NORMATIV PENTRU CONSTRUCŢIA LINIILOR AERIENE DE

ENERGIE ELECTRICĂ CU TENSIUNI PESTE 1000 V

Indicativ: PE 104-1993

Cuprins

* DOMENIUL DE APLICARE. DEFINIŢIE

* CONDIŢIILE CLIMATO-METEOROLOGICE, ÎNCĂRCĂRI, GRUPAREA ÎNCĂRCĂRILOR
* CONDUCTOARELE
* IZOLATOARELE, CLEMELE, ARMĂTURILE
* MONTAREA CONDUCTOARELOR PE STÂLPI, DISTANŢE, GABARITE
* TIPURILE DE STÂLPI, IPOTEZE DE CALCUL
* STÂLPII METALICI
* STÂLPII DE BETON
* FUNDAŢIILE
* MĂSURILE DE SIGURANŢĂ ŞI DE PROTECŢIE
* CONDIŢIILE PENTRU COEXISTENŢA ÎNTRE LEA ŞI DIVERSE CONSTRUCŢII, INSTALAŢII,
CĂI DE TRANSPORT ŞI TERENURI
* Anexă: LISTA REGLEMENTĂRILOR CONTINGENTE ÎN VIGOARE, LA CARE SE FACE
REFERIRE ÎN CUPRINSUL NORMATIVULUI

1. DOMENIUL DE APLICARE. DEFINIŢIE

Domeniul de aplicare

1.1. Normativul se aplică la construcţia liniilor aeriene de energie electrică cu tensiunea nominală
peste 1000 V.

La construcţia liniilor aeriene de energie cu tensiunea nominală de 750 kV se va ţine seama şi de

prevederile specifice cuprinse în instrucţiunile PE 151.

Prevederile normativului se aplică şi pentru liniile electrice aeriene existente, în măsura în care
exploatarea lor prezintă inconveniente deosebite (pericole pentru oameni, pentru siguranţa
construcţiilor sau pentru alimentarea consumatorilor) şi cu ocazia lucrărilor de reparaţii capitale.

Adaptarea liniilor existente la prevederile normativului se face din iniţiativa beneficiarilor, iar
lucrările necesare se stabilesc de comun acord între beneficiar şi proiectant.

1.2. Normativul nu se aplică la construcţia liniilor aeriene de energie electrică a căror construcţie
este reglementată prin prescripţii tehnice speciale, ca de exemplu: linii de contact pentru căi
ferate electrificate, pentru tramvaie şi troleibuze, pentru maşini de ridicat şi transportat etc.

1.3. În afara prevederilor normativului, la construcţia liniilor aeriene de energie electrică cu

tensiuni peste 1000 V se va ţine seama de reglementările cuprinse în legi, decrete, standarde,
normative cu caracter republican sau departamental, referitoare la linii şi la încadrarea lor în
mediul înconjurător (a se vedea anexa).

1.4. Produsele şi materialele utilizate la construcţia liniilor trebuie să corespundă standardelor şi

normelor în vigoare.

Definiţii
1.5. Linia aeriană de energie electrică, denumită şi linie electrică aeriană (LEA), este o instalaţie
montată în aer liber, care serveşte la transportul şi distribuţia energiei electrice şi este alcătuită
din conductoare, izolatoare, cleme, armături, stâlpi, fundaţii şi instalaţii de legare la pământ.

1.6. Circuitul unei LEA se numeşte ansamblul de conductoare active, care constituie o cale
independentă de vehicule a energiei electrice, şi poate fi trifazat, bifazat sau monofazat.

1.7. Echipamentul LEA este ansamblul de conductoare, izolatoare, cleme şi armături, montat pe
stâlpii LEA.

1.8. Conductoarele LEA sunt funiile metalice întinse liber între punctele de prindere la stâlpi sau
alte construcţii speciale, indiferent dacă sunt sau nu sub tensiune.

Conductoarele active sunt conductoarele care servesc drept căi de curent pentru transportul sau
distribuţia energiei electrice; ele pot fi ... pe fază sau ansambluri de două sau mai multe pe fază,
caz în care se numesc fasciculare.

Conductoarele de protecţie sunt conductoarele destinate a proteja LEA împotriva supratensiunilor

atmosferice.

1.9. Izolatoarele sunt elementele componente ale LEA, cu ajutorul cărora se realizează izolarea
părţilor aflate sub tensiune între ele şi faţă de părţile legate la pământ.

1.10. Cleme şi armături

Clemele sunt dispozitivele care se află în contact direct cu calea de curent şi permit executarea
legăturilor electrice.

Armăturile sunt dispozitive cu ajutorul cărora se asamblează şi se montează conductoare,

izolatoare şi alte accesorii ale liniilor electrice.

În cazul apariţiei unor supratensiuni la capetele lanţului de izolatoare, se folosesc armături de

protecţie pentru protejarea conductoarelor contra atingerii directe cu arcul electric ce s-ar
produce, pentru depărtarea arcului de suprafaţa izolatoarelor şi pentru uniformizarea câmpului
electric în lungul lanţului de izolatoare.

1.11. Părţile de construcţie ale LEA sunt elementele care susţin deasupra solului echipamentul
LEA, şi anume: stâlpii, fundaţiile, alte construcţii speciale.

1.12. Stâlpii LEA sunt construcţiile din metal, beton armat sau alte materiale, care susţin
echipamentul LEA deasupra solului.

1.13. Fundaţiile stâlpilor sunt elementele de construcţie cu ajutorul cărora se fixează în sol stâlpii,
inclusiv ancorele acestora.

1.14. Instalaţiile de legare la pământ ale LEA sunt instalaţiile care stabilesc în mod voit legătura
cu pământul a elementelor bare conductoare de curent electric, care nu fac parte din căile de
curent, dar care pot ajunge accidental sub tensiune.

Priza de pământ naturală este priza de pământ constituită din elemente conductoare în contact
permanent cu solul, ale unor construcţii sau instalaţii destinate diferitelor scopuri, dar care pot fi
folosite în acelaşi timp pentru trecerea curentului de defect.
Priza de pământ artificială este priza ale cărei elemente componente sunt constituite special
pentru trecerea curentului de defect.

1.15. Tensiunea nominală a unei linii (Un) este valoarea eficace a tensiunii între faze, prin care
este denumită linia şi la care se referă unele caracteristici de funcţionare ale acesteia.

1.16. Tensiunea maximă de serviciu (Um) este valoarea eficace maximă a tensiunii între faze,
care poate să apară în condiţii normale de funcţionare în orice punct al liniei, într-un moment
oarecare. Este definită conform STAS 930.

1.17. Supratensiunea este orice tensiune, dependentă de timp, între fază şi pământ sau între

faze, a cărei valoarea sau ale căror valori de vârf depăşesc valoarea de vârf ,

respectiv , corespunzătoare tensiunii celei mai ridicate pentru echipament.

Supratensiunile sunt întotdeauna fenomene tranzitorii.

Supratensiunea de comutaţie este supratensiunea fază-pământ sau între faze, care apare într-un
punct dat al reţelei, datorită unei operaţii de comutare a unui defect sau altor cauze şi a cărei
formă poate fi asimilată în ceea ce priveşte coordonarea izolaţiei cu cea a impulsurilor
normalizate, utilizate pentru încercările cu impuls de tensiune de comutaţie.

Supratensiune temporară este o supratensiune sub forma unor oscilaţii neamortizate sau slab
amortizate între fază şi pământ sau între faze, care apare într-un punct dat al unei reţele, pentru o
durată relativ mare.

Supratensiunea de trăsnet este supratensiunea fază-pământ sau între faze, care apare într-un
punct dat al reţelei datorită unei descărcări atmosferice sau unei alte cauze şi a cărei formă poate
fi asimilată, în ceea ce priveşte coordonarea izolaţiei, cu cea a impulsurilor normalizate, utilizate
pentru încercarea cu impuls de tensiune de trăsnet.

1.18. Coordonarea izolaţiei constă în alegerea rigidităţii dielectrice a echipamentului în raport cu

tensiunile care pot apărea în reţeaua pentru care este destinat echipamentul, luând în
considerare caracteristicile mijloacelor de protecţie disponibile. Ea are drept scop reducerea la
nivel acceptabil, din punct de vedere economic şi al exploatării, al posibilităţii ca solicitările
dielectrice rezultate, aplicate echipamentului, să provoace deteriorarea izolaţiei acestuia sau să
afecteze continuitatea de funcţionare.

1.19. Tensiunea convenţională de ţinere la impuls de comutaţie (trăsnet) este valoarea de vârf a
unei tensiuni de impuls de comutaţie (trăsnet), aplicată în cursul „încercărilor de impuls”, pentru
care izolaţia nu trebuie să prezinte nici o descărcare disruptivă, dacă este supusă unui număr de
impulsuri de această valoare în condiţii specificate.

1.20. Tensiunea statică de ţinere la impuls de comutaţie (trăsnet) este valoarea de vârf a unei
tensiuni de impuls de comutaţie (trăsnet), aplicată în cursul „încercărilor de impuls”, pentru care
probabilitatea de ţinere este egală cu probabilitatea de referinţă specificată.

1.21. Tensiunea de 50% conturnări a unei izolaţii (U50%) este valoarea maximă a unei tensiuni
standardizate, care, aplicată izolaţiei respective de un număr de ori, produce conturnarea
acesteia în 50% din cazuri.

1.22. Tensiunea nominală de ţinere de scurtă durată la frecvenţă industrială este valoarea eficace
a tensiunii sinusoidale de frecvenţă industrială, pe care instalaţia echipamentului trebuie să o
suporte în timpul încercărilor efectuate în condiţii specificate şi pentru o durată specificată, care în
general nu depăşeşte un minut.

1.23. Poluarea atmosferică este starea aerului atmosferic impurificat cu substanţe (gaze, praf
etc.), care, în condiţiile de exploatare, poate da naştere, la suprafaţa izolatorului, unui mediu
conducător electric.

1.24. Lungimea liniei de fugă este lungimea minimă măsurată pe suprafaţa izolaţiei externe între
părţile metalice cu potenţial electric diferit. Când izolaţia este compusă din mai multe elemente
separate prin părţi metalice, drept lungime a liniei de fugă a izolaţiei se consideră suma lungimilor
liniilor de fugă ale diferitelor elemente, exclusiv părţilor bune conducătoare de electricitate.

1.25. Lungimea liniei de fugă specifică este definită de raportul dintre lungimea totală a liniei de
fugă a izolatorului, exprimată în centimetri, şi tensiunea cea mai ridicată a reţelei între faze,
exprimată în kilovolţi (cm/kV).

1.26. Unghiul de protecţie al conductoarelor de protecţie este unghiul format de verticala dusă
prin urma conductorului de protecţie cu dreapta care uneşte această urmă, cu urma unui
conductor activ protejat, aceste urme fiind situate în plan perpendicular, pe axa liniei electrice
aeriene protejate. Unghiul de protecţie de referinţă (pentru dimensionarea LEA) se consideră cel
realizat la stâlpul LEA.

1.27. Secţiunea reală a unui conductor funie (S0) este suma secţiunilor firelor componente ale
conductorului.

1.28. Secţiunea nominală a unui conductor funie este valoarea rotunjită a secţiunii sale reale,
valoare care serveşte la denumirea conductorului. În cazul conductoarelor alcătuite din două
metale, secţiunea nominală se exprimă prin valorile rotunjite ale secţiunilor ambelor metale.

1.29. Sarcina de rupere calculată a unui conductor multifilar este determinată în mod
convenţional, în funcţie de caracteristicile mecanice ale materialelor firelor componente şi de
alcătuirea constructivă a conductorului, potrivit standardelor de conductoare în vigoare.

Pentru conductoarele multifilare nestandardizate, sarcina de rupere calculată se va determina cu

ajutorul metodei indicate în standardele de conductoare similare.

1.30. Sarcina de rupere minimă a unui conductor multifilar este sarcina de rupere a conductorului
determinată prin încercări, a cărei valoarea nu trebuie să fie mai mică de 95% din valoarea
sarcinii de rupere calculate.

1.31. Rezistenţa de rupere calculată (prc) şi rezistenţa de rupere minimă (pr min) ale unui conductor
funie reprezintă raportul între valoarea sarcinii de rupere calculate, respectiv a forţei de rupere
minime şi secţiunea reală a conductorului.

1.32. Tracţiunea în conductor (T) reprezintă rezistenţa care ia naştere în conductor, înmulţită cu
secţiunea reală a conductorului, în diferite stări de funcţionare.

1.33. Tracţiunea orizontală (To) în conductor este valoarea tracţiunii în punctul în care tangenta la
curba conductorului este orizontală.

1.34. Deschiderea reală (ai) este distanţa măsurată pe orizontală între axele a doi stâlpi
consecutivi (fig. 1.1).
1.35. Deschiderea nominală (an) este deschiderea convenţională, la care punctele de prindere ale
conductoarelor se găsesc în acelaşi plan orizontal, terenul este plan, iar la săgetă maximă,
gabaritul la sol al liniei este cel minim.

Ea rezultă ca o valoarea optimă din calculele tehnice-economice. Deschiderii nominale îi

corespunde înălţimea normală (nominală) a stâlpilor (fig. 1.1.).

1.36. Deschiderea virtuală (ah) a unei deschideri denivelate este distanţa la locul în care
orizontala dusă printr-unul din punctele de prindere ale conductorului intersectează curba reală a
conductorului sau prelungirea ei, după cum punctul considerat este inferior sau superior punctului
de prindere al conductorului la stâlpul adiacent (fig. 1.1.).

1.37. Deschiderea la încercări din vânt (av) este semisuma deschiderilor reale adiacente unui
stâlp. De mărimea acestei deschideri depind încărcările orizontale care acţionează asupra
stâlpului, provenite din presiunea vântului pe conductoare (fig. 1.1.).

1.38. Deschiderea la încărcări verticale (ag) este semisuma deschiderilor virtuale adiacente unui
stâlp. De mărimea acestei deschideri depind încărcările verticale care acţionează asupra
stâlpului, provenite din greutatea conductoarelor (fig. 1.1.).

1.39. Denivelarea (hi) este distanţa măsurată pe verticală între punctele de prindere ale
conductorului la doi stâlpi consecutivi (fig. 1.1.).

1.40. Săgeata unui conductor într-un anumit punct este distanţa măsurată pe verticală între
punctul respectiv de pe curba conductorului şi dreapta care uneşte cele două puncte de
suspensie ale conductorului. În funcţie de condiţiile climato-meteorologice existente la un moment
dat, săgeata conductorului într-un anumit punct poate avea diferite valori (de exemplu: maximă,
minimă, medie). Cea mai mare săgeată a conductorului poate fi considerată practic la mijlocul
deschiderii (fig. 1.1.).

1.41. Aliniamentul este porţiunea de linie compusă dintr-una sau mai multe deschideri, cuprinsă
între două puncte consecutive ale traseului, în care linia îşi schimbă direcţia (fig. 1.1.).

1.42. Panoul de întindere este porţiunea de linie compusă dintr-una sau mai multe deschideri,
cuprinsă între doi stâlpi de întindere consecutivi (fig. 1.1.).

1.43. Încrucişarea LEA cu un obiect oarecare este acea situaţie în care, în proiecţie orizontală,
cel puţin unul din conductoarele LEA, în poziţie normală sau deviată, şi obiectul respectiv se
intersectează.

1.44. Traversarea şi subtraversarea sunt acele încrucişări în care LEA trece pe deasupra,
respectiv pe sub obiectul încrucişat.

1.45. Apropierea LEA de un obiect oarecare este acea situaţie de vecinătate în care LEA nu
încrucişează obiectul respectiv.

1.46. Porţiunile speciale de trecere sunt acele porţiuni din traseul liniei, în care apare coexistenţa
LEA cu elemente naturale, obiectele, obiectivele, instalaţiile, construcţiile etc., situate în imediata
apropiere a liniei sau cu care linia se încrucişează. Faţă de acestea, linia trebuie realizată astfel,
încât să se asigure, pe de o parte, buna funcţionare a liniei, iar pe de altă parte, condiţiile
necesare existenţei şi funcţionării în bune condiţii a elementelor afectate de prezenţa liniei.
1.47. Culoarul unei linii aeriene de energie electrică este spaţiul situat în lungul liniei, în care se
impun restricţii din punctul de vedere al coexistenţei liniei cu elemente naturale, obiectele,
obiectivele, instalaţiile, construcţiile etc. situate în traseul liniei.

1.48. Regimul normal de funcţionare al unei LEA este regimul în care linia în ansamblu şi
elementele sale componente, fără a fi afectate prin ruperi, deformări etc., se găsesc în stare de
funcţionare.

1.49. Regimul de avarie al unei LEA este regimul în care apar deformări ale elementelor
componente, ruperi sau topiri ale conductoarelor, ruperi de izolatoare, cleme şi armături, ruperea
sau pierderea stabilităţii stâlpilor sau fundaţiilor etc., urmate în general de întreruperea
funcţionării liniei.

Regimul de avarie al unei LEA, considerat ca ipoteză de calcul, este regimul în care izolatoarele
şi lanţurile de izolatoare, stâlpii şi fundaţiile LEA sunt solicitate în mod diferit faţă de regimul de
funcţionare normal în urma ruperii conductoarelor sau izolatoarelor.

1.50. Mediul cu pericol de explozie este spaţiul în care se manipulează sau vehiculează
produsele explozive, definit conform normativului ID 17.

1.51. Prin zone cu circulaţie frecventă se înţeleg următoarele:

- interiorul perimetrului construibil al localităţilor;

- unităţile industriale, agricole, de transporturi, militare etc., situate în afara localităţilor, inclusiv o
porţiune de 15 m de la gardul unităţii, mai puţin obiectivele energetice (staţii, centrale);

- alte zone în afara localităţilor unde pot apărea frecvent aglomerări de persoane, cum sunt:
locurile amenajate pentru agrement şi turism, popasuri, campinguri, staţii ale unităţilor de
transport în comun etc.

Incintele îngrădite, unde are acces numai personalul de serviciu special instruit, precum şi zonele
din apropierea drumurilor şi şoselelor din afara localităţilor nu se consideră zone cu circulaţie
frecventă. Zonele care nu se încadrează în categoriile celor cu circulaţie frecventă se consideră
zone cu circulaţie redusă.

1.52. Prin zona drumului, în sensul Legii nr. 13/1974, se înţelege porţiunea amprizei drumului,
plus două fâşii laterale, denumite zone de siguranţă (fig. 11.1). Lăţimea zonei drumului se
stabileşte prin planurile de situaţie sau proiectele de construcţie, modernizare ori modificare a
drumurilor, întocmite potrivit normelor stabilite prin lege.

Prin zonele de protecţie ale drumurilor publice din afara localităţilor se înţeleg fâşiile de teren
situate de o parte şi de alta a zonei drumului, între marginile exterioare ale acestuia şi până la 22
m de la ax, în cazul drumurilor naţionale; până la 20 m de la ax, în cazul drumurilor judeţene şi
până la 18 m de la ax, în cazul drumurilor comunale.

1.53. Cazurile excepţionale sau obligate sunt acele cazuri în care, din considerente tehnico-
economice, nu se pot aplica prevederile normativului.

1.54. Rezistenţa mecanică normată şi sarcina mecanică normată sunt valorile acestor mărimi,
care se realizează cu o asigurare de cel puţin 95%.
Rezistenţa şi sarcina mecanică normate sunt stabilite statistic ca valori caracteristice normate,
corespunzătoare unui coeficient de variaţie normat, care are o valoare reprezentativă pentru
calitatea de ansamblu a producţiei, în perioada respectivă.

