru
schimbul de date biometrice (profile ADN și date dactiloscopice), Direcția Regim Permise de
Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și Registrul Auto
Român (VRD).
2.5 Modul de funcționare al schimbului de date ADN și dactiloscopice
Atunci când SM încep să schimbe date ADN și dactiloscopice în cadrul sistemului Prüm,
ca prim pas, toate datele ADN și dactiloscopice obținute cu ocazia cercetării locului și stocate în
bazele lor de date sunt comparate cu urmele papilare și profilele ADN stocate în bazele de date ale
altor SM care sunt operaționale Prüm. În practică, Deciziile Prüm permit unui SM să interogheze
automat bazele de date privind ADN-ul și amprentele digitale ale altor SM, utilizând un sistem ce
funcționează pe principiul hit/no-hitiar primirea unui răspuns semnifică găsirea unei potriviri în baza
de date interogată. Până în acest moment nu sunt schimbate niciun fel de date personale cu privire la
persoana de la care provin datele. În cazul în care există un rezultat pozitiv (hit), SM care efectuează
căutarea este responsabil pentru verificarea hit-ului și, dacă este confirmat, acesta poate să solicite
informații ulterioare prin intermediul punctului național de contact (PNC), în conformitate cu
legislația lor națională. Un alt scenariu în contextul Prüm implică existența unor potriviri între
profile/amprente necunoscute provenind de la fața locului din locații diferite și din SM diferite,
sugerând că toate provin de la aceeași persoană.
2.6 Comunicarea datelor personale
Orice răspuns ce conține date cu caracter personal, care sunt conexe datelor ADN sau
dactiloscopice, este returnat în conformitate cu legislația națională iar acest lucru poate fi efectuat
124
Consiliul Uniunii Europene, Decizia 2008/616/JAI a Consiliului din 23 iunie 2008 privind punerea în aplicare a
Deciziei 2008/615/JAI privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului și
a criminalității transfrontaliere, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L210, 06.08.2008
125
art. 36, alin.1
126
data limită era de 26 august 2011
inclusiv în conformitate cu procedurile de asistență reciprocă, acorduri bilaterale privind schimbul de

informații, Decizia-Cadru 2006/960/JAI127și alte instrumente juridice.
CAPITOLUL 3 – SCHIMBUL AUTOMAT DE DATE GENETICE
3.1 Sistemul Național de Date Genetice Judiciare
SNDGJ cuprinde date cu caracter personal și profile genetice ca sunt analizate și verificate
în scopul128: identificării persoanelor care au participat, indiferent de calitatea acestora, la comiterea
unei infracțiuni 129, excluderii din cercul de suspecți a persoanelor cu acces legitim în câmpul
infracțional, stabilirii identității persoanelor ce au fost victime ale dezastrelor și realizării schimbului
de date și informații autoritățile de aplicare a legii din alte state. SNDGJ cuprinde: Baza de Date
despre Caz, Baza de Date cu Caracter Personal și Baza de Date cu Profile Genetice. La finalul anului
2016, SNDGJ conținea 40985130de profile genetice grupate în 10 categorii (persoane suspecte,
persoane condamnate, persoane neidentificate, persoane dispărute, urme, amestecuri, excludere, rude,
victime, solicitări internaționale).
3.2 Fluxuri de lucru CODIS – PRÜM
a. Fluxul probelor biologice în litigiu - Presupune procesarea probelor biologice

recoltate din câmpul infracțional pentru obținerea profilului genetic și introducerea lui în CODIS, în
categoriile specifice asociate.
b. Fluxul probelor biologice de referință - Presupune procesarea probelor biologice
recoltate de la persoane (persoane condamnate, persoane suspecte, persoane pentru excludere,
victime, rude de gradul I, etc.) pentru obținerea profilului genetic și introducerea lui în CODIS, în
categoriile specifice asociate.
c. Fluxul baze de date (CODIS–Prüm) - Presupune compararea națională și
internațională a profilelor genetice obținute în urma analizei probelor biologice în litigiu care nu au
putut fi atribuite unei persoane în cadrul unui raport criminalistic, cu profilele genetice ale persoanelor
existente în CODIS sau în bazele de date ale altor SM (prin intermediul Prüm).
3.3. Procedura schimbului de date ADN în context Prüm
România, prin intermediul PNC Prüm, efectuează consultări automatizate ale datelor
genetice în bazele de date ADN ale SM în una din următoarele situații:
a.existența unei solicitări de inițiere a unei consultări automatizate. Instituțiile care pot
solicita inițierea efectuării de consultări automatizate ale datelor genetice în bazele de date ADN ale
SM sunt următoarele: Ministerul Justiției, Ministerul Public, Ministerul Afacerilor Interne
(Direcțiile/Serviciile cu atribuții de cercetare penală), alte instituții cu atribuții de cercetare penală
speciale.
b.profilele genetice (urme sau persoane) sunt probe într-o cauză penală și nu au fost
identificate anterior printr-un Raport Criminalistic;
În context Prüm se caută doar profile genetice compuse din profile ADN unice provenite
de la categoriile de persoane (persoane condamnate, persoane suspecte și persoane dispărute) și urme
desemnate în CODIS 7.0 conform unor proceduri interne ale PNC Prüm și Legii 76/2008.
127
Decizia-Cadru 2006/960/JAI, op.cit., L386, 29.12.2006, p. 89
128
Idem, art. 1, alin. (3)
129
Categoriile de infracțiuni pentru care se colectează probe biologice sunt prevăzute în Anexa la Legea 76/2008
130
Raportul de evaluare privind activitățile criminalistice din Poliția Română în anul 2016, Institutul Național de
Criminalistică, Inspectoratul General al Poliției Române
3.3.1 Efectuarea testelor preliminare
Înainte de a deveni operațional cu un oricare alt SM, fiecare SM verifică existența

