GHID DE PROIECTARE PRIVIND PROTECţIA îMPOTRIVA COROZIUNII A CONSTRUCţIILOR DIN OţEL

GHID DE PROIECTARE PRIVIND PROTECŢIA ÎMPOTRIVA
COROZIUNII A CONSTRUCŢIILOR DIN OŢEL
Indicativ GP 111-04
(Revizuire GP 035-1998)
Cuprins
* PREVEDERI GENERALE
* CLASIFICAREA MEDIILOR AGRESIVE
* PRINCIPII, CRITERII ŞI CONDIŢII PRIVIND PREVENIREA PRIN PROIECTARE A
COROZIUNII CONSTRUCŢIILOR DIN OŢEL
* CRITERII ŞI NIVELURI DE PERFORMANŢĂ PENTRU STRATUL SUPORT ŞI PENTRU
SISTEMELE DE PROTECŢIE ANTICOROZIVĂ
* SISTEME DE PROTECŢIE ANTICOROZIVĂ A CONSTRUCŢIILOR DIN OTEL
* Anexa 1 - CLASIFICAREA MEDIILOR AGRESIVE ASUPRA CONSTRUCŢIILOR DIN OŢEL
SUPRATERANE
1. PREVEDERI GENERALE
1. 1. Obiect şi domeniu de aplicare
1.1.1. Prezentul ghid are ca obiect detalierea principiilor, criteriilor şi condiţiilor privind măsurile de
protecţie împotriva coroziunii pentru construcţiile supraterane din oţel noi şi existente.
Prevederile specifice din prezentul ghid se aplică, în faza de proiectare, pentru a răspunde
cerinţei implicite privind durabilitatea, cu referire în special ta cerinţa esenţială "rezistenţă şi
Stabilitate", respectiv menţinerea valorilor caracteristicilor implicate în această cerinţă ale
elementelor structurale din oţel, în condiţiile acţiunii agenţilor agresivi din mediul înconjurător.
Cerinţa privind durabilitatea este prevăzută explicit în Legea nr. 10/1995 privind calitatea în
construcţii, precum şi în reglementarea tehnică specifică pentru construcţiile din oţel, Eurocodul 3
(EN 1993) "Calculul structurilor din oţel", preluat în ţara noastră, într-o primă formă, prin NP 042-
2000 "Normativ privind prescripţiile generale de proiectare. Verificarea prin calcul a elementelor
de construcţii metalice şi a îmbinărilor acestora".
1.1.2. Protecţia împotriva coroziunii a elementelor/construcţiilor supraterane din oţel se

realizează, în etapa de proiectare, în funcţie de clasa de corozivitate a mediului preconizat, astfel;
a. prin concepţia de ansamblu şi de detaliu şi prin alegerea materialelor adecvate;

b. prin prevederea de măsuri constructive şi de condiţii pentru modul de executare
a lucrărilor;
c. prin prevederea unor sisteme de protecţie anticorozivă aplicate pe suprafaţa
elementelor, sisteme adecvate naturii şi clasei de corozivitate a mediului.
1.1.3. Ghidul nu se referă la:
 construcţiile/ elementele din oţel îngropate în teren;

 construcţiile/ elementele din oţel imersate parţial sau total în soluţii sau lichide agresive.
1.1.4. Ghidul nu prevede sisteme speciale de protecţie împotriva coroziunii a construcţiilor din
oţel, cum sunt: protecţia electrochimică (catodică, anodică), inhibitori de coroziune ş.a.
1.1.5. Ghidul se adresează în principal specialiştilor din unităţile de proiectare, precum şi

verificatorilor de proiecte.
1.1.6. Prevederile prezentului ghid sunt obligatorii. în situaţiile în care prevederile conţin referirea
ia variante în funcţie de situaţia preconizată pentru lucrarea respectivă, obligativitatea se referă Ia
existenţa, în partea scrisă a proiectului, a analizărilor şi a concluziilor motivate privind adoptarea
soluţiei respective.
1.2. Terminologie
În prezentul ghid sunt utilizaţi următorii termeni de specialitate:
 agent agresiv: factor de mediu ce acţionează distructiv asupra construcţiei sau a

diverselor sale părţi componente, provocând degradarea prin coroziune a materialului de
construcţie;
 acoperire metalică: termen generic pentru unul sau mai multe straturi metalice (zinc,
aluminiu), aplicat(e) pe suprafaţa elementelor dtn oţel;
 acoperire organică: termen generic pentru unul sau mai multe straturi compatibile între
ele, alcătuite din materiale de acoperire organice (grunduri, vopsele, emailuri, lacuri),
aplicate pe suprafaţa elementelor din oţel;
 clasă de corozivitate: caracteristică tehnică măsurabilă a intensităţii acţiunii mediului
agresiv asupra materialului de construcţie;
 coroziune: interacţiune fizico-chimicâ între un material (de construcţie) şi mediul său
înconjurător, care conduce la modificarea proprietăţilor materialului şi adeseori la
degradarea unor caracteristici şi/sau funcţională a acestuia, a mediului înconjurător sau a
sistemului constituit din cei doi factori;
Notă : Această interacţiune este în general de natură electrochimică.
 corozivitate: capacitate a unui mediu de a determina coroziunea într-un sistem de

coroziune dat;
 corozivitatea atmosferei: capacitatea atmosferei de a provoca o coroziune într-un sistem
de coroziune dat;
 degradare datorată coroziunii: efect al coroziunii considerat dăunător pentru utilizările
materialului de construcţie, mediul sau sistemul pe care aceşti doi factori îl formează;
 durabilitatea protecţiei: durata de viaţă estimată a unui sistem de protecţie anticorozivă
aplicat pe suprafaţa din oţel până la prima lucrare de refacere completă a protecţiei:
Notă: Durata de viaţă estimată nu constituie o durată de garanţie.
 durata de menţinere a umidităţii pe utprafaţă: interval de timp în care o suprafaţă metalică

este acoperită cu o peliculă adsorbită şi/sau un lichid electrolitic, capabil să provoace
coroziunea atmosferică;
 mediu agresiv: mediu care conţine unul Siiu mai mul|i ngcnţi agresivi (corozivi);
 protecţie împotriva coroziunii: modificare a unui sistem de coro/iunc astfel încât să
diminueze degradările datorate coroziunii:
 rezistenţa la coroziune: capacitatea unui material de construcţie (oţel) de a rezista la
coroziune într-un sistem de coroziune dat;
 sistem de coroziune: sistem format din unul sau mai multe metale şi diferite elemente ale
mediului care pot influenţa coroziunea;
Notă: Elemente ale mediului pot fi considerate: acoperirile, straturile superficiale
etc,
 sistem de protecţie anticorozivă: ansamblu de straturi aplicate pe o suprafaţă suport,

pentru a realiza protecţia acesteia împotriva coroziunii;
 tipul atmosferei: noţiune care caracterizează atmosfera pe baza criteriilor de clasificare
corespunzătoare, altele decât corozivitatea (rurală, urbană, industrială, marină) sau
factori opţionali complementari (chimici etc);
 viteză de coroziune: efect al coroziunii asupra materialului de construcţie (oţel) raportat Ia
unitatea de timp.
Notă: Expresia utilizată pentru viteza de coroziune depinde de sistemul de coroziune
considerat şi de tipul acesteia. Astfel, viteza de coroziune poate fi exprimată prin creşterea
adâncimii coroziunii raportată la unitatea de timp, prin masa de metal transformată în produşi de
coroziune raportată la unitatea de suprafaţă şi unitatea de timp etc. Efectul coroziunii poate varia
în timp şi poate să nu fie acelaşi în toate punctele suprafeţei care se corodează. De aceea,
referirile la viteza de coroziune trebuie să fie însoţite de informaţii despre tipul, dependenţa de
timp şi localizarea efectului coroziunii.
1.3. Lista documentelor normative de referinţă
1. SR EN 971-1 :2001 - Vopsele şi lacuri. Termeni şi definiţii pentru produse de vopsire. Partea 1:
Termeni generali.
2. SR EN 10240:2000 - Acoperiri de protecţie interioare şi/sau exterioare pentru ţevi de oţel.

Condiţii tehnice pentru acoperiri prin galvanizare la cald aplicate pe instalaţii automate.
3. SR. EN 22063:1995 - Acoperiri metalice şi anorganice. Pulverizare termică. Zinc, aluminiu şi

aliajele lor.
4. SR EN 24624 :1996 - Vopsele şi lacuri. încercarea la tracţiune.
5. SR EN ISO 1461 :2002 - Acoperiri termice de zinc pe oţel.
6. SR EN ISO 1519:2003-Vopsele şi lacuri. încercarea la îndoire pe dorn cilindric.
7. SR EN ISO 1522:2002 - Vopsele şi lacuri. încercarea la amorţi zarea pendulului.
8. SR EN ISO 2812-1:1996 - Vopsele şi lacuri. Determinarea rezistenţei la lichide. Metode

generale.
9. SR EN ISO 3231:2002 - Vopsele şi lacuri. Determinarea rezistenţei la atmosferă umedă care

conţine dioxid de sulf.
10. SR. EN ISO 4618-2:2002 - Vopsele şi lacuri. Termeni şi definiţii pentru produse de vopsire.
Partea 2 : Termeni specifici referitori la caracteristicile şi proprietăţile vopselelor.
11. SR EN ISO 4618-3:2002 - Vopsele si lacuri. Termeni si definiţii pentru produse de vopsire.
Partea 3 : Pregătire a suprafeţei şi procedee de aplicare.
12. SR EN ISO 6270/1:2002 - Vopsele şi lacuri. Determinarea rezistenţei la umiditate. Partea 1:

Condensarea continuă.
13. SR EN ISO 6272:1995 - Vopsele şi lacuri. încercarea la căderea unei mase.
14. SR EN ISO 7253:2002 - Vopsele şi lacuri. Determinarea rezistenţei la ceaţă salină neutră.
15. SR EN ISO 8044:2000 - Coroziunea metalelor şi aliajelor. Termeni de bază şi definiţii.
16. SR EN ISO 8501/1:2002 - Pregătirea suporturilor de oţel înaintea aplicării vopselelor şi

produselor similare. Evaluarea vizuală a curăţeniei suprafeţei. Partea 1: Grade de ruginireşi
grade de pregătire a suporturilor de oţel neacoperite şi a suporturilor de oţel după îndepărtarea
acoperirilor anterioare.
17. SR EN ISO 8501/2:2002 - Pregătirea suporturilor de oţel înaintea aplicării vopselelor şi

produselor similare. Evaluarea vizuală a curăţeniei suprafeţei. Partea 2: Grade de pregătire a
suporturilor de oţel acoperite anterior, după îndepărtarea locală a acoperirilor.
18. SR EN ISO 8504-1:2002 - Pregătirea suporturilor de oţel înaintea aplicării vopselelor şi

produselor similare. Metode de pregătire a suprafeţei. Partea l: Principii generale.

produselor similare. Metode de pregătire a suprafeţei. Partea 2: Decapare cu jet abraziv.

produselor similare. Metode de pregătire a suprafeţei. Partea 3: Curăţare manuală şi mecanică.
21. SR EN 12330:2002- Protecţie anticorozivâ a metalelor. Acoperiri electrochimice de cadmiu pe

fontă sau oţel.
22. SR EN ISO 12944-2:2002 - Vopsele şi lacuri. Protecţia prin sisteme de vopsire a structurilor
din oţel împotriva coroziunii. Partea 2: Clasificarea mediului.
din oţel împotriva coroziunii. Partea 3: Proiectare şi dispoziţii constructive.
din oţel împotriva coroziunii. Partea 5: Sisteme de vopsire.
25. SR EN 60068-2-5:2001 - încercări de mediu. Partea 2: încercări - încercarea la: Radiaţie

solară artificială la nivelul solului.
26. SR EN 60068-2-14:2001 - încercări de mediu. Partea 2 : încercări - încercare N : Variaţii de

temperatură.
27. SR EN 60068-2-33:2002 - încercări de mediu. Partea 2 : încercări. Ghid pentru încercărila

variaţii de temperatură.
28. SR HD 323.2.3 S2:2002 - încercări de mediu. Partea 2: încercări - încercarea Ca : Căldură

umedă, continuă.
29. SR ISO 1518:1994 - Vopsele şi lacuri. încercarea la zgâricre.
30. SR ISO 2409:1994 - Vopsele ţii lacuri. încercarea la caroiaj.