1.55. Rezistenţa mecanică de calcul şi sarcina de calcul sunt valorile rezistenţei mecanice
normate, respectiv ale sarcinii mecanice normate, împărţite printr-un coeficient de siguranţă al
materialului sau elementului constructiv respectiv. Valorile rezistenţei mecanice de calcul şi ale
sarcinii mecanice de calcul se realizează cu o asigurare de cel puţin 99,9%.

1.56. Încărcările normate sunt valorile extreme ale încărcărilor (maxime sau minime probabile),
definite statistic, realizabile cu o anumită probabilitate (95-97,5%).

1.57. Încărcările de calcul sunt valorile extreme ale încărcărilor, care se realizează cu
probabilitate de 99,9% şi care se determină prin înmulţirea încărcărilor normate cu coeficientul
parţial de siguranţă şi cu cel de grupare al încărcărilor.

[top]

2. CONDIŢIILE CLIMATO-METEOROLOGICE, ÎNCĂRCĂRI, GRUPAREA

ÎNCĂRCĂRILOR

Condiţiile climato-meteorologice

2.1. Teritoriul ţării noastre se împarte în cinci zone meteorologice (fig. 2.1.), care diferă din
punctul de vedere al intensităţii şi al frecvenţei de manifestare a principalilor factori climato-
meteorologici de care trebuie să se şină seama la construirea liniilor aeriene de energie electrică;
vântul, depunerile de chiciură, temperatura aerului.

2.2. La determinarea încărcărilor normate pentru calculul mecanic LEA, se vor considera
condiţiile prevăzute în tabelele 2.1. şi 2.2. pentru zona meteorologică respectivă.

În cazul LEA având circuite cu tensiuni diferite, se vor adopta condiţiile prevăzute în tabelele 2.1.
şi 2.2. pentru tensiunea cea mai mare.

2.3. În anumite zone cu caracter local, în care se constată condiţii meteorologice mai grele decât
cele prevăzute în tabelul 2.1., se pot adopta valori mai mari. Aceste valori trebuie să fie justificate
prin date statistice furnizate de IMH sau rezultate din statisticile de exploatare a liniilor aeriene de
energie electrică şi de telecomunicaţii din zonele respective şi să aibă frecvenţa de apariţie de cel
mult o dată la zece ani.

2.4. Presiunile dinamice ale vântului (corespunzător vitezei mediate pe două minute), prevăzute
în tabelul 2.1, sunt considerate pentru înălţimi deasupra solului până la 10 m, ca presiuni de
bază.

Pentru elementele componente ale liniilor, situate la înălţimi diferite faţă de sol, presiunile de bază
din tabelul 2.1. sau determinate conform pct. 2.3., cu relaţia de la pct. 2.7, se vor majora prin
înmulţirea cu coeficienţii de rafală “”, prevăzuţi din diagrama 2.1. şi diagrama 2.2. .

2.5. La determinarea încărcărilor normate pentru izolatoare, stâlpi şi fundaţii, provenite din
presiunea vântului asupra conductoarelor neacoperite sau acoperite cu chiciură, ca înălţime
 deasupra solului se va considera distanţa măsurată pe verticală între centrul de greutate al
curbelor conductoarelor şi sol, distanţă care este dată de relaţia:

unde:

hcl este distanţa medie a punctelor de prindere în clemă a conductoarelor situate la diferite
înălţimi faţă de sol, în m;

f - valoarea săgeţii conductoarelor, considerată în condiţiile de la pct. 2.16.d sau 2.16.g, în m.

Înălţimea “H” se determină pentru fiecare nivel de prindere al conductoarelor.

Tabelul 2.1.

Presiunea dinamică de bază, dată de vânt (corespunzătoare vitezei mediată pe două

minute) la înălţimea de 10 m deasupra terenului şi grosimea stratului de chiciură pe
conductoarele LEA

Presiunea dinamică de bază Grosimea stratului de chiciură pe conductoarele LE

3,4)
(p)

Zona Altitudinea Vânt maxim (nesimultan

Vânt simultan cu chiciură
eteorologică (m) cu chiciură) Un ≤ 110 kV Un = 220-480 kV
[P(v+ch)]
[P(V)]

daN/m2 daN/m2 mm mm

Zona A 30 12   (12) 5) 16 20

Zona B 42 16,8   (15) 5)

≤ 800
Zona C 55 20   (17) 5) 22 24

   
Zona D1)

Zona E2) 1000 40 16 Grosimea stratului de chiciură se va stabili pe ba

datelor statistice furnizate de IMH sau rezultate d
statisticile de exploatare ale LEA şi Tc din zonel
1200 45 18
 1400 65 26

1600 90 36

1800 110 44

2000 130 52 respective

2200 150 60

2400 170 68

Notă:

1. Zonă meteorologică cu condiţii deosebite de vânt, pentru care se vor cere date de la Institutul
de Meteorologie şi Hidrologie.

2. În zone cu altitudini mai mici de 1400 m, presiunea dinamică de bază luată în considerare nu
trebuie să aibă valori mai mici decât a zonelor limitrofe, cu altitudinea sub 800 m.

3. Grosimea stratului de chiciură “b” pe conductoare se consideră conform figurii 2.2.

4. Greutatea volumică a chiciurei (ch) se consideră egală cu 0,75 daN/dm3.

În cazul când se adoptă, în conformitate cu prevederile articolului 2.3 pentru zonele A - D, grosimi
ale stratului de chiciură depus pe conductoare mai mari decât cele specificate în tabelul 2.1 şi
peste 30 mm pentru zona E, se poate micşora valoarea greutăţii volumice a chiciurei până la cel
mult 0,5 daN/dm3.

5. Valorile dintre paranteze se referă la liniile aeriene cu tensiunea de 20 kV.

2.6. Pentru calculul conductoarelor, la determinarea încărcărilor unitare pentru conductoarele

acoperite sau neacoperite cu chiciură provenite din presiunea vântului se va considera ca
distanţă R o înălţime medie de acoperire, indiferent de înălţimile la care se găsesc diferitele
conductoare (active sau de protecţie), distanţă determinată cu relaţia:

unde:

- reprezintă distanţa hcl pentru diferitele conductoare, în m;

fi - săgeţile diferitelor conductoare de pe stâlp, în m;

n - numărul conductoarelor.

Înălţimea H se calculează ca înălţime medie a tuturor conductoarelor de acelaşi tip şi dimensiune,

separat pentru conductoare active şi conductoare de protecţie.

Tabelul 2.2

Valorile temperaturii aerului

Temperatura aerului (ºC)

Zona
meteorologică
maximă minimă medie de formare a chiciurei

Toată ţara +40 -30 +15 -5

Zone cu
altitudini peste +40 -30 +10 -5
500 m

Determinarea încărcărilor normate

 Încărcări datorate acţiunii vântului

2.7. Încărcările unitare provenite din acţiunea vântului se determină cu ajutorul presiunii dinamice
de bază, “p”, care se va lua din tabelul 2.1 sau se va determină cu relaţia:

conform precizărilor de la pct. 2.3; “v” este viteza vântului, în m/s.

În funcţie de înălţimea de aplicare a forţelor, presiunea dinamică de bază se va majora cu

coeficientul de rafală “”, din diagrama 2.1 şi diagrama 2.2, care nu depinde de valorile vitezei
vântului.

- Încărcările unitare provenite din acţiunea vântului pe conductoare “g vc”, se calculează cu relaţia:

gvc = ctc·c·p·d·10-3  (daN/m)

în care:

ctc este coeficientul aerodinamic, determinat conform tabelului 2.3

Tabelul 2.3

Valorile coeficientului aerodinamic “ctc”, pentru conductoare

Specificaţia Coeficientul “ctc”

Diametrul conductorului mai mare sau egal cu

20 mm
Fără chiciură 1,30

Diametrul conductorului mai mic de 20 mm

Cu chiciură, indiferent de diametrul conductorului 1,20

c este coeficientul de rafală şi neuniformitate al vântului pe conductor, depinzând de turbulenţa

vântului (în funcţie de rugozitatea terenului) şi de răspunsul dinamic al conductorului. Include
efectul combinat al variaţiei vitezei vântului atât cu înălţimea, cât şi cu mărimea deschiderii
(neuniformitatea vântului de deschidere). Pentru zone deschise (câmpii, silvostepe, malurile
deschise ale mării, lacurilor etc.), precum şi pentru zone construite, cu obstacole cu înălţimi mai
mici de 10 m, situate la altitudini până la 1300 m deasupra nivelului mării şi înălţimi medii de
suspendare a conductoarelor, determinate conform pct. 2.5, până la 60 m inclusiv, coeficientul de
rafală şi neuniformitate al vântului pe conductor “c”, se determină din diagrama 2.1.*)

*)
Curbele de variaţie sunt preluate din CEI 826/1991, zonele punctate fiind deduse prin
extrapolare.

NOTĂ: Pentru deschideri mai mici de 100 m şi mai mari de 800 nu se va considera valoarea
coeficientului de rafală şi neuniformitate a vântului pe conductor, “ c”, corespunzătoare
deschiderii de 100 m, respectiv 800 m. Pentru înălţimi medii de suspendare mai mici de 10 m, se
va adopta valoarea coeficientul “c”, corespunzătoare înălţimii de 10 m. Pentru înălţimi
intermediare curbelor figurate în diagrama 2.1, valoarea coeficientului “c” se va deduce prin
interpolarea lineară a valorilor corespunzătoare de pe cele două curbe adiacente.

Pentru zonele de munte şi pentru stâlpii cu înălţimi de peste 60 m utilizaţi la marile traversări,
coeficientul de rafală şi neuniformitate pe conductor, “c”, se va determina separat, în funcţie de
situaţia locală (gradul de rugozitate al terenului) şi de tipul liniei;

d este diametrul conductorului, “dc”, în ipoteza fără chiciură, respectiv diametrul conductorului “d c”
plus de două ori grosimea stratului de chiciură “b”;

d = dc + 2b

în ipoteza cu chiciură (fig. 2.2), în mm; grosimea stratului de chiciură “b” se ia din tabelul 2.1
- Încărcările unitare provenite din acţiunea vântului pe lanţurile de izolatoare, “ ”, se
calculează cu relaţia:

în care:

cti este coeficientul aerodinamic, determinat în tabelul 2.4.

c este coeficientul de rafală al vântului pe lanţul de izolatoare, în fncţie de înălţimea de prindere

a lanţului de izolatoare faţă de nivelul solului.

Se determină din diagrama 2.2.

Tabelul 2.4.

Valorile coeficientului aerodinamic “cti” pentru calculul încărcărilor rezultate din acţiunea
vântului asupra izolatoarelor

Tipul lanţurilor sau legăturilor

Tipul izolatoarelor simplu dublu

Coeficientul “cti”

Lanţuri de izolatoare tip capă-tijă 0,35 0,55

Lanţuri de izolatoare tip tijă şi izolatoare

0,55 0,80
suport

- Încărcările unitare provenite din acţiunea vântului pe stâlpi, “ ”, se calculează cu relaţia:

în care:

“cts” este coeficientul aerodinamic al stâlpului, determinat în diagrama 2.3 pentru stâlpii metalici şi
în tabelul 2.5 pentru stâlpii din beton sau din ţeavă.
Tabelul 2.5

Valorile coeficientului aerodinamic “cts” pentru stâlpii din beton sau din ţeavă

Elementul Coeficientul “cts”

Stâlp cu secţiune orizontală circulară (beton centrifugat

0,7
sau ţeavă metalică)

Stâlp cu suprafeţe plane (beton vibrat) 2,0

Pentru stâlpii spaţiali, din ţeavă, calculul coeficientului “c ts” se va face conform STAS 10101/20.

s este coeficientul de rafală pe stâlp, depinzând de turbulenţa vântului (în funcţie de rugozitatea
terenului) şi de răspunsul dinamic al structurii. Include efectul variaţiei vântului cu înălţimea.

Valoarea coeficientului “s” este variabilă cu înălţimea deasupra terenului a centrului de greutate
al suprafeţei elementului component al stâlpului pe care acţionează vântul.

Pentru zone deschise (câmpii, silvostepe, maluri deschise ale mării, lacurilor etc.), precum şi
pentru zone construite cu obstacole cu înălţimi mai mici de 10 m, situate la altitudini până la 1300
m deasupra nivelului mării, coeficientul de rafală “s”, pentru stâlpii cu înălţimi până la 60 m, se
determină din diagrama 2.2*).

*)
După CEI 826/1991.

NOTĂ: Pentru stâlpi sau elemente componente de stâlpi cu înălţimea centrului de greutate mai
mică de 10 m se adoptă valoarea “s”, corespunzătoare înălţimii centrului de greutate de 10 m.

Pentru stâlpii cu înălţimea de peste 60 m, de exemplu stâlpii marilor traversări, valoarea

coeficientului de rafală pe stâlp, “s”, se va determina separat, în funcţie de situaţia locală
(rugozitatea terenului) şi de tipul liniei.

2.8. Pe baza încărcărilor unitare datorate acţiunii vântului, determinate la pct. 2.7, se calculează
încărcările pe fiecare element constructiv al liniei.

- Încărcările provenite din acţiunea vântului pe conductoare, “Fc”, acţionând normal pe axul
conductoarelor, se calculează cu relaţia:

Fc = gvc·av·sin2 (daN)

unde:
av – este deschiderea la încărcări din vânt, în m (definită la pct. 1.37);

gvo - încărcarea unitară, determinată la pct. 2.7;

 - unghiul orizontal dintre direcţia după care acţionează vântului şi direcţia conductorului liniei, în
grade.

În ipotezele cu vânt acţionând în lungul liniei:

Fc = 2gvc·f (daN)

unde:

f este săgeata conductorului, în m (definită la pct. 1.40);

gvc - încărcarea unitară determinată la pct. 2.7, cu luarea în considerare a coeficientului de rafală
pe conductor, “c” determinat din diagrama 2.1, corespunzător înălţimii de prindere în clemă a
conductorului minus 0,5 f.

Efectul total al vântului pe conductoarele fasciculare se va considera egal cu suma încărcărilor pe

subconductoare, fără să se ţină seama de efectul de ecranare posibil al unui subconductor
asupra altuia.

- Încărcările provenite din acţiunea vântului pe izolatoare “Fiz”, se determină cu relaţia:

Fiz = · Aiz (daN)

unde:

este încărcarea unitară, determinată la pct. 2.7;

Aiz – aria dreptunghiului având ca laturi lungimea totală a lanţului de izolatoare, respectiv pentru
izolatorul suport înălţimea acestuia, şi diametrul maxim al izolatorului .

În ipotezele de vânt simultan cu chiciură, aria Aiz se majorează cu 25%.

- Încărcările provenite din acţiunea vântului pe stâlpi, “Fst”, se calculează astfel:

- în cazul vântului perpendicular pe linie:

- în cazul vântului la 45º:

, pentru fiecare din cele două feţe adiacente expuse la vânt,

unde:

este încărcarea unitară, determinată la pct. 2.7 pentru fiecare element component al
stâlpului;

Ast – aria plinurilor construcţiei elementelor componente ale stâlpului, numai o faţă pentru vântul
perpendicular şi fiecare din feţele adiacente pentru vântul la 45º. Pentru suprafeţe cilindrice este
egală cu secţiunea diametrală a elementului stâlpului.

În ipotezele vânt simultan cu chiciură se va lua în considerare o suprafaţă majorată a stâlpului

metalic (sau beton cu alveole), egală cu 1,5·Ast. La stâlpii de beton centrifugat nu se va lua în
considerare o creştere a suprafeţei stâlpului în ipotezele vânt simultan cu chiciură.

 Încărcările datorate maselor proprii şi a depunerilor de chiciură

2.9. Încărcările unitare provenite din masa conductoarelor şi a depunerilor de chiciură se

determină cu relaţia:

- pentru conductoare neacoperite cu chiciură, “g1”:

g1 = gc (daN/m)

în care:

gc este masa unitară a conductorului gresat, care se găseşte în standardele de conductoare;

- pentru chiciură, “g2”:

g2 = ·b·(b+dc)·ch·10-3 (daN/m),

în care:

dc - este diametrul conductorului, în mm;

b – grosimea stratului de chiciură, definită în tabelul 2.1;

ch - greutatea volumică a chiciurei, în daN/dm3;

- pentru conductoare acoperite cu chiciură, “g3”:

g3 = g1 + g2 (daN/m).

2.10. Încărcările provenite din masă şi depunerile de chiciură pe elementele liniei:

- Încărcările provenite din masa conductoarelor şi a depunerilor de chiciură:

- pentru conductoarele neacoperite cu chiciură, “Gc”:

Gc = ag·g1 (daN).
- pentru conductoarele acoperite cu chiciură, “Goch”:

Goch = ag·g3 (daN),

în care: ag este deschiderea la încărcări verticale, în m (definită la pct. 1.38).

Încărcări provenite din masa lanţurilor de izolatoare şi a depunerilor de chiciură:

- pentru lanţurile de izolatoare neacoperite cu chiciură: “G iz”;

- pentru lanţurile de izolatoare acoperite cu chiciură: 1,1·G iz, în care “Giz” este suma maselor
elementelor componente din lanţul de izolatoare.

Încărcări provenite din masa stâlpilor şi a depunerilor de chiciură:

- pentru stâlpii neacoperiţi cu chiciură: Gst;

- pentru stâlpii (metalici sau din beton) acoperiţi cu chiciură: 1,1 G st, în care “Gst” este suma
maselor elementelor componente ale stâlpului.

 Încărcări datorate tracţiunii din conductoare

2.11. Încărcările unitare provenite din tracţiunea din conductoare, po, se calculează pe baza
secţiunii reale a conductoarelor şi a tracţiunii orizontale unitare din conductoare, corespunzătoare
temperaturii şi încărcărilor normate date de masa proprie şi suprasarcinile exterioare, potrivit
ipotezelor de încărcare de la pct. 2.16, cu ajutorul ecuaţiei de stare, pornindu-se de la stările
definite la pct. 3.6.

Încărcările datorate tracţiunii din conductoare se aplică în punctul de prindere al lanţului de

izolatoare de stâlp şi se consideră că acţionează orizontal, în direcţia conductoarelor.

2.12. Încărcările datorate tracţiunii în conductoare care acţionează asupra lanţurilor de izolatoare
şi a stâlpilor:

- în regim normal:

To = po x So (daN),

În acest caz “po” se calculează în condiţiile 2.16.d şi 2.16.g;

- în regim de avarie:

To = po x So (daN).

- pentru fazele neavariate, “po” se calculează în condiţia 2.16.g (corespunzător încărcării totale
“g7a” – tabelul 2.8);

- pentru fazele avariate, “F” se determină în conformitatea cu tabelul 2.6.

