a. Instrumentul juridic în baza căruia se solicită asistenţa.

Este important să se indice în

mod corect instrumentul aplicabil, nefiind acceptabil invocarea legii interne în cazul în
care în relaţia dintre România şi statul solicitat este aplicabil un tratat bilateral sau
multilateral, ori invocarea unui tratat care se aplică în materie civilă ori comercială.
b. Autoritatea care formulează cererea. Ca regula generala, cererea este formulată de către
autorităţile judiciare. În situaţia altor state, aceasta poate genera anumite probleme în
special statelor de common law. Legea 302/2004 prevede că asistenţa se acordă şi în
cazul cererilor formulate de către autorităţile administrative.Se va preciza calitatea
autorităţii solicitante: judiciare, administrative sau poliţieneşti şi se vor indica
coordonatele autorităţii respective ( adresa, telefon, fax, persoana de contact).
c. Activitatea care se solicită să fie efectuată şi motivele formulării cererii. Este important
să se descrie cât mai clar şi exact posibil activităţile care se solicită. Vor fi evitate frazele
prea lungi sau formulările greu de înţeles – aceasta cu atât mai mult cu cât cererea trebuie
tradusă, astfel încât persoana care efectuează traducerea să fie lipsită de posibilitatea de a
da propria interpretare textului.
d. În măsura în care este posibil, datele exacte şi complete de identificare ale persoanei
(nume, prenume, data şi locul naşterii, cetăţenia, adresa) sau informaţii care să ajute la
identificarea persoanei ( ex: numărul şi seria paşaportului sau numărul permisului de
conducere, profesia) – în cazul persoanei juridice se vor indica elementele de identificare.
e. Calificarea şi natura juridică a faptei. Reproducerea literală a dispoziţiilor legale (textul
de lege integral).Simpla indicare a articolului din Codul penal sau din legea care
incrimează fapta nu este suficientă. Se va preciza totodată şi natura infracţiunii.
f. Descrierea sumară a faptei care face obiectul cauzei. Este important să se descrie fapta
într-o manieră cât mai exactă şi clară. Descrierea trebuie să fie sumară însă trebuie să
indice elementele esenţiale. Aceste aspecte sunt importante, în special în cazul în care
statul solicitat acordă asistenţa numai dacă condiţia dublei incriminări este îndeplinită.
Acestea întrucât sunt activităţi precum percheziţia, predarea ori idisponibilizarea
mijloacelor de probă sau documente pentru a căror realizare se verifică dubla incriminare.
O astfel de prezentare poate fi inclusă în cererea de asistenţă sau poate fi întocmită
separat şi anexată la cerere. Trebuie întocmită de aşa manieră încât autoritatea solicitată
să poată aprecia dacă şi în ce măsură cererea de asistenţă poate fi executată. Prezentarea
trebuie să cuprindă informaţii cu privire la locul, timpul şi modul de săvârşire a
infracţiunii.
g. Cererile de comunicare a actelor de procedură trebuie să cuprindă numele şi adresa
destinatarului, calitatea lui procesuală, precum şi natura documentului ce urmează să fie
comunicat.
h. În cazul în care se doreşte participarea la efectuarea activităţii solicitate, se va face
menţiune despre aceasta în cerere şi vor prezenta coordonatele persoanelor desemnate de
către autoritatea solicitantă.

1
 i. Pentru percheziţia corporală sau domiciliară, sechestru sau predarea de bunuri trebuie
să se anexeze actul judiciar prin care s-a dispus o astfel de măsură.
j. Elementele specifice prevăzute pentru anumite categorii de cereri de asistenţă (art. 187 11
din Legea nr. 302/2004).