31. SR ISO 4618-1:1994- Vopsele şi lacuri. Vocabular. Termeni generali.
32. SR ISO 6860:1997-Vopsele şi lacuri. încercarea la îndoire (mandrină conică).
33. SR ISO/TR 8502-1:1995- Pregătirea suporturilor de oţel înaintea aplicării vopselelor şi

produselor similare. Încercări pentru aprecierea curăţeniei unei suprafeţe. Partea 1: Analiza la
faţa locului pentru evaluarea produşilor solubili de coroziune ai fierului.
34. SR ISO 8502-2:1994 - Pregătirea suporturilor de oţel înaintea, aplicării vopselelor şi

produselor similare. Încercări pentru aprecierea curăţeniei unei suprafeţe. Partea 2: Determinarea
clorurilor pe suprafeţele curăţate.
35. SR ISO 8502-3:1995 - Pregătirea suporturilor de oţel înaintea aplicării vopselelor şi

produselor similare. Încercări pentru aprecierea curăţeniei unei suprafeţe. Partea 3: Evaluarea
prafului pe suprafeţe de oţel pregătite pentru vopsire.

produselor similare. Încercări pentru aprecierea curăţeniei unei suprafeţe.Partea 4: Principii
directoare pentru estimarea probabiliulţii de condensare înainte de aplicarea vopselei.

produselor similare. Caracteristicile rugozităţii suprafeţei suporturilor de oţel decapate. Partea 1:
Precizări şi definiţii referitoare la plăcile de comparare ISO pentru profilul suprafeţei în vederea
evaluării suprafeţelor decapate abraziv.

produselor similare. Caracteristicile rugozităţii suprafeţei suporturilor de oţel decapate, Partea 2:
Metodă pentru clasificarea profilului unei suprafeţe de oţel decapate abraziv - Procedeul prin
comparare.

Metodă pentru clasificarea profilului unei suprafeţe de oţel decapate abraziv - Procedeul cu
microscop.
40. SR ISO 8503-4:1995 - Pregătirea suporturilor de oţet înaintea aplicării vopselelor şi

Metodă pentru clasificarea profilului unei suprafeţe de oţel decapate abraziv - Procedeul cu
palpator.
41. SR ISO 9223:1996 - Coroziunea metalelor şi aliajelor. Corozivitatea atmosferei. Clasificare.
42. SR ISO 9224:1996 - Coroziunea metalelor şi aliajelor. Corozivitatea atmosferelor. Valori de

referinţă pentru clasele de corozivitale.
43. SR ISO 9225:1996 - Coroziunea metalelor şi aliajelor. Corozivitatea atmosferelor. Măsurarea

poluării.
44. SR ISO 9226:1995 - Coroziunea metalelor şi aliajelor. Corozivîtatea atmosferelor.

Determinarea vitezei de coroziune pe epruvete de referinţă pentru evaluarea corozivităţii.
45. 9; SR ISO 11503:1997 - Vopsele şi lacuri. Determinarea rezistenţei la umiditate (condensare

repetată).
46. STAS 7221-90 - Acoperiri metalice. Acoperiri termice de zinc. Condiţii tehnice generale de
calitate.
47. STAS 8009-80 -Protecţia suprafeţelor metalice. Acoperiri prin vopsire. Metode de verificare.
48. STAS 10128-86 - Protecţia contra coroziunii a construcţiilor din oţel supraterane. Clasificarea
mediilor agresive.
49. STAS 10166/1-77 - Protecţia contra coroziunii a construcţiilor din oţel supraterane. Pregătirea
mecanică a suprafeţelor.
50. ISO 14713:1999 - Protecţia împotriva coroziunii a fierului şi oţelului în construcţii. Acoperiri de
zinc şi aluminiu - Linii directoare.
52. NP 039-2000 - Normativ privind criteriile de performanţă pentru protecţia anticorozivă a

construcţiilor supuse acţiunii mediilor agresive industriale.
53. NP 042-2000 - Normativ privind prescripţiile generale de proiectare. Verificarea prin calcul a
elementelor de construcţii metalice şi a îmbinărilor acestora
[top]
2. CLASIFICAREA MEDIILOR AGRESIVE
2.1. Acţiunea mediilor agresive atmosferice asupra construcţiilor din oţel supraterane şi a
elementelor lor componente se clasifică, în şase clase de corozivitate:
C1 - foarte slabă;
C2 - slabă;
C3 - medie;
C4 - ridicată;
C5-I - foarte ridicată - industrială;
C5-M - foarte ridicată - marină.
În tabelul 2.1 se dau, cu caracter de exemplificare, diferite tipuri de medii corespunzătoare

claselor de corozivitate.
Tabelul 2.1
Clasa de Exemple de medii tipice (caracter informativ)

corozivitate Exterior Interior
1 2 3
CI
spaţii încălzite, cu umiditate
relativă scăzută şi cu atmosferă
foarte
nepoluată, ca de exemplu birouri,
slabă
magazine, şcoli, hoteluri
C2 atmosfere cu grad redus spaţii neîncălzite, în care se

de poluare (SO3 < 12 poate produce condens, ca de
slabă g/m3), ca de exemplu exemplu depozite, săli de sport
zone rurale, oraşe mici (exclusiv bazine de înot)
atmosfere urbane şi
C3 industriale, cu poluare spaţii de fabricaţie cu umiditate
moderată (SO2,: ridicată şi o poluare redusă a
aerului, ca de exemplu industria
medic 12...4g/m3) sau zone al i inentară, spălă tori i, fabrici de
costiere cu concentraţie bere, fabrici de lapte
scăzută în cloruri
C4 atmosfere industriale cu
poluare ridicată (SO2 spaţii de fabricaţie cu umiditate
ridicată şi o poluare ridicată a
ridicată 40…90g/m3) sau zone acrului, ca de exemplu bazine de
costiere cu concentraţie înol, piscine, uzine chimice
moderată în cloruri
atmosfere industriale cu
umiditate ridicată şi construcţii sau zone cu condens
C5-I poluare ridicată (SO2: permanent şi poluare ridicată
90...250 g/m3)
zone costiere şi marine

construcţii sau zone cu condens
C5-M cu concentraţie ridicaţii
permanent şi poluare ridicată
în cloruri
2.2. În tabelul 2.2 se arată echivalenţa între clasele de corozivitate prevăzute în SR ISO 9223 şi
SR EN ISO 12944-2 şi clasele de agresivitate prevăzute în STAS 10128.
Tabelul 2.2
Clasa de corozivitate Clasa de agresivitate
C1 1m
C2 1m…2m
C3 2m
C4 2m
C5-I,M 2m…3m
Nu face obiectul SR ISO 9223 şi

4m
SR EN ISO 12944-2
Notă: Echivalenţa s-a făcut prin compararea vitezelor de coroziune a oţelului prevăzute în SR
ISO 9223 cu cele din STAS 10128.
2.3. Clasificarea corozivităţii atmosferice se face, în conformitate cu SR ISO 9223 şi SR EN ISO

12944-2, prin două metode de determinare (Anexa I):
i. - clasificare bazată pe măsurarea vitezei de coroziune pe epruvete metalice

etalon (SR ISO 9226);
ii. - clasificare în funcţie de caracteristicile mediului înconjură tor (durata de
menţinere a umidităţii şi gradul de poluare) (SR ISO 9225).
Valorile de referinţă ale vitezei de coroziune pentru fiecare clasă sunt prevăzute în SR ISO 9224.
2.4. Stabilirea clasei de corozivitate a mediului în care se va amplasa o construcţie nouă se face
de către proiectant, pe baza analizei mediului exterior şi a datelor furnizate de proiectantul
tehnolog privind existenţa, natura şi concentraţia agenţilor agresivi care vor rezulta din procesul
tehnologic, pentru mediu interior.
2.5. Pentru stabilirea clasei de corozivitate a mediului în care este amplasată o construcţie aflată
în exploatare, vor fi precizate rezultatele analizelor calitative şi cantitative de agenţi agresivi
(noxe) şi ale umidităţii relative a acrului, alâl pentru interior, cât şi pentru exterior, efectuate de un
institut/laborator de specialitate în domeniu şi înscrise în buletine de analiză.
2.6. În medii cu clasa de corozivitate mai marc de C5, se vor prevedea măsuri pentru reducerea
corozivităţii mediului prin schimbarea sau modernizarea tehnologici de fabricaţie sau, în caz de
imposibilitate, se va studia flecare caz în parte. Studiul se va efectua de un institut de
specialitate .
[top]
3. PRINCIPII, CRITERII ŞI CONDIŢII PRIVIND PREVENIREA PRIN

PROIECTARE A COROZIUNII CONSTRUCŢIILOR DIN OŢEL
3.1. Principii şi criterii, privind concepţia şi proiectarea, pentru protecţia împotriva

coroziunii a construcţiilor din oţel
3.1.1. La conceperea şi proiectarea construcţiilor din oţel, se vor avea în vedere următoarele
principii, pentru asigurarea durabilităţii acestor construcţii prin măsuri de protecţie împotriva
coroziunii:
a. Măsurile de protecţie împotriva coroziunii se referă la ansamblul de acţiuni

întreprinse începând de la conceperea şi alcătuirea elementelor construcţiei şi
continuate pe parcursul executării şi exploatării acesteia. Aceste măsuri se
referă, în principal, la :
- conceperea, alcătuirea şi proiectarea elementelor/construcţiei, cu luarea în

considerare a acţiunii corozive asupra acesteia;
- prevederea sistemelor adecvate de protecţie anticorozivă; asigurarea executării

lucrărilor într-un mod în care să nu fie favorizată iniţierea acţiunii corozive;
- întreţinerea sistemelor de protecţie anticorozivă pe durata exploatării

construcţiei;
- evitarea înrăutăţirii condiţiilor de mediu agresiv pe durata exploatării, în special

prin asigurarea funcţionalităţii tuturor elementelor construcţiei (izolare hidrofugă,
ventilaţii, instalaţii ş.a.).
b. Măsurile de protecţie se stabilesc prin proiect, pentru toate aspectele arătate, cu

un grad de detaliere diferenţiat, determinat de clasa de corozivitate a mediului şi
de sensibilitatea la coroziune a elementelor/construcţiei. Aceste măsuri trebuie
să asigure o protecţie uniformă pentru toate zonele elementelor sau construcţiei.
c. La fiecare proiect, măsurile privind protecţia împotriva coroziunii sunt indisolubil
legate de concepţia şi alcătuirea clementelor şi a construcţiei în ansamblu şi, în
consecinţă, acestea trebuie să fie abordate şi rezolvate concomitent şi având în
vedere interdependenţa dintre ele.La conceperea şi proiectarea construcţiilor din
oţel trebuie ca, din colectivul de proiectare, să facă parte - direct sau prin
colaborare - personal de specialitate în problemele de coroziune. Este necesar,
de asemenea, ca pentru rezolvarea unor situaţii deosebite să fie asigurată
colaborarea unor laboratoare de spccialilatc. pentru caracterizarea unor medii
sau materiale.
d. Concepţia şi detalierea măsurilor de protecţie împotriva coroziunii trebuie să ia în
considerare toate aspectele, până la detaliu, atât pe cele legate de manipulare,
depozitare, transport, precum şi de executare a lucrărilor (spre exemplu pentru
uncie zone ale sudurilor la montare la poziţie), cât şi pe cele legate de întreţinere.
e. Soluţiile adoptate pentru sistemele de protecţie trebuie să respecte prevederile
legale privind:
- rezistenţii la foc (dacă este cazul) ;