Tabelul 2.6
 Încărcările F care acţionează asupra stâlpilor şi lanţurilor de izolatoare în regim de avarie

Caracteristicile echipamentului

Tipul funcţional al Relaţia de calcul pentru încărcarea

stâlpului Sistemul de “F” (daN)
Tipul elementelor Tipul
prindere a
sau al legăturilor conductoarelor
conductorului

Cleme cu
Normal Susţinere Active F = ke x dc
tracţiune limitată

Susţinere
Active F = k s x kn x To
Cleme cu
Întărit Susţinere reţinerea
conductorului Protecţie F = 0,4 To

Legături de Active şi de
Întindere
întindere protecţie
Întindere şi terminal F = n x To
Cleme de Active şi de
Întindere
întindere protecţie

unde:

To = po x so (daN),

cu “po” calculat în condiţiile pct. 2.16.g (corespunzător încărcării totale “g 7a” – tabelul 2.8), în
daN/mm2;

n - este numărul conductoarelor pe fază;

ke – coeficientul care ţine seama de efectul de eliberare a conductorului din clemă la o anumită
valoare a tracţiunii în conductor, în daN/mm;

            ke = 25 pentru stâlpii LEA cu Un ≤ 110 kV;

            ke = 50 pentru stâlpii LEA cu Un > 110 kV;

ks este coeficientul care ţine seama de efectul de înclinare al lanţului de izolatoare de susţinere în
lungul liniei: ks = 0,65;

kn - coeficientul care ţine seama de numărul conductoarelor pe fază:

            kn = 1,0 pentru n = 1;

             kn = 0,8 pentru n = 2;

             kn = 0,7 pentru n = 3;

            kn = 0,6 pentru n = 4.

Determinarea încărcărilor de calcul

2.13. Clasificarea şi determinarea încărcărilor de calcul, împreună cu coeficienţii parţiali de

siguranţă, care stau la baza dimensionării elementelor componente ale LEA, sunt prezentate în
tabelul 2.7.

Tabelul 2.7

Clasificarea, determinarea încărcărilor de calcul şi coeficienţii parţiali de siguranţă pentru

dimensionarea elementelor LEA

Coeficientul parţial de siguranţă

Categoriile de
încărcări
Încărcări n c

Zonele A, B şi C Zonele D şi E Zonele A, B şi C Zonele D ş

Masa proprie (stâlpi, cabluri, conductoare,

ermanente (p) 1,1 (0,9)* 1,1 (0,9)*
izolatoare, instalaţii etc.)

a) Presiunea vântului LEA 20-110 kV 1,30 1,50 0,25 0,45

pe conductoare, stâlpi,
cabluri, izolatoare cu
sau fără chiciură LEA 220-400 kV 1,50 1,70 0,30 0,50

Variabile (V)
b) Masa chiciurei pe conductoare (active şi de
1,8 (1,0)* 1,8 (1,0)*
protecţie), stâlpi, izolatoare etc.

c) Tracţiunea conductoarelor în regim normal de

1,3** -
funcţionare

xcepţionale (E) Tracţiunea conductoarelor în regim de avarie - 1,1**

m de montaj (M) Încărcări rezultate din schema de montaj 1,1 -

*) Valorile 0,9, respectiv 1,0, se introduc în calcul dacă încărcările respective au efect defavorabil
asupra rezistenţei sau stabilităţii unor elemente ale stâlpului sau fundaţiilor la starea limită
analizată.
**) Se referă la determinarea tracţiunii în conductoare pentru calculul stâlpilor şi se aplică
tracţiunii maxime normate (rezultată din încărcările normate).

2.14. Încărcările de calcul care stau la baza dimensionării elementelor componente ale LEA se
obţin prin înmulţirea încărcărilor normate, determinate conform pct. 2.1…2.12, cu coeficienţii
parţiali de siguranţă din tabelul 2.7, ţinându-se seama de gruparea încărcărilor precizate la pct.
2.16.

NOTĂ: Pentru marile traversări, cu stâlpi înalţi de peste 60 m şi deschidere de peste 800 m,
coeficienţii parţiali de siguranţă pentru încărcările din vânt pot fi luaţi mai mari decât cei indicaţi în
tabelul 2.7, în funcţie de importanţa traversării şi de situaţia locală, însă nu mai mari decât cei
prevăzuţi în STAS 10101/20-90 pentru categoria I de importanţă a construcţiilor.

2.15. La calculul şi dimensionarea elementelor componente ale LEA, în regimurile normale de

funcţionare (gruparea fundamentală de încărcări) şi în regimurile de avarie (gruparea specială de
încărcări), grupările încărcărilor de la pct. 2.16 se vor face după următoarele relaţii:

- Regimurile normale de funcţionare:

Încărcări normate: (intervin la determinarea săgeţilor conductoarelor)

Încărcări de calcul:

- Regim de avarie:

Încărcări de calcul:

Gruparea încărcărilor

2.16. La calculul şi dimensionarea elementelor componente ale LEA se vor lua în considerare
următoarele grupări ale încărcărilor, datorate factorilor climato-meteorologici, cu ipoteze de
încărcare:

a) temperatura minimă (vântul şi chiciura lipsesc);

b) temperatura medie (vântul şi chiciura lipsesc);

c) temperatura medie, viteza vântului de 10 m/s (chiciura lipseşte);

d) temperatura medie, viteza maximă a vântului (chiciura lipseşte);

e) temperatura maximă (vântul, chiciura lipsesc);

f) temperatura de formare a chiciurei şi depuneri de chiciură pe elementele componente ale liniei

(vântul lipseşte);

g) temperatura de formare a chiciurei (vântul simultan cu chiciura şi depuneri de chiciură pe

elementele componente ale liniei).
 2.17. În tabelul 2.8 sunt rezumate relaţiile pentru determinarea încărcărilor unitare normate şi de
calcul pe conductoarele liniilor electrice aeriene.

Tabelul 2.8

Determinarea încărcărilor unitare normate şi de calcul pe conductoarele liniilor aeriene şi

gruparea lor pe regimurile de funcţionare

ÎNCĂRCĂRI REGIM NORMAL REGIM DE AVARIE

(daN) (gruparea fundamentală) (gruparea specială)

Masa proprie a conductorului g1 = gc

Masa depunerii de chiciură

pe conductorului g2 = ·b·(dc+b)·ch·10-3

Masa totală (proprie şi a

depunerii de chiciură) a g3 =gc+·b·(dc+b)·ch·10-3
conductorului

Presiunea dată de vânt pe

conductorul neacoperit cu -
cărcări
chiciură
ormate
enite din:
Presiunea dată de vânt pe
conductorul acoperit cu
chiciură

Încărcarea totală pe
conductor în condiţiile -
vântului maxim

Încărcarea totală pe
conductor în condiţiile de
vânt şi chiciură

ărcări de Masa proprie a conductorului g1c =1,1·gc

l provenite (g1c =0,9·gc)*
din:

Masa depunerii de chiciură g2 = 1,8·b·(dc+b)·ch·10-3

pe conductor
(g2 = 1,0·b·(dc+b)·ch·10-3)*

Masa totală (proprie şi a g3 =1,1gc+1,8·b·(dc+b)·ch·10-3

depunerii de chiciură) a
conductorului (g3 =0,9gc+1,0·b·(dc+b)·ch·10-3)*

Presiunea dată de vânt pe

conductorul neacoperit cu -
chiciură

Presiunea dată de vânt pe

conductorul acoperit cu
chiciură

Încărcarea totală pe
conductor în condiţiile -
vântului maxim
Încărcarea totală pe
conductor în condiţiile de
vânt şi chiciură

*) Relaţiile dintre paranteze se introduc în calcul dacă încărcările respective au efect defavorabil
asupra rezistenţei sau stabilităţii unor elemente ale stâlpului sau fundaţiilor, la starea limită
analizată.

[top]

3. CONDUCTOARELE

3.1. Din punctul de vedere al materialelor şi al alcătuirii constructive, la construirea LEA se vor
utiliza conductoarele funie din aluminiu, aliaje de aluminiu, oţel, precum şi conductoarele funie din
oţel-aluminiu şi oţel-aliaje de aluminiu.

3.2. Condiţiile tehnice generale, dimensiunile şi caracteristicile fizico-mecanice ale conductoarelor

LEA trebuie să corespundă standardelor sau normelor interne ale producătorilor.

În cazul unor tipuri nou sau speciale de conductoare nestandardizate sau fără norme interne, se
vor considera, pentru caracteristicile fizico-mecanice ale materialelor lor componente, valorile din
tabelul 3.1.

3.3. Din considerente mecanice, conductoarele vor avea următoarele secţiuni minime:

- 25 mm2 pentru conductoarele funie de oţel-aluminiu, oţel-aliaje de aluminiu şi aliaje de aluminiu;

- 16 mm2 pentru conductoarele funie de oţel.

Pentru porţiunile speciale de traseu (traversări, apropieri de construcţii etc.), secţiunile minime ale
conductoarelor sunt precizate în tabelul 10.1.
 3.4. Pentru conductoarele de protecţie din oţel se vor utiliza sârme de oţel de categoria B sau C,
conform STAS 3732.

3.5. Sârmele de oţel, utilizate la realizarea conductoarelor funie de oţel şi a părţii (inimii) de oţel a
conductoarelor de oţel-aluminiu şi oţel-aliaje de aluminiu, vor fi protejate împotriva coroziunii cu
un strat gros de zinc (conform STAS 3732).

Pentru conductoarele LEA cu tensiuni 1 kV > Un ≥ 20 kV, situate în zonele I şi II de poluare,

definite conform normativului PE 109, se admite folosirea sârmelor de oţel cu strat subţire de zinc
(STAS 3732).

3.6. Calculul mecanic al conductoarelor se efectuează după metoda la stări limită, în care
rezistenţele de calcul sunt stabilite în procente din rezistenţa de rupere calculată a conductorului
(prc), definită conform pct. 1.31.

Prin calcul se urmăreşte ca rezistenţele mecanice de calcul, definite la pct. 1.55, să nu fie
depăşite cu mai mult de 5% în punctele de prindere ale conductorului în cleme, la diferite stări de
funcţionare. Se vor verifica următoarele stări:

a) starea de solicitare maximă, apărută în ipoteza corespunzătoare pct. 2.16.g cu încărcarea g 7c

din tabelul 2.8, pentru care valoarea maximă a rezistenţei de calcul va fi de 0,70 p rc;

b) starea de temperatură minimă, corespunzătoare pct. 2.16.a, g 1c, pentru valoarea maximă a
rezistenţei de calcul va fi de 0,50 prc;

c) starea de solicitare de fiecare zi, corespunzătoare pct. 2.16.b, g 1c, pentru care valoarea
maximă a rezistenţei de calcul va fi de 0,18 prc, când deschiderea este mai mare de 120 m şi
conductoarele nu sunt prevăzute cu antivibratoare şi 0,25 prc, când deschiderea este mai mică
de 120 m sau când conductoarele sunt prevăzute cu antivibratoare.

Tabelul 3.1

Caracteristicile fizico-mecanice ale sarmelor componente ale conductoarelor funie pentru

LEA

Coeficientul
Greutatea
de Coeficientul de
Rezistivitatea electrică în volumică Modulul de
temperatură dilatare termică Rezistenţa la rupere
curent continuu la 20oC (greutatea elasticitate
al rezistenţei liniară
specifică)
aterialul electrice

o
C daN/dm3 o
C-1 daN/mm2 daN/mm2

19,0-17,6
(pt.  1,75-8,50 mm

0,028264 0,004 2,649 2,3 x 10-5 5500

86-86) 17,3-15,8
(pt.  2,75-500 mm)
 de aluminiu)
0,0328 0,0036 2,649 2,3 x 10-5 5600 29,40
nă

ria A  0,1818-0,1885
0,0045 7,701 1,15 x 10-5 18800 37,22
/1; 2-85 (pt.  1,15-3,00 mm)

ria B  0,2510-0,2493
0,0045 7,701 1,15 x 10-5 19600 117,60
/1, 2-85 (pt.  1,45-3,2 mm)

ria C  0,2510-0,2493
0,0045 7,701 1,15 x 10-5 19600 137,30
/1, 2-85 (pt.  1,45-3,2 mm)

3.7. Săgeţile maxime ale conductoarelor se calculează în ipotezele corespunzătoare pct. 2.16.e
şi 2.16.f; săgeţile minime şi săgeţile medii se calculează în ipotezele corespunzătoare pct. 2.16.a,
respectiv 2.16.b, la încărcări normate, cu următoarele precizări:

- vântul acţionează perpendicular pe conductoare;

- coeficientul de rafală şi neuniformitate al vântului se determină pe baza înălţimii medii de

suspensie a conductorului din deschiderea cea mai defavorabilă din panou, din punctul de vedere
al tracţiunii orizontale, conform pct. 2.6.

La calculul curbelor şablon utilizate la amplasarea stâlpilor pe profilul liniilor, în faza de proiectare,
se va considera starea finală a tracţiunilor şi săgeţilor conductoarelor. Aceasta ţine seama de
fenomenul de fulaj. Ca stare finală se va lua starea existentă după zece ani de funcţionare.

La calculul săgeţilor de montaj al conductoarelor se va considera starea iniţială, respectiv starea

dinaintea apariţiei fenomenului de fulaj. Tracţiunile şi săgeţile conductoarelor pentru starea iniţială
se calculează plecând de la valorile maxime ale rezistenţelor de calcul indicate la pct. 3.6.

3.8. Valoarea contragreutăţilor se va determina în ipotezele corespunzătoare pct. 2.16.a şi

2.16.d.

3.9. Săgeţile de montaj şi săgeţile cu care se reprezintă curbele şablon ale conductoarelor se
calculează cu valori ale încărcărilor şi tracţiunilor normate, pornindu-se de la încărcarea de calcul
(g7c sau g1c) şi valoarea maximă a rezistenţei de calcul, admisă la starea de dimensionare,
indicată la pct. 3.6.

[top]

4. IZOLATOARELE, CLEMELE, ARMĂTURILE

 4.1. Pentru dimensionarea din punct de vedere electric a izolatoarelor sau a lanţurilor de
izolatoare ale LEA, tipul şi numărul izolatoarelor de suspensie din lanţurile de izolatoare sau tipul
izolatoarelor suport se vor alege astfel, încât să se asigure un nivel de izolaţie caracterizat după
cum urmează:

a) Tensiunea nominală de ţinere la frecvenţă industrială timp de un minut sub ploaie, în funcţie de
tensiunea nominală a liniei, trebuie să aibă cel puţin valorile din tabelul 4.1.

b) Tensiunea nominală de ţinere la unda de impuls de formă normalizată de 1,2/50 s, de

polaritate care conduce la tensiunea de ţinere cea mai mică, trebuie să fie cel puţin egală cu
valorile din tabelul 4.1.

c) Tensiunea nominală de ţinere la unda de impuls de comutaţie 250/2500 s trebuie să fie cel
puţin egală cu valorile din tabelul 4.1.

4.2. Determinarea numărului de izolatoare din lanţurile de izolatoare sau tipul izolatoarelor suport
în funcţie de gradul de poluare al zonei traversate se va face conform prevederilor normativului
PE 109.

4.3. Folosirea armăturilor de protecţie împotriva arcului electric este obligatorie la LEA cu tensiuni
nominale de 110 kV, 220 kV şi 400 kV.

4.4. Numărul de izolatoare determinate pe baza tensiunilor nominale de ţinere din tabelul 4.1. se
va mări cu 10%, în cazul izolatoarelor străpungibile (din cauza spargerilor).

4.5. La LEA de 110 kV, numărul de izolatoare din lanţurile de întindere, formate din elemente tip
capă-tijă, se ia mai mare cu o unitate decât la lanţurile de susţinere.

4.6. La liniile sau porţiunile de linii situate la altitudini peste 1000 m, valorile tensiunilor de ţinere
nominale la frecvenţa industrială timp de un minut şi ale tensiunilor de ţinere nominale la impuls
de trăsnet sau comutaţie din tabelul 4.1 se vor mări cu 25%, pentru fiecare 100 m peste 100 m.

În cazul izolatoarelor suport, dacă prin aplicarea suportului de înălţime se depăşeşte nivelul de
izolaţie asigurat de izolatoare, corespunzător tensiunii nominale a liniei, se vor aplica măsurile de
creştere a nivelului de izolaţie, conform tabelului 10.2 (excluzându-se măsura prevăzută la nota 1
de la acest tabel); dacă acestea se dovedesc insuficiente, se vor adopta alte soluţii
corespunzătoare de izolare.

Tabelul 4.1 (extras din PE 109)

Nivelurile nominale de tinere ale izolatiei pentru echipamentele LEA

Tensiunea nominală de Tensiunea nominală de Tensiunea nominală de

Tensiunea maximă a
Tensiunea nominală a LEA echipamentului Um (valoarea
efectivă)
ţinere la încercare de ţinere la impuls de trăsnet, ţinere la impuls de
scurtă durată cu frecvenţă
industrială, 50 Hz (valoare undă 1,2/50 s (valoare de
comutaţie, undă 250/2500
efectivă) vârf) s

kV kVef kVef kVmax kVmax

20 24 55 125 -
110 123 230 550 440 2)
220 245 460 1050 750 2)
400 420 680 1550 1) 1050

NOTĂ:

1)
Valorile nu corespund sau nu sunt corelate cu prevederile stas 6489/1 şi CEI 71-1 însă există
echipamente în instalaţiile din România cu aceste tensiuni, de ţinere şi trebuie avute în vedere la
studiile de coordonare a izolaţiei în cadrul extinderii sau modernizării staţiei.

2)
La proiectarea unor instalaţii de 123 şi 245 kV la care studiul de alegere şi coordonare a
izolaţiei indică posibilitatea apariţiei unor supratensiuni de comutaţie, care produc un risc de
defect la comutaţie în staţie mai mare de 10-4, se va solicita furnizorului de echipament efectuare
de probe de tip şi pentru tensiunea nominală de ţinere la impuls de comutaţie, la valorile indicate.

4.7. Pentru stâlpii înalţi, utilizaţi în cazul marilor traversări, nivelul de izolaţie se va mări, de la caz
la caz, astfel încât să se asigure un grad de siguranţă, în raport cu descărcările atmosferice, cu
dificultăţile efectuării lucrărilor de întreţinere şi cu particularităţile microclimatului din zona
traversării.

4.8. Izolatoarele se vor dimensiona din punct de vedere mecanic, pentru grupările fundamentală
şi specială de încărcări, astfel încât în ipoteza de încărcare maximă prevăzută la pct. 2.16.g,
forţele de calcul să fie mai mici sau cel puţin egale cu sarcina de calcul a izolatorului.

Sarcinile de calcul pentru izolatoare se stabilesc în procente din sarcina de rupere mecanică
minimă respectivă, conform tabelului 4.2.

Tabelul 4.2.

Procentul din sarcina minimă de rupere mecanică pentru stabilirea sarcinilor de calcul
pentru izolatoare

Tipul izolatoarelor Procente din sarcina de rupere minimă (%)

Izolator suport 50

Izolator tijă (cu inimă plină) 40

Izolator capă-tijă 50

 
Cleme şi armături

4.9. Clemele şi armăturile, exclusiv clemele de întindere şi înnădire, se dimensionează din punct
de vedere mecanic, pentru grupările fundamentală şi specială de încărcări, astfel încât ipoteza de
încărcare maximă, conform pct. 2.16.g, forţele de calcul să fie mai mici sau cel mult egale cu
sarcinile de calcul ale pieselor respective.

Sarcinile de calcul ale clemelor şi armăturilor se determină prin adoptarea unui procent de 50%
din sarcina de rupere mecanică minimă.

4.10. Verificarea elementelor de izolatoare şi a clemelor şi armăturilor componente ale lanţurilor

multiple de izolatoare, la gruparea specială de încărcări (regim de avarie), conform pct. 4.8 şi 4.9,
se face după cum urmează:

- în cazul lanţurilor multiple de susţinere: fie prin ruperea unui element de izolator dintr-o ramură,
fie prin ruperea conductorului;

- în cazul lanţurilor multiple de întindere: prin ruperea unui element de izolator dintr-o ramură.

Verificarea în regim de avarie a lanţurilor multiple, la ruperea unei ramuri, se face numai în
porţiunile speciale de traseu, la care se impune siguranţă mărită.