Schimbul de date şi informaţii cu caracter poliţienesc are ca obiect, în principal, prima fază a
procesului penal, în vederea identificării reţelelor de infractori precum şi a mijloacelor de
probaţiune. Aceste
- diul Birourilor Centrale Naţionale;
- primirea cererilor de informaţii, de verificări etc. transmise de alte B.C.N.
şi transmiterea răspunsurilor către B.C.N.-urile interesate.
Un rol deosebit al Biroului Naţional Interpol îl constituie activitatea de urmărire
internaţională. Astfel, la data de 14.11.2008 a intrat în vigoare Legea nr. 222/2008, care
modifică Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală,
introducând o serie de modificări, din care menţionăm:
- posibilitatea ca Poliţia Judiciară să reţină pe teritoriul României o persoană
urmărită, prin ordonanţă de reţinere, chiar înainte de primirea mandatului
european de arestare;
- toate procedurile prealabile arestării vor fi efectuate de procurori şi nu de
judecătorii curţilor de apel, aşa cum se prevedea anterior;
- activitatea de predare din România a persoanelor urmărite internaţional
este clar definită ca fiind asigurată de Biroul Naţional Interpol;
- activitatea de preluare sub escortă, din străinătate, a fost trecută în
competenţa Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională.
Pentru atingerea scopurilor prevăzute de statut, Interpolul are la dispoziţie următoarele
instrumente de cooperare:
a. Reţeaua de comunicaţii I24/7 asigură schimbul de mesaje poliţieneşti între Birourile
Centrale Naţionale şi între acestea şi Secretariatul General Interpol. Este o reţea are ca suport
fizic Internetul şi, din această cauză, foloseşte cele mai noi tehnologii de securitate (Virtual
Private Network, IPSec etc.)
Tot prin intermediul acestui portal, în 2004, au fost puse la dispoziţie bazele de date
eASF ale Interpolului referitoare la persoane urmărite, vehicule urmărite, documente de
călătorie/administrative furate/pierdute, obiecte de artă furate, realizându-se astfel accesul
la aceste baze de date a tuturor unităţilor de poliţie cu atribuţii în combaterea criminalităţii.
Consultarea on-line a bazelor de date INTERPOL a constituit şi constituie în continuare o
prioritate.

2
 În ceea ce priveşte aplicarea soluţiilor moderne de accesare a bazelor de date Interpol,
Biroul Naţional Interpol a reuşit, împreună cu IGPF, realizarea condiţiilor tehnice necesare
aplicării soluţiei FIIND la controlul paşapoartelor şi autovehiculelor la punctele de frontieră,
astfel că toate verificările în bazele naţionale vor fi efectuate automat şi în bazele de date
Interpol, inclusiv la citirea optică a paşapoartelor şi cărţilor de identitate. Testele au fost realizate
cu succes, urmând ca aplicaţia să fie dată în folosinţă în cel mai scurt timp.
b. Sistemele informatice
Bazele de date eASF pot fi consultate on-line, prin portalul INSYST, de către toate
agenţiile de aplicare a legii, în condiţiile de securitate stabilite de organizaţie. Bazele de date
conţinând informaţii sensibile, respectiv cele legate de terorism şi abuzuri împotriva copiilor sunt
accesate numai de către unităţile operative competente, respectiv SRI, DGPI şi DGCCO.
Celelalte sisteme se accesează, la ora actuală, prin intermediul Birourilor Centrale Naţionale.
c. Notiţele internaţionale
Acestea reprezintă cele mai avansate forme de cooperare poliţienească internaţională,
fiind grupate în şase categorii:
- notiţe prin care se solicită arestarea unei persoane în vederea extrădării (cu
colţ roşu şi cu litera de control A). Aceste notiţe conţin toate indicaţiile
privind identitatea persoanei urmărite, mandatul de arestare şi infracţiunea
care l-a motivat;
- notiţe pentru obţinerea de informaţii asupra unei persoane (cu colţ albastru
şi litera de control B). Acestea sunt utilizate pentru identificarea certă a
unui infractor, obţinerea de informaţii asupra trecutului său criminal sau a
locului unde se află;
- notiţe preventive (cu colţ verde şi litera de control C) care semnalează
tuturor poliţiilor membre existenţa unui infractor profesionist ce operează
la scară internaţională;
- notiţe privind persoane dispărute (cu colţ galben şi litera de control F) în
vederea găsirii unei persoane;
- notiţe privind cadavrele neidentificate (cu colţ negru şi litera de control D);
- notiţe cu colţ portocaliu („security alert”) semnalând descoperirile de arme
sau dispozitive explozive disimulate;
- notiţe ONU – INTERPOL privind persoanele/entităţile supuse sancţiunilor
Consiliului de Securitate al ONU.