cerințelor minime privind normele tehnologice și de calitate necesare efectuării schimbului automat
de date. În acest sens, o serie de teste standard sunt realizate întru-un mediu identic cu cel operațional
(numit „server de testare”), separat fizic cât și din punct de vedere al conexiunii, pentru a nu perturba
schimburile automate existente deja (dacă e cazul).
3.3.2 Efectuarea schimbului automat de date genetice (Pasul 1)
Categoriile de profile genetice existente în SNDGJ (CODIS 7.0) se împart pentru căutarea
automată în context Prüm în două mari categorii: profile urme ( stains) și profile persoane (persons).
Procedura se aplică de către specialiști și experți, din cadrul Institutului Național de Criminalistică
(INC) al IGPR, care desfășoară activități de analiză, comparare, evaluare și verificare a profilelor
genetice obținute din probe biologice și comunică date referitoare la persoane și cauze cu autor
neidentificat, la solicitarea beneficiarilor interni și externi. În urma acestui tip de căutare se vor obține:
toate hit-urile„Urmă” – „Urmă”, toate hit-urile„Urmă” – „Persoană” și toate hit-urile„Persoană” –
„Persoană”. Se efectuează regulat căutări131prin care baze de date ale SM se sincronizează ca urmare
a actualizării lor cu noi profile genetice sau a modificării celor deja existente.
3.3.3 Transmiterea datelor personale și a informațiilor suplimentare (Pasul 2)
Pentru a obține date cu caracter personal din baza de date ADN SM ce a obținut un hit
trebuie să trimită o cerere suplimentară către SM care a furnizat hit-ul. Aceasta înseamnă că SM care
efectuează căutarea nu va obține niciodată date despre un profil ADN care nu se potrivește cu cel
prezentat pentru căutare iar datele cu caracter personal vor fi furnizate numai pe baza unei potriviri a
profilului ADN și furnizării de informații suplimentare cu privire la scopul obținerii acestor date. 132
3.4 Rezultate obținute în România prin schimbul de date ADN Prüm
În anul 2016, la nivel național s-a răspuns la 925 solicitări de verificare a profilelor
genetice provenite prin intermediul CCPI de la INTERPOL, Europol, SIRENE și Punctul Național
Focal (însumând cereri provenite de la 47 țări, număr în scădere față de anul 2015 în care au fost
133
înregistrate 51 cereri), ceea ce corespunde unui număr de 982 profile genetice verificate în SNDGJ.
În urma verificărilor au rezultat 10 hit-uri.Comparând numărul de profile genetice transmise spre
căutare folosind canalele de cooperare polițienească specifice CCPI, se poate observa o intensificare
a cererilor față de numărul de profile genetice transmise spre căutare, fapt care se datorează creșterii
cererilor de date cu caracter personal și date despre caz ca urmare a hit-urilorPrüm (Pasul 2).
Cumulat, respectiv din anul 2012 și până în 2016, numărul total de hit-uriPrüm este de 8.371 și
numărul total de profile genetice interogabile în Prüm este de 36.832 (persoane condamnate, persoane
suspecte, persoane dispărute, cadavre și persoane dispărute, precum și urme de la fața locului).
131
conform prevederilor Art. 3 din Decizia Cadru 2008/615/JAI
132
Helena Soleto Muñoz, Anna Fiodorova, op.cit., p. 152
133
Toate datele au fost puse la dispoziție în Raportul de evaluare privind activitățile criminalistice din Poliția Română în
anul 2016, Institutul Național de Criminalistică, Inspectoratul General al Poliției Române
CAPITOLUL 4 – SCHIMBUL AUTOMAT DE DATE DACTILOSCOPICE
4.1 Sistemul Automat de Identificare a Amprentelor – AFIS
AFIS este un mediu informatizat care conține un grup de aplicații destinate achiziționării,
transmiterii, codificării, examinării-comparative, identificării și stocării datelor dactiloscopice.
Sistemul AFIS conține de asemenea aplicații destinate achiziționării, transmiterii, verificării,
identificării și stocării datelor alfanumerice, în subsidiar altor date biometrice care fac referire la
imagini faciale, semnalmente și semne particulare. În mod simplificat, sistemul AFIS este o bază de
date cu amprente papilare. Prin Decizia Consiliului 2013/229/UE134din 14 mai 2013, România a fost
declarată operațională pentru schimbul automat de date dactiloscopice conform Tratatului de la Prüm
prin aplicarea integrală a dispozițiilor generale privind protecția datelor din capitolul 6 din Decizia
2008/615/JAI și poate primi și furniza date cu caracter personal în temeiul articolului 9.
4.2 Fluxuri de lucru AFIS – PRÜM și tipuri de activitate
Prin intermediul fluxurilor de lucru AFIS – Prüm sunt obținute, pe baza examinării
comparative a amprentelor papilare, următoarele determinări:
a.identificarea sursei de origine a urmelor papilare ridicate cu ocazia cercetării locului
faptei sau celei de laborator;
b.determinarea unor conexiuni între fapte prin stabilirea unui profil papilar similar al
urmelor papilare analizate și a unei surse comune de origine, neidentificată;
c.identificarea persoanelor condamnate, dispărute, altor categorii de persoane, cadavrelor
și persoanelor cu identitate necunoscută prin stabilirea factorului creator al impresiunilor papilare
examinate;
4.2.1 Procedura solicitărilor interne către PNC ale SM
Prin intermediul unei interfețe dedicate 135sistemul AFIS al IGPR este conectat cu
sistemele AFIS ale SM în scopul efectuării de consultări automatizate reciproce ale datelor
dactiloscopice. Interfața AFIS-Prüm nu utilizează principiul examinării integrale sau încrucișate, de
aceea urmele papilare trebuie comparate în mod repetat, după un program prestabilit, cu impresiunile
stocate până la acea dată în bazele de date ale statelor membre (căutare directă) precum și cu urmele
papilare al căror factor creator este neidentificat. Totodată, impresiunile papilare nou introduse, sunt
comparate automat, prin intermediul interfeței AFIS- Prüm, cu fondul de impresiuni stocat anterior,
respectiv printr-o căutare separată și cu urmele al căror factor creator este neidentificat în bazele de
date ale statelor membre (căutare indirectă).
4.2.2 Procedura solicitărilor SM către PNC al României
Punctele Naționale de Contact ale SM pot efectua consultări automatizate ale datelor
dactiloscopice proprii în baza de date AFIS a României. În situația stabilirii unei identificării, PNC
al SM care a efectuat consultarea și identificarea dactiloscopică solicită, prin intermediul propriei
autorități naționale responsabilă de cooperarea internațională, CCPI al României, transmiterea de
date suplimentare cu caracter personal și alte informații.
4.3 Rezultatele obținute în România prin schimbul de date dactiloscopice Prüm
În anul 2016, prin sistemul AFIS numărul total de identificări dactiloscopice efectuate în
cadrul cooperării polițienești internaționale, cumulat CCPI și Prüm, a fost de 1.525 persoane, din care
strict pentru CCPI au fost identificate 1.493 persoane, iar prin fluxul Prüm alte 20 persoane și 12
134
Consiliul Uniunii Europene, Decizia Consiliului 2013/229/UE, op.cit., L 138, 24.05.2013
135
Interfața ANSI/NIST-ITL 1-2000, Versiunea 4.22b
cadavre cu identitate necunoscută. Tot în anul 2016, prin Punctul Național de Contact AFIS – FLUX
PRÜM s-au efectuat în bazele de date AFIS ale SM 1.239 verificări fiind obținute 26 hit-uri și
identificate 20 de persoane. Pe fluxul Prüm SM au efectuat 26.119 verificări în AFIS RO, au stabilit
839 identificări de persoane și au solicitat datele cu caracter personal pentru un număr de 400de
136
persoane, identificate pe baza a 385 seturi de impresiuni papilare și 15 urme papilare.
CAPITOLUL 5 – SCHIMBUL AUTOMAT DE DATE PRIVIND VEHICULELE ȘI

PERMISELE DE CONDUCERE
5.1 Introducere
Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor (DRPCIV) este

desemnată la nivel național ca fiind autoritatea competentă centrală de înmatriculare responsabilă de
gestionarea bazelor de date în ceea ce privește vehiculele și permisele de conducere necesare
sistemului european de informații privind vehiculele și permisele de conducere pentru Tratatul
EUCARIS și ca punct național de contact pentru Deciziile Prüm, operaționalizând în luna februarie
2011 platforma informatică EUCARIS prin intermediul căreia se realizează schimbul automat de
date137. Adițional, Registrul Auto Român (RAR) este de asemenea parte a sistemului EUCARIS în
ceea ce privește informațiile tehnice privind vehiculele ce sunt schimbate. În vederea depistării și
combaterii situațiilor de încălcare a legislației rutiere, SM permit accesul PNC ale altor SM la bazele
de date naționale privind vehiculele, proprietarii sau deținătorii de vehicule.
5.2 Baza legală a schimbului de date VRD
Cooperarea a fost instituționalizată pentru prima dată prin semnarea la Luxemburg în 29

iunie 2000 a Tratatului EUCARIS 138între Regatul Belgiei, Republica Federală Germania, Marele
Ducat al Luxemburgului, Regatul Țărilor de Jos, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.
139
În prezent, EUCARIS funcționează pe aplicația Salzburg în baza Acordului de la Salzburg .
EUCARIS permite statelor partenere să facă schimb de informații și pe bază bilaterală cum este cazul
informațiilor tehnice privind vehiculele și posesorul/deținătorul acesteia (colectarea taxelor de
trecere, aplicarea sancțiunilor rutiere) și al informațiilor privind kilometrii parcurși de un vehicul.
5.3 Funcționalitățile EUCARIS
În prezent platforma EUCARIS cuprinde următoarele module:
 tratatul EUCARIS – schimbul de date tehnice referitoare la vehicule și permise de

conducere;
 deciziile Prüm – informații privind vehiculele, proprietarii, deținătorii și asigurare
(opțional);
 transferul de fișiere în baza tratatelor bilaterale, schimbul de date tehnice și personale
referitoare la amenzi la regimul de circulație;
 date referitoare la permisul de conducere (RESPER);
 date referitoare la sistemele Tahograf;
136
Toate datele au fost puse la dispoziție în Raportul de evaluare privind activitățile criminalistice din Poliția Română în
anul 2016, Institutul Național de Criminalistică, Inspectoratul General al Poliției Române
137
Expunere de motive, Lege privind aprobarea Ordonanței Guvernului pentru modificarea art. 11 din Ordonanța
Guvernului nr. 83/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare pentru eliberarea și
evidența pașapoartelor simple și serviciilor publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor.
138
Tratat referitor la Sistemul European de Informații privind Vehiculele și Permisele de Conducere (EUCARIS),
Luxemburg, 29.06.2000
139
Agreement between the Republic of Bulgaria, the Republic of Croatia, Hungary and the Republic of Austria on
Facilitating Cross-border Enforcement of Road Safety Related Traffic Offences, 11.10.2012
 date tehnice cu privire la vehicul;

 date tehnice cu privire la rezultatele inspecției vehiculului;
 societăți comerciale de transport;
 date personale cu privire la vehicul referitoare la o serie de încălcări ale legislației
rutiere;
5.4 Schimbul de date VRD Prüm prin intermediul DRPCIV
Căutările automatizate a datelor privind înmatricularea vehiculelor 140, în sistem Prüm,

sunt realizate de către structurile de poliție rutieră a Poliției Române și de către Poliția de Frontieră și
vizează atât vehiculele înmatriculate în România care au săvârșit încălcări ale legislației pe teritoriul
altor SM cât și vehicule înmatriculate în alte SM care au săvârșit încălcări ale legislației pe teritoriul
României. Suplimentar, pot fi căutate și furnizate date către un stat terț dacă există în vigoare un acord
al acestui stat terț cu UE pentru a participa la schimbul de date VRD în conformitate cu Directiva
(UE) 2015/413. Interogările bazelor de date relevante ale PNC ale celorlalte SM operaționale se pot
realiza atât în mod individual (referitor la un singur vehicul) cât și în mod multiplu (referitor la mai
multe vehicule) pe baza unor criterii de căutare.
CONCLUZII
SM care sunt operaționale au recunoscut potențialul mecanismelor de cooperare instituite