4.11. Clemele de întindere şi înnădire mecanică a conductoarelor trebuie să aibă o sarcină de

rupere egală cu minimum 0,95% din valoarea sarcinii de rupere minime a conductorului.

4.12. Pentru alte piese din oţel (suporturile izolatoarelor rigide, tijele prelungitoare, piesele
speciale), atunci când nu se cunoaşte rezistenţa minimă de rupere, se adoptă rezistenţa de calcul
din prescripţia PE 104.

[top]

5. MONTAREA CONDUCTOARELOR PE STÂLPI, DISTANŢE, GABARITE

5.1. Montarea conductoarelor pe stâlpi se va realiza astfel, încât să se respecte distanţele minime
admisibile între părţile aflate sub tensiune, între acestea şi părţile legate la pământ, precum şi
valorile unghiului de protecţie, conform pct. 10.4.

5.2. Distanţele minime admisibile între conductoarele active şi între conductoarele active şi cele
de protecţie, în poziţii nedeviate, după condiţia apropierii în deschidere, rezultă din relaţia de mai
jos:

[m]

unde:

f este săgeata maximă în deschidere, a conductoarelor, determinată în ipotezele de la pct. 2.16.

sau 2.16.f, în m *)
 li este lungimea lanţului de izolatoare, în m (pentru lanţuri de izolaţie de întindere, de susţinere
montate în „V” şi pentru izolatoare suport, li = 0);

Un – tensiunea nominală a liniei, în kV **);

k – coeficientul care depinde de tensiunea nominală a liniei, de materialul şi secţiunea

conductoarelor şi de poziţia lor pe stâlp*).

*) Pentru conductoare din materiale sau secţiuni diferite se va lua în calcul conductorul pentru
care săgeata este cea mai mare, respectiv coeficientul k este cel mai mare.

**) Pentru circuite cu tensiuni nominale diferite, montate pe aceiaşi stâlpi, se va lua valoarea cea
mai mare a tensiunii.

La aşezarea pe orizontală sau pe verticală a conductoarelor, coeficientul k la valorile lui kv, din
tabelul 5.1, în care:

kv este coeficientul la aşezarea conductoarelor pe verticală (aproximativ în acelaşi plan vertical);

kh – coeficientul la aşezarea conductoarelor pe orizontală (în acelaşi plan orizontal).

Tabelul 5.1.

h
Valorile coeficienţilor kv, k

Materialul conductoarelor Tensiunea liniei Un, kv

< 110 ≥ 110

Aluminiu şi aliaje de
Oţel Oţel - Aluminiu
aluminiu
Coeficientul Coeficientul

Secţiunea conductoarelor (mm2) kv kh kv kh

10-16 16-150 16-70 0,85 0,65 0,95 0,70

25-35 > 150 95-150 0,75 0,62 0,85 0,65

70-95 - 185-300 0,70 0,60 0,75 0,62

> 95 - > 300 0,70 0,60 0,70 0,60

  

Pentru aşezări oarecare ale conductoarelor, coeficientul k se determină cu relaţia:

în care kv şi kh sunt coeficienţii cuprinşi în tabelul 5.1, iar a şi b au semnificaţia din figura 5.1.

5.3. Pentru conductoarele de secţiuni diferite, din materiale diferite sau cu săgeţi diferite, se va
verifica distanţa „d” între conductoare, în ipoteza că primul conductor este supus presiunii
maxime a vântului (ipoteză corespunzătoare pct. 2.16.d), iar al doilea presiunii unui vânt cu o
viteză mai mică cu 20% decât primul. Distanţele între conductoare în această ipoteză trebuie să
fie mai mare decât Un / 50, însă nu mai mică de 0,20 m.

5.4. În cazuri speciale, distanţele între conductoarele active şi între conductoarele active şi cele
de protecţie se vor determina după condiţiile locale şi după experienţa dobândită la lucrări
analoge; ele nu vor fi însă mai mici decât cele rezultate din condiţiile precizate la punctele 5.2, 5.3
şi 5.4; tot în cazuri speciale se includ şi galoparea, saltul conductoarelor la descărcarea de
chiciură, pendulare asincronă şi încărcările neuniforme cu chiciură ale conductoarelor.

Distanţele de separare minime admise între conductoare în cazul galopării, saltul conductoarelor
sau al pendulării asincrone se vor considera:

- 0,20 m pentru LEA 20 kV;

- 0,45 m pentru LEA 110 kV;

- 0,95 m pentru LEA 220 kV;

- 1,65 m pentru LEA 400 kV;

valori corespunzătoare tensiunii de funcţionare a LEA.

5.5. Distanţele minime admisibile pe stâlpi între părţile aflate sub tensiune şi părţile legate la
pământ sunt precizate în tabelul 5.2.

Tabelul 5.2.

Distanţele minime admisibile între părţile aflate sub tensiune şi părţile legate la pământ
pe stâlpi

Tensiunea nominală a liniei, Un

Condiţia climato- Modul de solicitare LEA

1 kV < Un ≤ 20 kV 110 kV 220 kV 400 kV
meteorologică la tensiuni

Distanţa minimă (cm)

mperatura medie,
Supratensiuni de trăsnet 25 90 180 290
eza vântului 0-10 m/s*)

mperatura medie, Tensiunea maximă de

10 40 60 100
eza vântului maximă funcţionare normată

*) Din intervalul 0-10 m/s se va alege acea valoare a vitezei vântului care conduce la cea mai
defavorabilă situaţie creată prin devierea părţilor aflate sub tensiune în raport cu cele legate la
pământ.

NOTĂ: Toate valorile din tabel se referă la LEA situată până la altitudinea de 1000 m

Tabelul 5.3.

Distanţele minime admisibile între faze la încrucişări pe stâlpi

Tensiunea nominală a liniei, Un

ondiţia climato-meteorologică Nodul de solicitare LEA la tensiuni 20 kV 110 kV 220 kV 400 kV

Distanţa minimă (cm)

mperatura medie, viteza

Supratensiuni de trăsnet 40 135 250 350
tului 0-10 m/s*)

mperatura medie, viteza Tensiunea maximă de funcţionare

20 60 110 180
tului maximă normală

*) Din intervalul 0-10 m/s se alege acea valoare a vitezei vântului care conduce la cea mai
defavorabilă situaţie creată prin devierea părţilor aflate sub tensiune în raport cu cele legate la
pământ.

NOTĂ: Toate valorile din tabel se refecă la LEA situată până la altitudinea de 1000 m.

5.6. Distanţele minime admisibile între fazele LEA, în locurile unde ele se încrucişează pe stâlpi,
sunt cele prevăzute în tabelul 5.3.
5.7. Unghiurile de înclinare ale lanţurilor de izolatoare de susţinere se vor calcula cu relaţia:

, pentru Un ≤ 110  kV

, pentru Un = 220 + 400 kV

Unghiurile de înclinare a conductoarelor se calculează cu relaţia:

unde av şi ag au semnificaţia de la pct. 1.37 şi 1.38, gvc se calculează cu relaţia de la pct. 2.7, în
condiţia de la pct. 2.16.d, iar gc este masa unitară a conductorului, în daN /m.

5.8. Distanţele menţionate în tabelele 5.2 şi 5.3 se referă la liniile construite până la 1000 m
altitudine.

Pentru liniile construite la altitudini peste 100 m, distanţele prevăzute în aceste tabele se măresc
cu 2% pentru fiecare 100 m peste 1000 m.

5.9. În scopul asigurării simetriei sistemului trifazat se vor executa transpuneri ale fazelor LEA cu
Un – 100 kV şi mai mare, conform indicaţiilor din tabelul 5.4.

Tabelul 5.4

Lungimile LEA pentru care se execută transpuneri de fază

Felul transpunerii

Tensiunea nominală a LEA (Un) Un ciclu complet Două cicluri complete

Lungimea LEA (km)

110 kV 100 -

220 kV 150 250

400 kV 200 250*)

*) Această distanţă poate fi mărită până la 400 km, în funcţie de modul de încadrare a liniei în
sistem.

5.10. Distanţele minime admisibile între conductoarele LEA şi suprafaţa terenului, în regim
normal de funcţionare a liniei, conductorul aflându-se în ipoteza care conduce la săgeata
maximă, sunt cele precizate în tabelul 11.11.

5.11. Pentru protecţia LEA la supratensiuni atmosferice şi pentru comportarea bună la fenomenul
de galopare, săgeta conductorului de protecţie nu trebuie să depăşească săgeata conductorului
activ la stările de săgeată maximă şi la temperatura medie.

[top]

6. TIPURILE DE STÂLPI, IPOTEZE DE CALCUL

Tipurile de stâlpi

6.1. La liniile aeriene de energie electrică se disting, din punct de vedere funcţional, următoarele
tipuri de stâlpi:

a) Stâlpii de susţinere, utilizaţi în mod curent pe linii pentru susţinerea conductoarelor, echipaţi cu
izolatoare de susţinere, sunt de tip normal sau de tip întărit. La stâlpii de tip normal se utilizează
cleme cu eliberarea conductorului, respectiv cleme sau legături cu tracţiune limitată. La stâlpii de
tip întărit se utilizează cleme sau legături cu reţinerea conductorului.

b) Stâlpii de întindere sunt utilizaţi pentru fixarea conductoarelor prin întindere, ca puncte de
sprijin, în lungul liniei, în locuri alese din condiţiile de funcţionare sau de montaj.

c) Stâlpii terminali sunt utilizaţi pentru fixarea conductoarelor, prin întindere, la capetele liniei.

Stâlpii de susţinere, de întindere şi terminali pot fi montaţi în aliniament sau col.

Stâlpii de la pct. „a”, „b”, „c” pot fi utilizaţi pentru montarea unui singur circuit sau a mai multor
circuite. În cazul echipării stâlpilor cu mai multe circuite, acestea pot să fie de aceeaşi tensiune
nominală sau de tensiuni nominale diferite. În cazul liniilor cu tensiuni diferite pe acelaşi stâlp este
necesară verificarea compatibilităţii din punct de vedere electric şi mecanic.

Ipotezele de calcul

6.2. Stâlpii (inclusiv consolele, traversele, vârfarele) se dimensionează prin calcul pe baza
încărcărilor de calcul determinate conform pct. 2.13...2.16, în regim normal de funcţionare, în
regim de avarie şi în condiţiile de montaj, ţinându-se seama de tipul funcţional şi constructiv, de
material şi de diferitele ipoteze de încărcare.

6.3. Pentru dimensionarea stâlpilor în regim normal de funcţionare, se consideră următoarele

încărcări grupate pe ipoteze de calcul:

N.1. Vânt maxim perpendicular pe linie

N.1.a. Încărcările rezultate din presiunea vântului fără chiciură (condiţia 2.16.d) acţionează
orizontal, în direcţia perpendiculară pe axul liniei sau în direcţia bisectoarei unghiului liniei, asupra
stâlpului, izolatoarelor şi conductoarelor pe deschiderea la încărcări din vânt.

N.1.b. Încărcările verticale rezultate din masa fără chiciură a stâlpului, izolatoarelor şi
conductoarelor (condiţia 2.16.b) pentru deschidere la încărcări verticale.

N.1.c. Rezultantele încărcărilor provenite din tracţiunile orizontale în conductoare,

corespunzătoare condiţiei 2.16.d, acţionând în direcţia bisectoarei unghiului liniei.

N.2. Vânt perpendicular pe linie, simultan cu depuneri de chiciură

N.2. Idem, N.1. cu chiciură (condiţia 2.16.g, pentru pct. „a” şi „c”, respectiv 2.16.f, pentru pct.”b”).

N.3. Vânt maxim în lungul liniei

N.3.a. Încărcările rezultate din presiunea vântului, fără chiciură (condiţia 2.16.d), acţionând
orizontal în direcţia liniei sau perpendicular pe bisectoarea unghiului liniei, asupra stâlpului,
izolatoarelor şi conductoarelor sau, dacă stâlpul este montat în colţ, asupra conductoarelor pe
deschiderea la încărcări din vânt.

N.3.b. Idem, N.1.b.

N.3.c. Idem, N.1.c.

N.4. Vânt în lungul liniei, simultan cu depuneri de chiciură

N.4. Idem, N.3. cu chiciură (condiţia 2.16.g, pentru pct. „a” şi „c”, respectiv 2.16.f pentru pct. „b”).

N.5. Vânt maxim la 45º pe linie

N.5. Idem, N.1, vântul acţionând după o direcţie situată la 45º faţă de aliniamentul liniei sau
bisectoarei unghiului liniei.

N.6. Vânt la 45º pe linie, simultan cu depuneri de chiciurã

N.6. Idem, N.5., cu chiciură (condiţia 2.16.g pentru pct. „a” şi „c”, respectiv 2.16.f pentru pct. „b”).

N.7. Condiţia de dimensionare în lungul liniei

N.7. Încărcări acţionând orizontal în direcţia axului liniei sau perpendicular pe bisectoarea
unghiului liniei, egale sau cel puţin:

- 50% pentru linii cu simplu circuit;

- 33% pentru linii cu două sau mai multe circuite, din încărcările acţionând perpendicular pe axul
liniei sau în direcţia bisectoarei unghiului liniei, rezultate din ipoteza cea mai defavorabilă între
N.1. şi N.2.

N.8. Diferenţa de tracţiune în condiţii de depuneri de chiciură

N.8.a. Încărcările rezultate din considerarea unei diferenţe de 25% între tracţiunile orizontale ale
tuturor conductoarelor din panourile adiacente, în condiţia 2.16.f, acţionând în direcţia axului
liniei.

N.8.b. Idem, N.1.b. în condiţia 2.16.f.

N.8.c. Idem, N.1.c. în condiţia 2.16.f.

N.9. Vânt maxim perpendicular pe linie în montaj terminal

N.9.a. Idem, N.1.a.

N.9.b. Idem, N.1.b.

N.9.c. Încărcările provenite din tracţiunile orizontale unilaterale ale tuturor conductoarelor,
realizate în condiţia 2.16.d, acţionând în direcţia axului liniei.

N.10. Vânt perpendicular pe linie simultan cu depuneri de chiciură în montaj terminal

N.10. Idem, N.9., cu chiciură (condiţia 2.16.g, pentru pct. „a” şi „c”, respectiv 2.16.f pentru pct.
„b”).

N.11. Vânt maxim în lungul liniei în montaj terminal

N.11.a. Idem, N.3.a.

N.11.b. Idem, N.1.b.

N.11.c. Idem, N.9.c., încărcările rezultate din condiţiile „a” şi „c”, acţionând în acelaşi sens.

N.12. Vânt în lungul liniei simultan cu depuneri de chiciură în montaj terminal

N.12.. Idem, N.11., cu chiciură (condiţia 2.16.g., pentru pct. „a” şi „c”, respectiv 2.16.f, pentru pct.
„b”).

6.4. Pentru dimensionarea stâlpilor în regim de avarie, se consideră următoarele ipoteze de

calcul:

A.1. Ruperea conductoarelor în condiţiile unui vânt perpendicular pe linie, simultan cu

depuneri de chiciură

A.1.a. Protecţiile încărcărilor orizontale F (pct. 6.6), acţionând în lungul liniei sau perpendicular pe
bisectoarea unghiului liniei, rezultate din considerarea unor conductoare rupte, astfel:

a.1. Pentru stâlpii de susţinere, o încărcare F la fiecare circuit impar, respectiv la fiecare pereche
de circuite, sau o încărcare F corespunzătoare unui singur conductor de protecţie.

a.2. Pentru stâlpii de întindere, o încărcare F pentru fiecare circuit, la primele două circuite şi câte
0,5 F la fiecare circuit în plus faţă de dublu circuit sau o încărcare corespunzătoare unui singur
conductor de protecţie; sunt exceptaţi stâlpii de întindere din metal pentru LEA de medie
tensiune, la care se consideră rupt un singur conductor, indiferent de numărul de circuite.
 OBSERVAŢII

a. Încărcările F se aplică astfel, încât să se realizeze cel mai mare moment de încovoiere sau de
torsiune, cu menţiunea că se consideră rupte conductoarele din aceeaşi deschidere.

b. Încărcările rezultate din presiunea vântului (condiţia 2.16.g), acţionând orizontal, în direcţia
perpendiculară pe axul liniei sau în direcţia bisectoarei unghiului liniei asupra stâlpului,
izolatoarelor şi conductoarelor pe deschiderea la încărcări din vânt.

c. Încărcările verticale rezultate din masa cu chiciură a stâlpului, izolatoarelor şi conductoarelor

pentru deschiderea la încărcări verticale (condiţia 2.16.f.).

d. Proiecţiile pe bisectoarea unghiului liniei a încărcărilor corespunzătoare conductoarelor rupte,

plus rezultatele încărcărilor provenite din tracţiunile orizontale, în conductoarele sau fazele cu
conductoare rămase nerupte, acţionând în direcţia bisectoarei unghiului liniei, toate luate în
ipoteza din condiţia 2.16.g.

A.2. Ruperea conductoarelor în condiţii de vânt în lungul liniei, simultan cu depunerile de

chiciură

A.2.a. Idem, A.1.a.

A.2.b. Idem, A.1.b. Încărcările rezultate din presiunea vântului (condiţia 2.16.g), acţionând
orizontal în direcţia axului liniei sau perpendicular pe bisectoarea unghiului liniei asupra stâlpului,
izolatoarelor şi, dacă stâlpul este montat în colţ, asupra conductoarelor pe deschiderea la
încărcări din vânt.

A.2.c. Idem, A.1.c.

A.2.d. Idem, A.1.d.

6.5. Ipotezele de calcul prezentate mai sus se vor aplica diferitelor tipuri funcţionale de stâlpi,
conform tabelului 6.1., ţinându-se seama de următoarele precizări:

a) la fiecare tip funcţional de stâlp se vor aplica, pe rând, toate ipotezele indicate în tabelul 6.1. în
mod independent;

b) încărcările corespunzătoare pct. „a”, „b”, „c” şi „d” ale fiecărei ipoteze se aplică simultan;

c) încărcările de la pct. „c” şi „d”, referirile la bisectoarele unghiurilor liniilor se aplică numai la
stâlpii de colţ.

Ipotezele de calcul ale diferitelor tipuri funcţionale de stâlpi

Nr. Tipul funcţional al stâlpului Gruparea de încărcări

crt.

Fundamentală (Regim normal) Specială (Regim de avarie)

 Ipoteza de calcul

Nr. 1, N. 2, N. 3, N. 4, N. 51), N. 2)
Echipat cu izolatoare suport –
61), N. 7
1 SUSŢINERE
A.1
Echipat cu izolatoare de suspensie (lanţuri
N. 1, N. 2, N. 3, N. 4, N. 51), N. 61)
de izolatoare) A.2

A.1
2 ÎNTINDERE N. 1, N. 2, N. 3, N. 4, N. 8
A.2

A.1
3 TERMINAL3) N. 9, N. 10, N. 11, N. 12
A.2

NOTE:

1) Ipotezele N. şi N.6 se aplică stâlpilor pentru LEA 110-400 kV şi stâlpilor metalici utilizaţi la
marile traversări, indiferent de tensiunea LEA.

2) Stâlpii de susţinere echipaţi cu izolatoare-suport nu se verifică în regim de avarie. La aceşti

stâlpi, încărcarea care se transmite stâlpului la ruperea conductorului nu trebuie să depăşească
65% din încărcarea la vârf, echivalentă momentului de rupere al stâlpului, în lungul liniei, rezultat
din dimensionare, conform ipotezei N.7.

3) La stâlpii terminali cu mai multe circuite, verificările se vor face şi în condiţiile montării numai a
circuitelor de pe o singură parte a stâlpului.