- reacţia Ia loc ;
- emisia de substanţe periculoase.
f Eventualele cereri de înlocuire/modificare, la executarea lucrărilor, a unor elemente

constructive, produse sau tehnologii utilizate, trebuie să fie analizate şi sub aspectul implicaţiilor
şi eventualelor modificări privind măsurile de protecţie împotriva coroziunii. Acestea trebuie să fie
stabilite de către proiectant, prin aplicarea principiilor de mai sus la situaţia nou creată, după caz.
3.1.2. Principalele criterii pentru stabilirea şi alegerea soluţiilor de protecţie împotriva coroziunii
sunt următoarele :
a) - corelarea între caracteristicile implicate ale materialelor şi clasa de corozivitate preconizată ;
b) - asigurarea protecţiei pentru o diversitate mai mare privind natura mediului, pentru o aceeaşi
clasă de corozivitate
c) - durabilitatea sistemelor şi produselor de protecţie anticorozivă utilizate ;
d)- simplitatea verificării calităţii acestora la executare şi a performanţelor în timp;
e) - raportul eficacitate/complexitate;
f) - accesibilitatea;
g) - raportul între executarea în atelier şi pe şantier (la montare), în specia! Sub aspectul
asigurării calităţii;
h) - raportul eficacitate/cost total;
i) - raportul cost iniţial/cost întreţinere.
3.2. Condiţii la proiectare, pentru protecţia împotriva coroziunii
3.2.1. Principalele condiţii la proiectare pentru protecţia împotriva coroziunii, se referă la :
- alegerea materialelor pentru elementele de construcţie;
- alcătuirea constructivă;
- accesibilitatea;
- alegerea sistemelor de protecţie anticorozivă aplicate pe suprafaţa elementelor din oţel.
Aplicarea lor se face având în vedere principiile şi criteriile arătate la pct. 3.1.1 şi 3.1.2.
3.2.2. Alegerea materialelor constitutive ale elementelor/construcţiilor se referă la corelarea dintre

clasa de corozivitate a mediului şi categoriile de oţel, caracterizate prin rezistenţa la coroziune,
din care sunt constituite elementele de construcţie, precum şi clementele de asamblare (şuruburi
şi piuliţe, şaibe, niiuri, electrozi pentru sudură ş.a.). Având în vedere criteriile menţionate la pct.
3.1.2, alegerea materialelor componente trebuie să constituie o bază pentru prevenirea
coroziunii, care răspunde îndeosebi criteriilor (a)-(e); (h): (i).
3.2.3. Condiţiile privind alcătuirea constructivă au în vedere următoarele:
- forma (deschisă sau chesonate) şi poziţia relativa a clementelor componente în secţiuni;
- grosimea în secţiune şi mărimea suprafeţei pcrimclralc (expusă);
- îmbinările şi zonele ele rezemarc;
- vecinătatea cu clemente din alte materiale.
3.2.4. Forma şi poziţia relativă a elementelor componente în secţiuni, trebuie să fie astfel încât să
nu favorizeze iniţierea şi dezvoltarea coroziunii. Principalele condiţii, în acest sens, se referă la:
3.2.4.1. Evitarea posibilităţii de acumulare a apei/condensului şi a materialelor pulverulente din

aer. în acest scop :
a) - Profîlele concave vor fi amplasate cu concavitatea orientată astfel încât să nu reţină

apa/condensul şi materialele pulverulente (exemplificări de principiu în fig.3.1).
b) - Profilele chesonate care nu permit accesul în interior (ţevi, secţiuni închise realizate prin
sudură ş.a.) vor fi prevăzute cu găuri de ventilare interioară, având în vedere că închiderea
etanşă a acestor profile nu se realizează, de regulă, şî oferă asifel, o probabilitate foarte mare de
iniţiere şi dezvoltare a coroziunii interioare, caic nu poate fi depistată şi controlată. Găurile de
ventilare vor fi suficient de mari şi astfel amplasate încât să asigure circulaţia permanentă a
aerului, fără a permite intrarea directă a apei.
c) - Zonele de îmbinare a elementelor componente care pot crea interstiţii de acumulare, vor fi
evitate, astfel (exemplificări în fig. 3.2):
- prin amplasarea corespunzătoare a plăcilor/fururilor alăturate;
- prin suduri continue, având profilul corespunzător;
- prin adoptarea unor soluţii de îmbinare adecvate;
d) - La înglobarea elementelor metalice în beton sau zidărie, se vor prevedea detalii de alcătuire
care să asigure îndepăratrea apei (exemplificare în fig. 3.3).
Aceste condiţii se aplică la elementele/construcţiile din otel indiferent de clasa de corozivitate a

mediului.
3.2.4.2. Limitarea distanţei minime dintre profilcle care alcătuiesc o secţiune compusă, conform
precizărilor din fig. 3.4.
În cazul în care din calculul de rezistenţă rezultă că nu se poate respecta această condiţie, se vor
lua măsuri adecvate, ţinând scama de inacccsibilitatca spaţiului dintre profite şi de clasa de
corozivitate a mediului.
3.2.4.3. Prelucrarea muchiilor sau reliefurilor datorită sudurii, pentru a îmbunătăţi comportarea în
timp a sistemelor de protecţie anlicorozivâ prin acoperirea suprafeţelor (exemplificări de principiu
în fig. 3.5).
Această condiţie se aplică, în funcţie de clasa de corozivitate a mediului si în măsura în care este
impusă de sistemul de acoperire utilizai.
3.2.5. Grosimea în secţiune şi mărimea suprafeţei perimetrale (expusă) a elementelor care

alcătuiesc structura de rezistenţă a construcţiei, inclusiv a celor care asigură contravântuirea,
sunt caracteristici ale secţiunilor clementelor, care rezultă din dimensionarea la rezistenţă si
stabilitate, dar trebuie să îndeplinească şi condiţiile privind protecţia împotriva coroziunii,
precizate în continuare.
3.2.5.1. Grosimea minimă a pieselor care alcătuiesc elementele de rezistenţă, inclusiv rigidizârilc
acestora, precum şi a celor care realizează contravântuirea, va fi conform tabelului 3.1.
Tabelul 3.1.
Nr. Clasa de Grosimea minimă Protecţia prin

crt corozivitate (mm) acoperirea suprafeţei
1 C1 3,0 Fără condiţii speciale
Sisteme stabilite
2 C2-C5 3,0+rcor* cpnform prevederilor
din capitolele 4 şi 5
* Viteza de coroziune, rcor este definită în subcapitolul 1.2, valorile fiind prevăzute în tabelul I.1 din
Anexa I.
3.2.5.2. La verificarea proiectelor, acestea trebuie să obţină un aviz explicit, privind rezistenţa la
coroziune, în cazurile în care:
a) - rezistenţa şi stabilitatea construcţiei este conferită de elemente din tablă, profilată, având
giosimea mai mică decât cea prevăzută în tabelul 3.1;
b) - contravântuirea construcţiei este asigurată de panourile de închidere (pereţi, învelitoare) din

tablă sau cu alcătuire sandwich.
Acest aviz, elaborat de un institut/laborator de specialitate în domeniul coroziunii, are în vedere

atât mediul în care se află şi solicitările la care este supusă construcţia, cât şi sistemele de
protecţie anticorozîvă aplicate, cu referire specială la zonele de îmbinare in situ şi la cele de
contact/vecinătate cu alte părţi/materiale ale construcţiei (fundaţii, compartimentări ş.a.).
3.2.5.3. Suprafaţa perimetrală a elementelor de rezistenţă, inclusiv a contravântuirilor, trebuie să

fie minimă şi, în funcţie de clasa de corozivitate a mediului în care se află expusă construcţia, să
fie astfel alcătuită încât să respecte şi următoarele prevederi:
a) - reducerea, la minimum, a numărului de îmbinări, preferându-se secţiuni compacte, laminate

sau sudate continuu ;
b) - evitarea formelor complicate în secţiune care conţin unghiuri intrânde şi îngreunează
ventilarea şi aplicarea/refacerea sistemului de protecţie anticorozivă prin acoperire;
c) - condiţionarea, pentru executarea lucrărilor, a stării suprafeţei, în sensul de a fi lipsită de

neregularităţi, bavuri, ţunder ş.a., cu precizarea limitelor maxime ale acestora şi, dacă este cazul,
a modalităţilor de corectare a suprafeţei.
Se precizează că prin suprafaţa perimetrală se înţelege şi:
(i)- suprafaţa interioară, în cazul elementelor cu goluri interioare (ţevi. Profile cheson ş.a.);
(ii)- ambele suprafeţe, pe latura pe care profilcle sunt, eventual, lipite, dacă nu există certitudinea
etanşării sigure şi durabile a interspaţiului respective.
3.2.6. Îmbinările, care constituie zone sensibile la coroziune, trebuie reduse, ca număr, la
minimum şi trebuie să fie alcătuite având în vedere condiţiile prevăzute în continuare, pe tipuri de
îmbinări.
3.2.6.1. La îmbinările prin sudură :
a) - rezistenţă la coroziune, în mediul agresiv respectiv, a materialului de adaos (electrozi, sârmă

ş.a.), precum si a zonei influenţată termic ;
b) - prelucrarea suprafeţei, pentru îndepărtarea neregularităţilor (pct. 3.2.5.3.c) şi crearea

condiţiilor optime de aplicare a sistemelor de protecţie anticorozivă;
c) - precizarea condiţiilor speciale, după caz, pentru protecţia în zona sudurilor de montaj,
executate pe şantier (pentru ambele feţe ale zonei sudate).
3.2.6.2. La îmbinările cu şuruburi (inclusiv pretensionate) sau nituri
a) - compatibilitatea între materialele în contact (piesele îmbinate, şaibe, şuruburi, piuliţe, nituri),
pentru a nu forma pile de coroziune ;
b) - precizarea condiţiilor pentru protecţia în zona îmbinărilor definitive, precum şi a celor

demontabile, dacă este cazul (având în vedere şi condiţiile impuse de proiectarea de rezistenţă,
privind starea suprafeţelor în contact).
3.2.7. Zonele de rezemare sunt. de asemenea, sensibile la coroziune, atât datorită expunerii la
mediul agresiv, cât şi a faptului că sunt supuse unor concentrări de eforturi şi deplasărilor relative
între elementele componente. Pentru aceste zone se vor avea în vedere următoarele condiţii:
a) - compatibilitatea între materialele în contact pentru a nu forma pile de coroziune ;
b) - compatibilitatea între sistemele de protecţie anticorozivă şi condiţiile, determinate prin calcul,

privind presiunile locale şi deplasările relative între piesele componente ;
c) - accesibilitatea pentru verificarea periodică, prin observare directă, a suprafeţelor pieselor

componente.
3.2.8. Vecinătatea cu elemente din alte materiale se referă la contactele directe cu acestea, cum
sunt, spre exemplu : fundaţii sau reazeme din beton ; reazeme din ncopren sau alte materiale ;
pereţi sau tavane din cărămidă sau lemn (lipite de metal sau cu rosturi închise cu materiale de
etanşare, cum sunt spumele poliurctanice). Pentru aceste zone se vor avea în vedere
următoarele condiţii :
a) - proiecţia suprafeţelor metalice considerând cel puţin situaţia în care umiditatea este de 100%
(producerea condensului, pe diferite perioade şi la diferite intervale de timp) pe aceste suprafeţe ;
b} - mediul agresiv care poate apare, în prezenţa umidităţii şi a produselor din materialele
alăturate (inclusiv, spre exemplu, produse peniru tratarea lemnului, dacă este cazul):
c) - electricitatea statică sau curenţii de dispersie (vagabonzi), care pol să apară datorită sau în
prezenţa iiccslor materiale.
3.2.9. Accesibilitatea elementelor din oţel, a celor structurale în orice situaţie, este o condiţie de
bâză pentru asigurarea întreţinerii sistemelor de protecţie anticorozivă, deoarece:
a) - permite investigarea periodică, prin observare directă şi efectuarea unor