inițial de Tratatul Prüm și ulterior de Deciziile Prüm ca instrumente suplimentare care sprijină
investigatorii în activitatea de probare a faptele infracționale și identificare a infractorilor. Prin
căutarea unei urme papilare sau a unui profil ADN provenind de la cercetarea locului faptei în bazele
de date ale altor state crește considerabil posibilitatea identificării persoanei de la care provine.
Obținerea unei identificări poate conduce la arestări multiple și poate ajuta la stabilirea adevăratei
identități și a zonei de operare a infractorilor din întreaga Europa. Pot fi identificate tendințele și
tiparele activităților infracționale.
Sistemul funcționează foarte repede, rezultatul căutării fiind returnat în câteva minute de
la expediere. Efectuarea verificărilor cade în sarcina SM solicitant și, prin urmare, este mai eficientă
din perspectiva costului și a timpului, aspecte care au fost evidențiate de un număr de SM, care salută
necesitățile reduse din punct de vedere al resurselor și al personalului în comparație cu cele necesare
pentru gestionarea mecanismului „clasic”, de exemplu schimbul de amprente digitale prin canalul
Interpol. Cu toate acestea, o cooperare transfrontalieră mai rapidă și mai eficientă va fi posibilă atunci
când deciziile de Prüm vor fi implementate nu numai într-un sens restrâns, care se referă la chestiunile
legate de tehnologia informației, dar și într-un sens mai larg și anume prin stabilirea unor proceduri
ulterioare eficiente de valorificare a informațiilor obținute. În ceea ce privește accelerarea procesului
de punere în aplicare, Președinția a propus SM ca acestea să reflecte asupra termenelor de
implementare deplină a schimbului de date Prüm, inclusiv a unui termen limită pentru interconectarea
completă a bazelor de date naționale relevante141. SM operaționale nu au ajuns la un acord în ceea ce
privește stabilirea unor termene de implementare și stabilirea unui sistem Prüm pe deplin operațional
până la finalul anului 2017142. Ele au considerat că termenele sunt extrem de ambițioase și nerealiste
sau au susținut abordarea ca o declarație de intenție care reflectă prioritățile politice sau administrative
la nivel național. La sfârșitul primului semestru al anului 2017, 24 de SM erau operaționale pentru
schimbul automatizat de date privind ADN-ul, 22 în ceea ce privește amprentele papilare și 23 în ceea
ce privește VRD. În plus, au fost stabilite un număr considerabil de legături bilaterale noi între SM
140
Prevăzute la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 5/2004
141
Council of the European Union, Timeline to estalish a fully operational Prüm system, 5331/17 JAI 37 DAPIX 29
ENFOPOL 37 CRIMORG 19, nefinalizat încă la data redactării
142
Council of the European Union, Summary of discussions, 6007/176007/17 DAPIX 40 CRIMORG 25 ENFOPOL 57
JAI 92, Bruxelles, 21 February 2017
operaționale.143În ceea ce privește securitatea internă, este deja posibilă o cooperare mult mai mare
decât cea realizată prin așa-numitele mecanisme Prüm, care au stabilit specificații detaliate pentru
bazele de date dactiloscopice și care permit ofițerilor de aplicare a legii să opereze în alte țări.
Principala problemă a fost că agențiile de aplicare a legii nu au folosit toate resursele disponibile pe
acest front. Există desigur și alte probleme cu sistemul de schimb de date Prüm. Una dintre acestea
este problema riscului de obținere a unor identificări fals pozitive datorită modului în care profilurile
ADN sunt considerate a fi un hit pozitiv când se efectuează o căutare, riscul de detectare a falsurilor
pozitive crește pe măsură ce tot mai multe state membre se alătură rețelei. Probleme similare pot
apărea și în cazul căutării automate a bazelor de date dactiloscopice: un autor aduce argumentul
potrivit căruia riscul de fals pozitiv care rezultă din utilizarea„nu a fost suficient investigat sau
AFIS
144
explorat” .
Ca și în cazul a numeroase alte baze de date și sisteme IT ale UE, sistemul Prüm ridică
întrebări privind necesitatea, proporționalitatea, răspunderea și chiar dorința unui spațiu judiciar unic
european, atunci când standardele profesionale și legale la care sunt răspunzătoare diferite instituții
și autorități diferă foarte mult. Cel puțin pentru moment, încercările la nivel național de a întreprinde
procedura complexă de punere în aplicare vor continua, iar Consiliul va pune presiune asupra statelor
membre care au rămas în urmă. Termenele limită au dispărut. În schimb, SM sunt motivate acum cu
apeluri pentru „finalizare”, „intensificare” și pentru o mai bună „cooperare” 145.
PROPUNERI ȘI RECOMANDĂRI
I. Propuneri și recomandări în plan național
I.1 Modificarea Ordonanței nr. 10 din 25 iulie 2012 pentru crearea cadrului legal
necesar căutării automatizate a datelor de referință în relația cu statele membre ale Uniunii Europene
și asigurării recunoașterii activităților de laborator referitoare la datele dactiloscopice. Așa cum
precizam anterior, una din principalele surse de impresiuni papilare, respectiv cele provenind de la
persoanele suspecte de comiterea unor infracțiuni, nu este utilizată în prezent pentru schimbul
automat de date dactiloscopice în sistem Prüm cu alte SM. Consider că este oportună modificarea
cadrului legal anterior pentru includerea și a impresiunilor introduse pe fluxul de lucru AFIS
SUSPECT pentru a lărgi gama de identificări posibile a persoanelor implicate în fapte penale.
Crearea cadrului I.2legislativ pentru implementarea practică a Acordului din 5
octombrie 2015 între Guvernul României și Guvernul Statelor Unite Ale Americii privind
intensificarea cooperării în prevenirea și combaterea infracțiunilor grave146. Acordul România – SUA
creează premisele realizării schimbului de date ADN și dactiloscopice cu SUA. Pentru implementarea
practică a prevederilor acordului care este formulat la nivel general, consider necesară o inițiativă
legislativă care să definească criteriile tehnice și procedurile prin care se realizează în mod concret
schimbul de date din categoriile menționate anterior, care sunt autoritățile competente și autorizate
să realizeze schimbul de date precum și care este canalul de cooperare.
II. Propuneri și recomandări în plan european
II.1 Realizarea unei portal unic de căutare la nivel UE a informațiilor de interes

polițienesc
Crearea unei interfețe unice standardizate pentru toate SM probabil nu este cea mai bună
totuși
opțiune având în vedere particularitățile consider
fiecărui SM, că ar fi oportună crearea unui
portal unic european. Acesta ar fi capabil să interogheze diferite sisteme centrale (SIS, VIS, eventual
143
Council of the European Union, „Prüm Decisions” - Presidency progress report, 9014/17 DAPIX 173 ENFOPOL 218
CRIMORG 94 JAI 404, Brussels, 23.05.2017, p. 2
144
Jennifer L. Mnookin, „The use of technology in human expert domains: challenges and risks arising from the use of
automated fingerprints identification systems in forensic science”, Law, Probability and Risk (Vol 91(1)), p. 47-67
145
Council of the European Union, op. cit. Draft Council conclusions …17762/11, p. 4
146
ratificat prin Legea nr. 189 din 24 iulie 2017 publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 612 din 28 iulie 2017
datele Europol, baza de date SLTD a Interpol), viitorul Sistem (centralizat) European al Cazierului
Judiciar (ECRIS), în măsura în care este vorba de resortisanți ai țărilor terțe și viitorul EES, ETIAS
și noul Eurodac). La nivel național, crearea unui portal unic european ar trebui să necesite schimbări
tehnice relativ minore deși este oportună realizarea unui studiu de fezabilitate. Portalul unic european
nu se va putea conecta la bazele de date naționale. Interfețele unice naționale existente ar rămâne
necesare în acest scop însă acestea ar fi, totuși, legate de portalul unic european pentru interogarea
sistemelor UE relevante, în conformitate cu normele existente privind accesul și utilizarea datelor.
II.2 Crearea unui sistem comun de identificare biometrică
Instrumentele juridice ale SIS, VIS, Eurodac și sistemul propus de Intrare/ Ieșire nu
prevăd detaliile de implementare tehnică a infrastructurii care efectuează funcțiile de identificare a
amprentelor papilare. În locul unui sistem dedicat de identificare automată a amprentelor digitale
(AFIS) pentru fiecare sistem individual, consider că este oportună implementarea unui sistem comun
de identificare biometrică. În timp ce AFIS este capabil doar să identifice automat amprentele
papilare, sistemul comun biometric ar putea procesa atât amprentele papilare cât și imaginile faciale.
În loc să deservească un singur sistem, sistemul comun biometric ar efectua identificări și verificări
pentru toate sistemele centralizate (SIS, VIS, Eurodac, EES și ECRIS-TCN și, eventual, datele
Europol).
III.3 Uniformizarea criteriilor tehnice , agreate de comunitatea științifică relevantă în
domeniu, cu privire la evaluarea și interpretarea datelor genetice și a celor dactiloscopice care fac
obiectul schimbului de date automat în sistem Prüm. Mai precis, în practică, criteriile pe baza cărora
se poate face identificarea unei persoane, de exemplu prin intermediul amprentelor, diferă de la SM
la SM astfel că sistemul AFIS al României va identifica o persoană doar dacă urma papilară ridicată
de la fața locului are minim 12 elemente de identificare (minuții) în timp ce sistemul AFIS al
Germaniei va identifica aceeași persoană dacă urma papilară are mai puține minuții însă acestea
trebuie să fie de anumite tipuri.
II.4 Emiterea unei decizii a Consiliului pentru extinderea schimbului de date în
sistem automat
Consider că este necesară dezvoltarea posibilităților de schimb de date de interes
polițienesc, pe modelul Prüm deja utilizat, în domeniul identificării armelor de foc și a munițiilor.
Alternativ, consider că se poate dovedi utilă și migrarea bazelor de date naționale balistice la Interpol
și efectuarea schimbului de date prin această modalitate. Această oportunitate comportă costuri
substanțial mai reduse și o simplificare a infrastructurii naționale necesare însă, în lipsa unei implicări
a instituțiilor UE, gradul de implicare al SM este îndoielnic.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
I. Instrumente juridice internaționale
 Actul Consiliului din 27 noiembrie 2003 de elaborare, în temeiul articolului 43