În cazul utilizării la stâlpii de susţinere a consolelor, traverselor sau coronamentelor articulate,

deformabile etc., se va putea ţine seama de reducerile corespunzătoare ale încărcărilor care se
transmit asupra stâlpilor, în cazul ruperii conductelor.

6.6. Încărcările F, care se aplică potrivit ipotezei A, se determină conform pct. 2.12 şi tabelului
2.8.

6.7. La calculul stâlpilor trebuie să se ţină seama şi următoarele condiţii de montaj:

a) Pentru stâlpii de susţinere, la ridicarea conductoarelor pe stâlpi, greutatea conductoarelor se

consideră dublă.

b) Pentru stâlpii de întindere:

- indiferent de numărul conductoarelor de protecţie, într-un panou se consideră montate cel mult
două conductoare de protecţie, iar conductoarele active nu sunt montate.
c) Pentru toţi stâlpii se vor considera următoarele încărcări normate suplimentare provenite din
greutatea montorului şi a dispozitivului de montaj:

- la LEA cu Un < 110 kV ... 100 daN;

- la LEA cu Un = 110 kV şi 220 kV ... 200 daN;

- la LEA cu Un = 400 kV ... 250 daN.

OBSERVAŢIE: Elementele orizontale şi oblice ale stâlpilor metalici cu zăbrele, cu o înclinare faţă
de orizontală sub 30º, situate pe feţele stâlpilor, trebuie verificare pentru o forţă de 100 daN,
rezultată din greutatea montorului.

Ipotezele de la pct. 6.7 se iau în considerare la proiectarea stâlpilor şi trebuie avute în vedere la
montajul conductoarelor. În cazuri speciale, la montaj, se admite ancorarea în conformitate cu
fişele de tehnologie de montaj.

6.8. Verificarea stâlpilor în condiţii de montaj se face în ipoteza de la pct. 2.16.b. Încărcările
rezultate din operaţiile de montaj se determină în conformitate cu tehnologiile de montaj adoptate.

[top]

7. STÂLPII METALICI

7.1. Pentru proiectarea stâlpilor metalici se vor lua în considerare încărcările de calcul,
determinate conform cap. 2 şi ipotezelor de încărcare precizate la cap. 6, cu luarea în
considerare a unor deschideri la încărcări din vânt (a v) şi la încărcări verticale (ag),
corespunzătoare domeniului de utilizare a stâlpilor respectivi.

7.2. Calculul, dimensionarea, alcătuirea constructivă şi alegerea materialului şi valorilor

rezistenţelor de calcul vor fi în conformitate cu prevederile Metodologiei pentru dimensionarea
stâlpilor metalici ai liniilor electrice aeriene – PE 105.

[top]

8. STÂLPII DE BETON

8.1. Calculul de rezistenţă al stâlpilor prefabricaţi din beton armat şi beton precomprimat, utilizaţi
la construcţia liniilor aeriene de energie electrică, se va face prin Metoda stărilor limită, pe baza
prevederilor generale din STAS 10102, STAS 10107 şi a studiilor şi cercetărilor sau standardelor
aprobate, privitoare la proiectarea şi executarea stâlpilor LEA, care ţin seama de condiţiile
specifice de calcul şi alcătuire, transport sau montaj şi exploatare ale acestor tipuri de stâlpi
(STAS 2970 etc.).

8.2. Încărcările normate ale stâlpilor şi ipotezele de încărcare sunt cele stabilite în cap. 2 al
prezentului normativ.
8.3. Coeficienţii parţiali de siguranţă, consideraţi în calculul la starea limită şi aplicaţi încărcărilor
normate menţionate la pct. 8.2, vor fi cei din tabelul 2.7.

8.4. Elementele metalice care fac parte din ansamblul stâlpilor de beton se calculează, de
asemenea, prin metoda la stări limită, conform prescripţiei PE 105.

8.5. Oţelul-beton pentru armarea longitudinală a stâlpilor şi a elementelor accesorii din beton va
fi, de regulă, de tip PC 60 sau PC 52, conform STAS 438. Diametrul barelor considerate în
calculul de rezistenţă va fi de minimum 8 mm. Utilizarea altor tipuri de armături se va reglementa
prin instrucţiuni speciale.

8.6. Armăturile pretensionate pentru elementele din beton precomprimat se vor realiza din sârme
amprentate cu diametrul minim de
5 mm, conform STAS 6482/3, sau din toroane cu diametrul sârmelor de minimum 3 mm, conform
STAS 6483/4, în funcţie de solicitările elementului şi procedeul de precomprimare folosit. În cazul
armării mixte se va ţine seama, în ceea ce priveşte armăturile nepretensionate, de prevederile
pct. 8.5.

8.7. Armăturile transversale ale elementelor (frete, etrieri etc.) se vor realiza, după caz, din OL 37
etc.

Din aceleaşi oţeluri se pot executa şi armăturile principale ale elementelor secundare (vârfare,
console etc.). în care caz se poate utiliza şi oţelul pC 52.

8.8. Numărul minim de bare pentru armarea longitudinală va fi:

- şase bare pentru elementele cu secţiunea circulară (cinci bare pentru ext 15 cm);

- patru bare pentru elementele cu secţiunea de calcul rectangulară sau pătrată, alveolată.

8.9. Marca betonului pentru stâlpii şi elementele accesorii va fi B 400 (clasa Bc 35). Pentru
elementele accesorii (console, vârfare) se admit şi mărci mai reduse, dar nu mai mici decât B 250
(clasa Bc 20).

Utilizarea altor mărci (clase) se permite pe baza unor justificări tehnico-economice, ţinându-se
seama că execuţia stâlpilor şi a accesoriilor este premisă numai în fabrici sau ateliere centrale de
prefabricate.

Utilizarea unor mărci (clase) diferite se va putea face numai pe bază de proiect de execuţie avizat
de beneficiar.

8.10. Acoperirea cu beton a armăturilor stâlpilor LEA, situaţi în medii cu agresivitate slabă sau
medie, va fi în conformitate cu STAS 2970, tabelul 3.1.

Pentru stâlpii şi accesoriile din beton ale acestora, care se situează în condiţii de agresivitate
aeriană puternică, se va spori grosimea acoperirii cu beton a tuturor armăturilor cu cel puţin 0,5
cm faţă de valorile date în STAS 2970 sau se va aplica o peliculă de protecţie, în conformitate cu
instrucţiunile C 170 sau cu alte instrucţiuni specifice.

8.11. Partea subterană a stâlpilor din beton precomprimat, plantaţi direct în pământ, se
recomandă a fi protejată prin una din metodele de protecţie arătate la pct. 8.10, în mediile cu
agresivitatea slabă sau medie, în care este posibilă ridicarea frecventă a pânzei freatice
deasupra bazei stâlpilor. Protejarea fundaţiei de beton devine obligatorie în cazul prezenţei
agresivităţii sulfatice sau de altă natură a apei subterane.

8.12. Stâlpii şi accesoriile din beton (vârfare, console) se vor prevedea în mod obligatori cu
dispozitive de legare la pământ a tuturor părţilor metalice, inclusiv a armăturilor de fixare a
izolatoarelor, luându-se măsuri pentru asigurarea continuităţii electrice în lungul stâlpului. Se
recomandă folosirea unei bare independente # 8, înglobată în beton de la turnare şi prevăzută cu
prize filetate.

8.13. Săgeata stâlpilor din beton nu se normează. La stâlpii de susţinere având o lungime de
peste 20 m se va ţine seama, prin instrucţiunile de utilizare şi de eforturile suplimentare datorate
săgeţii elastice sub încărcările de exploatare, după caz.

8.14. Stâlpii destinaţi producerii industriale se verifică, de regulă, prin probe mecanice efectuate
asupra tipurilor reprezentative ale seriei şi, după caz, şi electrice, în vederea omologării
produselor. Tipurile de stâlpi la care probele respective nu se consideră necesare se vor preciza
prin proiect.

Caietul de sarcini privind încercările se întocmeşte de către proiectant.

8.15. Rezistenţa la fisurare a secţiunilor dimensionate constructiv nu se normează (de exemplu

fisurarea stâlpilor de susţinere din beton vibrat, la solicitări accidentale în lungul LEA). De
asemenea, nu se normează rezistenţa la fisurare a stâlpilor de orice tip, la solicitări de avarie.

[top]

9. FUNDAŢIILE

9.1. Proiectarea fundaţiilor stâlpilor metalici se va face pe baza încărcărilor de calcul determinate
conform cap. 2 şi ipotezelor de încărcare precizate în cap. 6, cu luarea în considerare a unor
deschideri la încărcări de vânt (av) şi la încărcări verticale (ag), corespunzătoare domeniului de
utilizare al fundaţiilor respective (combinaţiile de av şi ag din domeniul considerat, care au
eforturile maxime de compresiune, respectiv de smulgere).

9.2. Calculul, dimensionarea şi alcătuire constructivă se vor face în conformitate cu „Metodologia

de calcul a fundaţiilor liniilor electrice aeriene peste 1000 V” – PE 152 şi cu prevederile
normativelor şi standardelor în vigoare.

[top]

10. MĂSURILE DE SIGURANŢĂ ŞI DE PROTECŢIE

10.1. Prin măsuri de siguranţă şi de protecţie se înţeleg, în prezentul normativ, toate măsurile
care se iau la linia aeriană de energie electrică pentru a se realiza, pe de o parte, mărirea
siguranţei în funcţionare a liniei şi protejarea liniei împotriva factorilor perturbatori (supratensiuni
atmosferice, vibraţii, acţiunea agenţilor chimici), iar pe de altă parte protejarea instalaţiilor,
construcţiilor etc., situate în vecinătatea liniei, precum şi a oamenilor şi animalelor care pot veni în
contact cu părţile puse în mod accidental sub tensiune.
10.2. Prin „siguranţă mărită” se înţelege adoptarea unor măsuri în vederea creşterii gradului de
siguranţă mecanică în funcţionare a liniei, în porţiunile speciale de traseu, după cum rezultă din
tabelul 10.1

De la caz la caz, în afara acestor măsuri, se vor lua şi măsuri de siguranţă suplimentare,
constând fie din dublarea lanţului de izolatoare (respectiv a legăturilor în cazul izolatoarelor
suport), fie din sărirea nivelului de izolaţie, conform tabelului 10.2

10.3. Liniile aeriene de energie electrică se vor proteja împotriva supratensiunilor atmosferice,
conform prevederilor normativului PE 109.

10.4. Unghiul de protecţie pentru conductoarele extreme se va lua în conformitate cu normativul

PE 109.

10.5. Conductoarele de protecţie se leagă la pământ la fiecare stâlp.

10.6. Pentru protecţia liniei împotriva supratensiunilor atmosferice şi pentru protecţia împotriva
tensiunilor de atingere şi de pas, care apar în cazul scurtcircuitelor cu pământul, stâlpii LEA se
vor lega la pământ conform prevederilor din STAS 12604/4 şi STAS 12604/5.

10.7. Armăturile fundaţiilor din beton armat ale stâlpilor LEA şi ale părţii subterane a stâlpilor din
beton armat, în cazul fundaţiilor brute, se vor considera ca prize de legare la pământ naturale.

10.8. Stâlpii LEA, fără aparataj, din zone de circulaţie redusă (definite conform pct. 1.51), vor
respecta numai condiţiile de protecţie împotriva supratensiunilor atmosferice (conform PE 109).

În cazul în care priza naturală nu satisface condiţia de rezistenţă de dispersie impusă, stâlpii vor fi
prevăzuţi cu prize artificiale.

10.9. Toţi stâlpii LEA din zonele cu circulaţie frecventă (definite conform pct. 1.51, precum şi
stâlpii cu aparataj din zonele cu circulaţie redusă vor fi prevăzuţi cu prize artificiale de dirijare a
distribuţiei potenţialelor.

NOTĂ: Prin priza de dirijare a distribuţiei potenţialelor se înţelege priza artificială suplimentară,
destinată micşorării valorilor tensiunilor de atingere, U n, şi de pas, Upas, având cel puţin un
electrod orizontal sub formă de contur închis în jurul stâlpului.

Această priză contribuie şi la micşorarea rezistenţei de dispersie rezultantă.

Valorile maxime ale tensiunilor de atingere Un, şi de pas, Upas, vor fi conform tabelului 10.3
(întocmit în conformitate cu STAS 12604/1 şi STAS 12604/4 şi STAS 12604/5).

Tensiunile de atingere şi de pas se consideră în condiţiile curenţilor maximi de scurtcircuit cu

pământul. În cazul liniilor cu neutrul ... la pământ prin bobină, se va considera curentul maxim
calculat de punere ... pământ prin priză, dar nu mai puţin de 10 ... (STAS 12604/4 şi STAS
12604/5).

10.10. La execuţia liniilor, valorile rezistenţelor de dispersie ale prizelor de legare la pământ
naturale şi artificiale se vor verifica prin măsurători, conform STAS 12604/4 şi STAS 12604/5.

10.11. Elementele componente ale LEA cu tensiuni nominale egale sau mai mari de 110 kV
trebuie verificate la efectele termice ale curenţilor de scurtcircuit.
Condiţiile în care se face calculul de verificare a stabilităţii termice la scurtcircuit sunt cele
cuprinse în PE 103, precum şi în STAS 12604/4 şi STAS 12604/5.

Elementele LEA care se verifică la stabilitate termică în condiţii de scurtcircuit sunt:

- conductoarele active;

- conductoarele de protecţie;

- lanţurile de izolatoare şi armăturile lor;

- legăturile de la stâlpi la conductoarele de protecţie;

- instalaţiile delegare la pământ ale stâlpilor (atât legătura la priză, cât şi priza propriu-zisă);

- elementele metalice ale stâlpilor de beton, care constituie calea de trecere la pământ a
curenţilor de scurtcircuit.

10.12. Conductoarele active şi de protecţie ale LEA trebuie protejate împotriva vibraţiilor prin
montarea de antivibratoare, în următoarele cazuri:

a) În cazul trecerii ... zone plane deschise, cu deschiderii peste 120 m, dacă tracţiunea în
conductoare, în ipoteza de încărcare conform pct. 2.16.b, depăşeşte 18% din rezistenţa de
rupere;

b) În cazul traversării râurilor mari, indiferent de tracţiunea în conducte.

10.13. Unele elemente componente ale LEA trebuie protejate împotriva acţiunii agenţilor chimici,
şi anume:

- sârmele de oţel din componenţa conductoarelor active, a conductoarelor de protecţie şi a

ancorelor;

- stâlpii, consolele, vârfarele şi orice subansamblu metalic, realizate din oţeluri care nu sunt
autoprotectoare la coroziune.

La protejarea elementelor componente ale LEA împotriva acţiunii agenţilor corozivi se vor
respecta prevederile următoarelor standarde şi prescripţii: STAS 7221, STAS 7222, STAS 10128,
STAS 10166/1 şi STAS 10702/1, STAS 10702/2.

10.14. În zonele de traversare sau de apropiere LEA faţă de cursurile de apă, se vor lua măsuri
privind amenajările hidrotehnice de protejare a fundaţiilor, care să ofere gradul de siguranţă
necesar, în conformitate cu prevederile STAS 4068/1, 4068/2 şi 4273.

10.15. Toţi stâlpii LEA cu tensiuni peste 1 kV trebuie să fie prevăzuţi cu plăcuţe indicatoare de
identificare şi indicatoare de securitate.

Forma şi dimensiunile acestor plăcuţe vor fi conform STAS 297 (I şi II) şi PE 127.

Plăcuţele indicatoare şi de identificare (denumirea LEA, anul execuţiei, numărul stâlpului, poziţia
fazelor) se montează câte o bucată pe fiecare stâlp, pe acea faţă a stâlpului care este
perpendiculară pe aliniament, orientată în sensul creşterii numărului de ordine al stâlpilor.
 Plăcuţele indicatoare se securitate se montează cel puţin câte două bucăţi pe fiecare stâlp, pe
feţele paralele cu aliniamentul, în conformitate cu PE 127.

Tabelul 10.1

Măsurile de siguranţă mărită a LEA

Echiparea LEA

Elementul la
Nr. care se referă
Cu izolatoare suport Cu lanţuri de izolatoare
crt. măsura de
siguranţă

Măsuri de „siguranţă mărită”

Stâlpi de susţinere cu cleme cu reţinerea

1 Stâlpi Stâlpi de întindere
conductorului

- Secţiunea conductoarelor de minimum 35 mm 2 pentru funie OL-AL, OL-Alcoro şi Alcoro şi

de 50 mm2 pentru funie de OL.
2 Conductoare
- Se interzice înnădirea conductoarelor în deschidere, cu excepţia liniilor existente în
situaţia în care deschiderea este delimitată de doi stâlpi de susţinere.

- Cleme de susţinere cu reţinerea

conductorului.
Cleme şi Legături de susţinere cu reţinerea
3 - Armături de protecţie împotriva arcului, la
armături conductorului
lanţurile de izolatoare ale LEA cu Un ≥ 110
kV

4 Deschideri Deschiderile reale la vânt şi sarcini verticale nu vor depăşi 90% din cele de calcul.

- Lanţurile multiple (susţinere şi întindere) se verifică în regim de avarie, la ruperea unei

ramuri;
Lanţuri de
5
izolatoare - Lanţurile simple cu izolatoare capă şi tijă se verifică la capacitatea reziduală în urma
spargerii unei pălării izolante.

Tabelul 10.2

Măsurile pentru realizarea creşterii nivelului de izolaţie al LEA

 Tipul izolatoarelor

Izolatoare suport Izolatoare de susţinere tip capă-tijă Izolatoare de susţinere tip tij
nsiunea
inală (kV)
Nivelul de izolaţie Nivelul de izolaţie Nivelul de izolaţie

Normal Mărit Normal Mărit Normal Mărit

6 1izolator de 6 kV 1 izolator de 10 kV - - - -

1 izolator de 15 kV (20
10 1 izolator de 10 kV - - - -
kV)

Numărul de izolatoare se va alege

20 1 izolator de 20 kV 1 izolator de 30-35 kV1) - -
conform prevederilor cap. 4

Se va mări numărul Se va adăug

110 - - de izolatoare cu o izolator tip ca
bucată. tijă2)

Numărul de Se va mări numărul Numărul de Se vor adăug

220 - - izolatoare conf. de izolatoare cu izolatoare conf. izolatoare
Cap. 4 două bucăţi Cap. 4 capă-tijă2

Se va mări numărul Se vor adău

400 - - de izolatoare cu trei izolatoar
trei bucăţi capă-tijă2

NOTĂ:

1. În cazul în care nu se pot procura izolatoare suport pentru tensiuni normale de 30-35 kV, se va
realiza dublarea legăturii.