determinări/măsurări, pentru a stabili starea sistemelor de protecţie anticorozivă;
b) - permite efectuarea lucrărilor de intervenţie, începând cu remedierea sistemelor de protecţie

anticorozivă, în cazul în care se constată degradarea acestora, înainte de a începe procesul de
coroziune a oţelului.
3.2.9.1. Accesibilitatea se realizează prin respectarea următoarelor condiţii:
a) - prevederea, pentru fiecare suprafaţă exterioară a elementelor structurale (inclusiv

contravântuirile), a unui spaţiu liber care să permită efectuarea activităţilor precizate la pct. 3.2.9;
spaţiul minim este de 350 mm, iar în cazul în care acesta nu poate fi respectat, se vor specifica
condiţiile si sistemele de protecţie anticorozivâ si de întreţinere aplicabile în situaţia respectivă
(având în vedere şi mediul agresiv respectiv);
b) - prevederea, pentru suprafeţele interioare ale elementelor ehesonate accesibile în interior, a

posibilităţilor de intrare în interior; aceste elemente sunt cele având secţiunea interioară:
- rotundă, cu diametrul de cel puţin 600 mm ;
- dreptunghiulară sau ovală, având cele două dimensiuni maxime, de cel puţin 700 x 500 mm.
e) - prevederea, pentru flecare clement, a mijloacelor de acces pentru realizarea activităţilor

precizate la pct. 3.2.9, mijloace prin care se înţelege:
(i) - mijlocul de a ajunge la nivelul elementelor respective (schelă, platformă ridicătoare, scară
ş.a.);
(ii) - platforma de lucru, de pe care să fie accesibile toate suprafeţele elementelor respective.
3.2.9.2. Principalele condiţii, pentru aceste mijloace de acces, sunt următoarele :
- asigurarea cerinţelor pentru desfăşurarea activităţilor prevăzute (cotă, suprafaţă, .stabilitate

ş.a.);
- asigurarea condiţiilor privind igiena şi protecţia muncii (rezistenţă, balustrade ş.a.).

Mijloacele de acces nu suni lucrări permanente, dar ele trebuie să fie proiectate şi executate,
astfel încât să poată fi montate şi utilizate ori de câte ori este necesar.
3.2.10. Alegerea sistemelor de protecţie anlicoro/.îvă aplicate pe suprafaţa elementelor din oţel.
arc în vedere următoarele:
- criteriile şi condiţiile specifice prevăzute la pcl. 3.1.2. şi cap. 4 şi 5;
- utilizarea numai a produselor de proiecţie a vând caracteristicile bine cunoscute şi definite în

agremente tehnice sau standarde de produs.
3.3. Desfăşurarea procesului de proiectare pentru protecţia împotriva coroziunii
3.3.1. Odată cu stabilirea datelor de intrare privind proiectarea din punctul de vedere al rezistenţei
şi stabilităţii (acţiunile, conceptul privind alcătuirea construcţiei, a structurii acesteia şi a
elementelor componente), se vor stabili şi datele de intrare privind mediul în care va fi exploatată
construcţia (mediul interior şi mediul exterior), respectiv clasele de corozivitate ale acestuia,
precum şi agenţii agresivi care se preconizează că vor acţiona asupra construcţiei.
Predimensionarea, care are la bază datele privind rezistenţa şi stabilitatea, va avea în vedere şi
condiţiile privind protecţia împotriva coroziunii, precizate în subcapitolele 3.1 şi 3.2, precum şi
criteriile şi nivelurile de performanţă pentru sistemele de protecţie anticorozivă, precizate în
subcapitolul 4.2.
3.3.2. La dimensionarea definitivă, pentru mediile având clasa de corozivitate C2 - C5, sistemele
de protecţie anticorozivă, precum şi condiţiile speciale, dacă este cazul, vor fi detaliate de către
un institut/laborator de specialitate în domeniul coroziunii.
[top]
4. CRITERII ŞI NIVELURI DE PERFORMANŢĂ PENTRU STRATUL SUPORT

ŞI PENTRU SISTEMELE DE PROTECŢIE ANTICOROZIVĂ
4.1. Criterii şi niveluri de performanţă pentru stratul suport
Principalele criterii şi niveluri de performanţa care trebuie satisfăcute de stratul suport de oţel (oţel
zincat) pe suprafaţa căruia se aplică sistemele de protecţie anticorozivă sunt prezentate în tabelul
4.1.
Tabelul 4.1.
Nr. Criterii de Metoda de U.M. Niveluri de

crt performanţă determinare performanţă
SR EN ISO Min:St3, PSt3 (3)

1 Gradul de 8501-1 Grad
pregătire al Optim: Sa3, PSa3
suprafeţie (STAS (1) sau Sa2,5,
10166/1) PSa2,5 (2)
2 Rugozitatea Clasă
suprafeţei (1) SR ISO 8503-1 profil Min (mediu)
(microni)
3 Umiditatea SR ISO 8502-4 % Lipsă
Min. +3 peste
4 Temperatura puntul de rouă (2)
0
SR ISO 8502-4 C
Max. +40(2)
5 Prezenţa
SR ISO 8502-2  g/cm2 Max. 7
clorurilor
6 Praf SR ISO 8502-3 Etalon Max. 2
7 Alte impurităţi
(săruri, uleiuri,
vizual - lipsă
grăsimi, rugină,
etc)
(1)
se referă la profilul obţinut după pregătirea suprafeţei cu jet abraziv de nisip sau alice (SR ISO
8504-2), la gradele de curăţare Sa 2,5 şi Sa 3. Rugozitatea suprafeţei se corelează cu grosimea
stratului de grund.
(2)
dacă în fişa produsului de protecţie anticorozivă nu se specifică altfel.
4.2. Criterii şi niveluri de performanţă pentru sistemele de protecţie anticorozivă
4.2.1. Principalele criterii şi niveluri de performanţă pe care trebuie să Ic îndeplinească sistemele

de protecţie anticorozivă aplicate pe suprafeţele de oţel (oţel zincatl), în funcţie de clasa de
corozivitate a mediului, precum si metodele de determinare (evaluare şi/sau verificare a
performanţelor acestora), sunt prezentate în tabelul 4.2.
În tabelul 4.2 sunt prezentate nivelurile de performanţă sub formă de valori concrete pe care
trebuie să le îndeplinească sistemul de protecţie. Experienţa a impus aceste valori ca fiind
minimale, pentru a obţine o protecţie anticorozivă eficientă.
Tabelul4.2
Nivelurile de performanţă pentru clasa de corozivitate
Metode de
Criterii de performanţă U.M.
determinare
C1 C2 C3 C4 C5 - I C5
Aderenţa la support – metoda

SR ISO 2409 nivel - 2 1 0 0 0
grilei(1)
Aderenţa la support – metoda

SR EN 24624 MPa - min. 0,5 min. 7,0 min. 1,0 min. 1,0 min.
smulgerii(2)
Rezistenţa la lovire(3) (înălţimea

maximă de cădere a mase de
SR EN ISO 6272 cm - min. 40 min. 50 min. 60 min. 60 min.
500g, la care apar amprente cu
fisuri)
Rezistenţa la zgâriere (greutatea

minimă la care apar zgârieturi SR ISO 1518 g - min. 250 min. 250 min. 300 min. 400 min.
fine)
SR ISO 6860
Flexibilitatea pe dorn (diametrul la
mm - min. 20 min. 10 min. 10 min. 7 min
care apar fisuri) SR EN ISO 1519
Duritatea (pendul) SR EN ISO 1522 s - min. 70 min. 70 min. 70 min. 70 min.
Porozitatea STAS 8009 clasa - 2P 2P 1P 1P 1P
Rezistenţa la ceaţă salină SR EN ISO 7253 ore - - min. 480 min. 720 min. 1440 min. 1
SR ISO 11503
Rezistenţa la umiditate ore - min. 120 min. 240 min. 480 min. 720 min.
SR EN ISO 6270-1
Rezistenţa la căldură şi umiditate SR HD 323.2.3 S2 ore - min. 120 min. 240 min. 480 min. 720 min.
SR EN 60068-2-14
Rezistenţa la variaţii de
cicluri - min. 25 min. 25 min. 56 min. 56 min.
temperatură SR EN 60068-2-33
Rezistenţa la radiaţii UV(4) SR EN 60068-2-5 cicluri - min. 56 min.56 min. 56 min. 56 min.

Rezistenţa chimică(5) SR EN ISO 2812-1 ore - min. 24 min. 168 min. 168 -
Aviz sanitar Necesar pentru protecţiile anticorozive care pot veni în contact direct cu produse alimentare
(1)
Metoda grilei se utilizează pentru determinarea aderenţei acoperirilor cu grosimi de până la 250
microni.
(2)
Metoda smulgerii se utilizează pentru determinarea aderenţei acoperirilor cu grosimi de peste
250 microni.
(3)
Determinarea nu se efectuează pentru acoperiri de protecţie cu deformabilitate ridicată.
(4)
Determinarea se efectuează pentru acoperiri de protecţie aplicate la exterior sau la interior,
dacă sunt supuse, tehnologic, unor asemenea acţiuni.
(5)
Pentru medii cu clasa de corozivitate C5-L se recomandă utilizarea de criterii suplimentare, ca
de exemplu rezistenţa la atmosferă umedă cu bioxid de sulf (SR EN ISO 3231), rezistenţa la
îmbătrânire artificială (pentru protecţii anticorozive de exterior) etc
[top]
5. SISTEME DE PROTECŢIE ANTICOROZIVĂ A CONSTRUCŢIILOR DIN

OTEL
5.1. Condiţii generale
5.1.1. Sistemele de protecţie anticorozivă a construcţiilor din oţel se vor alege în funcţie de clasa
de corozivitate a mediului, de starea suportului de oţel, de durabilitatea estimată a protecţiei şi de
considerente economice.
Protecţia împotriva coroziunii este, de regulă, cu atât mai economică, cu cât are o durabilitate mai
ridicată, deoarece astfel se reduc la minimum lucrările de întreţinere/refacere a protecţiei pe
durata de serviciu a construcţiei.
5.1.2. Durabilitatea sistemelor de protecţie anticorozivă aplicate pe suprafeţele de oţel se clasifică

în trei clase de durabilitate :
- durabilitate limitată (L): 2...5 ani ;
- durabilitate medie (M): 5... 15 ani;
- durabilitate ridicată (R): peste 15 ani.