alineatul (1) din Convenția privind înființarea Oficiului European de Poliție (Convenția Europol), a
protocolului de modificare a convenției respective, 2004/C 2/01
 Agreement between the Republic of Bulgaria, the Republic of Croatia, Hungary and
the Republic of Austria on Facilitating Cross-border Enforcement of Road Safety Related Traffic
Offences, 11.10.2012
 Anexa 9 a Convenției de la Chicago din 7 decembrie 1944 asupra Aviației Civile
Internaționale
 Comisia Comunităților Europene, Decision 2006/758/EC of 22 September 2006 on
amending the Sirene Manual, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L317, 16.11.2006
 Comisia Comunităților Europene, Decision 2008/334/JHA of 4 March 2008 adopting
the SIRENE Manual and other implementing measures for the second generation Schengen
Information System (SIS II), Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L123, 08.05.2008
 Commission of the European Communities, Proposal for a Council Framework
Decision on the exchange of information under the principle of availability, COM(2005) 490 final,
Bruxelles, 12.10.2005
 Commission of the European Communities, Proposal for a Council Framework
Decision on the protection of personal data processed in the framework of police and judicial
cooperation in criminal matters, COM(2005) 475 final, Bruxelles, 04.10.2005
 Communication from the Commission to the European Parliament and the Council,
Stronger and Smarter Information Systems for Borders and Security, COM(2016) 205 final, Brussels,
06.04.2016
 Consiliul Uniunii Europene, Council adopts the „European Investigation Order”
directive, 7559/14, Bruxelles, 14 martie 2014
 Consiliul Uniunii Europene, Council Decision 2000/642/JHA of 17 October 2000
concerning arrangements for cooperation between financial intelligence units of the Member States
in respect of exchanging information, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L 271, 24.10.2000
 Consiliul Uniunii Europene, Council Decision of 12 February 2007 establishing for
the period 2007 to 2013, as part of General Programme on Security and Safeguarding Liberties, the
Specific Programme „Prevention of and Fight against Crime”, 2007/125/JHA, Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene, L58, 24.02.2007
 Consiliul Uniunii Europene, Council Decision of 6 April 2009 establishing the
European Police Office (Europol) 2009/371/JHA, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L121,
15.05.2009
 Consiliul Uniunii Europene, Council Decision on the establishment of the European
Criminal Records Information System (ECRIS) in application of Article 11 of Framework Decision
2008/…/JHA, 14571/08, 20 ianuarie 2009, Bruxelles
 Consiliul Uniunii Europene, Decision 2009/968/JHA of 30 November 2009 adopting
the rules on the confidentiality of Europol information, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L332,
17.12.2009
 Consiliul Uniunii Europene, Decizia 2003/659/JAI a Consiliului din 18 iunie 2003 de
modificare a Deciziei 2002/187/JAI de instituire a Eurojust în scopul consolidării luptei împotriva
formelor grave de infracționalitate, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L245, 29.09.2003
 Consiliul Uniunii Europene, Directiva 2004/82/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004
privind obligația operatorilor de transport de a comunica datele privind pasagerii, Jurnalul Oficial al
 Consiliul Uniunii Europene, Joint Action of 3 December 1998 adopted by the Council
on the basis of Article K.3 of the Treaty on European Union concerning the setting up of a European
Image Archiving System (FADO), 98/700/JHA, Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, L333,
09.12.1998
 Consiliul Uniunii Europene, Regulamentul Consiliului (EC) nr. 2007/2004 din 26
octombrie 2004 de instituire a Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la
Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,
L349, 25 noiembrie 2004
 Consolidated version of the Treaty on the Functioning of the European Union, Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene, C 115/47, 2008
 Convention based on article K.3 of the Treaty on European Union, on the
establishment of a European Police Office (Europol Convention), Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene, C316, 27.11.1995
 Convention between the Kingdom of Belgium, the Federal Republic of Germany, the
Kingdom of Spain, the French Republic, the Grand Duchy of Luxembourg, the Kingdom of the
Netherlands and the Republic of Austria on the stepping up of cross-border cooperation, particularly
in combating terrorism, cross-border crime and illegal migration, 27 Mai 2005
 Convention implementing the Schengen Agreement of 14 June 1985 between the
Governments of the States of the Benelux Economic Union, the Federal Republic of Germany and
the French Republic on the gradual abolition of checks at their common borders, Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene, L 239, 22.09.2000
 Convenție pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu
caracter personal, adoptată la Strasbourg la 28 ianuarie 1981, M. Of. nr. 830/21 decembrie 2001
 Convenției de implementare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 cu privire la
desființarea graduală a controalelor la frontierele comune, din 19 iunie 1990
 Council Decision 2005/511/JHA of 12 July 2005 on protecting the euro against
counterfeiting, by designating Europol as the Central Office for combating euro counterfeiting,
Official Journal of the European Union, L 185, 16.07.2005
 Council Decision 2007/412/JHA of 12 June 2007 amending Decision 2002/348/JHA
concerning security in connection with football matches with an international dimension, Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene, L155 din 15.06.2007
 Council Decision 2007/533/JHA of 12 June 2007 on the establishment, operation and
use of the second generation Schengen Information System (SIS II), Official Journal of the European
Union, L 205/63, 07.08.2007
 Council Decision 2009/936/JHA of 30 November 2009 adopting the implementing
rules for Europol analysis work files, Official Journal of the European Union, L 325/14, 11.12.2009
 Decizia 2009/316/JAI a Consiliului din 6 aprilie 2009 privind instituirea Sistemului
european de informații cu privire la cazierele judiciare (ECRIS)
 Directive 95/46/EC of the European Parliament and of the Council of 24 October 1995
on the protection of individuals with regard to the processing of personal data and on the free
movement of such data, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L 281, 23.11.1995
 General Secretariat of the Council, Draft Council Decision 2007/.../JHA of ... on
Improving Cooperation on Request, working document, Bruxelles, 2007
 Initiative of the Kingdom of Sweden with a view to adopting a Framework Decision
on simplifying the exchange of information and intelligence between law enforcement authorities of
the Member States of the European Union, in particular as regards serious offences including terrorist
acts, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 2004/C 281, 18.11.2004
 Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Directiva 2005/60/CE din 26
octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării
terorismului, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 309, 25.11.2005
 Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Directive of the European
Parliament and of The Council regarding the European Investigation Order in criminal matters, PE-
CONS 122/13, Bruxelles, 7 martie 2014
 Propunerea de Regulament al Consiliului de instituire a Parchetului European, COM
(2013) 534 final, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 667 din 31 octombrie 2013
 Protocol de modificare a Convenției privind înființarea Oficiului European de Poliție

(Convenția Europol) și a Protocolului cu privire la privilegiile și imunitățile Europol, ale membrilor
organelor sale, ale directorilor adjuncți și ale angajaților Europol, Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene, 19/vol. 12, C 312, 16.12.2002
 Protocol elaborat în temeiul Articolului 43 alineatul (1) din Convenția privind
înființarea Oficiului European de Poliție (Convenția Europol) de modificare a articolului 2 și a anexei
la respectiva convenție, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 19/vol. 12, C 358, 13.12.2000
 Protocol la Convenția cu privire la Asistență judiciară reciprocă în materie penală între
statele membre ale Uniunii Europene, elaborat de Consiliu în temeiul articolului 34 din Tratatul
privind Uniunea Europeană, Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, C326/2, 21.11.2001
 Regulamentul Delegat (UE) nr. 305/2013 al Comisiei din 26 noiembrie 2012 de
completare a Directivei 2010/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește
furnizarea în mod armonizat a unui sistem eCall interoperabil la nivelul UE, Jurnalul Oficial al
 Regulation (EC) 1987/2006 of the European Parliament and of the Council of 20
December 2006 on the establishment, operation and use of the second generation Schengen
Information System (SIS II), Official Journal of the European Union, L381, 28.12.2006
 Regulation (EU) no 1052/2013 of the European Parliament and of The Council of 22
October 2013 establishing the European Border Surveillance System (Eurosur), Jurnalul Oficial al
 Secretariatul General al ICPO – Interpol, Constituția INTERPOL,
I/CONS/GA/1956(2008)
 The Treaty of Nice amending the Treaty on European Union, the Treaties establishing
the European Communities and certain related Acts, Nisa, 26 februarie 2001
 Tratat referitor la Sistemul European de Informații privind Vehiculele și Permisele de
Conducere (EUCARIS), Luxemburg, 29.06.2000
II. Acte normative naționale
 Legea 80/1997 pentru ratificarea Convenției europene de extrădare, încheiată la Paris