2. Izolatoarele capă-tijă se vor monta la partea superioară a lanţului de izolatoare.

Tabelul 10.3

Tensiunea maximă admisă de atingere Ua şi de pas U pas

Tipul Zona de amplasare Tipul reţelei Tensiunea maximă admisă de atingere şi de pas pentru timpul de întrerupere la prote
 de bază de:

instalaţiei 0,8…1,2
0,2 s 0,3 s 0,4 s 0,5 s 0,6 s 0,7 s 1,2…3 s >3
electrice s

I 125 125 125 125 125 125 125 125 12

a) Circulaţie frecventă
T1 250 250 250 250 250 250 250 250 25
din localităţi

T2 1100 795 600 500 500 500 500 250 25

Stâlpi LEA
b) Circulaţie frecventă
fără I, T1, T2 Nu se standardizează
din afara localităţilor
aparataj

c) Circulaţie redusă I, T1, T2 Nu se standardizează

I, T1 125 125 125 125 125 125 125 125 12

d) Incinte industriale
şi agricole, plaje şi
trenuri de camping T2 250 250 250 250 250 250 250 125 12

I 125 125 125 125 125 125 125 125 12

a) În general,
T1 250 250 250 250 250 250 250 250 25
indiferent de zonă

Stâlpi LEA
T2 500 500 500 500 500 500 500 250 25
cu aparataj

I 125 125 125 125 125 125 125 125 12

b) Incinte industriale
şi agricole, plaje şi
terenuri de camping T1, T2 250 250 250 250 250 250 250 125 12

NOTĂ:

1. Valorile din tabel sunt în conformitate cu prevederile STAS 2612-87 (STAS 12604/2)

2. Notaţiile din coloane 4 au următoarea semnificaţie:

I – reţea izolată sau compensată cu bobină;

T1 – reţea legată la pământ cu sistem de eliminare a defectului;

T2 – reţea legată la pământ cu două sisteme de eliminare a defectului, conform STAS 2612-87
(pct. 1.22).

3. Dacă valoarea tensiunii maxime de atingere nu poate fi obţinută în condiţii economice, se vor
realiza prize de dirijare a distribuţiei potenţialelor cu mai multe conturi, conform STAS 12604/4 şi
5. La stâlpii respectivi se vor aplica măsurile de creştere a nivelului de izolaţie, conform tabelului
10.2 sau se vor utiliza izolatoare nestrăpungibile.

[top]

11. CONDIŢIILE PENTRU COEXISTENŢA ÎNTRE LEA ŞI DIVERSE

CONSTRUCŢII, INSTALAŢII, CĂI DE TRANSPORT ŞI TERENURI

11.1. Traversări şi apropieri faţă de căile ferate

11.1.1. Căile ferate se împart în următoarele categorii, ţinându-se seama de conţinutul

normativului:

a) Căi ferate electrificate, în curs de electrificare sau electrificabile, categorie care cuprinde toate
căile ferate unde s-a introdus sau urmează că fie introdusă tracţiunea electrică.

b) Căi ferate neelectrificabile, cu trafic permanent, categorie care cuprinde toate căile ferate ce nu
urmează a fi electrificate şi pe care se desfăşoară un trafic regulat, pe baza unui orar prestabilit
pe perioade mari de timp.

c) Căi ferate neelectrificabile, cu trafic intermitent, categorie care cuprinde toate căile ferate ce nu
urmează a fi electrificate şi la care traficul, în general numai trafic de mărfuri, nu se desfăşoară pe
baza unui orar prestabilit pe perioade mari de timp (căi ferate uzinale, căi ferate de triaj, căi ferate
forestiere etc.).

11.1.2. Traversările cu LEA peste căi ferate, în zona staţiilor căilor ferate, a depourilor de
locomotive şi a atelierelor de material rulant nu se admit decât în cazuri excepţionale şi numai cu
acordul organelor componente, respectiv al direcţiilor regionale de căi ferate.

11.1.3. La traversările LEA peste căi ferate, în locurile marcate prin porţi de gabarit, se vor
respecta următoarele distanţe minime, măsurate între conductorul LEA, la săgeata sau deviaţia
maximă şi poarta de gabarit:

1 kV < Un ≤ 20 kV ……………………...……….…3,00 m

20 kV < Un ≤ 100 kV ………………………………3,00 m

Un = 220 kV ………………………………………..4,00 m

Un = 400 kV ………………………………………..5,00 m

11.1.4. Traversările şi apropierile faţă de căi ferate se vor trata conform tabelului 11.1 (fig. 11.1.a
şi fig. 11.1.b).
Tabelul 11.1.

Traversările şi apropierile faţă de căile ferate

Traversări

Distanţe mini

Distanţa pe verticală între condu

Tipul căii ferate S

I Cablul purtător al liniei de
Măsuri de siguranţă Condiţiile da calcul
M contact
ale distanţei pe
B
verticală
O
L 1 kV <
Un = 220 Un = 400
Un  110 kV Un  20
kV kV
kV
- siguranţă mărită, conform
paragrafului 10.2
Săgeata maximă H1 3,00 4,00 5,00 -
- lanţuri duble de
Cale ferată electrificată sau izolatoare1), respectiv
în curs de electrificare legături duble, în cazul Ruperea unui
izolatoarelor suport conductor într-o
H2 1,00 2,00 3,00 -
deschidere
vecină4)
- unghi de traversare
minim,  = 45o (50o)

Săgeata maximă H1 - - - 11,50

Cale ferată electrificabilă

Ruperea unui
conductor într-o
H2 - - - 9,50
deschidere
vecină4)

Cale ferată Săgeata maximă H1 - - - 7,50

neelectrificabilă
Cu trafic Ruperea unui
permanent conductor într-o
H2 - - - 6,00
deschidere
vecină4)
- siguranţă mărită, conform
Cu trafic paragrafului 10.2; Săgeata maximă H1 - - - 6,50
intermitent Ruperea unui
- nivel de izolaţie mărit conductor într-o
conform tabelului 10.21) H2 - - - 5,50
deschidere
 vecină4)

- unghi de traversare

1) Exceptand cazurile in care sunt prevazute lanturile multiple, din considerente mecanice
2) La caile ferate simple, se tine seama de posibilitatile de dublare 
3) Apropierea permisa numai in cazuri obligate , cu acordul MTT
4) Nu se refera la LEA cu izolare suport

11.2. Traversări şi apropieri faţă de drumuri

11.2.1. Drumurile, în conformitate cu Legea nr. 13 din 1974, se împart în următoarele categorii
(fig. 11.1):

a) Categoria I, care cuprinde drumurile publice de interes republican, şi anume autostrăzi şi

drumuri naţionale.

b) Categoria a II-a, care cuprinde dintre drumurile publice de interes local, drumurile judeţene.

c) Categoria a III-a, care cuprinde dintre drumurile publice de interes local, drumurile comunale.

d) Categoria a IV-a, care cuprinde drumurile de exploatare, drumurile forestiere, petroliere,

miniere, agricole, precum şi alte drumuri care sunt legate direct de reţeaua drumurilor publice.

11.2.2. La traversările LEA peste drumuri, în locurile în care există porţi de gabarit, porţi purtând
indicatoare de circulaţie etc., se vor respecta următoarele distanţe minime, măsurate între
conductorul LEA la săgeată sau deviaţia maximă şi structura porţii:

1 kV < Un ≤ 20 kV …………..………………….…2,00 m

20 kV < Un ≤ 100 kV ……..……………………….3,00 m

Un = 220 kV ………………………………………..4,00 m

Un = 400 kV ………………………………………..5,00 m

11.2.3. Traversările şi apropierile faţă de drumurile situate în afara localităţilor se vor trata
conform tabelului 11.2.1 (fig. 11.2.a), iar cele faţă de drumurile situate în interiorul localităţilor se
vor trata conform tabelului 11.2.b (fig. 11.2.b).

11.2.4. În sensul Decretului nr. 95 din 1979, privind condiţiile de stabilire a terenurilor de
aeronautică, a zonelor de siguranţă şi a servituţiilor aeronautice, LEA cu înălţime peste 25 m,
care traversează drumurile publice de categoria I, anume autostrăzi şi drumurile naţionale, vor fi
balizate după cum urmează:

- conductoarele superioare din deschiderea de traversare, cu balizaj de zi;

- stâlpii de traversare, cu balizaj de zi, iar când înălţimea lor depăşeşte 45 m, la indicaţiile
M.Ap.N. şi cu balizaj.
 

Tabelul 11.2.a

Traversările şi apropierile faţă de drumurile situate în afara localităţilor

TRAVERSĂRI

Distanţă pe verticală (m) Distanţa

minimă4)
pe
orizontală
Categoria Distanţa minimă între conductorul între
drumului S interior al LEA şi partea carosabilă marginea
Măsuri de siguranţă I
Condiţiile de calcul ale M celui mai
distanţei pe verticală B apropiat
O stâlp şi
L Un = 220 Un = 400 axul
Un  110 kV drumului:
kV kV
D1 [m]
Siguranţă mărită conf.
paragrafului 10.2
Săgeata maximă H1 7,00 8,00 9,00
Categoria - Lanţuri duble de
I:- izolatoare1), respectiv,
legături duble, în cazul d>D
autostrăzi- 22
drumuri izolatoarelor suport Ruperea unui
naţionale conductor în H2 5,50 6,50 7,50
- Unghi de traver-sare deschiderea vecină3)
minim 60º (670)2)

Siguranţă mărită conf.

paragrafului 10.2 Săgeata maximă H1 7,00 8,00 9,00

1)
Categoria - nivel de izolaţie mărit
II- drumuri conform tabel 10.2 Ruperea unui 20
judeţene conductor în H2 5,50 6,50 7,50
- unghi de traver-sare deschiderea vecină3)
0 2)
minim 30º (34 )

- nivel de izolaţie1) mărit

conf. tabel 10.2 Săgeata maximă H1 7,00 8,00 9,00 D – dis
Categoria Da – di
III- drumuri - interzicerea înnădirilor Ruperea unui 18 stâlp di
comunale în deschiderea de stâlp di
conductor în H2 Nu se impune d – dist
traversare deschiderea vecină3) deviaţia
Dma –
Categoria - interzicerea înnădirilor Săgeată maximă H1 7,00 8,00 9,00 4 0,00 m
 IV drumuri Ruperea unui 2,00 m
în deschiderea de
de conductor în H2 Nu se impune 3,00 m
traversare
exploatare deschiderea vecină3)

 1. Exceptând cazurile în care sunt prevăzute lanţuri multiple din considerente mecanice.

2. În cazuri excepţionale, se admit unghiuri mai mici, cu acordul organelor în administrarea cărora
se găseşte drumul.

3. Nu se aplică liniilor cu izolatoare suport.

4. În cazuri obligate, aceste distanţe pot fi micşorate cu acordul care administrează drumul.

5. În cazul în care stâlpii pătrund în zona de protecţie a drumului se va obţine acordul organelor
care administrează drumul.

6. Noţiunile de ax, ampriză, zonă de protecţie sunt definite prin STAS 2900 şi Legea nr. 13/1974
şi reprezentate în fig. 11.2.a.

Tabelul 11.2.b

Traversările şi apropierile faţă de drumurile situate în interiorul localităţilor

TRAVERSĂRI3) APROPIERI6)

Distanţe minime [m]

oria drumului
Măsuri de Condiţiile de Distanţa pe verticală între conductorul inferior al LEA Măsuri de
Distanţe m
siguranţă calcul ale şi partea carosabilă siguranţă
Simbol
distanţei pe
verticală Un  110 kV Un = 220 kV Un = 400 kV
oria I - Siguranţă mărită
conform Săgeată Se vor respecta Stâlpii v
paragrafului 10.2 H1 7,00 8,00 9,00
străzi minimă măsurile de amplasa
uri naţionale siguranţă afara zon
- lanţuri duble de prevăzute siguranţ
izolatoare, Ruperea unui H2 5,50 6,50 7,50 pentru zone cu drumului,
respectiv legături conductor într-o circulaţie 0,75-100
duble în cazul deschidere frecventă măsurată
izolatoarelor vecină conform parte şi de
suport; tabelului 11.11. drumului,
ampriz
- unghi de acestuia
traversare minim,
 = 50º (67o)2)
 Siguranţă mărită
conform Săgeată
paragrafului 10.2 H1 7,00 8,00 9,00
maximă

- lanţuri duble de
izolatoare1)
oria II
respectiv legături
duble în cazul
uri judeţene Ruperea unui
izolatoarelor
conductor într-o
suport; H2 5,50 6,50 7,50
deschidere
vecină
- unghi de
traversare minim,
 = 30º (34o)2)
Siguranţă mărită
conform Săgeată
paragrafului 10.2, H1 7,00 8,00 9,00
maximă
exceptând
prevederea
referitoare la tipul
stâlpului în cazul
liniilor cu
oria III izolatoare suport:

uri comunale - lanţuri duble de Ruperea unui

izolatoare,
conductor într-o
respectiv legături H2 Nu se impune
deschidere
duble în cazul
vecină
izolatoarelor
suport;

- unghi de
traversare minim
 = 15º (17o)
Siguranţă mărită Săgeată
conform maximă H1 7,00 8,00 9,00
paragrafului 10.2,
exceptând
prevederea
referitoare la tipul
stâlpului în cazul
oria IV
liniilor cu
izolatoare suport;- Ruperea unui
uri de lanţuri duble de conductor într-o
tare izolatoare, deschidere H2 Nu se impune
respectiv legături vecina
duble în cazul
izolatoarelor
suport;- unghi de
traversare minim,
 = 13º (15o).
1. Exceptând cazurile în care sunt prevăzute lanţuri multiple, din considerente mecanice.

2. În cazuri excepţionale, se admit unghiuri mai mici, cu acordul organizaţiilor în administrarea

cărora se găseşte drumul.

3. Se interzice amplasarea stâlpilor în zona de siguranţă a drumului6).

4. Nu se aplică liniilor cu izolatoare suport.

5. Se exceptează liniile electrice aeriene cu tensiunea până la 20 kV inclusiv, care constituie

reţele de distribuţie în localitate, a căror amplasare poate fi făcută în zona de siguranţă a
drumului, cu acordul organizaţiilor în administrarea cărora se găseşte drumul.

6. Elementele de gabarit ale drumurilor sunt definite prin STAS 2900 şi Legea nr. 13/1974 şi
reprezentate în figura 11.2.b.

11.3. Încrucişări şi apropieri faţă de liniile electrice aeriene

11.3.1. Traversările şi apropierile faţă de liniile electrice aeriene se vor trata conform tabelelor
11.3.a, 11.3.b şi 11.3.c (fig. 11.3.a şi fig. 11.3.b).

11.3.2. Încrucişările şi apropierile faţă de LEA cu tensiunea nominală peste 1000 V se vor trata
conform tabelului 11.3.a (fig. 11.3.a).

11.3.3. Încrucişările şi apropierile faţă de LEA cu tensiunea nominală sub 1000 V se vor trata
conform tabelului 11.3.b (fig. 11.3.b).

11.3.4. LEA pe stâlpi comuni

Construirea liniilor cu tensiuni nominală peste şi sub 1000 V, pe stâlpi comuni, se admite cu
respectarea prevederilor tabelului 11.3.c.

Se admite construirea LEA cu mai multe circuite de tensiuni diferite peste 1000 V fiecare, astfel:

- distanţele între circuite trebuie să fie corespunzătoare tensiunii celei mai mari;

- distanţele între conductoarele aceluiaşi circuit, precum şi între acestea şi părţile puse la pământ
trebuie să fie corespunzătoare tensiunii circuitului respectiv.

11.4. Încrucişări şi apropieri faţă de liniile de telecomunicaţii şi mijloacele de transport pe

cablu suspendat.

11.4.1. Încrucişările şi apropierile faţă de liniile de telecomunicaţii se vor trata în conformitate cu

prevederile din STAS 6290, STAS 832, STAS 1990 şi PE 125.

11.4.2. Încrucişările şi apropierile faţă de liniile de tramvai şi troleibuze se vor trata conform STAS
8074.

11.4.3. Încrucişările şi apropierile faţă de liniile de energie electrică în cablu se vor trata conform
normativului PE 107.

11.4.4. Încrucişări şi apropieri faţă de mijloacele de transport pe cablu suspendat.

Mijloacele de transport pe cablu suspendat se împart în:

a) teleferice, în cazul în care sunt destinate transportului de persoane;

b) Funiculare, în cazul în care sunt destinate transportului de materiale.

Încrucişările şi apropierile faţă de mijloacele de transport pe cablu suspendat se vor trata conform
tabelului 11.4 (fig. 11.4).

Tabelul 11.3.a

Încrucişările şi apropierile faţă de LEA cu tensiunea nominală peste 1000 V

ÎNCRUCIŞĂRI
Caracteristicile LEA care
traversează
Distanţe minime [m]

Distanţa pe verticală: H11)2) între conductorul inferior al liniei

care traversează şi conductorul superior al liniei traversate, când
distanţa „l” de la locul de încrucişare la axul celui mai apropiat
stâlp al liniei care traversează este:
Tensiunea Lungi-mea
nominală a deschi-derii Măsuri de siguranţă
liniei a [m]

l < 30 m l < 50 m l < 70 m l < 100 m l < 120 m l < 120 m

a 100 Generale: 2 2 - - - -
1 kV < Un  - Trecerea LEA cu
20 kV tensiunea mai mare,
a > 100 peste LEA cu tensiunea 2 2,5 2,5 - - -
mai mică (cu excepţia
a  200 CF electrificate). 3 3 3 4 - -
20kV<Un La LEA care
110 kV traversează
a > 100 - Mărimea nivelului de 3 3 4 4,5 5 -
izolaţie conform
tabelului 10.2,
a  200 exceptând cazurile în 4 4 4 4 - -
care sunt prevăzute
a 300 lanţuri multiple din 4 4 4 4,5 5 5,5
Un = 220 kV considerente mecanice.
- Interzicerea înnădirilor
în deschiderea de
a > 300 4 4 5 6 6,5 7
traversare.
 a  200 5 5 5 5,5 - -

- Lanţurile simple de
a  300 izolatoare cu elemente 5 5 5,5 6 6,5 7
capă-tijă se vor verifica
Un = 400 kV
la capacitatea reziduală
în cadrul spargerii unei
a < 300 pălării. 5 5,5 6 7 7,5 8

1. În cazul liniilor pe stâlpi de lemn fără conductor de protecţie, atât pentru cele care traversează,
cât şi pentru cele traversate, aceste distanţe rămân valabile, doar dacă se montează pe stâlpii
adiacenţi traversării descărcătoare cu coarne (dacă l < 40 m, se vor monta descărcătoare numai
pe stâlpul cel mai apropiat); în caz contrar, distanţele se majorează cu 2 m.

2. Aceste distanţe trebuie respectate când ambele conductoare se află la t = +15 C.

Tabelul 11.3.b

Încrucişările şi apropierile faţă de LEA cu tensiunea nominală sub 1000 V

ÎNCRUCIŞĂRI

Distanţe minime (m)

ominală a Distanţa pe verticală H, între conductorul Distanţa pe

inferior al liniei peste 1000 V şi orizontală de la Apropieri
versează Măsuri de conductorul superior al liniei sub 1000 V orice element al
siguranţă2) Condiţii de calcul
stâlpului LEA
ale distanţei pe Simbol
peste 1000 V, la
verticală
cel mai apropiat
l  40 m4) l > 40 m4) conductor al LEA
sub 1000 V3): d
Generale: - Se recomandă ca dist
Regim normal H1 2,00 2,50 axele celor două linii, D
Linia cu puţin egală cu înălţimea
tensiunea mai solului a celui mai înalt
20 kV Ruperea unui 3,00
mare trebuie să de apropiere, plus 3 m.
traverseze linia conductor într-o H2 1,00 1,00
cu tensiunea deschidere vecină - În cazuri obligate ace
mai mică. poate fi redusă astfel c
110 kV Regim normal H1 3,00 4,00 5,00 orizontală, L, între orice
Linia care LEA sub 1000V şi cel m
traversează: conductor al LEA, pest
Ruperea unui H2 1,00 1,00 deviaţia maximă, să fie
conductor în
 deschiderea vecină

Regim normal H1 4,00 5,00

0 kV Ruperea unui 7,00

conductor într-o H2 2,00 2,00
deschidere vecină
- siguranţă 2,00 m …1 kV < Un  2
mărită conf. Regim normal H1 5,00 6,00 3,00 m …20 kV < Un 
paragrafului 5,00 m … Un = 220 kV
10.2 7,00 m … Un = 400 kV
0 kV Ruperea unui 10,00
- lanţuri duble conductor într-o H2 3,00 3,00 - În toate cazurile se vo
de izolatoare2), deschidere vecină pentru evitarea influenţ

1. Pentru LEA cu Un < 110 kV, prevăzute cu izolatoare suport, situate în interiorul localităţilor se
vor adopta măsurile de siguranţă prevăzute la trecerea LEA prin zone cu circulaţie frecventă
(tabelul 11.11).

