Opțional – Critica românească interbelică

Tutoveanu Andreea-Miruna
Anul II, LLR-LLS
Grupa 10, Seria II

Literatura și artele progresează, în măsura în care acestea reflectă evoluția societății.

Raportul este unul direct proporțional. Cu cât o societate se dezvoltă mai mult, este supusă
schimbării, trece prin perioade dificile, cu atât literatura, alături de celelalte arte, vor fi
reflecția ei cea mai fidelă. Scriitorii, artiștii, sunt oameni sensibili, foarte receptivi la
modificările din planul exterior, trecându-le prin filtrul sufletului și al conștiinței lor.

Putem lua ca exemplu climatul social și politic al secolului al XX-lea. Evenimentele

devastatoare – cele două conflagrații mondiale, precum și Războiul Rece ce le-a urmat – au
lăsat milioane de oameni din întreaga lume „mutilați psihic” pentru totdeauna. Într-o criză a
identității, a lipsei de speranță, a pierderii credinței, experimentând o rupere radicală de
normele și simbolurile culturale care existaseră până atunci, s-a născut modernismul, ca
mișcare estetică. Noua formă de expresie a adus în prim plan inovația, încălcarea regulilor,
explorarea noilor căi de a face artă. Impresionismul, cubismul, dadaismul, suprarealismul sunt
doar câteva dintre curentele artistice, ale căror tehnici de creație s-au răsfrânt, ulterior, în
literatură, ca tehnici de construcție. De-a lungul istoriei, societatea a rămas, în mare, aceeași;
numai modul în care oamenii (includem și scriitorii și artiștii) au receptat evenimentele s-a
modificat, ca urmare a progresului la nivel intelectual. Scriitorii și artiștii au fost nevoiți să se
conformeze acestor noi forme de gândire și să le introducă în opera lor.

Progresul a constat în originalitate, în capacitatea de a crea nu neapărat lucruri noi, ci

reluarea celor care s-au întamplat deja, însă sub o altă formă, prin alte cuvinte, prin alte
tehnici.