la 13 decembrie 1957, și a protocoalelor sale adiționale, încheiate la Strasbourg la 15 octombrie 1975
și la 17 martie 1978, M. Of. nr. 80 din 9 mai 1997
 Legea nr. 236 din 9 decembrie 1998 pentru ratificarea Convenției europene de
asistență judiciară în materie penală, adoptată la Strasbourg la 20 aprilie 1959, și a Protocolului
adițional la Convenția europeană de asistență judiciară în materie penală, adoptat la Strasbourg la 17
martie 1978, publicată în M. Of. Partea I, nr. 492 din 21 decembrie 1998
 Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 90 din 11 iunie 1999 privind modificarea art.
4 din Legea nr. 236/1998 pentru ratificarea Convenției europene de asistență judiciară în materie
penală, adoptată la Strasbourg la 20 aprilie 1959, și a Protocolului adițional la Convenția europeană
de asistență judiciară în materie penală, adoptat la Strasbourg la 17 martie 1978, publicată în M. Of.
Partea I, nr. 270 din 11 iunie 1999
 Ordonanța Guvernului nr. 77 din 30 august 1999 pentru ratificarea Convenției
europene privind transferul de proceduri în materie penală, adoptată la Strasbourg la 15 mai 1972, M.
Of. nr. 420 din 31 august 1999
 Legea nr. 704 din 03.12.2001 privind Asistența judiciară internațională în materie
penală, publicată M. Of. nr. 807/17, decembrie 2001
 Ordonanța nr. 83 din 30 august 2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea
serviciilor publice comunitare pentru eliberarea și evidenta pașapoartelor simple și serviciilor publice
comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, M. Of. 543 din 1 septembrie
2001
 Ordonanța de urgență nr. 103/2006, privind unele măsuri de facilitare a cooperării
polițienești internaționale, publicată în M. Of. nr. 1019 din 21.12.2006
 Legea nr. 214 din 2 iulie 2007 privind ratificarea Convenției de cooperare
polițienească pentru Europa de Sud-Est, adoptata la Viena la 5 mai 2006, semnata de România la
aceeași dată, M. Of. nr. 475 din 16 iulie 2007
 Legea nr. 146 din 10 iulie 2008 pentru aderarea României la Tratatul dintre Regatul
Belgiei, Republica Federală Germania, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Marele Ducat de
Luxemburg, Regatul Țărilor de Jos și Republica Austria privind aprofundarea cooperării
transfrontaliere, în special în vederea combaterii terorismului, criminalității transfrontaliere și
migrației ilegale, semnat la Prüm la 27 mai 2005, M. Of. nr. 590 din 06.08.2008
 Legea nr. 76/2008 privind Organizarea și Funcționarea Sistemului Național de Date
Genetice Judiciare, M. Of. partea I nr. 289 din 14.04.2008
 Ministerul Administrației și Internelor, Convenția pentru Stabilirea Centrului Sud-Est
European de Aplicare a Legii, 09.12.2009, publicată în M. Of. din 07.10.2011
 Hotărârea Guvernului nr. 838/2012 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr.
639/2007 privind structura organizatorică și atribuțiile Oficiului Român pentru Imigrări
 Ordonanța nr. 10 din 25 iulie 2012 privind căutările automatizate ale datelor în relația
cu SM ale Uniunii Europene și asigurării recunoașterii activităților de laborator referitoare la datele
dactiloscopice, M. Of. nr. 536 din 1 august 2012
 Legea 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de
Procedură Penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții
procesual penale, M. Of. partea I nr. 515 din 14 august 2013
 Parlamentul României, Camera Deputaților, Aviz motivat stabilind neconformarea cu
principiul subsidiarității a propunerii de Regulament al Consiliului de instituire a Parchetului
European, COM (2013) 534 final, nr. 113695/VZ, 28.10.2013
 Legea nr. 5 din 8 ianuarie 2014 privind unele măsuri pentru facilitarea schimbului
transfrontalier de informații referitoare la încălcările normelor de circulație care afectează siguranța
rutieră și pentru facilitarea executării sancțiunilor aplicate acestor încălcări, M. Of. nr. 31 din 15
ianuarie 2014
 OMAI 65 din 5 mai 2014 pentru stabilirea Procedurii de căutare și de furnizare a
datelor privind înmatricularea vehiculelor, precum și a elementelor acestor date, M. Of. nr. 334 din 7
mai 2014
 Ordonanța nr. 23 din 19 august 2015 pentru modificarea și completarea Ordonanței
Guvernului nr. 83/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare
pentru eliberarea și evidența pașapoartelor simple și serviciilor publice comunitare regim permise de
conducere și înmatriculare a vehiculelor, M. Of. nr. 639 din 21 august 2015
 Legea nr. 189 din 24 iulie 2017 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României
și Guvernul Statelor Unite ale Americii privind intensificarea cooperării în prevenirea și combaterea
infracțiunilor grave, semnat la 5 octombrie 2015 la Washington D.C., publicată în M. Of. partea I, nr.
612 din 28 iulie 2017
III. Lucrări de specialitate de autori naționali și internaționali
 Anderson M. et al., Policing the European Union, ed. Oxford University Press, New
York 1995
 Anderson M., The Agenda for Police Cooperation, în Policing Across National
Boundaries 3-21, London, ed. Pinter, 1994
 Apap, J. și Vasiliu E., Variable Geometry: A Solution for Closer Co-operation in
Criminal Matters in an Enlarged EU? The implications of the Prüm Treaty in relation to EU
developments, Directorate General Internal Policies of the Union, Policy Department C:
Citizens’Rights and Constitutional Affairs, European Parliament, Bruxelles, 2006
 Apps N., Sabadas N., Szymanski N., Prüm (DNA) Post-Hit Procedures Across
Operational EU Member States A Comparative Analysis, Sustainable Criminal Justice Solutions
 Balzacq T., Bigo D., Carrera S., Guild E., Security and the Two-Level Game: The
Treaty of Prüm, the EU and the Management of Threats, CEPS Working Document, no. 234/January
2006
 Balzacq T., The Treaty of Prüm and the Principle of Loyalty (Art.10 TEC), European
Parliament, Directorate-General Internal Policies, Bruxelles, 2006
 Barnett M, Coleman L., Designing Police: Interpol and the Study of Change in
International Organizations, International Studies Quarterly (2005) 49
 Bellanova R., The „Prüm Process”: The Way Forward for EU Police Cooperation and
Data Exchange?,în Security versus Justice? Police and Judicial Cooperation in the European Union.
ed. Ashgate, 2008
 Benyon J, Turnbull L, Willis A, Woodward R și Beck A, Police Co-operation in
Europe: An Investigation, Universitatea din Leichester, Centre for the Study of Public Order, 1993
 Benyon J. et al., Understanding Police Cooperation in Europe: Setting a Framework
for Analysis, în Policing Across National Boundaries
 Benyon J., Turnbull L., Willis A., Woodward R., Beck A., Police Cooperation in
Europe: An Investigation, Centre for the Study of Public Order, University of Leicester, 1993
 Block L., Bilateral Police Liaison Officers: Practices and European Policy, Journal of
Contemporary European Research, volumul 6, ediția 2, 2010
 Boehm, F., Information sharing and data protection in the Area of Freedom, Security
and Justice, Towards harmonized data protection principles for information exchange at EU-level,
ed. Springer, Luxembourg, 2012
 Bossong R., The European Security Vanguard? Prüm, Heiligendamm and Flexible
Integration Theory, LSE/Challenge Working Paper, January 2007
 Brady H., An avant-garde for internal security, Centre for European Reform, Bulletin
44, Londra, octombrie 2005
 Bunyan T., EU: Cementing the European state – new emphasis on internal security
and operational cooperation at EU level, Statewatch Bulletin, vol 17 no 3/4, octombrie 2007
 Bunyan T., The EU’s Police Chief Task Force (PCTF) and Police Chiefs Committee,
Statewatch analysis, martie 2006
 Burgess, M., The Prüm Process: playing or abusing the system?, European Security
Review 34, World Security Institute, Bruxelles, 2007
 Carrapiço H., Trauner F., Europol and its influence on EU policy-making on organized
crime: analyzing governance dynamics and opportunities, Journal Perspectives on European Politics
and Society, Volume 14, 2013 - Issue 3: Agency Governance in the European Union’s Area of
Freedom, Security and Justice
 Deflem M., International policing in the nineteenth-century Europe: The police Union
of German States, 1851 – 1866, International Criminal Justice review, vol. 6, 1996
 Deflem M., Policing World Society - Historical foundations of international police
cooperation, Oxford University Press, 2002
 Dehousse F., Sifflet D., Les nouvelles perspectives de la cooperation de Schengen: Le
Traite de Prüm, http://www.egmontinstitute.be/les-nouvelles-perspectives-de-la-cooperation-
schengen-le-traite-de-prum/, accesat la 17.09.2016
 den Boer M., Europe and the Art of International Police Cooperation Free Fall or
Measured Scenario ?, Legal Issues of the Maastricht Treaty, 1994
 den Boer M., van Buuren J., European Surveillance Assemblages: Preventing Crime
and Terrorism through Data Monitoring, în M. Blad, M. Hildebrandt, K. Rozemond, M.
Schuilenburg, P. Van Calster, Governing Security under the Rule of Law ?, ed. Eleven International
Publishing, Haga, 2010
 den Boer M., Walker N., European Policing After 1992, Journal of Common Market
Studies, vol. 31, ed. 1, 1993
 Eckes C., Konstadinides T., Crime within the area of freedom, security and justice,
Cambridge University Press, 2011
 Fijnaut C, Paoli L., Organised Crime in Europe: Concepts, Patterns and Control
Policies in the European Union and Beyond, în Studies of organised crime, vol. 4, ed. Springer, 2004
 Fijnaut C., The internationalization of Police Cooperation in Western Europe, Leiden,
Netherlands, 1993
 Fletcher M., EU criminal justice: beyond Lisbon, în Crime within the area of freedom,
security and justice, Cambridge University Press, 2011
 Gerspacher N., International Police Cooperation Institutions as a Response to
Transnational Crime: A Study of Institutional Effectiveness, University of Illinois, Chicago, 2002
 González Fuster G., Paepe P., Reflexive Governance and the EU Third Pillar—
Analysis of Data Protection and Criminal Law Aspects, Security versus Justice? Police and Judicial
Cooperation in the European Union. ed. Ashgate, 2008
 Gruszczak A., Governing Internal Security in the European Union, The Central
European Journal of International and Security Studies (CEJISS), Issue 3:2, 15.12.2010
 Guild E., Carrera S., Balzacq T., The Changing Dynamics of Security in an Enlarged
European Union, CEPS, Research Paper No. 12, October 2008
 Guild E., Geyer F, Getting local: Schengen, Prüm and the dancing procession of
Echternach Three paces forward and two back for EU police and judicial cooperation in criminal
matters, CEPS Commentaries, 2006
 Guild E., Merging Security from the Two-Level Game: Inserting the Treaty of Prüm
into EU law?, Center for European Policy Studies Policy, Brief 124, Bruxelles, 2007
 Hartmut A., Administrative Governance in the fields of EU police and judicial co-
operation în Herwig C.H. Hofmann, Alexander H. Türk, EU Administrative Governance, ed.
Cheltenham, Marea Britanie, 2006
 Hempel L., Carius M., Ilten C., Exchange of information and data between law
enforcement agencies within the European Union, Technische Universität Berlin, Zentrum für
Technik und Gesellschaft, Discussion paper No. 29/2009
 Hertie School of Governance, Policing among nations – Internationalizing the
Monopoly of Force, nr. 28, aprilie 2008
 Hijmans H., The Third Pillar in Practice: Coping with inadequacies—Information
Sharing between Member States, the Netherlands Association for European Law, 2006
 Hobolt M., Governing the borders of Europe: the establishment of the Frontex agency,
2nd Challenge Training School on „Security, Technology, Borders: EU Responses to New
Challenges”, Bruxelles, 2006
 Holzhacker R., Luif P., Intern- and Externalization in the EU and the Member States
after the Lisbon Treaty, Freedom, Security and Justice, 14.05.2012
 Huggins M., Political Policing: the United States and Latin America, Duke University
Press, Londra, 1998
 Hurst, J., INTERPOL – Providing Support and Assistance to Combat International
Terrorism, în NATO Security through Science Series - E: Human and Societal Dynamics, vol. 19,
2007
 Jones C., „Complex, technologically fraught and expensive”, the problematic
implementation of the Prüm Decision, Statewatch Journal, volume 22 no 1, June 2012
 Jorry H., Construction of a European Institutional Model for Managing Operational
Cooperation at the EU’s External Borders: Is the FRONTEX Agency a decisive step forward?, CEPS,
Research Paper No. 6, March 2007
 Joubert C., Bevers H., Schengen Investigated, A comparative Interpretation of the
Schengen Provision on International Police Co-operation in the light of the European Convention on
Human Rights; ed. Kulver Law International, Haga, 1996
 Kegö W., Özkan C., Counteracting Transnational Organized Crime Challenges and
Countermeasures, Institute for Security and Development Policy, Stockhom, 2010
 Kietz D., Maurer A., Von Schengen nach Prüm. Sogwirkungen verstärkter
Kooperation und Anzeichen der Fragmentierung in der EU, Stiftung Wissenschaft und Politik
Diskussionspapier, Berlin, 2006
 Kietz, D. și Maurer, A., Folgen der Prümer Vertragsavantgarde. Fragmentierung und
Entdemokratisierung der europäischen Justiz und Innenpolitik?, Stiftung Wissenschaft und Politik
Diskussionspapier, Berlin, 2007
 Laudon K.C., Laudon J.P., Management Information System. A Contemporary
Perspective, Second Edition, Macmillan Publishing Company, New York, 1991
 Luif. P., Trauner F, The Prüm Process: the effects of enhanced cooperation within
Europe and with the United States in combating serious crime, în: Holzhacker, Ronald and Paul Luif
(ed.): Freedom, Security and Justice after Lisbon: Internal and External Dimensions of Increased
Cooperation in the European Union, ed. Springer, New York, 2013
 Marek, D., The role of EUCARIS within the framework of the Cross Border
Enforcement Directive, prezentare orală, Kraftfahrt-Bundesamt (KBA), Berlin, 24 November 2016
 McCartney C.I., Wilson T.J., Williams R., Transnational Exchange of Forensic DNA:
Viability, Legitimacy, and Acceptability, European Journal on Criminal Policy and Research, vol. 17
no 4, 2011
 McKenzie, I.K., Law, Power, and Justice in England and Wales, Greenwood
Publishing Group, 1998
 Mnookin J.L., „The use of technology in human expert domains: challenges and risks
arising from the use of automated fingerprints identification systems in forensic science”, Law,
Probability and Risk (Vol 91(1))
 Montreuil, J., Organisation internationale de police criminelle (Interpol), Paris, ed.
Techniques, 1992
 Muller-Graff P.C., The Legal Basis of the Third Pillar and its Position in the
Framework of the Union Treaty, în Common Market Law Review 31, 1994
 Nadelmann E., Cops across Borders: the internationalization of U.S. criminal law
enforcement, Pennsylvania State University Press, 1993
 Neal A., Securitization and Risk at the EU Border: The Origins of FRONTEX, Journal
of Common Market Studies, vol. 47 ediția 2, 2009
 Nygren F., The Swedish Initiative Management of Information Exchange, Ministerul
de Justiție al Suediei, Stockholm
 Popescu D., Coman F., Drept internațional public, Editura Ministerului de Interne,
București, 1993
 Prainsack B., Toom V., Performing the Union: the Prüm Decision and the European
dream, Studies in History and Philosophy of Biological and Biomedical Sciences 44(1): 71-79
 Prainsack B., Toom V., The Prüm Regime Situated Dis/Empowerment in
Transnational DNA Profile Exchange, The British Journal of Criminology, (2010) 50, 1117–1135
 Radu F. R., Cooperarea judiciară internațională și europeană în materie penală, ed.
Wolters Kluwer, 2009
 Sabatier M., Cooperarea polițienească Europeană, L’Harmattan, Franța, 2001
 Santos F., Overview of the implementation of the Prüm Decisions, 2016, Centre for
Social Studies, University of Coimbra
 Soleto Muñoz H., Fiodorova A. – DNA and Law Enforcement in the European Union:
Tools and Human Rights Protection, Utrecht Law Review, Volume 10, Issue 1 (January) 2014
 Stoica, I., Informație și cultură, Editura Tehnică, București, 1997
 Strickland P., Politowski B., The Prüm Decisions, House of Commons Library,
2015/122, 04.12 2015
 Troneci, V., Hurdubaie I., România în Interpol, ed. Ministerului de Interne, București,
1994
 Van Reenen P., Policing Europe after 1992: cooperation and competition, European
Affairs 2, 1989
 Walsch C., Europeanization and Democracy: Negotiating the Prüm Treaty and the
Schengen III Agreement, Politicka misao, Vol. XLV, (2008.), no. 5
 Wolff S., From the Hague to Stockholm: The future of EU’s internal security
architecture and police cooperation, CESP
 Ziller J., Le traité de Prüm Une vraie-fausse coopération renforcée dans l’Espace de
sécurité de liberté et de justice, EUI Working Papers, LAW No. 2006/32
IV. Rapoarte, documente strategice naționale și internaționale
 Acțiunea Comună 95/73/JHA din 20 martie 1995 adoptată de către