2. Exceptând cazurile în care sunt prevăzute lanţurile multiple, din considerente mecanice.

3. Distanţa pe verticală se verifică în condiţiile:

- conductorul LEA peste 1000 V se află la t = - 5 oC cu chiciură, iar cel al LEA sub 1000 V la t =
5oC, fără chiciură;

- ambele conductoare se află la t = + 40oC

4. l = distanţa de la axul liniei care traversează, până la punctul de încrucişare în axul liniei
traversate.

5. Se va ţine seama de echipamentul prezent şi viitor pe care-l permite linia, inclusiv circuitele de
Tc, dacă este cazul.

6. Verificarea distanţei se face numai în cazul stâlpilor prevăzuţi cu lanţuri de izolatoare.

Tabelul 11.3.c

Liniile cu tensiuni nominale peste şi sub 1000 V, pe stâlpi comuni

Tensiunea nominală a liniei peste Măsuri de siguranţă Distanţa minimă pe verticală între conductoru
1000 V inferior al liniei peste 1000 V şi conductorul
superior al liniei sub 1000 V
H1 [m]
 Deschiderea mai mică Deschiderea mai mar
sau egală cu 40 m decât 40 m
- Linia cu tensiunea mai mare, se va monta deasupra
celei cu tensiune mai mică.

- Adoptarea de izolatoare (legături) duble, sau de

lanţuri duble de izolatoare1) de tip nestrăpungător, la
LEA cu tensiunea peste 1000 V.

- Conductoarele liniei peste 1000 V se vor întinde,

1 kV < Un ≤ 20 kV pentru încărcări normate, cu o tracţiune de maxim 1,50 2,00
40% din rezistenţa de rupere a conductorului.

- Se va prevedea deconectarea automată la puneri

simple la pământ a liniei peste 1000 V.

- Armătura metalică a tuturor stâlpilor se va lega la

conductorul nul.

Un > 20 kV Nu se admite montarea pe stâlpi comuni cu linii sub 1000 kV

1) Exceptând cazurile în care sunt prevăzute lanţuri multiple, din considerente mecanice.

2) Această distanţă se va verifica în condiţiile:

- conductorul LEA peste 1000 V se află la t = -5 oC cu chiciură, iar cel al LEA sub 1000 V la t =
-5oC, fără chiciură;

- ambele conductoare se află la t = +40oC.

11.5. Traversări şi apropieri faţă de conductele supraterane

Prin conducte supraterane se înţeleg conductele metalice sau din beton armat, închise sau
deschise, situate la o cotă mai ridicată sau cel puţin egală cu cota solului.

Ele se împart în:

a) conducte supraterane de fluide necombustibile; traversările şi apropierile faţă de aceste

conducte se vor trata conform tabelului 11.5.a, cu excepţia conductelor destinate irigaţiilor, care
se vor trata conform pct. 11.20 (fig. 11.5);

b) conducte supraterane de lichide combustibile; traversările şi apropierile faţă de aceste

conducte se vor trata conform tabelului 11.5.b (fig. 11.5);

c) conducte supraterane de gaze combustibile; traversările şi apropierile faţă de aceste conducte

se vor trata conform tabelului 11.5.c (fig. 11.5).
11.6. Trecerea LEA prin zone cu circulaţie frecventă

Trecerea prin zone cu circulaţie frecventă se va trata conform tabelului 11.6.

11.7. Trecerea LEA prin zone de culturi pe spaliere metalice şi peste îngrădiri metalice

Trecerea LEA prin zone cu culturi pe spaliere metalice şi peste îngrădiri metalice cu caracter
permanent (aferente locuinţelor, cimitirelor etc.) se va trata conform tabelului 11.7 (fig. 11.7).

Tabelul 11.4

Încrucişările şi apropierile faţă de mijloacele de transport pe cablu suspendat

ÎNCRUCIŞĂRI

Distanţă minime (m)

Tipul Distanţa pe
mijlocului de verticală între Distanţa p
transport Tensiunea conductorul orizontală în
Măsuri de siguranţă Condiţiile de calcul inferior al LEA şiorice parte
nominală a liniei
ale distanţei pe conductă funicularulu
verticală marginea c
mai apropiat
Simbol Valoare D1

Se vor evita încrucişările între Înălţimea stâl

Funiculare LEA şi funiculare. În situaţii Săgeată maximă H1 3,00 deasupra sol
(vezi obligate, astfel de încrucişări se plus 3 m.
paragraful admit cu recomandarea ca LEA
11.4.4) să traverseze funicularul; în Această dista
1 kV<Un20 kV Ruperea unui
acest caz se iau următoarele poate fi redus
măsuri de siguranţă: conductor într-o H2 1,00 acordul
deschidere vecină2) autorităţilor în
- siguranţă mărită conform administraţia
paragrafului 10.2 cărora se găs
Săgeată maximă H1 4,00 funicularul.
- lanţuri duble de izolatoare
20 kV<Un110 kV respectiv legături duble în cazul Ruperea unui În toate cazu
izolatoarelor suport distanţa între
conductor într-o H2 1,00
mai apropiată
deschidere vecină2)
- elementele funicularului se vor fundaţie sau
lega la pământ. de legare la
Un = 220 kV Săgeată maximă H1 pământ a unu
5,00 stâlp LEA şi p
În cazurile în care LEA
de legare la
subtraversează funicularul, Ruperea unui H2 pământ a
măsurile de siguranţă (plage de conductor într-o 2,00 funicularului,
protecţie, poduri protectoare deschidere vecină2)
 etc.) se iau în comun acord cu Săgeată maximă H1 6,00 de minimum
autorităţile în administraţia
Un = 400 kV cărora se găseşte aceasta.
Ruperea unui
conductor într-o H2 3,00
deschidere vecină2)

Teleferice
(vezi
1 kV<Un400 kV Se interzic încrucişările între LEA şi teleferice
paragraful
11.4.4)

1)
Exceptând cazurile în care sunt prevăzute lanţuri multiple, din considerente mecanice.

2)
Nu se referă la LEA cu izolatoare suport.

Tabelul 11.5.a

Traversările şi apropierile faţă de conductele supraterane de fluide necombustibile

TRAVERSĂRI

Distanţe minime [m]

Tensiunea nominală a Distanţa pe

liniei verticală între
Măsuri de siguranţă conductorul D
inferior al LEA şi oriz
Condiţii de calcul ale
conductă ba
distanţei pe verticală
ap
pere
Simbol Valoare

Se re
1 kV < Un  20 kV La LEA: Săgeată maximă H1 3,50 distan
- siguranţă mărită conform mare
paragra-fului 10.24) înălţim
- lanţuri duble de izolatoare1), deasu
Ruperea unui conductor H2 1,00 plus 3
respectiv legături duble în cazul
într-o deschidere
izolatoarelor suport.
vecină3)
 La conductă: Săgeată maximă H1 4,00 Acea
- conducta se va lega la pământ poate
pe toată lungimea traversării, plus cazur
20 kV<Un  110 kV câte 3 m de o parte şi de alta prin la 5 m
Ruperea unui conductor
intermediul unei platbande de într-o deschidere H2 1,00 preciz
legare la pământ, montate la vecină3) cazul
partea superioară a con-ductei, desch
prevăzută la capete cu două prize vânt ş
cu vertic
Săgeată maximă H1 5,00
Rp = 10  2); depă
de ca
Un = 220 kV
Ruperea unui conductor În toa
într-o deschidere H2 2,00 distan
vecină3) mai a
funda
de leg
Săgeată maximă H1 3,00 a unu
priza
- instalaţia de le-gare la pământ a
pămâ
conductei se va verifica la stabili-
Un = 400 kV va fi m
tatea termică, conform prevede- Ruperea unui conductor
rilor STAS 12604/4 şi 5 într-o deschidere H2 3,00
vecină3)

1)
Exceptând cazurile în care sunt prevăzute lanţuri multiple din considerente mecanice.

2)
În cazurile în care conducta este protejată sau există motive ale proiectantului sau
beneficiarului, pentru care conducta nu poate fi legată la pământ, se va monta un dispozitiv de
gardă, prin asimilare cu STAS 6290.

3)
Nu se referă la LEA cu izolatoare suport.

4)
Se exceptează liniile existente la care nu se realizează condiţia ca deschiderile reale la vânt şi
încărcări verticale să fie mai mari decât 90% din cele de calcul; în aceste cazuri, protecţia se va
realiza prin montarea unui dispozitiv de gardă prin asimilarea cu STAS 6290.

Tabelul 11.5.b

Traversările şi apropierile faţă de conductele supraterane de lichide combustibile

Traversări Apropieri

Distanţe Măsuri de siguranţă

Tipul conductei
D  Da -
Conducte magistrale de
transport şi conducte între
chele şi rafinării, sau puncte de
D < Da d  Dma1 Deschiderile reale la vânt şi sarcini verticale nu vor
încărcare.
depăşi 80% din cele de calcul

Se interzice traversarea. În - Siguranţa mărită conform paragrafului 10.2,

cazuri excepţionale se admit exceptând măsura prevăzută pentru stâlp LEA cu
astfel de traversări, cu acordul Dma2  d < Dma1
izolatoare suport.
autorităţilor în administraţia
cărora se găseşte conducta
luându-se măsuri de siguranţă - Lanţuri duble de izolatoare1)
corespunzătoare.

Alte conducte d < Dma2 Aceste apropieri se interzic

Se vor evita traversările LEA
peste aceste conducte. Ele
sunt admise în condiţiile
indicate în tabelul 11.5.a col.
„Traversări”.
D = distanţa între axul LEA şi peretele conductei
Da = distanţa de apropiere = înălţimea deasupra solului a celui mai înalt stâlp din zona de apropiere,
plus 3 m
d = distanţa pe orizontală între conductorul extrem la LEA la deviaţia lui maximă şi peretele
conductei

Dma1, Dma2 = distanţe minime de apropiere având valorile din tabelul de mai jos:

Dma1 Dma2
Tensiunea nominală a liniei (kV)
(m) (m)

1 < Un  110 15,00 5,00

Un = 220 16,00 6,00

Un = 400 17,00 7,00

Se vor lua măsuri pentru evitarea influenţelor electromagnetice în conductă.

1)
Exceptând cazurile când sunt prevăzute lanţuri multiple, din considerente mecanice.

Tabelul 11.5.c

Traversările şi apropierile faţă de conductele supraterane de gaze combustibile

 Traversări Apropieri

Distanţe Măsuri de siguranţă

Conducte de transport
D  Da -
Se interzice traversarea. În
cazuri excepţionale se admit
astfel de traversări, cu acordul
D < Da d  Dma Deschiderile reale la vânt şi sarcini verticale nu vor
autorităţilor în administraţia
depăşi 80% din cele de calcul
cărora se găseşte conducta
luându-se măsuri de siguranţă
corespunzătoare. - Siguranţa mărită conform paragrafului 10.2,
Dma2  d < Dma1 exceptând măsura prevăzută pentru stâlp LEA cu
izolatoare suport.
Conducte de distribuţie uzinale
tehnologice
- Lanţuri duble de izolatoare1)
Se vor evita traversările LEA
peste aceste conducte.
d < Dma2 Aceste apropieri se interzic
Ele sunt admise în condiţiile
indicate în tabelul 11.5.a col. D = distanţa între axul LEA şi peretele conductei
„Traversări”.
Da = distanţa de apropiere = înălţimea deasupra solului a celui mai înalt stâlp din zona de apropiere,
plus 3 m

d = distanţa pe orizontală între conductorul extrem la LEA la deviaţia lui maximă şi peretele
conductei

Dma1, Dma2 = distanţe minime de apropiere având valorile din tabelul de mai jos:

Dma1 Dma2
Tensiunea nominală a liniei (kV)
(m) (m)

15,00 5,00
1 < Un  110
Un = 220 16,00 6,00
Un = 400 17,00 7,00

Se vor lua măsuri pentru evitarea influenţelor electromagnetice în conductă.

1)
Exceptând cazurile când sunt prevăzute lanţuri multiple, din considerente mecanice.

Tabelul 11.6
 Trecerea LEA prin zone cu circulatie frecventa

Distanţa minimă
verticală între
conductorul infe
Tensiunea nominală a liniei Măsuri de siguranţă al LEA la săgea
maximă şi so

h [m]
- Deschiderile reale ale stâlpilor la încărcări din vânt şi încărcări
verticale nu vor depăşi 90% din cele de calcul.

- Prinderea conductorului se va realiza prin legături duble.

Linii echipate cu
izolatoare suport
- secţiuni minime de conductoare conform paragrafului 10.2
1 kV < Un ≤ 110 kV 7,00
Legături duble
- Siguranţă mărită conform paragrafului 10.2, excluzându-se
Linii echipate cu lanţuri măsura interzicerii înnădirilor.
de izolatoare
- Lanţuri duble de izolatoare, exceptând:
Un = 220 kV 8,00
- cazurile când sunt prevăzute lanţuri multiple, din considerente
mecanice;

Un = 400 kV - deschiderile dintre stâlpii terminali ai liniilor electrice aeriene şi 9,00

cadrele (clădirile) staţiilor electrice.

NOTĂ: Dacă conductorul la deviaţia maximă se află deasupra clădirii, trecerea se va trata ca
traversare conform tabelului 11.8.

Tabelul 11.7

Trecerea LEA peste culturi pe spaliere metalice şi peste îngrădiri metalice

Distanţa minimă pe verticală în

conductorul inferior al LEA la săg
maximă şi:

Tensiunea nominală a liniei Măsuri de siguranţă partea superio

sol a spalierului s
îngrădirii

h [m] H [m]
 - Deschideri reale la vânt şi sarcini verticale nu
Linii echipate cu vor depăşi 80% din cele de calcul.
izolatoare suport
- Nivelul de izolaţie se va mări conform
tabelului 10.21), iar izolatoarele vor fi de tip
nestrăpungibil.

1 kV < Un ≤ 110 kV - Secţiuni minime de conductoare, conform 6,00 3,00

paragrafului 10.2.

- Legături duble.
- Siguranţă mărită, conform paragrafului 10.2,
Linii echipate cu lanţuri excluzându-se măsura interzicerii înnădirilor.
izolatoare
- Nivel de izolaţie mărit, conform tabelului
10.22)
Un = 220 kV 7,00 4,00

Un = 400 kV 8,00 5,00

1)
În cazul în care nu se poate mări nivelul de izolaţie, stâlpii se vor lega la pământ conform
prevederilor pentru zone cu circulaţie frecventă din STAS 12604/4 şi 5.

Nu se aplică această prevedere dacă se îndeplineşte una din următoarele condiţii: reţeaua
funcţionează cu nulul legat la pământ sau stâlpul se află la cel puţin 2 m faţă de spaliere.

2)
În cazul în care nu sunt prevăzute lanţuri multiple din considerente mecanice.

11.8. Traversări şi apropieri faţă de clădiri

11.8.1. Clădirile se împart în:

a) clădiri locuite, categorie în care sunt cuprinse:

- clădirile industriale;

- clădirile de locuit;

- clădirile anexe ale gospodăriilor situate în perimetrul circulat al curţilor;

b) clădiri nelocuite, categorie în care sunt cuprinse clădirile izolate de importanţă secundară,
situate în afara perimetrului circulat al curţilor (grajduri, coteţe, hambare, pătule, magazii, gheţării
etc.) şi care nu sunt destinate adăpostirii permanente de oameni şi animale.

11.8.2. Prin traversarea unei LEA peste o clădire se înţelege situaţia în care conductorul LEA, în
poziţie normală sau la deviaţia maximă, se găseşte deasupra perimetrului clădirii şi se tratează
conform pct. 11.8.3.

Toate celelalte cazuri de vecinătate a unei LEA cu o clădire sunt considerate apropieri.
 11.8.3. Se vor evita, pe cât posibil, traversările LEA cu tensiuni nominale peste 1000 V peste
clădirile locuite sau nelocuite.

Traversarea peste clădirile locuite se poate admite numai în cazuri obligate, cu acordul forului
superior al organului de exploatare al LEA şi cu respectarea următoarelor măsuri suplimentare:

- tensiunea LEA trebuie să fie mai mare sau egală cu 110 kV;

- învelitoarea acoperişului clădirii trebuie să fie necombustibilă; în cazul învelitorilor metalice este
necesară legarea lor la pământ.

Se va evita amplasarea stâlpilor LEA cu tensiuni de 110 kV şi mai mult în interiorul perimetrului
circulat al curţilor. În cazuri obligate, aceste amplasări sunt admise cu acordul proprietarului.

11.8.4. Traversările şi apropierile LEA faţă de clădiri se vor trata conform tabelului 11.8 (fig. 11.8),
cu excepţia clădirilor destinate instalaţiilor energetice, care se tratează conform normativului PE
101.

Tabelul 11.8

Traversările şi apropierile faţă de clădiri

Traversări (conf. Pct. 11.8)

Distanţa între conductorul LEA în orice poziţie şi orice parte a

clădirii [m]

Apropi
Distanţa până la:
nea nominală a liniei Măsuri de siguranţă

Condiţii de calcul Orice Antena

Simbol parte a Simbol radio sau
clădirii TV

Se interzice trecerea LEA cu 1 kV < Un < 110 kV peste clădiri locuite

V < Un < 110 kV Distanţe
M
La LEA: Săgeată maximă H1 4,00 H2 3,00
Nu
- Siguranţă mărită d Dma co
Un = 110kV conform paragrafului 10.2; Ruperea unui conductor într-o loc
H'1 3,00 H'2 2,00
deschidere vecină Ac
- Lanţuri duble de d < Dma vo
izolatoare1) tra
Un = 220kV Săgeată maximă H1 5,00 H2 4,00
La clădiri:
Ruperea unui conductor într-o H'1 4,00 H'2 3,00 d = distanţa între condu
deschidere vecină LEA, la deviaţia lui max
- Acoperişurile metalice se apropiată parte a clădir
vor lega la pământ constituie traversare
 Dma = distanţa minimă
Săgeată maximă H1 7,00 H2 5,00
Un = 400kV Tensiunea
Ruperea unui conductor într-o nominală a liniei C
H'1 5,00 H'2 4,00
deschidere vecină [kV] l

V < Un < 110kV La LEA: Săgeată maximă H1 3,00 - 1 < Un 20

Un = 110kV
- Nivel de izolaţie mărit
Săgeată maximă H1 3,00 - 20 < Un 110
Un = 220kV conform tabelului 10.21) Săgeată maximă H1 4,00 - Un = 220

Un = 400kV - Interzicerea înnădirilor Săgeată maximă H1 6,00 - Un = 400

11.9. Traversări, treceri şi apropieri faţă de poduri, baraje şi diguri

Traversările, trecerile şi aproprierile LEA faţă de poduri, baraje şi diguri se vor trata conform
tabelului 11.9 (fig. 11.9.a, fig. 11.9.b şi fig. 11.9c).

11.10. Traversări şi apropieri faţă de ape şi cursuri de apă

11.10.1. Traversările şi apropierile faţă de ape şi cursuri de apă se vor trata conform tabelului
11.10 (fig. 11.10).

11.10.2. În sensul „Decretului privind condiţiile de stabilire a terenurilor de aeronautică, a zonelor

de siguranţă şi a servituţiilor aeronautice” (1979), LEA cu înălţimea peste 25 m, care traversează
cursurile principale de apă (cursuri cu o lungime de peste 100 km), vor fi balizate, după cum
urmează:

- conductoarele superioare din deschiderea de traversare cu balizaj de zi;

- stâlpii de traversare, cu balizaj de zi, iar când înălţimea lor depăşeşte 45 m, la indicaţia M.Ap.N.,
şi cu balizaj de noapte.

11.11. Traversări şi apropieri faţă de conductele subterane

În cazul traversărilor şi apropierilor LEA faţă de conductele subterane, distanţa de la cea mai
apropiată fundaţie sau priză de legare la pământ a unui stâlp LEA, până la conductă va fi de
minimum 2,00 m, cu următoarele excepţii:

- pentru conductele subterane de fluide combustibile (gaze, ţiţei, produse petroliere), distanţa
minimă va fi de 5 m; ea poate fi redusă în cazuri obligate până la 2 m, cu acordul beneficiarului
conductei;

- pentru conductoarele de transport de gaze combustibile în porţiunile de traseu în care aceste

conducte sunt considerate de categoria a II-a din punctul de vedere al siguranţei, se va respecta
o distanţă egală cu înălţimea stâlpului deasupra solului; această distanţă poate fi redusă, în
cazuri obligate, cu acordul beneficiarului conductei; se menţionează că pentru conductele de
 categoria I, situate în zone în care sunt prevăzute la construcţia lor măsuri constructive speciale
de limitare a efectelor exploziilor, distanţele vor fi cele de la alineatul precedent;

- pentru conductele de irigaţii, conform pct. 11.20;

- pentru alte categorii de conducte întâlnite pe traseele liniilor, aparţinând diferiţilor beneficiari,
distanţele se va stabili de comun acord cu autorităţile componente.

Armăturile metalice supraterane ale conductelor subterane (regulatoare, refulatoare, vane etc.)
vor fi tratate ca elemente de conducte supraterane.

11.12. Traversări şi apropieri faţă de instalaţiile de extracţie de petrol şi gaze naturale

Se interzic traversările LEA peste instalaţiile de foraj şi extracţie de petrol şi gaze naturale.

Se interzice apropierea axului LEA de orice parte a unei instalaţii de foraj şi extracţie, la o
distanţă mai mică decât de 1,5 ori înălţimea deasupra solului a celui mai înalt stâlp din apropiere,
faţă de limita zonei în care există mediu cu pericol de explozie.

Cablurile obligate, în care această distanţă nu se poate respecta, se vor trata de comun acord cu
organele interesate.

11.13. Traversări şi apropieri faţă de benzile transportoare

Traversările şi apropierile faţă de benzile transportoare se vor trata prin asimilare cu prevederile
tabelului 11.5.a. „Traversări şi apropieri faţă de conductele supraterane de fluide necombustibile”,
atât din punctul de vedere al măsurilor de siguranţă, cât şi al distanţelor minime (fig. 11.5).

Tabelul 11.9

Traversările, trecerile şi apropierile faţă de poduri, baraje şi diguri

TRAVERSĂRI ŞI TRECERI

Traversări Treceri1)
Apropi

Distanţe minime pe Distanţe minime pe

verticală [m] verticale [m]

iei Tensiunea
nominală a Distanţa h Distanţa h
Distanţa H Distanţa H
liniei Măsuri de între între
între Măsuri de siguranţă între
siguranţă conduc- conduc-torul
conductorul conduc-torul
torul LEA la LEA la
LEA în orice LEA în orice Distanţe
săgeata săgeata
poziţie şi poziţie şi
maximă şi maxi-mă şi
orice parte a orice parte a
partea partea
construcţiei construcţiei
circulată a circulată a
 podului,
podului,
digului, sau
barajului
barajului

Un  110 kV Funcţie de 7,002) 3,00 LEA se vor monta în afa- 7,002) 3,00 d Dma
destinaţia po- ra limitelor de gabarit ale
d < Dma
dului (trafic căilor fe-rate şi în afara
Un = 220 kV feroviar, rutier 8,002) 4,00 zone-lor carosabile sau a 8,002) 4,00
sau circulaţie celor cu pietoni. d = distanţa reală înt
Un = 400 kV pedestră) se vor 9,00 2)
5,00 Siguranţă mărită conform 9,00 2)
5,00 extrem al LEA în oric
lua măsuri de paragrafului 10.2 parte a construcţiei
siguranţă Lanţuri duble de izo-
corespunzătoare latoare, respectiv le-gături Dma = distanţa minim
conform tabelelor duble în cazul piere, egală cu:
11.1, 11.2, res- izolatoarelor suport
pectiv 11.11 Stâlpii de trecere de pe
5,00 m …Un  110 kV
mal pe pod vor fi de tip
întindere
6,00 m …Un = 220 kV

e Un  110 kV - 4) 6,004) 3,00 - 4) 6,004) 3,00 7,00 m …Un = 400 kV

i fără
-zute
ri de Un = 220 kV 7,004) 4,00 7,004) 4,00
4)
Un = 400 kV 8,004) 5,00 8,004) 5,00

e Un  110 kV 5,00 3,00 5,00 3,00

Un = 220 kV - 6,00 4,00 - 6,00 4,00

Un = 400 kV 7,00 5,00 7,00 5,00

1)
Prin treceri se înţelege, în sensul prezentului tabel, amplasarea LEA de-a lungul podurilor,
digurilor sau barajelor. Ele sunt permise numai cu acordul autorităţilor competente.

2)
Distanţa pe verticală până la calea ferată sau partea carosabilă a podului se va lua conform
tabelelor 11.1 şi 11.2, când conductorul, în poziţie normală sau deviată, se situează deasupra
perimetrului părţii circulate.

3)
Exceptând cazurile când sunt prevăzute lanţuri multiple, din considerente mecanice.

4)
Traversările sau trecerile LEA peste sau pe diguri sau baraje, pe care se desfăşoară o circulaţie
permanentă de vehicule se vor trata analog cu traversarea sau trecerea LEA peste, sau pe
poduri, atât din punctul de vedere al măsurilor de siguranţă, cât şi al distanţelor minime.

Tabelul 11.10
 Traversările şi apropierile faţă de ape şi cursuri de apă

Traversări Apro

Distanţe minime (m)

cursurilor sau acumulărilor de apă Dista

Măsuri de siguranţă şi Distanţa pe verticală H între conductorul inferior al LEA la săgeată orizonta
protecţie1) maximă şi nivelul maxim al apei cu asigurare1) axul LE
[m
Un  110 kV Un = 220 kV Un = 400 kV

- În zonele localităţilor şi în
zonele amonte ale lucrărilor
- 7,00 8,00 9,00
hidrotehnice, dispuse
bile transversal pe albie nu se

- În celelalte zone - 5,00 6,00 7,00

- care permite navigaţia - siguranţă mărită

maritimă conform paragrafului
10.2 Se aplică
prevederil
- cu navigaţie fluvială „Distanţe m
- lanţuri duble de
izolatoare, respectiv pentru apr
legături duble, în cazul tabelul 11
- râuri şi canale navigabile cu
e izolatoarelor suport2); G+1,003) G+2,003) G+4,003) utilizând în
trafic intens
noţiunii de
amprizei d
- locurile de traversare noţiunea d
- râuri şi canale navigabile cu
se vor marca cu semne vertical la
trafic redus
speciale, conform apei”
prescripţiilor civile
- lacuri de acumulare

11.14. Traversări şi apropieri faţă de depozite şi clădiri cu substanţe combustibile, cu

pericol de explozie sau de incendiu

11.14.1. Se interzic traversările LEA peste depozitele deschise de substanţe combustibile,

precum şi peste depozitele închise de substanţe cu pericol de explozie şi incendiu.

11.14.2. În cazul apropierii LEA peste depozitele cu substanţe combustibile sau cu pericol de
explozie sau de incendiu se vor respecta următoarele distanţe minime pe orizontală între axul
LEA şi orice parte a depozitului (instalaţiei):

- pentru depozitele deschise cu substanţe combustibile solide: înălţimea deasupra solului a celui
mai înalt stâlp din apropiere, plus 3 m;
- pentru depozitele de lichide sau gaze combustibile: 1,5 ori înălţimea deasupra solului a celui
mai înalt stâlp din apropiere;

- pentru depozitele şi instalaţiile cu pericol de explozie sau incendiu, precum şi depozitele de

muniţii: 1,5 ori înălţimea deasupra solului a celui mai înalt stâlp din apropiere.

11.15. Traversări şi apropieri faţă de aeroporturi

11.15.1. Se interzice traversarea cu LEA peste aeroporturi

11.15.2. La apropierea LEA de aeroporturi se vor lua măsurile care se impun prin toate actele
normative în vigoare, din care se menţionează:

- „Decretul privind condiţiile de stabilire a terenurilor de aeronautică, a zonelor de siguranţă şi

servituţiilor aeronautice”.

- „Norma tehnică departamentală”, elaborată de Departamentul Aviaţiei Civile.

- „Normele Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale”.

11.16. Traversări şi apropieri faţă de instalaţiile de emisie şi recepţie de telecomunicaţii

prin înaltă frecvenţă

11.16.1. Se interzic traversările LEA peste instalaţiile de telecomunicaţii prin înaltă frecvenţă
(radio, televiziune etc.).

11.16.2. Apropierile LEA faţă de instalaţiile de telecomunicaţii prin înaltă frecvenţă vor trata de
comun acord cu organele interesante.

11.17. Traversări şi apropieri faţă de terenurile de sport

11.17.1. Se interzic traversările LEA peste terenurile de sport omologate.

11.17.2. Apropierile LEA faţă de terenurile de sport omologate se vor trata de comun acord cu
organele interesate.

11.18. Traversări şi apropieri faţă de terenurile normale şi terenurile accidentate

11.18.1. Prin terenuri normale se înţeleg terenurile în afara zonelor locuite, accesibile fie
transporturilor şi maşinilor agricole (exceptând drumurile de categoria I, a II-a, a III-a şi a IV-a), fie
numai circulaţiei pedestre.

Distanţele minime între conductoarele LEA şi suprafaţa terenurilor normale sunt cele prevăzute în
tabelul 11.11.

11.18.2. Prin terenuri accidentate se înţeleg terenurile accesibile numai circulaţiei pedestre sau
total inaccesibile (stânci abrupte, faleze).

Distanţele minime în teren accidentat, de la conductoarele în poziţie deviată sub acţiunea

vântului, la pantele terenului, la povârnişurile stâncilor etc. sunt cele indicate în tabelul 11.11.

Tabelul 11.11
 Tensiunea nominală a liniei, Un

Caracteristicile zonei traversate de linie 1 kV < Un ≤ 20 kV 110 kV 220 kV 400 kV

Distanţa minimă (m)

Zone în afara zonelor locuite, accesibile

transporturilor şi maşinilor agricole,
6 6 7 8
exceptând drumurile de categoria I, a II-
a, a III-a şi a IV-a

Zone accesibile numai circulaţiei

4,5 5 6 7
pedestre

Zone neaccesibile circulaţiei pedestre

2,5 3 4 5
(stânci abrupte, faleze)

11.18.3. Exproprierea terenurilor ocupate temporar şi definitiv de LEA se face pe baza Legii nr.
18/1991 şi a „Decretului pentru stabilirea normativelor privind sistematizarea, amplasarea,
construirea, repararea liniilor electrice care trec prin păduri şi terenuri agricole” (nr. 237/1978).

11.19. Trecerea LEA prin păduri şi terenuri agricole

La trecerea LEA prin zonele împădurite şi prin terenurile destinate lucrărilor agricole se vor lua
măsurile prevăzute în „Decretului pentru stabilirea normativelor privind sistematizarea,
amplasarea, construirea şi repararea liniilor electrice care trec prin păduri şi terenuri agricole” (nr.
237/1978).

11.20. Trecerea LEA prin zone irigate

Trecerea LEA prin zone irigate se va trata conform „Instrucţiunilor privind reglementarea
coexistenţei LEA cu tensiuni peste 1 kV cu instalaţiile de irigaţii”, elaborate de Ministerul
Resurselor şi Industriei.

[top]

ANEXĂ

LISTA REGLEMENTĂRILOR CONTINGENTE ÎN VIGOARE, LA CARE SE

FACE REFERIRE ÎN CUPRINSUL NORMATIVULUI

A) STANDARDE

Nr. Indicativul Denumirea

crt.
1 297/I-88 Culori şi indicatoare de securitate. Condiţii tehnice generale.

2 297/2-80 Indicatoare de securitate. Reprezentări.

3 438/1-89 Oţel-beton laminat la cald. Mărci şi condiţii tehnice generale de calitate.

4 438/2-80 Sârmă trasă pentru beton armat.

5 438/2-89 Produse de oţel pentru armarea betonului. Plase sudate.

6 832-79 Influenţe ale instalaţiilor electrice de înaltă tensiune asupra liniilor de telecomunicaţii. Li
condiţii de calcul.

7 1999-86 Linii aeriene de telecomunicaţii pe stâlpi. Calculul rezistenţei mecanice şi date construc
proiectare.

8 2970-86 Stâlpi prefabricaţi din beton armat şi beton precomprimat pentru linii electrice aeriene. C
generale de calitate.

9 3000/1-86 Conductoare de oţel-aluminiu pentru linii electrice aeriene. Condiţii tehnice generale.

10 3000/2-86 Conductoare de oţel-aluminiu pentru linii aeriene de energie electrică. Dimensiuni.

11 3732/1-85 Sârme de oţel zincate pentru electrotehnică. Condiţii tehnice generale (M-SR 7/87).

12 3732/2-85 Sârme de oţel zincate pentru electrotehnică. Dimensiuni.

13 4068/1-82 Debite şi volume maxime de apă. Determinarea debitelor şi volumelor ale cursurilor de

14 4068/2-87 Debite şi volume maxime de apă. Probabilităţile anuale ale debitelor şi volumelor maxim
normale şi speciale de exploatare.

15 4102-85 Piese pentru instalaţii de legare la pământ de protecţie.

16 4273-83 Construcţii hidrotehnice. Încadrarea în clase de importanţă.

17 6290-80 Încrucişări între linii de energie electrică şi linii de telecomunicaţii. Prescripţii.

18 6482/1-73 Sârme din oţel şi produse din sârmă pentru beton precomprimat. Reguli pentru verificar

19 6482/2-80 Idem. Sârmă netedă.

20 6482/3-80 Idem. Sârmă amprentată.

21 6482/4-80 Idem. Toroane.

22 7221-90 Acoperiri metalice. Acoperiri termice de zinc. Condiţii tehnice generale de calitate.
 23 7222-90 Acoperiri metalice. Acoperiri electrochimice de zinc sau cadmiu. Condiţii tehnice de cali

24 8074-76 Încrucişări între liniile de contact pentru tramvaie şi troleibuze şi linii electrice aeriene.

25 10101/OA-77 Acţiuni în construcţii. Clasificarea şi gruparea acţiunilor pentru construcţii civile şi indust
6/85).

26 10101/20-90 Acţiuni în construcţii. Acţiunea vântului.

27 10102-75 Construcţii de beton, beton armat şi beton precomprimat. Prevederi fundamentale pent
alcătuirea elementelor.

28 10107/0-90 Construcţii civile şi industriale. Calculul şi alcătuirea elementelor de beton armat şi beto
(M-SR 6/85).

29 10128-86 Protecţia contra coroziunii a construcţiilor supraterane de oţel. Clasificarea mediilor agr
5/85).

30 10166/1-77 Pregătirea mecanică a suprafeţelor.

31 12604/1-87 Protecţia împotriva electrocutărilor. Terminologie.

32 12604/2-87 Protecţia împotriva electrocutărilor. Limite admise

33 12604/3-87 Protecţia împotriva electrocutărilor. Condiţii generale.

34 12604/4-89 Protecţia împotriva electrocutărilor. Instalaţii electrice fixe. Prescripţii generale.

35 12604/5-90 Protecţia împotriva electrocutărilor. Instalaţii electrice fixe. Prescripţii de proiectare, exe

36 10702/1-80 Acoperiri protectoare. Condiţii tehnice generale.

37 10702/2-80 Acoperiri protectoare pentru construcţii situate în medii neagresive, slab agresive şi cu
medie.

B) PRESCRIPŢII

a) REGIA AUTONOMĂ DE ELECTRICITATE – RENEL

38 PE 101/85 Normativ pentru construcţia instalaţiilor electrice de conexiuni şi transformare cu tensiun

39 PE 103/92 Instrucţiuni pentru dimensionarea şi verificarea instalaţiilor electroenergetice la solicitări

termice, în condiţiile curenţilor de scurtcircuit.

40 PE 105/90 Metodologie pentru dimensionarea stâlpilor metalici ai liniilor electrice aeriene.

41 PE 107/88 Normativ pentru proiectarea şi execuţia reţelelor de cabluri electrice.

42 PE 109/92 Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroen
împotriva supratensiunilor.

43 PE 116/1984 Normativ de încercări şi măsurători la echipamente şi instalaţii electrice.

44 PE 119/1982 Norme de protecţie a muncii pentru instalaţiile electrice – M.E.E.

45 PE 122/82 Instrucţiuni privind reglementarea coexistenţei liniilor electrice aeriene cu tensiuni peste
de îmbunătăţiri funciare.

46 PE 125/89 Instrucţiuni privind coordonarea coexistenţei instalaţiilor electrice de 1 + 750 kV cu liniile

telecomunicaţii.

47 RE I-23/1978 Instrucţiuni pentru exploatarea şi întreţinerea instalaţiilor de legare la pământ – M.E.E.

48 IRE-Ip 35/2-1986 Idem. Instalaţii de legare la pământ pentru linii aeriene, cabluri subterane, staţii şi postur
– M.E.E.

49 3RE-Ip 41-87 Instrucţiuni de proiectare şi exploatare privind protecţia împotriva influenţelor datorate ap
liniile electrice aeriene.

50 1RE-Ip 30-90 Îndreptar de proiectare şi execuţie a instalaţiilor de legare la pământ.

b) ALTE DEPARTAMENTE

51 IDI7-86 (Ministerul Normativ pentru proiectarea, execuţia, verificarea şi recepţionarea de instalaţii electrice
Industriei Chimiei şi de explozie.
Petrochimiei)

52 C 170-87 (ICCPDC) Instrucţiuni tehnice pentru protecţia elementelor din beton armat şi beton precomprimat s
medii agresive naturale şi industriale.

53 M 34/80 Norme tehnice privind zonele de siguranţă ale terenurilor de aeronautică, elaborate de d
Aviaţiei Civile.

54 - Recomandări speciale privind aplicarea dispoziţiilor fundamentale pentru navigaţia pe D

Dunării, Budapesta, 1991.

55 - Instrucţiuni asupra modului de instalare a semnalelor de balizaj pe Dunăre. Comisia Dun

1991.

c) ALTE REGLEMENTĂRI

56 Legea 13/1974 Legea drumurilor.

 57 Decretul 237/1978 Decret pentru stabilirea normativelor privind sistematizarea, amplasarea, construirea, re
electrice care trec prin păduri şi terenuri agricole.

58 Decretul 95/1979 Decret privind condiţiile de stabilire a terenurilor de aeronautică, a zonelor de siguranţă ş
aeronautice.

59 Legea 18/1991 Legea fondului funciar.

[top]