PUNCTUL NAŢIONAL FOCAL

3
 La data de 01.12.2000 a fost înfiinţat Punctul Naţional Focal, cu rang de direcţie în cadrul
MAI, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de Urgenţă nr. 201/2000 privind crearea
cadrului instituţional necesar în vederea funcţionării Centrului Regional al Iniţiativei de
Cooperare în Sud-
- rmaţiilor clasificate şi a datelor personale aferente fluxului informaţional
gestionat;
- elaborarea de rapoarte destinate informării conducerii MAI şi a structurilor
specializate beneficiare asupra stadiului soluţionării anumitor solicitări şi a
eficienţei generale a activităţii de schimb de informaţii.

România a ratificat acordul SECI (Acordul de Prevenire şi Combatere a Infracţionalităţii

Transfrontaliere în Sud-Estul Europei), prin Legea nr. 208/1999, iar O.U.G. nr. 201/2000 a creat
cadrul instituţional necesar în vederea funcţionării Centrului Regional al Iniţiativei de Cooperare
în Sud-Estul Europei pentru combaterea infracţionalităţii transfrontaliere, fiind aprobată şi
modificată prin Legea nr. 357/10.07.2001.
Centrul Regional al Iniţiativei de Cooperare în Sud-Estul Europei pentru combaterea
infracţionalităţii transfrontaliere (Centrul Regional SECI) este organizaţie internaţională, cu
sediul la Bucureşti, şi care reuneşte reprezentanţii pe linie de poliţie şi vamă din următoarele
state: Albania, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Grecia, Macedonia, Moldova,
Muntenegru, România, Serbia, Slovenia, Turcia, Ungaria, precum şi cei ai statelor cu statut de
observator, printre care: Austria, Azerbaidjan, Belgia, Canada, Franţa Germania, Georgia, Italia,
Marea Britanie, Olanda, Spania, SUA şi Ucraina.
Prevenirea şi combaterea fenomenului de criminalitate transfrontalieră se realizează prin:
acordarea asistenţei reciproce în desfăşurarea investigaţiilor penale şi vamale, schimb de
informaţii operative, asistenţa tehnică şi schimburi de experienţă, acţiuni comune „task-force”,
cooperare judiciară, accelerarea fluxului informaţional. Principalele acţiuni de tip task-force sunt
în domeniul combaterii traficului de persoane, infracţiunilor de natură financiară şi cibernetică,
traficului de droguri, traficului de autovehicule furate, combaterii contrabandei şi fraudelor
vamale, combaterea terorismului.
Mesajele transmise prin intermediul SECI de către reprezentanţii pe linie de poliţie şi vamă
din statele membre au valoare probatorie, cu acordul statului furnizor.
COOPERAREA CU EUROPOL PRIN INTERMEDIUL UNITĂŢII NAŢIONALE
EUROPOL
Europol este organizaţia care se ocupă de aplicarea legii în cadrul Uniunii Europene şi
care operează cu informaţiile referitoare la criminalitate. Obiectivul său este acela de a
îmbunătăţi eficacitatea şi cooperarea autorităţilor competente din statele membre în ceea ce
priveşte prevenire şi combaterea formelor grave de crimă internaţională organizată şi terorism.