Consiliu în baza art. K.3 al Tratatului Uniunii Europene privind Unitatea Antidrog Europol, Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene (L62/1995)
 Beratungen des Ständigen Unterausschusses des Hauptausschusses in
Angelegenheiten der Europäischen Union, XXIII., Montag, 24 September 2007, RAT 11005/07
 Bilantul Poliției de Frontieră Române pentru anul 2012
 Comisia Comunităților Europene, Communication from the Commission to the
Council and the European Parliament, Report on Implementation of the Hague Programme for 2007,
COM(2008) 373 final, Bruxelles
 Comisia Europeană, Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu,
Comitetul Economic și Social European, Comitetul Regiunilor și Curtea De Conturi privind strategia
antifraudă a comisiei, COM(2011) 376 final, Bruxelles, 24.6.2011
 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, către Consiliu, către Comitetul
Economic și Social European și către Comitetul Regiunilor intitulată „Pregătirea următoarelor etape
ale gestionării frontierelor în Uniunea Europeană”, COM(2008) 69 final – nepublicată în Jurnalul
Oficial
 Consiliul Uniunii Europene, Council conclusions following the Commission
Communication on the European Information Exchange Model (EIXM), întâlnirea Consiliului JHA
din Luxembourg, 6-7 iunie 2013
 Council Conclusions on the main elements of the Commission proposal for a Council
Regulation establishing a European Agency for the Management of Operational Cooperation at the
External Borders of the Member States of the European Union, 15446/03
 Council of the European Union, „Prüm Decisions” - Presidency progress report,
9014/17 DAPIX 173 ENFOPOL 218 CRIMORG 94 JAI 404, Brussels, 23.05.2017
 Council of the European Union, 2768th Council Meeting Justice and Home Affairs,
Bruxelles, 04-05.12.2006, 15801/06
 Council of the European Union, Consultation of the European Parliament, 6571/07
CRIMORG 34 ENFOPOL 25, Bruxelles, 27 februarie 2007
 Council of the European Union, Draft Council conclusions on intensifying the
implementation of the „Prüm Decisions” after the deadline of 26 August 2011, Brussels, 5 December
2011, 17762/11
 Council of the European Union, Evaluation procedure for implementing the data
exchange provisions pursuant to Council Decisions 2008/615/JHA and 2008/616/JHA (Prum
Decisions), 6661/1/09 REV1 ADD1 REV1, Bruxelles, 30 septembrie 2009
 Council of the European Union, Further development of the fingerprint functionality
in SIS II -Discussion paper, 14219/14 DAPIX 141 SIRIS 71, Bruxelles, 7 November 2014
 Council of the European Union, HENU Workshop on SIENA Implementation –
Roadmap on SIENA implementation, 10303/14 DAPIX 72 ENFOPOL 147 SIRIS 41, Bruxelles,
28.05.2014
 Council of the European Union, Implementation of the Prüm Decisions - lessons
learned, 18676/11, Bruxelles, 20 Decembrie 2011
 Council of the European Union, Note from the Presidency to the Coreper/Council,
Integration of (parts of) the Prüm Treaty into the Union Legal Order, 6003/07 CRIMORG 26
ENFOPOL 17, Bruxelles, 2007
 Council of the European Union, Plan for the management of the external borders of
the Member States of the European Union, 10019/02, Bruxelles, 14.06.2002
 Council of the European Union, Press Release, 2781st Council meeting Justice and
Home Affairs, 5922/07 (Presse 16), Brussels, 15.02.2007
 Council of the European Union, Timeline to estalish a fully operational Prüm system,
5331/17 JAI 37 DAPIX 29 ENFOPOL 37 CRIMORG 19, nefinalizat la data redactării
 Council of the European Union, Summary of discussions, 6007/176007/17 DAPIX 40
CRIMORG 25 ENFOPOL 57 JAI 92, Bruxelles, 21 February 2017
 Council of the European Union, The future of CATS - Contribution to the evaluation
by COREPER, 14207/1/14, Bruxelles, 07 noiembrie 2014
 eu-LISA Consolidated Annual Activity Report, 2016-009 REV 1
 EU-LISA Raport Anual de activitate 2012, 27.02.2013
 eu-LISA, SIS II – 2016 STATISTICS, februarie 2107
 EUROJUST, Annual Report, 2009
 European Anti-Fraud Office, A brief overview, OB-30-12-789-EN-C
 European Commission, Communication from the Commission to the European
Parliament and the Council – Strengthening law enforcement cooperation in the EU: the European
Information Exchange Model (EIXM), COM(2012) 735 final, Bruxelles, 07.12.2012
 European Commission, Proposal for a Regulation of the European Parliament and of
the Council establishing a Registered Traveller Programme, COM(2013) 97 final, Bruxelles,
28.02.2013
 European Court of Auditors, Lessons from the European Commission’s development
of the second generation Schengen Information System (SIS II), Special Report, Luxembourg, 2014
 European Data Protection Supervisor, Opinion of the EDPS on the proposal for a
Regulation of the European Parliament and of the Council amending Council Regulation (EC) No
2007/2004 establishing a European Agency for the Management of Operational Cooperation at the
External Borders of the Member States of the European Union (FRONTEX), Bruxelles, 17 mai 2010
 Europol, General report on Europol activities, 2012
 Europol, TE-SAT 2016
 Expunere de motive, Lege privind aprobarea Ordonanței Guvernului pentru
modificarea art. 11 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2001 privind înființarea, organizarea și
funcționarea serviciilor publice comunitare pentru eliberarea și evidența pașapoartelor simple și
serviciilor publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor.
 External evaluation of the European Agency for the Management of Operational
Cooperation at the External Borders of the Member States of the European Union, ianuarie 2009,
COWI/AS
 Extraordinary Council meeting - Justice, Home Affairs and Civil Protection,
Bruxelles, 12019/01, 20.09.2001
 German Bundestag, Recommendation for a decision and report of the Committee on
Legal Affairs (6th Committee) on the Initiative for a Directive of the European Parliament and the
Council regarding a European Investigation Order in criminal matters (Council Document 9145/10),
17/3234, 6 octombrie 2010
 House of Lords European Union Committee, EUROPOL: coordinating the fight
against serious and organised crime, 29th Report of Session 2007–08, London
 House of Lords, European Union Commission, Behind Closed Doors: the meeting of
the G6 Interior Ministers at Heiligendamm, Conclusions of the Heiligendamm Meeting, 40th Report
of Session 2005–06 Appendix 5
 House of Lords, European Union Committe, Prüm: an effective weapon against
terrorism and crime?, 18th Report of Session 2006–07
 House of Lords, European Union Committee, The Hague Programme: a five year
agenda for EU justice and home affairs, Londra, 2005
 House of Lords, Minutes of Evidence taken before the Select Committee on the
European Union (Sub-Committee F), The Prüm Convention, Wednesday 7 March 2007, Joan Ryan
MP, Mr Tom Dodd, Mr Nick Fussell and Mr Peter Storr, Londra, 2007
 House of Lords, Select Committee on the European Union Proposals for a European
Border Guard, Sesiunea 2002-03, raportul 29
 ICPO – Interpol Constitution and General Regulations, publicată de Secretariatul
General ICPO – Interpol, 212/08-10-15;
 Inspectoratul General al Poliției Române, Institutul Național de Criminalistică,
Procedură de sistem privind consultările automatizate ale datelor dactiloscopice și comunicării
datelor cu caracter personal și alte informații în context Prüm, PS-02-04-IGPR/INC, 2013
 International Centre for Migration Policy Development, Study on the status of
information exchange amongst law enforcement authorities in the context of existing EU instruments,
decembrie 2010
 Interpol FACT SHEET, International Notices system, COM/FS/2017-02/GI-02
 INTERPOL Guide to Effective Training, A collective responsibility, 1 februarie 2016
 Librăria Parlamentului European, Library briefing - The EU response to organised
crime, 2013
 Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Departamentul Schengen, Direcția
Generală Schengen, Serviciul Autoevaluare Schengen, Sistemul Informatic Schengen – SIS, ed.
MIRA
 Oficiul European de Poliție, Ten Years of EUROPOL 1999-2009, Haga, 2009
 Parlamentul European, Opinion on the legal basis of the initiative for a Council
Decision on the Stepping Up of Cross-border Cooperation, Particularly in Combating Terrorism and
Cross-border Crime, Committee on Legal Affairs, Bruxelles, 2007
 PCC SEE Committee of Ministers, Implementation of the Convention in the area of
establishment of the National
 PCC SEE Committee of Ministers, Rules of Procedure, CoM 02/09, Bruxelles, 17
noiembrie 2009
 PCC SEE Secretariat, Steps for expansion of draft documents on automated DNA data
exchange to also include dactyloscopic and vehicle registration data, doc. no. SPCP 2-12-16
 Presidency Conclusions, European Council Meeting In Laeken, SN 300/1/01 REV 1,
14-15.12.2001
 Secretariatul General al Consiliului UE, Impactul Tratatului de la Lisabona asupra
Consiliului Justiție și Afaceri Interne – O mai mare importanță acordată procedurii de codecizie și
noi structuri de lucru, 2009
 Secretariatul General al Consiliului UE, The Lisbon Treaty’s impact on the Justice and
Home Affairs (JHA) Council: More co-decision and new working structures, Oficiul de presă al
Consiliului UE, Bruxelles, 2009
 The Prevention and Control of Organised Crime: A European Union Strategy for the
Beginning of The New Millennium, Official Journal of the European Communities, 2000/C 124/01
 UK Parliament, Lords Select Committee on European Union, Tenth Report, Chapter
6: Area of Freedom, Security and Justice
V. Surse de documentare online
 http://www.interpol.int/About-INTERPOL/History, accesat la 18.02.2016