Principalii factori care determină durabilitatea sistemelor de protecţie anticorozivă aplicate pe
suprafeţele de oţel sunt următorii :
- concepţia structurii;
- calitatea produselor folosite pentru protecţie ;
- starea iniţială a suportului;
- eficacitatea pregătirii suportului ;
- condiţiile de aplicare ;
- calitatea aplicării ;
- condiţiile de expunere după aplicare.
5.1.3. Elementele de construcţii din oţel expuse la acţiunea corozivă a mediului şi care, după
montaj, nu mai sunt accesibile, se vor proteja împotriva coroziunii în aşa fel încât, pe durata de
serviciu a construcţiei să nu afecteze durabilitatea acesteia. În cazul în care accesul pentru
aplicarea sistemului de protecţie anticorozivă pe suprafaţa suportului de oţel nu este posibil, se
vor prevedea alte măsuri, ca de exemplu : execuţia elementelor de construcţii dintr-un material
rezistent la coroziune, supradimensionarea elementelor pentru compensarea pierderi lor prin
coroziune, asigurarea posibilităţii înlocuirii clementelor degradate datorită coroziunii.
5.1.4. În cazul reperelor din oţel protejate exclusiv prin zincare se va prevedea tratamentul
îmbinărilor sudate prin polisare şi aplicarea unei paste de zincare la rece.
5.1.5 Principalele criterii si niveluri de performanţă care trebuie satisfăcute de stratul suport de
oţel (oţel zincal) pe suprafaţa căruia se aplică sistemele de proiecţie anticorozivă sunt precizate la
pct. 4.1 (tabelul 4.1).
5.1.6 Principalele criterii si niveluri de performanţă pe care trebuie să Ie îndeplinească sistemele

de protecţie anticorozivă în funcţie de clasa de corozivitate a mediului, sunt precizate la pct. 4.2
(tabelul 4.2).
5.1.7. La aplicarea sistemelor tic protecţie anticorozivă trebuie sa se respecte reglementările în

vigoare privind proiecţia mediului înconjurător, masurile de protecţia muncii şi măsurile privind
prevenirea incendiilor.
5.2. Alcătuirea generală a sistemelor de protecţie anticorozivă
În tabelul 5.1 sunt prezentate tipurile, alcătuirea generală a sistemelor de protecţie anticorozivă
aplicate pe suprafaţa elementelor de construcţii din oţel, precum şi domeniul de utilizare a
acestora.
Tabelul 5.1
Nr. Tipul Alcătuirea sistemului de Domeniul de utilizare

crt sistemului protecţie
de protecţie
- strat primar (grund)

1 Sisteme de protecţia împotriva
acoperiri - strat(uri) intermediar(e) coroziunii a elementelor
prin vopsire de construcţii din oţel
- (strat de nivelare, noi sau
vopsea) remedierea/refacerea
sistemelor de protecţie
existente
- strat(uri) final(e)/de
finisare (vopsea, email)
Sisteme de a) - strat de zinc depus

2 acoperiri termic protecţia împotriva
metalice coroziunii a elementelor
b) - strat de zinc sau de construcţii din oţel
aluminiu depus prin noi
metalizare (pulverizare)
c) - strat de zinc depus
electrochimie protecţia elementelor/
pieselor de îmbinare
(şuruburi, piuliţe, şaibe
s.a.)
Sisteme de a) - strat de zinc depus

3 acoperiri termic, protejat cu protecţia împotriva
combinate sisteme de acoperire prin coroziunii a elementelor
(duplex) vopsire de construcţii din oţel
noi, în special a celor
b) - strat de zinc sau greu accesibile
aluminiu depus prin remedierilor pe durata
metalizare, protejat cu de serviciu a
sisteme de acoperire prin construcţiei
vopsire
c) - strat de zinc depus protecţia

electrochimie, protejat cu clementelor/pieselor de
sisteme de acoperiri prin îmbinare (şuruburi,
vopsire piuliţe, şaibe
5.3. Sisteme de protecţie anticorozivă pentru diferite clase de corozivitate
La pct. 5.3.1. ..5.3.6 se prezintă alcătuirea detaliată a sistemelor de protecţie anticorozivă

prevăzute în tabelul 5.1, precizându-se o scrie de caracteristici principale, care permit
îndeplinirea criteriilor şi nivelurilor de performanţă menţionate în tabelul 4.2.
Sistemele de protecţie anticorozivă prevăzute în prezentul ghid nu exclud utilizarea altor sisteme
alcătuite din alte produse de protecţie sau din produse noi pentru care există agremente tehnice,
dacă aceste sisteme îndeplinesc criteriile şi nivelurile de performanţă menţionate în tabelul 4.2,
corespunzătoare clasei de corozivitate a mediului şi durabilităţii estimate a protecţiei. Aplicarea
acestora, pentru medii având clasa de corozivitate egală sau mai marc decât C 3 va trebui să fie
avizata, pe proiect de un specialist de la un institut/laborator de specialitate în domeniul
coroziunii.
5.3.1. Sisteme de protecţie pentru medii cu clasa de corozivitate C1
În medii cu clasa de corozivitate C1 nu este necesară protecţia împotriva coroziunii a suprafeţelor

de oţel.
In cazul în care din criterii estetice/de finisare rezultă necesitatea acoperirii suprafeţelor de oţel,
se vor prevedea sistemele de protecţie menţionate la pct. 5.3.2 pentru clasa de corozivitate C2.
5.3.2. Sisteme de protecţie pentru med îi cu clasa de corozivitate C2
5.3.2.1. Sisteme de acoperiri prin vopsire
Sistemele de protecţie anticorozivă prin vopsire pentru medii cu clasa de corozivitate C2 sunt
prezentate în tabelul 5.2 (SR EN ISO 12944-5).
5.3.2.2. Sisteme de acoperiri metalice
Sistemele de protecţie anticorozivă din acoperiri metalice pentru medii cu clasa de corozivitate
C2 sunt prezentate în tabelul 5.3 (ISO 14713).
Tabelul 5.2
radul de pregătire Sistem de Durabilitatea sis

Strat(uri) primar(e) Strat(uri) intermediar(e)/final(e)
a suportului(1) protecţie (vezi pct. 5.
Număr Număr Număr Grosime

Grosime Grosime
St 2 Sa 2,5 Liant de Liant de de totală limitată medie
straturi m straturi m straturi m

X răşini alchidice 1 40 răşini alchidice 1 40 2 80 X
X 1 40 1 40 2 80 X X

X 2 80 1 40 3 120 X X
X 1-2 80 1 40 2-3 120 X X

X 2 80 1-2 80 3-4 160 X X
X 1-2 80 1-2 80 2-4 160 X X

X 1-2 80 2-3 120 3-5 200 X X
X 1-2 100 - - - 1-2 100 X X

X 2 80 1-2 80 3-4 160 X X
răşini acrilice,
clorcauciuc
X 1-2 80 1-2 80 2-4 160 X X
X 1-2 100 - - - 1-2 100 X X

răşini arcrilice
X 1 80 răşini arcrilice 1 40 2 120 X X

X 2 80 1-2 80 3-4 160 X X
răşini acrilice, răşini acrilice,
clorcauciuc clorcauciuc
X 1-2 80 1-2 80 2-4 160 X X
X 1-2 80 1 40 2-3 120 X X

răşini
răşini
epoxidice,
epoxidice
poliuretanice(2)
X 1-2 80 1-2 80 2-4 160 X X
răşini
epoxidice,
X 1-2 80 - - - 1-2 80 X X
poliuretanice,
bogate în zinc
etil silicat
X 1 80 - - - 1 80 X X
bogat în zinc
(1)
Pentru St 2, gradul de ruginire C definit în SR EN ISO 8501-1 este gradul de referinţă.
Pentru Sa 2,5, gradul de ruginire A,B sau C definit în SR EN ISO 8501-1 este gradul de referinţă.
(2)
Dacă se impune păstrarea culorii şi a luciului, se recomandă ca ultimul strat de protecţie să fie
pe bază de răşini poliuretanice alifatice.
Tabelul 5.3
Grosimea totală
Nr. Materialele de bază ale Durabilitatea
minimă a
crt sistemului de protecţie sistemului (1)
acoperirii, microni
1 strat de zinc depus termic pe

25...85(2)
elemente din oţel

25...55(3)
ţevi din oţel

20
table din oţel
Foarte
ridicată
(peste 20
5 strat de zinc depus prin ani)
metalizare, necolmatat sau 50
colmatat(4)
5 strat de aluminiu depus termic,

100
necolmatat sau colmatat(4)
6 strat de zinc depus

20
electrochimie
în medii cu clasa de corozivitate C2, viteza de coroziune a zincului este în general ≤ 0,7 m/an
(l)
sau ≤ 5g/(m2, an), iar viteza de coroziune a aluminiului este ≤ 0,6 g/(m 2, an) (SR ISO 9223).
(2
) Grosimea acoperirii depinde de grosimea elementului/piesei de oţel (SR EN ISO 1461).
(3)
Grosimea acoperirii depinde de « calitatea acoperirii » specificată pentru ţeava din oţel
(conform SR EN 10240).
(4)
Produsele de colmatare îmbunătăţesc aspectul şi durabilitatea acoperirilor de zinc şi aluminiu
depuse prin metalizare (pulverizare).
5.3.2.3. Sisteme de acoperiri combinate (duplex)
Sistemele de protecţie anticorozivă pentru medii cu clasa de corozivitate C2 sunt realizate din
acoperirile metalice prevăzute la pct. 5.3.2.2 şi sisteme de acoperire prin vopsire, după cum
urmează :
a) sistemele prevăzute în labclul 5.4, pentru acoperirile de zinc depuse termic ;

b) sistemele 11...16 din tabelul 5.2 (pct. 5.3.2.1), pentru acoperirile de zinc şi aluminiu depuse
prin metalizare şi acoperirile de zinc depuse electrochimie.
Primul strat din alcătuirea sistemului de acoperire prin vopsire va fi un strat de grund specific
pentru suportul de zinc/aluminiu, care trebuie să asigure aderenţa la suport şi să fie compatibil cu
straturile ulterioare din componenţa sistemului de protecţie.
Sistemele de protecţie antiouru/.iva prin vopsire pentru medii cu clasa de corozivitalc C3 sunt
prezentate în tabelul 5.5 (SR EN ISO 12944-5)
C3 sunt prezentate în tabelul 5.6 (ISO 14713).
Tabelul 5.6
Grosimea totală
Nr. Materialele de bază ale minimă a Durabilitatea
crt sistemului de protecţie acoperirii, sistemului(1)
microni
strat de zinc depus foarte ridicată (peste

1. 45...85(2)
termic pe elemente din 20 ani)
oţel
2. 25 ridicată(10...20ani)
foarte ridicată (peste

3 45...55(3)
20 ani)
strat de zinc depus
termic pe ţevi din oţel
4 25 ridicată (10...20 ani)
strat de zinc depus medie (5...10 ani)

5 20
termic pe table din oţel
strat de zinc depus prin foarte ridicată (peste

6 metalizare, necolmatat 100 20ani)^
sau colmatat(4)
strat de aluminiu depus foarte ridicată (peste
prin metalizare, 20 ani)
7 100
necolmatat sau
colmatat(4)
strat de zinc depus medie (5... 10 ani)

8 20
electrochimie
(1)
în medii cu clasa de corozivitate C3, viteza de coroziune a zincului este în general de 0,7...2,1
m/an sau 5...15 g/(m2, an), iar viteza de coroziune a aluminiului este de 0,6...2 g/(m2, an) (SR
ISO 9223).
(2)
Grosimea acoperirii depinde de grosimea elementului/piesei de oţel (SR EN ISO 1461).
(3)
Grosimea depinde de «calitatea acoperirii » specificată pentru ţeava de oţel (SR EN 10240).
(4)
acoperiri metalice prevăzute la pct. 5.3.3.2 si sisteme de acoperire prin vopsire, după cum
urmează :
a) sistemele prevăzute în tabelul 5.7, pentru acoperirile de zinc depuse termic;
b) sistemele 9... 17 din tabelul 5.5, pentru acoperirile de zinc si aluminiu depuse prin mcializare şi
acoperirile de zinc depuse electrochimie
Primul strat din alcătuirea sistemului de acoperire prin vopsire va fi un strat de grund specific
Sistemele de protecţie anticorozivă prin vopsire pentru medii cu clasa de corozivitate C4 sunt
prevăzute în tabelul 5.8 (SR EN ISO 12944-5).
C4 sunt prevăzute în tabelut 5.9 (ISO 14713).

acoperirile metalice prevăzute la pct. 5.3.4.2 şi sisteme de acoperiri prin vopsire, după cum
urmează :
a) sistemele prevăzute în tabelul 5.10, pentru acoperirile de zinc depuse termic ;
b= sistemele 4...11 din tabelul 5.8 (pct.5.3.4.1), pentru acoperirile de zinc şi aluminiu depuse prin
metalizare şi acoperirile de zinc depuse electrochimie.
Primul strat din alcătuirea sistemului de acoperiri prin vopsire va fi un strat de grund specific
Tabelul 5.4
Strat(uri) primar(e) Strat(uri) intermediar(e)/final(e) Sistem de protecţie Durabilitatea sistem
Număr de Grosime Număr de Grosime Număr de Grosime