4
Europol are misiunea de a-şi aduce o contribuţie semnificativă la acţiunea Uniunii Europene de
aplicare a legii împotriva crimei organizate şi a terorismului, concentrându-şi eforturile asupra
organizaţiilor criminale.
Înfiinţarea organizaţiei Europol a fost convenită prin Tratatul de la Maastricht privind
Uniunea falsificării banilor (falsificarea monedei euro) şi a altor mijloace de plată;
- traficului de persoane, inclusiv pornografia infantilă;
- traficului ilegal de vehicule;
- spălării banilor.
În plus, principalele priorităţi ale Europol includ infracţiunile împotriva persoanelor,
infracţiunile financiare şi infracţiunile cibernetice. Acestea se aplică atunci când este implicată o
structură de crimă organizată şi sunt afectate două sau mai multe state membre.
Europol oferă sprijin prin:
- facilitarea schimbului de informaţii, potrivit legii naţionale, dintre ofiţerii
de legătură ai Europol (OLE). Ofiţerii de legătură sunt detaşaţi pe lângă
Europol de către statele membre ca reprezentanţi ai agenţiilor naţionale ce
se ocupă de aplicarea legii din aceste state;
- oferirea de analize operative în vederea sprijinirii operaţiunilor;
- elaborarea de rapoarte strategice şi analiza activităţilor criminale pe baza
informaţiilor şi datelor oferite de statele membre şi de terţi;
- oferirea de expertiză şi sprijin tehnic pentru anchetele şi operaţiunile
realizate în cadrul UE, sub supravegherea şi cu răspunderea legală a
statelor membre interesate.
Europol activează şi în domeniul promovării analizei criminalistice şi a armonizării
tehnicilor de anchetă din cadrul statelor membre.
Colegiul European de Poliţie – CEPOL
Colegiul European de Poliţie (CEPOL) este o Academie pentru pregătirea ofiţerilor de
poliţie superiori şi de rang mediu din Uniunea Europeană. Misiunea sa este de a ajuta forţele de
poliţie naţionale în lupta lor împotriva criminalităţii, în special împotriva criminalităţii trans-
frontaliere. Această instituţie desfăşoară cursuri de pregătire în domeniul politicilor europene
începând cu anul 2001. Obiectivul principal al CEPOL este de a ajuta ofiţerii de poliţie din
diferite ţări ale UE să înveţe cât mai mult despre sistemul poliţienesc din ţara fiecăruia, şi despre
cooperarea poliţienească trans-frontalieră în Europa. Colegiul de Poliţie poate coopera cu
instituţiile naţionale de pregătire din ţările din afara Uniunii Europene. În particular, îşi oferă
serviciile şi ofiţerilor de poliţie din ţările candidate şi din Islanda şi Norvegia. Membre şi să
sprijine şi să dezvolte o abordare comună a problemelor cu care se confruntă Statele Membre în

5
lupta împotriva criminalităţii, pentru prevenirea criminalităţii şi menţinerea legii şi ordinii şi
securităţii publice, în particular dimensiunea trans-frontalieră a acestor probleme.”
Principalele obiective şi sarcini ale CEPOL sunt:
- Creşterea cunoştinţelor referitoare la sistemele poliţieneşti naţionale şi
structurile organizatorice ale acestora din Statele Membre,la Europol şi la
cooperarea poliţienească trans-frontalieră în interiorul Uniunii Europene;
- Întărirea cunoştinţelor referitoare la instrumentele internaţionale, în
particular acelea care deja există la nivelul Uniunii Europene în domeniul
cooperării în domeniul combaterii criminalităţii;
- Asigurarea unei pregătiri potrivite ţinând cont de respectarea drepturilor
democratice, respectiv dreptul la apărare;
- Încurajarea cooperării cu alte instituţii de pregătire;

BIBLIOGRAFIE

1. Stănoiu Rodica - Asistenţa juridică internaţională în materie penală, Editura Academiei,

Bucureşti, 1975;
2. A. Boroi, I. Rusu - Cooperarea judiciară în materie penală, Ed. C. H. Beck, Bucureşti,
2008;
3. Mrejeru Theodor, Mrejeru Bogdan, Cooperarea judiciară internaţională în materie penală,
Editura Universitară, Bucureşti, 2008;

6
4. Gabriel Gabor- Efectele globalizării în mediul de securitate internaţional, Articol publicat
în Revista “Buletinul Universităţii Naţionale de Apărare "Carol I", nr.2/2008;
5. Decizia Consiliului 2010/365/UE din 29 iunie 2010 privind aplicarea dispoziţiilor acquis-
ului Schengen
6. Legea nr.197/2004 pentru ratificarea Acordului privind cooperarea dintre Romania şi
Oficiului European de Poliţie, semnat la Bucureşti la 25 noiembrie 2003, publicată in
„Monitorul oficial al României", partea 1, nr.498 din 2 iunie 2004;
7. Cristian-Eduard Ştefan, Ligia-Teodora Pintilie — Cooperarea internatională judiciară şi
poliţienească, Editura Sitech, Craiova, 2007;
8. Eugen Corciu, Aurel Băloi — Instituţii de cooperare politienească, Editura Ministerului
Administraţiei şi Intemelor, Bucureşti;
9. Mihai-Gheorghe Stoica, Constantin-Cristian Cătuţi — Cooperarea poliţienească
intemaţională în România, Bucureşti, 2006.