 http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-we-do/policies/internal-security/cosi/,
 http://europa.eu/about-eu/institutions-bodies/european-council/, accesat la
23.11.2016
 http://www.consilium.europa.eu/policies/council-configurations/ justice-et-affaires-
interieures-(jai), accesat la 02.12.2016
 https://www.interpol.int/About-INTERPOL/International-partners /European-Union,
 https://www.interpol.int/News-and-media/News/2017/N2017-052, accesat la
02.03.2017
 http://www.eulisa.europa.eu/AboutUs/SmartBorders/Pages/default.aspx, accesat la
23.02.2017
 https://ec.europa.eu/home-affairs/what-we-do/policies/borders-and-visas/smart-
borders_en, accesat la 23.02.2017
 http://www.consilium.europa.eu/en/council-eu/preparatory-bodies/ strategic-
committee-immigration-frontiers-asylum, accesat la 14.12.2016
 http://www.statewatch.org/news/2006/mar/pctf.pdf, accesat la 18.02.2016
 http://www.consilium.europa.eu/en/council-eu/preparatory-bodies/ law-enforcement-
working-party/, accesat la 23.12.2016
 http://www.consilium.europa.eu/en/council-eu/preparatory-bodies/ standing-
committee-operational-cooperation-internal-security, accesat la 23.12.2016
 http://www.pccseesecretariat.si/index.php?item=9&page=static, accesat la
23.09.2016
 https://www.ejpd.admin.ch/ejpd/en/home/aktuell/news/2004/ref_2004-04-28.html,
 http://www.kent.police.uk/about_us/our_organisation/responsibilities/ccic.html,
 https://www.essex.police.uk/about/our_structure/cross_channel_intelligence_com.as
px, accesat la 18.02.2017
 http://www.eulisa.europa.eu/Publications/Information%20Material/SIS%20II_EN_w
eb.pdf, accesat la 14.09.2016
 http://frontex.europa.eu/intelligence/eurosur/, accesat la 14.08.2016
 http://www.eulisa.europa.eu/Publications/Information%20Material/VIS_EN_web.pd
f, accesat la 13.02.2017
 http://www.eulisa.europa.eu/Publications/Information%20Material/EURODAC_EN
_web.pdf, accesat la 19.11.2016
 http://www.fiu.net/, accesat la 09.12.2016
 http://www.egmontgroup.org/about, accesat la 09.12.2016
 http://www.prolingua.co.uk/Linguanet/, accesat la 14.11.2015
 http://www.cbss.org/civil-security-the-human-dimension/border-control-
cooperation/, accesat la 14.11.2015
 http://www.parlament.gv.at/PAKT/VHG/XXIII/V/V_00003/fnameorig_087632.html
, accesat la 24.01.2017
 http://www.auswaertiges-amt.de/cae/servlet/contentblob/607270/
publicationFile/165214/Statusliste-EN.pdf, accesat la 14.02.2016
 http://parlament.gv.at/PG/DE/XXIII/V/V_00003/fnameorig_087632 .html, accesat la
04.05.2015
 http://senate.be/www/webdriver?MItabObj=pdf&MIcolObj=pdf&MInamObj=pdfid
&MItypeObj=application/pdf&MIvalObj=50335244, accesat la 02.11.2015
 https://extranet.consilium.europa.eu – doc. DS1037/12, accesat la 15.09.2016
 https://www.eucaris.net/services/resper/, accesată la data de 16.02.2017
 http://www.politiaromana.ro/ccpi.htm, accesat la 23.11.2015
 https://www.europol.europa.eu/activities-services/services-support/information-
exchange, accesat la 18.02.2017