Liant Liant limitată medie
straturi m straturi m straturi totală m
- - - răşini arcrilice 1 80 1 80 X X
i arcrilice 1 40 răşini arcrilice 1 80 1 80 X X
răşini
epoxidice,
- - - 1 80 1 80 X X
răşini
poliuretanice(2)
(1)
Durabilitatea estimată a sistemului de protecţie este determinată de aderenţa acestuia la
suportul de zinc; pregătirea suportului se realizează prin mijloace mecanice sau chimice (SR EN
ISO 12944-4).
(2)
Tabel 5.5
radul de pregătire Strat(uri) primar(e) Strat(uri) intermediar(e)/final(e) Sistem de Durabilitatea sis

a suportului(1) protecţie (vezi pct. 5.
Grosime Grosime
X 1-2 80 - - - 1-2 80 X X
X 1 40 răşini 1-2 120 2-3 160 X X

epoxidice,
răşini răşini
epoxidice, poliuretanice(2)
X 1 40 2-3 160 3-4 200 X X
poliuretanice,
bogate în zinc
X 1 40 1-2 120 2-3 160 X X

răşini acrilice,
clorcauciuc
X 1 40 2-3 160 3-4 200 X X
X 1 80 - - - 1 80 X X
X 1 80 1-2 80 2-3 160 X X

răşini acrilice,
clorcauciuc
etil silicat
X 1 80 2-3 120 3-4 200 X X
bogat în zinc(3)
X 1 80 răşini 1-2 80 2-3 160 X X

epoxidice,
răşini
X 1 80 poliuretanice(2) 2-3 120 3-4 200 X X
răşini
X epoxidice, 1-2 80 -
- - 1-2 80 X X
poliuretanice,
bogate în zinc
X 1 40 răşini 1-2 120 2-3 160 X X

epoxidice,
răşini
poliuretanice(2)
X 1 40 2-3 160 3-4 200 X X
răşini acrilice,
X 1 40 clorcauciuc 1-2 120 2-3 160 X X
X 1 40 2-3 160 3-4 200 X X
-
X 1 80 - - 1 80 X X
X 1 80 1-2 80 2-3 160 X X

răşini acrilice,
etil silicat clorcauciuc
X bogat în zinc(3) 1 80 2-3 120 3-4 200 X X
X 1 80 răşini 1-2 80 2-3 160 X X

epoxidice,
răşini
X 1 80 poliuretanice(2) 2-3 120 3-4 200 X X
(1)
Pentru St, gradul de ruginire C definit în SR EN ISO 8501-1 este gradul de referinţă.Pentru Sa
2,5, gradul de ruginire A,B sau C definit în SR EN ISO 8501-1 este gradul de referinţă.
(2)
(3)
Se recomandă utilizarea unuia dintre straturile intermediare ca strat barieră (start de vopsea cu
rol de îmbunătăţire a aderenţei şi/sau de tratare a unor defecte datorate aplicării).
Tabel 5.7


- - - 1 80 1 80 X
1 40 răşini arcrilice 1 80 2 120 X X

ni arcrilice
1 80 1 80 2 160 X X
- - - răşini 1 80 1 80 X X
epoxidice, epoxidice,
răşini 1 40 răşini 1 80 2 120 X X
uretanice(2) poliuretanice(2)
(1)
ISO 12944-4).
(2)
Tabel 5.8
Gradul de
Sistem de Durabilitatea sis
pregătire a Strat(uri) primar(e) Strat(uri) intermediar(e)/final(e)
protecţie (vezi pct. 5.
suportului(1)

Grosime Grosime

X 1-2 80 răşini alchidice 2-3 120 3-5 200 X

X răşini alchidice 1-2 80 2-3 120 3-5 200 X
răşini acrilice,
clorcauciuc
X 1-2 80 2-3 160 3-5 240 X X

X 1-2 80 2-3 120 3-5 200 X
răşini acrilice,
clorcauciuc
X 1-2 80 2-3 160 3-5 240 X X
răşini acrilice,
clorcauciuc

X răşini 1 160 1 40 2 200 X
epoxidice
X 1 160 1 120 2 280 X X

X 1-2 80 răşini epoxidice, 2-3 120 3-5 200 X

X 2-3 160 3-5 240 X X
răşini
X 1-2 80 2-3 200 3-5 280 X X
poliuretanice(2)
X 1-2 80 3-4 240 4-6 320 X X

X 1 80 1-2 120 2-3 160 X
răşini acrilice,
X 1 80 2-3 160 3-4 200 X X
clorcauciuc
X 1 80 2-3 200 3-4 240 X X
răşini
X 1 80 1-2 120 2-3 160 X
epoxidice,
răşini
poliuretanice
X bogate în zinc 1 80 2-3 160 3-4 200 X X
răşini epoxidice,
X 1 80 răşini 2-3 200 3-4 240 X X
poliuretanice(2)
X 1 80 2-3 240 3-4 280 X X
X 1 80 3-4 280 4-5 320 X X
etil silicat
bogat în zinc(3) -
X 1 80 - - 1 80 X

X 1 80 1-2 80 2-3 160 X
răşini acrilice,
X 1 80 clorcauciuc 2-3 120 3-4 200 X X
X 1 80 2-3 160 3-4 240 X X
răşini epoxidice,
X 1 80 răşini 1-2 80 2-3 160 X
X 1 80 2-3 120 3-4 200 X X
X 1 80 2-3 160 3-4 240 X X

poliuretanice(2)
X 1 80 2-4 200 3-4 280 X X
X 1 80 3-4 240 4-5 320 X X
(1)
Pentru Sa 2,5, gradul de ruginire A,B sau C definit în SR EN ISO 8501-1 este gradul de
referinţă.
(2)
(3)
rol de îmbunătăţire a aderenţei şi/sau de tratare a unor defecte datorate aplicării)
Tabelul 5.9
Grosimea totală
Nr. Materialele de bază ale Durabilitatea
minimă a acoperirii,
crt sistemului de protecţie sistemului(1)
microni
85 (grosimea foarte ridicată

1
oţelului  6 mm) (peste 20 ani)
45...7O'(2) ridicată(10...20ani)
strat de zinc depus
2 (grosimea oţelului
termic pe elemente din
≤6 mm)
oţel
25 (diametru filetat medie(5...10ani)

3 <6 mm pentru
piese componente)
4 strat de zinc depus 45...55 (3) ridicată(l0...20ani)

termic pe (evi din oţel
5 25 medie (5... 10 ani)

strat de zinc depus medie (5... 10 ani)
6 20
termic pe table de oţel
strat de zinc depus prin foarte ridicată

7 metalizare, necolmatat 100 (peste 20 ani)
sau colmatat(4)
strat de aluminiu depus foarte ridicată

8 prin metalizare, 100 (peste 20 ani)
colmatatH1
strat de zinc depus medie(5...10ani)

9 25
electrochimie
(1)
în medii cu clasa de corozivitate C4, viteza de coroziune a zincului este în generai de 2,1 ...4,2
m/an sau 15...30 g/(m2, an), iar viteza de coroziune a aluminiului este de 2...5 g/(m2 an) (SR
ISO 9223).
(2)
Grosimea acoperirii depinde de grosimea elementului/piesei de oţel (SR EN ISO 1461),
(3)
Grosimea depinde de «calitatea acoperirii» specificată pentru ţeava de oţel (SREN 10240).
(4)
depuse prin metalizare (pulverizare)
Tabelul 5.10

ni arcrilice 1 80 1 80 2 160 X X
răşini arcrilice
1 80 2 160 3 240 X X
1 40 răşini 1 80 2 120 X X
1 80 1 80 2 160 X X
epoxidice, epoxidice,
răşini 1 80 răşini 2 160 3 240 X X
uretanice poliuretanice(2)
1 80 2-3 240 3-4 320 X X
(1)
ISO 12944-4).
(2)
5.3.5. Sisteme de protecţie pentru medii cu clasa de corozivitate C5-1
Sistemele de protecţie anticorozivă prin vopsire pentru medii cu clasa de corozivitate C5-1 sunt
C5, în funcţie de viteza de coroziune a zincului/aluminiului, sunt prevăzute în tabelele 5.12 şi
5.13(ISO 14713).
Sistemele de protecţie anticorozivă pentru medii cu ctasa de corozivitate C5-1 sunt realizate din
acoperirile metalice prevăzute la pct. 5.3.5.2 şi sisteme de acoperiri prin vopsire, după cum
urmează:
a) sistemele prevăzute în tabelul 5.14, pentru acoperirile de zinc depuse termic,
b) sistemele 1...4 din tabelul 5.11 (pct.5.3.5.1.), pentru acoperirile de zinc şi aluminiu depuse prin
metalizare şi acoperirile de zinc depuse electrochimie.
pentru suportul de zinc/aluminiu, care trebuie să asigure aderenţă la suport şi să fie compatibil cu
straturile ulterioare din componenţa sistemului de protecţie
Tabelul 5.11
Gradul de Strat(uri) primar(e) Strat(uri) intermediar(e)/final(e) Sistem de Durabilitatea sis

pregătire a protecţie (vezi pct. 5.
suportului(1)

Grosime Grosime
răşini acrilice,
X clorcauciuc 1-2 80 2 120 3-4 200 X
clorcauciuc
X 2 120 1-2 80 3-4 200 X X
răşini
epoxidice,
X 1 80 3 200 4 280 X X
răşini
poliuretanice
răşini epoxidice,
X 1-2 80 răşini 3-4 240 4-6 320 X
poliuretanice(2)
X răşini 1 40 2 120 3 160 X X

epoxidice,
răşini
poliuretanice
X bogate în zinc 1 40 3 200 4 240 X X
răşini acrilice,
X 1 80 3 200 4 280 X X
clorcauciuc

X 1 80 2-4 240 3-5 320 X
răşini epoxidice,
etil silicat
X 1 80 răşini 2-4 160 3-5 240 X X
bogat în zinc
poliuretanice(2)
X 1 80 3 200 4 280 X X
răşini acrilice,
X 1 80 4 240 5 320 X X
clorcauciuc
(1)
referinţă.
(2)
(3)
Tabelul 5.12
Materialele de bază Grosimea totală

Nr. Durabilitatea
ale sistemului de minimă a
crt sistemului"'
protecţie acoperirii, microni
strat de zinc depus foarte ridicată

1 115
termic pe elemente din (peste 20 ani)
oţel
85 (grosimea
2 ridicată(l0...20ani)
oţetului  6 mm)
45...70(2) (grosimea
3 medie (5... 10 ani)
oţelului <6 mm)
25 (diametru filetat
4 <6 mm pentru pie- limitată (sub 5 ani)
se componente)
5 strat de zinc depus 45...55'31 medie(5...I0ani)

6 25 limitată (sub 5 ani)
strat de zinc depus

termic pe table de oţel
strat de zinc depus

prin metalizare : foarte ridicată
8 150
(peste 20 ani)
- necolmatat sau
colmatat(4)
9 100 ridicată(10...20anj)
- colmatat(4>
10 - necolmatat 100 medie (5... 10 ani)

strat de aluminiu
depus prin metalizare : foarte ridicată
11 - necolmatat sau 150
(peste 20 ani)
colmatat(4')
12 - colmatat(4) 100 ridicată(10...20ani)
- necolmatat
13 100 medie (5... 10 ani)
strat de zinc depus

electrochimie
(1)
În medii cu clasa de agresivitate C5 (1), viteza de coroziune a zincului este în general 4,2...6,3
 m/an sau 30...40 g/(m2 an), iar viteza de coroziune a aluminiului este de 5.-.7,5 g/(m 2 an) (SR
ISO 9223).
(2)
Grosimea acoperirii depinde de grosimea clcmcnlului/picsci de oţel (SR EN ISO 1461).
(3)
(4)
Produsele de colmatarc îmbunătăţesc aspectul şi durabilitatea acoperirilor de zinc şi aluminiu
Tabelul 5.13
Nr. Grosimea totală

Materialele de bază ale Durabilitatea
crt minimă a
sistemului de protecţie sistemului(1)
acoperirii, microni
foarte ridicată
1 150...200
(peste 20 ani)
strat de zinc depus

2 115 ridicată(10...20ani)
termic pe elemente din
oţel
70...85(2)
3 (grosimea oţelului medie (5... 10 ani)
 3 mm)
strat de zinc depus

4 25...55(3) limitată (sub 5 ani)
strat de zinc depus
termic pe table din oţel
strat de zinc depus prin

metalizare : foarte ridicată
6 250
(peste 20 ani)
- necolmatat
7 150 ridicată (10..20 ani)
strat de zinc depus prin

metalizare : foarte ridicată
8 150
(peste 20 ani)
- colmatat
strat de aluminiu depus

10 250
(peste 20 ani)
- necolmatat
strat de aluminiu depus

12 150
(peste 20 ani)
- colmatat(4)
13 100 ridicată (10...20 ani)
(1)
În medii cu clasa de agresivitate C5 (2), viteza de coroziune a zincului este în general 6,3...8,4
m/an sau 40...60 g/(m2 an) (SR ISO 9223).
(2)
Grosimea acoperirii depinde de grosimea elementului/piesei de oţel (sR EN ISO 1461).
(3)
(4)
Produsele de colmatarc îmbunătăţesc aspectul şi durabilitatea acoperirilor de zinc şi aluminiu
5.3.6. Sisteme de protecţie pentru medii cu clasa de corozivitate C5-M
Sistemele de protecţie anticorozivă prin vopsire pentru medii cu clasa de corozivitate C5-M sunt
C5, în funcţie de viteza de coroziune a zincului/aluminiului, sunt prevăzute în tabelele 5.12 şi
5.13.
Sistemele de protecţie anticorozivă pentru medii cu clasa de corozivitate C5-M sunt realizate din
acoperirile metalice prevăzute la pct.5.3.6.2 şi sistemele de acoperiri prin vopsire, după cum
urmează:
a) sistemele prevăzute în tabelul 5.16, pentru acoperirile de zinc depuse termic ;
b) sistemele 1...6, 11 din tabelul 5.15 (pct.5.3.6.1), pentru acoperirile de zinc şi aluminiu depuse
prin metalizare şi acoperirile de zinc depuse electrochimie.
pentru suportul de zinc/aluminiu, care trebuie să asigure aderenţa la suporl şi să fie compatibil cu
straturile ulterioare din componenţa sistemului de protecţie
Tabelul 5.14


1 80 1 80 2 160 X
răşini arcrilice

ni arcrilice 1 80 2 160 3 240 X

1 40 1 80 2 120 X

1 80 răşini 1 80 2 160 X
epoxidice,
epoxidice, răşini
răşini 1 80 poliuretanice(2) 2 160 3 240 X X
uretanice
1 80 2-3 240 3-4 320 X X

(1)
ISO 12944-4).
(2)
Tabelul 5.15
Gradul de
Sistem de Durabilitatea sis
pregătire a Strat(uri) primar(e) Strat(uri) intermediar(e)/final(e)
protecţie (vezi pct. 5.
suportului(1)

Grosime Grosime
răşini acrilice,
X clorcauciuc 1-2 80 2 120 3-4 200 X
clorcauciuc

X 1 80 2 120 3 200 X
X răşini 1 150 1 150 2 300 X X

răşini epoxidice,
epoxidice,
răşini
răşini
poliuretanice(2)
X poliuretanice 1-2 80 3-4 240 4-6 320 X
X 1 250 1 250 2 500 X X
X 1 400 - - - 1 400 X X
X 1 40 3 200 4 240 X X
răşini epoxidice,
răşini
răşini
epoxidice,
poliuretanice(2)
X răşini 1 40 3-4 280 4-5 320 X X
poliuretanice
bogate în zinc
răşini epoxidice
(intermediar)+
X 1 40 2 200 3 240 X X
clorcauciuc
(final)
X 1 80 2-4 160 3-5 240 X X
etil silicat răşini epoxidice,
bogat în zinc(3) poliuretanice(2)
X 1 80 2-4 240 3-5 320 X X
(1)
referinţă.
(2)
(3)
Tabelul 5.16


1 80 1 80 2 160 X
răşini arcrilice

ni arcrilice 1 80 2 160 3 240 X

1 40 1 80 2 120 X
1 80 răşini 1 80 2 160 X X
epoxidice,
epoxidice, răşini
răşini 1 80 poliuretanice(2) 2 160 3 240 X X
uretanice
1 80 2-3 240 3-4 320 X X
(1)
ISO 12944-4).
(2)
[top]
ANEXA I
CLASIFICAREA MEDIILOR AGRESIVE ASUPRA CONSTRUCŢIILOR DIN

OŢEL SUPRATERANE
1.1. Mediile agresive atmosferice se clasifică în cinci clase de corozivitate (SR ISO 9223):
 C1 -foarte slabă;
 C2 -slabă;
 C3 -medie;
 C4 -ridicată;
 C5 -foarte ridicată.
sau în şase clase de corozivitate (SR EN ISO 12944-2), clasa C5 divizându-se în C5-1 pentru
medii industriale şi în C5-M pentru medii marine :
 C1 -foarte slabă;
 C2 -slabă;
 C3 -medie;
 C4 -ridicată;
 C5-I - foarte ridicată -industrială;
 C5-M - foarte ridicată -marină.
1.2. Clasa de corozivitate se stabileşte în funcţie de:
a)- viteza de coroziune determinată pe epruvctc etalon, conform pct. 1.2.1; sau
b)-durata de menţinere a umidităţii pe suprafeţe şi de nivelul de poluare cu dioxid de sulf (SO 2) şi

cu cloruri (CI), conform pct. 1.2.2.
1.2.1 Stabilirea clasei de corozivitate în funcţie de viteza de coroziune determinată pe epruvete

etalon
1.2.1.1. În tabelul 1.1 sunt prezentate, pentru flecare clasă de corozivitate, vitezele de coroziune
determinate după un an de expunere, pentru metale de referinţă (oţel nealiat, zinc).
Tabelul I.1
Viteza de coroziune (rcor) a metalelor
Clasa de
corozivi- Oţel nealiat Zinc
tate
g/(m2, an)  m/an g/(m2, an)  m/an
C1 rcor≤10 rcor≤1,3 rcor≤0,7 rcor≤0,4
C2 10< rcor≤200 1,3< rcor≤25 0,7< rcor≤5 0,1< rcor≤0,7
C3 200< rcor≤400 25< rcor≤50 5< rcor≤15 0,7< rcor≤2,1
NOTE:
(i). Metodele de determinare a vitezei de coroziune a epmvetelor de referinţă sunt stabilite in SR

ISO 9226.
(ii) Vitezele de coroziune exprimate în grame pe metru pătrat si an [ g (m 2, an)] sunt exprimate şi
în micrometri pe an ( m/an), rotunjite.
(iii). Materialele pentru epruvete sunt caracterizate in SR ISO 9226,
(iv) Vitezele de coroziune care depăşesc limita superioară a clasei C5 reprezintă medii care ies
din cadrul prezentului ghid.
I.2.1.2. Valorile din tabelul I.1 nu pot fi extrapolate pentru a prevedea comportarea la coroziune
pe termen lung.
Valorile de referinţă şi informaţii suplimentare asupra coroziunii sunt cuprinse în SR ISO 9224.
I.2.2. Stabilirea clasei de corozivitate în funcţie de durata de menţinere a umidităţii pe suprafeţe şi

de nivelul de poluare cu dioxid de sulf(SO2) şi cu cloruri (CI).
I.2.2.1. Umezirca suprafeţelor poate fi determinată de numeroşi factori, de exemplu condensul,

ploaia, zăpada topită şi un grad ridicat de umiditate. Pentru estimarea duratei calculate de
menţinere a umidităţii ( ) pe suprafeţele corodate, se ţine scama de durata în care umiditatea
relativă (RH) depăşeşte 80% la o temperatură 0 mai mare de 0° C
I.2.2.2. Durata de menţinere a umidităţii pe suprafeţe se poate determina experimental direct, cu
ajutorul diverselor sisteme de măsurare. Durata de menţinere a umidităţii depinde de zona
macroclimatică şi de categoria de amplasament considerată.
I.2.2.3. Clasificarea duratelor de menţinere a umidităţii pe suprafeţe în funcţie de tipul de

atmosferă este prezentată în tabelul 1.2
Tabelul I.2
Durata de menţinere a umidităţii 

Exemple de situaţii
Clasa
corespunzătoare
h/an %
Microclimate formate în
1  ≤10  ≤0,1 spaţii interioare cu climati-
zare
Microclimate formate în
spaţii interioare rară clima-
2 10< ≤250 0,1< ≤3 tizare, cu excepţia spaţiilor
interioare neclimatizate din
zonele climatice umede
Atmosfere exterioare din

zone climatice uscate, reci
şi o parte din zonele
3 250< ≤2500 3< ≤30
temperate; spaţii ventilate
adecvate din zonele
climatice temperate
Atmosfere exterioare din

toate zonele climatice (cu
excepţia celor uscate şi
2500<
4 30< ≤60 reci); spaţii ventilate în
≤5500
climat umed; spatii
neventilate în climat
temperat
Părţi ale zonelor climatice

5 5500< 60< umede; spaţii ncvcntilate în
climat umed
NOTE:
(i). În anexa B din SR ISO 9223 sunT prezentate valori calculate ale menţinerii umidităţii şi
caracteristicile climaterice alese ale unor zone macroc/imatice.
(ii). Durata de menţinere a umidităţii ( ) dintr-o localitate dată depinde de relaţia temperatură-
umiditate a atmosferei în aer liber şi de categoria de amplasament. Aceasta se exprimă în ore pe
an (h/an) sau în procentaj al duratei de menţinere a umidităţii (%).
(iii). Valorile duratei de menţinere a umidităţii exprimate în procente se rotunjesc si se dau cu titlu
informativ.
(iv). Coloana în care sunt indicate situaţiile corespunzătoare nu ţine seama de toate posibilităţile
de adăpost care se pot realiza.
(v). Suprafeţele protejate în atmosfere marine, pe care pot apare depuneri de cloruri pot avea
durate de menţinere a umidităţii substanţial mărite, în funcţie de prezenţa sărurilor higroscopice.
Ele trebuie să fie încadrate in clasa  3.
(vi). Atmosferele interioare fără climatizare, se încadrează în clasele de durată de menţinere a

umidităţii de la  3 la 5- în cazul în care conţin surse de vapori de apă.
(vii). In clasele  1 şi  2 probabilitatea de coroziune este mai mare în cazul suprafeţelor cu

depuneri de pulberi.
I.2.2.4. Poluarea atmosferică se împarte în două categorii: poluare cu dioxid de sulf (SO 2) şi
poluare cu săruri (cloruri) conţinute în aer.
Aceste două categorii de poluare sunt reprezentative pentru atmosferele rurale, urbane,
industriale şi marine.
I.2.2.5. 9; O clasificare a poluării cu dioxid de sulf (SO 2) a atmosferelor exterioare este prezentată
în tabelul 1.3.
Tabelul I.3
Viteza de acumulare Concentraţia SO2 Categoria de poluare

a SO, mg/( m2, zi) Hg/m3 cu SO2
Pd≤10 Pc≤12 P0
10< Pd≤35 12< Pc≤40 P1
35< Pd≤80 40< Pc≤90 P2
80< Pd≤200 90< Pc≤250 P3

(i). Metodele de determinare a vitezei de acumulare şi a concentraţiei dioxiduluî de sulf (SO 2)
sunt stabilite prin SR ISO 9225.
(ii). Pentru clasificare sunt echivalente cantităţile de dioxid de sulf (SO 2) determinate prin metoda
acumulării (Pd) şi prin metoda volumetrică (Pc). Raportul dintre valorile obţinute prin cele doua
metode se poate exprima prin următoarea laţie de echivalenţa: P d= 0,8 Pc.
(iii). Viteza de acumulare a SO2 si concentraţia sa se calculează prin determinări realizate

continuu timp de cel puţin un an. Ele se exprimă sub forma unei medii anuale. Rezultatele
determinărilor pe termen scurt pot să difere considerabil faţa de rezultatele pe termen lung.
Determinările pe termen scurt sunt doar orientative.
(iv). Poluarea cu dioxid de sulf (SO2) din categoria P0 se consideră ca fiind reziduală,
nesemnificativă din punct de vedere a! corozivilăţii.
1.2.2.6. Clasificarea poluării cu cloruri (CI) se referă la mediile poluate în special cu sărurile
conţinute în acrul atmosferelor marine. Această clasificare este prezentată în tabelul 1.4.
Tabelul I.4
Viteza de acumulare a clorurilor

Categoria de poluare cu cloruri (CI)
mg/(m2,zi)
S≤3 S0
3<S≤60 S1
60< S≤300 S2
300< S≤1500 S3
(i) Clasificarea conţinutului de săruri din aer se bazează pe metoda numită "metoda cu fitil umed"
stabilită în SR ISO 9225.
(ii) Rezultatele obţinute prin diferite metode de măsurare a conţinutului în săruri ale atmosferei nu
sunt întotdeauna direct compatibile si convertibile.
(iii) Viteza de acumulare a clorurilor se exprimă sub forma de medie anuală. Rezultatele
determinărilor pe termen scurt sunt foarte variabile şt depind foarte mult de precipitaţii.
(iv) Poluarea cu cloruri din categoria S0 se consideră ca fiind reziduală, nesemnificativa din punct
de vedere al corozivitaţii.
(v) O poluare intensă cu cloruri, de tip stropire cu apă de mare nu se încadrează în prezenta
clasificare.
(vi) Cantitatea de săruri din aer depinde de factorii care influenţează transferul sărurilor marine în
interiorul continentului, şi anume direcţia şi viteza vânturilor, topografia locală, distanţa dintre
locurile de expunere şi mare ş.a..
1.2.2.7. Clasele de corozivitate care corespund claselor de durată de menţinere a umidităţii şi

categoriilor de poluare sunt prezentate în tabelul I.5.
Tabelul I.5
Durata de Categoria de Categorie de

Clasa de
menţinere a poluare cu dioxid poluare cu cloruri
corozivitate
umidităţii,  de sulf (SO2), P (Cl), S
S0
P0 S1
S2
S0
1 P1 S1
C1 S2
S0
P2 S1
S2
S0
2 P0
S1
C1 sau C2 P0 S3
1 P1 S3
P2 S3
S0
1
P3 S1
S2
C1 sau C2
S0
P1
S1
2
S0
P2
S1
1 P3 S3
P0 S2
C2
2 S0
P3
S1
P1 S2
2
C2 sau C3 P2 S2
P0 S0
3 S1
2 P3 S2
C3 S0
4 P0
S1
P0 S3
P1 S3
P2 S3
S0
P1 S1
2
S2
C3 sau C4
S0
P2 S1
S2
P0 S2
S1
5 P0
S2
2 P3 S3
C4
3 P3 S0
P3 S1
3
P0 S3
P0 S2
S0
4
C4 P1 S1
S2
S0

P2 S1
S2
C4 sau C5 P1 S3
3 P2 S3
P3 S2

P1 S0
S1
S0
P2
S1
C5 3 P3 S3
P0 S3
P1 S3
P2 S3
4 S0
S1
P3
S2
S3
5 S2
P0
S3
S2
P1
S3
P2 S2
S3
S0
S1
P3
S2
S3
I.2.2.8. În anexa A din SR ISO 9223 sunt prezentate exemple de determinare a corozivităţii
atmosferelor pentru diferite metale.
I.3: Echivalenţa între clasele de corozivitate şi clasele de agresivitate
I.3.1. În tabelul I.6 se prezintă clasele de corozivitate prevăzute în SR ISO 9223 şi SR EN ISO
12944-2 şi clasele de agresivitate prevăzute în STAS 10128, în funcţie de valorile vitezelor de
coroziune a oţelului corespunzătoare.
Tabelul I.6
Viteza de
Clasa de
coroziune a Viteza de
corozivitate (SR Clasa de
oţelului,  m/an coroziune a
ISO 9223 şi SR agresivitate
(SR ISO 9223 şi oţelului,  m/an
EN ISO 12944- (STAS 10128)
SR EN ISO (STAS 10128)
2)
12944-2)
C1 ≤1,3 1m <10
C2 1,3…25 2m 11…100
C3 25…50 3m 110…500
C4 50…80 4m >500

C5-I, M 80…200 -
I.3.2. În tabelul I.7 se arată echivalenţa între clasele de corozivitate şi clasele de agresivitate,
rezultată prin compararea valorilor vitezelor de coroziune a oţelului prezentate în tabelul I.6.
Tabelul I.7
Clasa de corozivitate Clasa de agresivitate
C1 1m
C2 1m…2m
C3 2m
C4 2m
C5-1, M 2m…3m
Nu fac obiectul SR ISO 9223 şi

4m
SR EN ISO 12944-2

GHID DE PROIECTARE PRIVIND PROTECţIA îMPOTRIVA COROZIUNII A CONSTRUCţIILOR DIN OţEL

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GHID DE PROIECTARE PRIVIND PROTECţIA îMPOTRIVA COROZIUNII A CONSTRUCţIILOR DIN OţEL

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GHID DE PROIECTARE PRIVIND PROTECŢIA ÎMPOTRIVA

COROZIUNII A CONSTRUCŢIILOR DIN OŢEL

1. 1. Obiect şi domeniu de aplicare

1.1.2. Protecţia împotriva coroziunii a elementelor/construcţiilor supraterane din oţel se

a. prin concepţia de ansamblu şi de detaliu şi prin alegerea materialelor adecvate;

1.1.3. Ghidul nu se referă la:

 construcţiile/ elementele din oţel îngropate în teren;

1.1.5. Ghidul se adresează în principal specialiştilor din unităţile de proiectare, precum şi

În prezentul ghid sunt utilizaţi următorii termeni de specialitate:

 agent agresiv: factor de mediu ce acţionează distructiv asupra construcţiei sau a

Notă : Această interacţiune este în general de natură electrochimică.

 corozivitate: capacitate a unui mediu de a determina coroziunea într-un sistem de

Notă: Durata de viaţă estimată nu constituie o durată de garanţie.

 durata de menţinere a umidităţii pe utprafaţă: interval de timp în care o suprafaţă metalică

 sistem de protecţie anticorozivă: ansamblu de straturi aplicate pe o suprafaţă suport,

1.3. Lista documentelor normative de referinţă

2. SR EN 10240:2000 - Acoperiri de protecţie interioare şi/sau exterioare pentru ţevi de oţel.

3. SR. EN 22063:1995 - Acoperiri metalice şi anorganice. Pulverizare termică. Zinc, aluminiu şi

4. SR EN 24624 :1996 - Vopsele şi lacuri. încercarea la tracţiune.

5. SR EN ISO 1461 :2002 - Acoperiri termice de zinc pe oţel.

6. SR EN ISO 1519:2003-Vopsele şi lacuri. încercarea la îndoire pe dorn cilindric.

7. SR EN ISO 1522:2002 - Vopsele şi lacuri. încercarea la amorţi zarea pendulului.

8. SR EN ISO 2812-1:1996 - Vopsele şi lacuri. Determinarea rezistenţei la lichide. Metode

9. SR EN ISO 3231:2002 - Vopsele şi lacuri. Determinarea rezistenţei la atmosferă umedă care

12. SR EN ISO 6270/1:2002 - Vopsele şi lacuri. Determinarea rezistenţei la umiditate. Partea 1:

15. SR EN ISO 8044:2000 - Coroziunea metalelor şi aliajelor. Termeni de bază şi definiţii.

16. SR EN ISO 8501/1:2002 - Pregătirea suporturilor de oţel înaintea aplicării vopselelor şi

17. SR EN ISO 8501/2:2002 - Pregătirea suporturilor de oţel înaintea aplicării vopselelor şi

18. SR EN ISO 8504-1:2002 - Pregătirea suporturilor de oţel înaintea aplicării vopselelor şi

19. SR EN ISO 8504-2:2002 - Pregătirea suporturilor de oţel înaintea aplicării vopselelor şi

20. SR EN ISO 8504-3:2002 - Pregătirea suporturilor de oţel înaintea aplicării vopselelor şi

21. SR EN 12330:2002- Protecţie anticorozivâ a metalelor. Acoperiri electrochimice de cadmiu pe

25. SR EN 60068-2-5:2001 - încercări de mediu. Partea 2: încercări - încercarea la: Radiaţie

26. SR EN 60068-2-14:2001 - încercări de mediu. Partea 2 : încercări - încercare N : Variaţii de

27. SR EN 60068-2-33:2002 - încercări de mediu. Partea 2 : încercări. Ghid pentru încercărila

28. SR HD 323.2.3 S2:2002 - încercări de mediu. Partea 2: încercări - încercarea Ca : Căldură

29. SR ISO 1518:1994 - Vopsele şi lacuri. încercarea la zgâricre.

30. SR ISO 2409:1994 - Vopsele ţii lacuri. încercarea la caroiaj.

32. SR ISO 6860:1997-Vopsele şi lacuri. încercarea la îndoire (mandrină conică).

33. SR ISO/TR 8502-1:1995- Pregătirea suporturilor de oţel înaintea aplicării vopselelor şi

34. SR ISO 8502-2:1994 - Pregătirea suporturilor de oţel înaintea, aplicării vopselelor şi

35. SR ISO 8502-3:1995 - Pregătirea suporturilor de oţel înaintea aplicării vopselelor şi

36. SR ISO 8502-4:1995 - Pregătirea suporturilor de oţel înaintea aplicării vopselelor şi

37. SR ISO 8503-1:1995 - Pregătirea suporturilor de oţel înaintea aplicării vopselelor şi

38. SR ISO 8503-2:1994 - Pregătirea suporturilor de oţel înaintea aplicării vopselelor şi

39. SR ISO 8503-3:1995 - Pregătirea suporturilor de oţel înaintea aplicării vopselelor şi

40. SR ISO 8503-4:1995 - Pregătirea suporturilor de oţet înaintea aplicării vopselelor şi

41. SR ISO 9223:1996 - Coroziunea metalelor şi aliajelor. Corozivitatea atmosferei. Clasificare.

42. SR ISO 9224:1996 - Coroziunea metalelor şi aliajelor. Corozivitatea atmosferelor. Valori de

43. SR ISO 9225:1996 - Coroziunea metalelor şi aliajelor. Corozivitatea atmosferelor. Măsurarea

44. SR ISO 9226:1995 - Coroziunea metalelor şi aliajelor. Corozivîtatea atmosferelor.

45. 9; SR ISO 11503:1997 - Vopsele şi lacuri. Determinarea rezistenţei la umiditate (condensare

52. NP 039-2000 - Normativ privind criteriile de performanţă pentru protecţia anticorozivă a

2. CLASIFICAREA MEDIILOR AGRESIVE

C5-I - foarte ridicată - industrială;

C5-M - foarte ridicată - marină.

În tabelul 2.1 se dau, cu caracter de exemplificare, diferite tipuri de medii corespunzătoare

Clasa de Exemple de medii tipice (caracter informativ)

C2 atmosfere cu grad redus spaţii neîncălzite, în care se

zone costiere şi marine

Nu face obiectul SR ISO 9223 şi

2.3. Clasificarea corozivităţii atmosferice se face, în conformitate cu SR ISO 9223 şi SR EN ISO

i. - clasificare bazată pe măsurarea vitezei de coroziune pe epruvete metalice

3. PRINCIPII, CRITERII ŞI CONDIŢII PRIVIND PREVENIREA PRIN