Rezumat Teza

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rezumat Teza

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ROMÂNIA

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

EPURE Valentin Iulian

DOMENIUL: „Ordine Publică și Siguranță

- BUCUREȘTI, anul 2018 -

EPURE Valentin Iulian

Teză elaborată în vederea obținerii

ABREVIERI ȘI ACRONIME ............................................................................................................. 5

1.1. CONCEPTE CHEIE ȘI DEFINIREA NOȚIUNII ........................................................................................

CAPITOLUL 2 ROLUL UE ȘI ORGANISMELE SALE IMPLICATE ÎN COOPERAREA

2.1. POLITICILE UEÎN DOMENIUL JUSTIȚIE AFACERI INTERNE..............................................................

2.5 AGENȚIILE EUROPENE IMPLICATE ÎN COOPERAREA POLIȚIENEASCĂ ................................................

2.6 ALTE ORGANISME UEDE COOPERARE POLIȚIENEASCĂ ....................................................................

2.7 COOPERAREA POLIȚIENEASCĂ REGIONALĂ ȘI BILATERALĂ ..............................................................

CAPITOLUL 3 SCHIMBUL DE DATE ȘI INFORMAȚII POLIȚIENEȘTI LA NIVELUL UE23

3.2 INSTRUMENTE LEGISLATIVE ............................................................................................................

4.3. TIPURI DE DATE TRANZACȚIONATE ................................................................................................

CAPITOLUL 4 CANALE DE COMUNICARE ȘI FLUXURI DE INFORMAȚII ...................... 24

4.1. CANALE DE COMUNICARE ALE POLIȚIEI .........................................................................................

4.2 CANALE DE COMUNICARE ALE AUTORITĂȚILOR VAMALE ................................................................

4.3 CANALE DE COMUNICARE BILATERALE ȘI REGIONALE ....................................................................

4.4 UTILIZAREA ȘI PRIORITATEA CANALELOR DE COMUNICARE ............................................................

1.1 PRINCIPIUL DISPONIBILITĂȚII ..........................................................................................................

1.2. INIȚIATIVA SUEDEZĂ ......................................................................................................................

1.4.4 Alte forme de cooperare ......................................................................................................... 33

1.5 CONTROVERSE GENERATE ȘI CRITICI ADUSE TRATATULUI PRÜM.....................................................

CAPITOLUL 2 TRANSPUNEREA TRATATULUI PRÜM ÎN ACQUIS-UL COMUNITAR .. 36

2.1 ETAPELE NEGOCIERII DECIZIILOR PRÜM..........................................................................................

3.1 SISTEMUL NAȚIONAL DE DATE GENETICE JUDICIARE......................................................................

3.4 REZULTATE OBȚINUTE ÎN ROMÂNIA PRIN SCHIMBUL DE DATE ADN PRÜM.....................................

4.1 SISTEMUL AUTOMAT DE IDENTIFICARE A AMPRENTELOR – AFIS ...................................................

4.3 REZULTATELE OBȚINUTE ÎN ROMÂNIA PRIN SCHIMBUL DE DATE DACTILOSCOPICE PRÜM............... 40

CAPITOLUL 5 – SCHIMBUL AUTOMAT DE DATE PRIVIND VEHICULELE ȘI PERMISELE

I. PROPUNERI ȘI RECOMANDĂRI ÎN PLAN NAȚIONAL...............................................................................

I. INSTRUMENTE JURIDICE INTERNAȚIONALE.........................................................................................

V. SURSE DE DOCUMENTARE ONLINE ....................................................................................................

ADN– Acid dezoxiribonucleic

EUROSUR – European Border Surveillance System

TCE– Tratatul Comunităților Europene

Uniunea Europeană se confruntă în prezent cu provocări paralele legate de gestionarea

PARTEA I COOPERAREA POLIȚIENEASCĂ EUROPEANĂ PENTRU MENȚINEREA

CAPITOLUL 1 APARIȚIA ȘI EVOLUȚIA COOPERĂRII POLIȚIENEȘTI ÎN SPAȚIUL

1.1. Concepte cheie și definirea noțiunii

În literatura de specialitate, expresia „cooperarea polițienească internațională” este

1.2. Modele de cooperare polițienească

 Nivelul macro se referă la angajamente și inițiative legale internaționale și cuprind

1.3. Tipuri de cooperare polițienească

Analizată sintetic, cooperarea polițienească poate fi împărțită în trei categorii majore:

Cooperarea formală și informală

1.4. Factori care influențează cooperarea polițienească

Cooperarea polițienească a căpătat amploare în ultimele decade ca răspuns al structurilor

1.5. Evoluția cooperării polițienești europene

1.5.1. Primele forme de cooperare polițienească

Primele forme de cooperare polițienească au fost realizate ad-hoc, inițial unilateral și

1.5.2. Primul acord multilateral – Interpol

În anul 1923, cu ocazia celuiAlde-Doilea Congres Internațional de Poliție Judiciară de

1.5.3. Cooperarea polițienească în anii 1950 – 1970

În ciuda progreselor realizate, cooperarea polițienească efectivă nu s-a schimbat în

1.5.4. Cooperarea TREVI

1.5.5. Tratatul de la Maastricht – către o cooperare polițienească sporită

Tratatul de la Maastricht a avut o contribuție importantă la dezvoltarea cooperării

domeniu de interes în cooperarea polițienească îl reprezenta schimbul de informații dar odată cu

1.5.6. Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene