You have downloaded a document from

The Central and Eastern European Online Library

The joined archive of hundreds of Central-, East- and South-East-European publishers,

research institutes, and various content providers

Source: Danubius

Danubius

Location: Romania IssueNr: 02+03 IssueYear: 1969

Author(s): Emeric Mihaly, Sara Mihaly
Title: Organizaţii profesionale ale muncitorilor din Galaţi, de la sfârşitul secolului al XIX-lea
Professional Organizations of the Workers of Galaţi at the End of the XIX-th Century
Citation style: Emeric Mihaly, Sara Mihaly. "Organizaţii profesionale ale muncitorilor din Galaţi, de
la sfârşitul secolului al XIX-lea". Danubius 02+03:169-177.

http://www.ceeol.com/search/article-detail?id=123435
CEEOL copyright 2016

ORGANIZAŢII PROFESIONALE
ALE MUNCITORILOR DIN GALAŢI
DE LA SFIRŞITUL SECOLULUI AL XIX-LEA

EMERIC MIHALY, SARA MIHALY

Organizarea cu caracter profesional a proletariatului din România este un

proces relativ îndelungat şi complex. Referindu-se la acest fenomen, tovarăşul
Nicolae Ceauşescu arăta : "în a doua jumătate a secolului trecut - s-ar putea spu-
ne o dată cu naşterea clasei muncitoare - se formează organizaţii profesionale ...
ale muncitorilor". 1
Primele organizaţii profesionale muncitoreşti din ţara noastră au apărut pe
la mijlocul secolului al XIX-lea sub formă de asociaţii, case şi societăţi mutuale,
care aveau ca scop ajutorarea membrilor lor în caz de boală , de bătrîneţe, de lipsă
de lucru etc. Printre acestea amintim asociaţiile tipografilor din Braşov (1846), Tirni-
şoara (1851), Bucureşti (1858), pe cea a minerilor de la Anina (1860) şi altele. 2

1. NICOLAE CEAUŞESCU, Partidul Comunist Român - continuator al luptei re-

voluţionare şi democratice a poporului român, al tradiţiilor mişcării munci-
toreşti şi socialiste din România, Editura politică, Bucureşti, 1966, p, 16.
2. V. RAŢA , Despre asociaţiile profesionale muncitoreşti din România în a doua
jumătate a secolului al XIX-lea. în volumul ,.50 de ani de la crearea Co-
misiei qenerale a sindicatelor din România. 1906-1956", Editura C.C .S., 1958 ,
p . 69-87 ; L. FODOR, lncepuiurile mişcării sindicaLe din Transil vania (1848-
1900) , în volumul citat, p . 94-124; V . A VARGA, Contribuţii la istoria miş­
cării muncitoreşti din Transilvania la sfîrşitul secolului al XI X-lea , în Stu-
dii, nr. 3 din 1959, p. 25; N . G . MUNTEANU, Oryanizaţii profesionale de
clasă ale muncitorilor din România în a doua jumătate al veacului al Xl X-
lea. în Analele Institului de studii istorice şi social-politice de p e lîngă C.C.
al P.C.R. (în con t in ua re AI.S.I.S.P.), nr. 6 din 1965, p. 15; Idem, Cînd au a-
părut sindicatele în România. în Magazin istoric, nr. 4 din iulie 1967, p, {lI ;
A . DEAC, Primele qazete muncitoreşti şi începutul organizării dasei munci-
toare, în AI.S.I.S.P., nr. 6 din 1965, p. 85.

169
CEEOL copyright 2016
CEEOL copyright 2016

Ca urmare a creşterii experienţei de luptă a muncitorilor Împotriva grelelor

condiţii de muncă şi de trai, a activităţii primelor cercuri socialiste, a pătrunderii
şi răspÎndirii Învăţăturii marxiste, Începînd cu anii 1879-1880, se creează În ţara
noastră o serie de organ izaţii profesionale, ca societăţile lucrătorilor tipografi "Deş­
teptarea" din Iaşi (1879), a lucrătorilor ciubotari din acelaşi oraş şi acelaşi an, a
lucrătorilor din portul Brăila (1884), a curelarilor (1886) , respecti v cizmarilor şi
panrofarilor din Bucureşti (1887), "î nfrăţ i rea muncitorilor" din Galaţi (1887) etc.
Aceste organizaţii avînd un caracter de clasă, erau initiatoare ale protestelor colec-
tive, ale ajutorării lucrătorilor şi chiar ale unor lupte gre viste. 3
In ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, mai ales după consntuirea
P.S.D.M.R. (1893), unele organizaţii profesionale de clasă se transformă În sindicate
şi totodată iau fiinţă o serie de organizaţii sindicale noi 4. Printre cele mai im-
portante au fost Sindicatele lucrătorilor brutari din Galaţi (1893), din Brăila (1893),
din Bucureşti (1894), Sind icatul general al lucrătorilor croitori salariaţi din Galaţi
(1898) şi altele. între an ii 1893 şi 1899 În ţara noastră au fost create peste 300
organi zaţii sindicale 5 • .
Organizarea profesională a muncitorilor din Galaţi, În linii generale, are
aceleaşi trăsături caracteristice ca şi În celelalte oraşe şi centre muncitoreşti ale ţă­
rii. Dacă totuşi erau şi anumite particularităţi, acestea priveau nu atît conţinutul
procesului, cît mai ales desfăşurarea lui În timp, şi ca atare, existenţa paralelă a u-
nor organizaţii fără caracter de clasă cu sindicate muncitoreşti. Astfel, organizaţiile

3. Din istoricul formării şi dezvoz.tării clasei muncitoare din România pînă la pri-
mul război mondial, sub redacţia lui N . N . CONSTANTINESCU, Editura po-
litică, Bucureşti, 1959 , p. 255; N . G . MUNTEANU, Organizaţii profesionale
de clasă ale muncitorilor din România în a doua jumătate a v ea cu l ui al
X/X-lea, lo c. cit., p. 18; Idem, Cînd au apărut sindicatele în România, lo c.
c it., p. 61 ; A DEAC, art şi loc. cit., p . 89.
4. Bazîndu-se pe lucrările In .l egătu ră cu mişcarea muncitorească din România
(Editura P .C.R., 1945, p. 84-87, 106, 111. 113) d e MIHAIL ROLLER ş i D ocu-
mente din mişcarea muncitorească. 1872-1916 (Editura C.C .M. , 1947 , ed iţ i a
a II-a, p. 8-9, 323), c ulese ş i adnotate to t de M. ROLLER, î n m a teriale le p u-
blicate pînă în ul timii an i, se sus ţinea în mod greşit c ă în ţara noastră sin-
di catele ar fi apărut pentru prima oară abia în 1905, sub i n fl uenţa primei
r e voluţii ruse. I n studiile ş i articolel e lor, V. RA Ţ A (Art. ş i lo c. cit .), TR.
LU NG U (In legătură cu statutele asociaţiilor profesiona Le muncitore ş ti din
România în ultimul deceniu al secolului al X/X-lea , în volumul ,,50 de an i
de la crearea Consiliului qeneral al sindicatelor din Românie", p . 88-93),
ION IACOŞ ş i VASILE PETRIŞOR (Aspecte din lupta pentru transformarea
asociaţiilor de ajutor reciproc din vechea Românie în organizaţii bazate pe
principiul luptei de clasă, în AI.S.I.S.P ., nr. 6 din 1957, p . 113-134 ; Orga-
nizaţiile profesionale muncitoreşti din România în perioada 1893-1899, în
volumul Mişcarea muncitorească din România. 1893-1900, Ed itura politică,
Bucureşti, 1965, p . 98-119) şi N . G. MUNTEANU (în articolele amintite) au
c o m b ă tu t a ceste teze eronate , sublin iind caracterul s in dica l al majorităţii or-
ganizaţiilor" profesional e muncitoreşti din ultimul d eceniu al secolului al
XIX-lea.
6. ION IACOŞ şi VASILE PETRIŞOR, Organizaţii profesionale muncitoreşti din
România în perioada 1893-1899, lo c. cit., p . 100-1 03; N . G. MUNTEANU,
Organizaţii profesionale de clasă ale muncitorilor din România în a doua
.j u m ă t a t e a
v eacu lu i al XI X-lea , lo c. cit. , p. 21-23 ; Iclem, Miş carea sindicală
din România pînă la primul război mondial , în AI.S.I.S .P. , nr. 6 din 1965 ,
p. 104-1 05; Id ern , Cînd au apărut sindicatele î n România, lo c. r-it ., p , 62 . .

170
CEEOL copyright 2016
CEEOL copyright 2016
profesionale ale muncitorimii gălăţene apar de-abia incepind cu mijlocul deceniului
al nouălea al secolului trecut. Mult mai devreme nici n-ar fi putut să apară, intru-
cit, pînă in anii războiului pentru independenţă, muncitorii erau putun la nu-
măr in oraşul Galaţi. După această dată însă, industria ·locală înregistrează o dezvol-
tare sensiblă, ceea ce a dus la creşterea numărului muncitorilor salariaţi. Sta-
tisticile oficiale din ultimul deceniu al secolului trecut înregistrează aici 55 . de
fabrici 6 (dintre care 38 erau intreprinderi mari) 7 şi 7.235 de muncitori 8. In perioa-
da respectivă, privind numărul muncitorilor, oraşul Galaţi ocupa locul al doilea din
ţară, urmind imediat după Bucureşti. g
Situaţia muncitorilor gălăţeni, ca şi a celor din intreaga ţară, era destul de
grea: condiţiile de muncă şi de locuit au fost vitrege, ziua de muncă lungă (10-14
ore şi, uneori, chiar de 17-18 ore pe zi), salariile scăzute etc. 10 Această situaţie
a generat o nemulţumire permanentă, o stare de spirit revoluţionară. In consecinţă,
in ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, au loc o serie de lupte greviste, ca de
exemplu: grevele muncitorilor din port din 1872, 1875 şi 1883, cele ale lucrători­
lor de la atelierele C.F.R. din 1888, grevele muncitorilor de la fabrica de cheres-
tea Goetz din 1892 şi 1896, greva lucrătorilor brutari din 1893, cea a lucrătorilor
croitori din 1898 etc. 11
In pregătirea, conducerea şi susţinerea luptelor greviste un rol important au
jucat organizaţiile profesionale ale muncitorilor din Galaţi 12, care, in majoritate,

6. Arh. St, Galaţi, fond Primăria or. Galaţi, nr. 21/1897, f . 13.
7. Ancheta industrială din 1901-1902. VoI. 1. Industria mare, Bucureşti, 1904, p .
33-34.
8. Arh, istorică centrală, Bucureşti, fond Direcţia generală a statisticii, nr.
1590/1890, f. 25.
9. Din istoricul formării şi dezvoltării clasei muncitoare din Romdnia pînă la pri-
mul război mondial, p. 217.
10. Arh. St. Galaţi, fond Primăria or, Galaţi, nr. 110/1882 , f. 14, 16-17, 19, 27; 1-
dem, nr. 41/1887 (dosar nepaginat); Dezrobirea, 6 februarie 1888; Muncitorul,
11 februarie 1888; Lucrătorul, 25 octombrie şi 8 noiembrie 189-2; - M u nca, 30
august 1892 şi 4 iulie 1893; Lumea nouă, 1 aprilie şi 3 mai 1895; DR. C. STA-
VRIDI, Raport general asupra serviciului .sanitar şi stării igienei şi salUibri-
tăţii publice a oraşului Galaţi pe anul 1892, Galaţi, 1894, p.. 22.
11.' In legătură cu luptele greviste ale muncitorilor din Galaţi din a doua jumăta­
te a secolului al XIX-lea vezi: Arh, St. Galaţi, fond Primăria or.Galaţi,
nr. 110/1882 , f. 23 ; Vocea Covurluiului din 2, 6, 8 şi 13 februarie 1875; A. BA-
CALBAŞA, Greuele, Ploieşti, 1892, p. 27-28; 1. C. ATANASIU, Pagini din
istoria contemporană a Romdniei. 1881-1916, voI. 1, Mişcarea socialistă .
1881-1900, Bucureşti, 1932, p. 84 şi urm.; Din istoricul formării şi dezvoltării
clasei .muncitoare din Romdnia pînă la primul război mondial, p. 181; GH.
VILCU, Greva lucrătorilor de la fabrica de oherestea Goetz - Galaţi din
1892, în culegerea Din istoria luptelor greviste ale proletariC1itului diJn Romd·
nia, vol, III, Editura politică, Bucureşti, 1965, p. 7-22; E. MIHALY, 80 de
ani de la greva ceferiştilor gălăţeni din ianuarie-februarie 1888, în Viaţa
nouă din 30 ianuarie 1968. •
12. Aici ne referim doar la organizaţiile profesionale muncitoreşti sau ale altor ca-
tegorii de salariaţi şi nu şi la unele instituţii burgheze sau mic-burgheze cu
caracter filantropic, cum au fost Casa de bolnavi de la fabrica de cherestea
Goetz (Vezi Statutele Casei de bolnavi a Societăţii anonime pentru exploa-
tarea de păduri şi ferestraie cu vapori, mai înainte P. et C. Goetz et C-ie,
Galaţi, 1892), sau Societatea de binefacere "Umanitatea" a frizerilor şi sub-
chirurgilor (Vezi Statutele Societăţii de binefacere "Umanitatea" a frizerilor
şi subchirurgilor din Galaţi, Galaţi, 1897) etc.

171
CEEOL copyright 2016
CEEOL copyright 2016
s-au constituit fie în preajma grevelor, fie în timpul desfăşurării lor, sau ca o con-
secinţă directă a experienţei cîştigate în aceste lupte. In ult imul deceniu şi jumătate
al secolului al XIX-lea, aici au luat fiinţă 20 de astfel de organizaţii. 13 Dintre a-
cestea menţionăm societăţile "Tipograful" (1885) , "Infrăţirea muncitorilor" (1887) ,
"Cizmarul" (1888), sindicatele lucrătorilor zidari şi lemnari (1893), ale lucrătorilor
brutari (1893), ale lucrătorilor curelari şi cizmari (1894) şi ale vînzătorilor de ziare
(1895), societăţile branşelor (1896) şi măcelarilor (1897), sindicatul lucrătorilor croi -
tori (1898), societăţile "Infrăţirea" a vînz ătorilor de ziare (1899), a muncitorilor
docheri (1900) etc.
Trebuie precizat de la început că nu toate organizaţiile profesionale enume-
rate mai sus aveau un caracter de clasă bine definit. Astfel, din societăţile "Tipo-
graful", "Cizmarilor", cea a măcelarilor etc., alături de lucrători făceau parte şi
patronii. Tipografii, de exemplu, declară că societatea lor se compune din "toţi lu-
crătorii şi maşiniştii tipografi... care vor dovedi că posed acest titlu, patronii de
asemenea ateliere, precum şi diferite persoane particulare". 14 Statutele Societăţii
"Cizmarilor" arăta că "stnt admişi în societate ca membri activi toţi patronii şi lu-
crătorii ... " 15 Iar din societatea branşelor puteau face parte "comersanţi, indus-
triaşi, funcţionari de orice grade şi orice fel de autorităţi . .." 16 etc. etc.
In ceea ce priveşte scopul acestor organizaţii, ele nu depăşesc limitele unor
societăţi de ajutor mutual; statutele lor prevăzînd acordarea de ajutor în cazuri de
boală, moarte şi lipsă de lucru. 17
Unele dintre ele se caracterizau printr-o existenţă efemeră. Astfel, în martie
1893, muncitorii din port n ici nu înfiinţaseră bine o societate de ajutor reciproc şi
datorită faptului că vătafii s-au impus să fie aleşi în comitetul de conducere, ei au
renunţat la organizaţie. 18 In februarie 1895, la scurt timp după constituire, s-a
destramat şi asociaţia micilor meseriaşi, numită "Buchetul meseriilor creştine". 19 La
rîndul lor, organizaţiile cizmarilor, Societatea "Cizmarul" 20, Sindicatul lucrătorilor

13. Numărul acestor organizaţii a fost stabilit pe baza statutelor lor, precum ş i a
ştirilor referitoare la ele, publicate în presa co ntemp orană . In lucrarea lor ,
Organizaţiile profesionale muncitoreşti din România în perioada 1893-1899,
ION IACOŞ şi VASILE PETRIŞOR (loc. cit., p. 102) menţionează în Galaţi
14 organi zaţii profesionale. Ei însă au în vedere numai pe a celea ca re au
luat fiinţă sau care au existat în anii 1893-1899, pe cînd noi ne referim la
toate organizaţiile profesionale muncitoreşti constituite in perioada 1885-
1900, dintre ca re unele au a vut o v i a ţă efemeră , dispărînd în că inainte de
1893.
14. Statutele Societăţii "T ipogra ful" din Galaţi, Galaţi, 1885, p. 6 (art, 5).
15. Statutele Societăţii "Cizmarilor" pentru ajutor re ciproc din Galaţi, Gala ţi , 1896,
p . 5-6 (art. 11).
16. Statutele Societăţii branşelor din Galaţi, Galaţi, 1896, p, 4 (art, 6).
17. Statutele Societăţii "Tipograful" din Galaţi, p. 5-6 (art. 3); Statutele Societă­
ţii "Cizma ri:or" pentru ajutor reciproc din G a l a ţi, p. 4 (art. 7); Statutele So-
cietăţ ii branşelor din Galaţi, p. 3 (art. 2); Statutul SOcietăţii lucrătorilor m ă­
celari din Galaţi , Galaţi, 1897, p. 2; Statutele Societăţii fun cţionarilor "Co-
vurlui", Galaţi, 1898, p. 3 (art, 2) ; Statutele SOCietăţii funcţionarilor de bu nă
cred i n ţă, Galaţi , 1898, p. 3 (art. 2) etc.
18. Mun ca , 21 martie 1893; LAZAR MAGLAŞU şi NICOLAE DELEANU , Istoricul
mişcărilor muncitoreşti din por.turi, Bucureş ti , 1!J32, p. 47.
19. Lumea n o uă, 15 februarie 1895.
20. Vocea Covurluiului, 25 mai 1888.

172
CEEOL copyright 2016
CEEOL copyright 2016

curelari şi cizmari 21 şi Sociratea "Cizmarilor" pentru ajutor reciproc, 22 erau pu-

·m stabile; altminteri într-o perioadă de numai opt ani, 1888-1896, nu s-ar fi
creat succesiv trei organizaţii în branşa respectivă. -
Celelalte organizaţii profesionale ale muncitorilor din Galaţi, ca Societatea
"Infrăţirea muncitorilor", Sindicatul general al lucrătorilor zidari şi lemnari, cel al
lucrătorilor brutari şi al lucrătorilor şi lucrătoarelor cro itori etc., au avut un scop
mai bine definit, un caracter de clasă pronunţat şi conştient, un număr relativ mare
de membri, o existenţă mai stabilă, precum şi o activitate mai bogată, mai multilate-
rală.
Scopul acestora, precizat în statutele multora dintre ele, pe lîngă ajutorarea
membrilor lor în caz de boală, de moarte şi lipsă de lucru, era, "de a uni la un
loc pe toţi muncitorii ... spre a se îmbunătăţi soarta" 23 lor, de a contribui "la dez-
voltarea simţului de solidaritate şi de asociatiune pentru prosperitatea materială şi
morală a tuturor lucrătorilor în general" 24.
Caracterul de clasă al acestor organizaţii rezultă şi din compoziţia socială a
membrilor lor; în ele puteau intra numai muncitorii. "Membri pot fi toţi muncitorii
fără deosebire de naţionalitate şi religiune" se arată în statutele Societăţii "Infrăţi­
rea muncitorilor". 2;; In statutele Sindicatului general al lucrătorilor brutari se men-
ţionează că "poate fi membru al sindicatului orice lucrător brutar înscris în Clubul
muncitorilor din Galaţi, care primeşte statutele de faţă. Sindicatul nu face deosebi-
re de religie, naţionalitate, rasă sau sex. El proclamă, că toţi muncitorii sînt fraţi şi
au aceleaşi nevoi" 26. O formulare identică găsim şi În statutele Sindicatului general
al lucrătorilor zidari şi lemnari. 27 Patronii sau oamenii lor de încredere, şefii de a-
teliere, nu erau primiţi în organizaţiile profesionale ale muncitorimii gălătene. In
acest sens, statutele societăţii "înfrăţirea muncitorilor" sînt cît se poate de catego-
rice : "Sub nici un pretext un patron sau şef de atelier nu poate face parte din so-
cietate. In caz cînd un societar va deveni patron sau şef de atelier, el va pierde toa-
te drepturile. In caz cînd va redeveni lucrător - se arată în continuare - , el va
fi primit de drept în societate, bucurîndu-se de drepturile deja cîştigate ca lucră­
tor." 28
Aceste prevederi staturare privind calitatea membrilor organizaţiilor profe-
sionale demonstrează că la sfîrşitul secolului al XIX-lea, muncitorii erau conştienţi
de inconciliabilitatea intereselor dintre exploataţi şi exploatatori.
Statutele organizaţiilor profesionale muncitoreşti din Galaţi stabilesc atît
drepturile, cît şi îndatoririle membrilor lor. Astfel, statutele "înfrăţirii muncitori-
lor" prevăd următoarele drepturi pentru fiecare membru al societăţii: "a) de a lua

21. Lum ea nouă , 25 noiembrie 1894.

22. Statutele SOcietăţii "Cizmarilor" pentru ajutor reciproc din Galaţi.
23. Statutele Sindicatului general al lucrătorilor zidari şi lemnari din Galaţi, Ga-
laţi, 1893, p. 7 (art. 1); Vezi şi Statutele Sindicatului general al lucrătorilor
brutari din Galaţi, Galaţi , 1893, p. 3 (art, 1) etc.
24. Statutele Societăţii , .In fră ţ i rea muncitorilor", Galaţi, 1888, p. 5 (art, 2, pct. d).
25. Idern, p . 6 (art. 3).
26. Statutele Sindicatului general al lucrătorilor brutari din Galaţi , p. 3-4 (art.
2-3).
27. Statutele Si nd icatului general al lucrătorilor zidari şi lemnari din Galaţi, p.
7-8 (art. 2-3).
28. Statutele Societăţii "Infrăţirca muncitorilor", p. 6-7 . (art. 5).

173
CEEOL copyright 2016
CEEOL copyright 2016
parte la vot şi Ia discuţiune la toate adunările şi hotărîrile socieratn : b) de a ale-
ge comitetul şi de a fi ales în comitet; c) de a se bucura de drepturile care le dă
statutul de faţă" 29. In ceea ce priveşte îndatoririle membrilor societăţii, aceleaşi
statute arată că or ice membru este dator: "a lucra pentru propăşirea societăţii", "a
plăti regulat cotizaţia" şi "a lua parte regulat la toate întrunirile" . 30 Statutele Sin-
d icatului general al lucrătorilor zidari şi lemnari, precum şi cele ale Sindicatului ge-
neral al lucrătorilor brutari precizează că "Membrii sînt datori a lucra pentru pro-
păşirea sindicatului clasei muncitoare şi a partidului social-democrat din Rornânia'v".
Nerespectarea îndatoririlor prevăzute atrăgea după sine sancţiuni din partea orga-
nizaţiilor respective. Aşa de exemplu, în statutele celor două sindicate menţionate
mai sus se arată că: "Orice membru s-ar dovedi că lucrează contra sindicatului, con-
tra clubului sau este duşman clasei muncitoare, se va exclude din sindicat .. . "32
Statutele asociaţiilor profesionale ale munc itorilor din Galaţi de la sfîrşitul
secolului al XIX-lea, reglementează şi raportul lor cu Partidul social-democrat al
muncitorilor din România, respectiv organizaţia gălăteană a acestuia - Clubul mun-
citorilor de aici. în genere, aceste organizaţii se declară afiliate la P.S.D.M.R. şi re-
cunosc "dreptul de privighere şi de control" al Comitetului executiv al Clubului
muncitorilor din localitate. 33
Organizaţiile profesionale din Galaţi, membrii lor , au activat în condiţi i gre-
le, trebuind să înfrunte piedicile şi şicanele conducerilor unor intreprinderi, repre-
siunile luate de către organele locale ale aparatului de stat burghezo-moşieresc etc.
De multe ori, apartenenţa muncitorilor Ia o organizaţie profesională constituie mo-
tiv pentru amendarea sau concedierea lor. Astfel, atunci cînd conducerea atelierelor
C.F.R. aflase că mai mulţi munc itori s-au înscris în societatea "înfrăţirea muncito-
rilor" a amendat pe unii, pe alţii i-a dat afară, iar cîţiva au fost chiar bătuţi de
Vintil ă Stăncescu, subşeful atelierelor. Conducătorii acestei organizaţii, G. N. Darie,
Pîrvu Niculescu, Şt. Tatovici şi alţii, au fost daţi în judecată sau arestaţi şi închişi
pentru activitatea lor . 34 Cu toate acestea, organizaţiile profesionale din Galaţi, cel
puţin unele dintre ele, au cunoscut o dezvoltare ascendentă, avînd un mare număr
de membri. Societatea "înfrăţirea muncitorilor", în anul 1893 număra peste 300 de
membri 35, Sindicatul general al lucrătorilor brutari, în momentul constituirii lui,
cuprindea 93 de membri din totalul de 110-120 de muncitori brutari, cîţi erau în
Galaţi 36, iar Sindicatul general al lucrătorilor şi lucrătoarelor croitori, de la început,
avea aproape 70 de membri. 37 "La un moment dat - aminteşte unul din conducă­
torii de atunci şi trădătorii de mai tîrziu al Clubului muncitorilor din localitate, ge-

29. Idem, p . 7 (art. 10).

30. Ibidem, (art. 7).
31. Statutel e Sindicatului general al lucrătorilor zidari şi lemnari din Galaţi, p.
13-14 (art. 21) ; Statutele Sindicatului ge ne r al al lucrătorilor brutari din Ga-
laţi, p. 9 (art. 21).
32. Idem, p . 14 (art. 22) ; respectiv p . 9 (art. 22).
33. Idem, p. 11 (art. 15) respectiv p . 7 (art. 15); Statutele Clubului muncitorilor din
Galaţi ş i ale Societăţii de ajutor mutual " I n fră ţire a mu ncitorilor", Galaţi,
1B93, p. 43 (art. 27) etc,
34. Muncitorul, 11 februarie 1BBB ; Lumea nouă, 14 aprilie 1B95; I. C . ATANASIU,
op. cit., p. 202-207.
35. Mu nca, 21 martie 1893.
36. Idem, 4 iulie 1893.
37. Lumea nouă, 27 august 1898.

174
CEEOL copyright 2016
CEEOL copyright 2016
nerosul I. C. Atanasiu - membrii Clubului muncitorilor şi ai asociatiunilor şi bres-
lelor afiliate, regulat Înscrişi, atinsese impunătoarea cifră de două mii" 38. Dacă a-
vem În vedere că aproape fiecare al treilea muncitor gălăţean făcea parte din orga-
nizaţiile muncitoreşti (În perioada respectivă, aşa cum am arătat şi mai sus, aici e-
rau 7.235 de muncitori), putem afirma fără exagerare, că mişcarea muncitorească
şi socialistă din Galaţi, de la sfîrşitul secolului al XIX-lea, era o mişcare de masă.
Faptul că aceste organizaţii profesionale erau puternice, bine ancorate în
rîndurile muncitorilor, a determinat ca unele dintre ele, cum au fost "înfrăţi­
rea muncitorilor", Societatea muncitorilor docheri, cea a muncitorilor cărăuşi şi
c ăruţaşi şi altele, să supravieţuiască şi după dezorganizarea vrernelnică a P.S.D.M.R.
(1899) şi să reziste în faţa măsurilor reacţionare antimuncitoreşri, adoptate în ulti-
mii ani ai secolului al XIX-lea, de către autorităţile burghezo-rnoşiereşti.P"
Organizaţiile profesionale au desfăşurat o activitate intensă şi multilaterală:
apărau interesele profesionale ale muncitorilor, de multe ori conduceau sau spri-
jineau luptele lor greviste, făceau educaţie ideologică-politică membrilor lor etc .
Astfel, la începutul anului 1888, "înfrăţirea muncitorilor" a susţinut revendi-
cările muncitorilor ceferişti privind curmarea amenzilor, Îmbunătăţirea condiţiilor
de muncă etc. Dar în momentul În care un muncitor, membru În conducerea orga-
nizaţiei, a fost concediat, sub conducerea "înfrăţirii muncitorilor" s-a declarat gre-
vă. In faţa acestei situaţii, conducerea atelierelor a promis satisfacerea revendicărilor
economice, dar muncitorii n-au mai acceptat, continuînd lupta pînă la reprimirea
conducătorului lor concediat. în felul acesta, pe prim plan revenise apărarea orga-
nizaţiei muncitoreşti şi a conducătorului ei, ceea ce imprimă un caracter politic gre-
vei. 40 .

La rîndul lor, sindicatele lucrătorilor brutari (înfiinţate În preajma grevei

brutarilor din iulie 1893 şi pentru conducerea ei) şi cele ale lucrătorilor croitori (con-
st ituite chiar În timpul grevei croitorilor salariaţi, d in august 1898) au susţinut re-
vend icările privind obţinerea, respectiv respe ctarea repausului duminical, reducerea
zilei de lucru la 11 ore, ridicarea salariilor, îmbunătăţirea condiţiilor de lucru etc. 41
Organizaţiile profesionale muncitoreşti din Galaţi Însă nu s-au limitat doar
la revendicări economice-profesionale pure, ci au antrenat pe membrii lor şi la viaţa
politică a oraşului. De exemplu, În 1888, cu ocazia alegerilor generale parlamenta-
re, după căderea guvernului liberal prezidat de L C. Brătianu, din partea asociaţiei
"înfrăţirea muncitorilor" au candidat, printre primii din ţară, şi unii conducători
ai ei, pentru colegiile Camerei. Bineînţeles, că în condiţiile terorii, candidaţii orga-
nizaţiei muncitoreşti găl ăţene n-au reuşit să pătrundă În parlamentul ţării. 42 Iar În

38. 1. C . ATANASIU, op. cit., p. 81.

39. DOCUIlMmte din mişea,rea muncitorească. 1872-1916. p. 334; ION IACOŞ şi VA-
SILE PETRIŞOR, Organizaţii profesionale muncitoreşti din România din pe-
rioada 1893-1899, loc . cit., p . 119; N. G. MUNTEANU, Organizaţii profesio-
nale de ciasă ale muncitorilor din România în a doua jumătate a veacului
al XI X-lea, loc. cit., p , 28 j Idem, Mişcarea sindicală din România pînă la
primul război mondial, lo c . cit., p. 105-106.
40. N . G. MUNTEANU, Organizaţii profesionale de clasă ale muncitorilor din Ro-
mânia în a doua jumătate a veacullti al XIX-lea, lo c. cit., p. 19; E. MIHALY,
art. ş i loc. cit.
41. Munca, 4, Il, 18 şi 25 iulie 1893; Lumea nouă din 9, 22, 23, 25, 29 august şi 3,
8, 10 septembrie 1898; I. C. ATANASIU, op . cit., p , 81-84, 88-90.
42. I. C. ATANASIU, op. cit., p. 77.

175
CEEOL copyright 2016
CEEOL copyright 2016

iulie 1896, tOt "înfrăţirea muncitorilor" a ţinut trei înt r unir i, în care, printre proble-
mele dczb ătute figura şi votul obştesc. 43
Organizaţiile profesionale muncitoreşti de la Galaţi aveau şi organe de presă
proprii. Spre exemplu, pe la m ijlocul lunii aprilie 1888, societa tea " î n fră ţ i rea mun-
citorilor" scoate un ziar, "Frăţia - gazeta partidei muncitorilor" 4\ care a avut
un rol Însemnat În răspîndirea ideilor socialist-ştiinţifice printre muncitorii din Ga-
laţi, contribuind la unirea, organizarea şi ridicarea conştiinţei lor de clasă. " î n fră­
ţirea muncitorilor " afară de " Frăţ i a ", ulterior, a mai scos şi alte publi caţ ii . Dintre
acestea menţionăm "Calendarul muncitorului pe anul 1891 " , prima publicaţie de a-
cest gen din ţara noastră, care s-a tipărit În mare tiraj şi a fost trimis sp re d ifu zare
tuturor organizaţiilor muncitoreşti din România 45.
O altă publ icaţie, "Viaţa muncitorului" (martie-aprilie 1900) , " a avut ca
scop propagarea foloaselor organizaţiei economice Între muncitorii d in port" 46 ş i era
legată de organizaţiile profesionale ale docherilor, c ărutaşilor şi c ărăuşilor. Deşi de
scurtă durată, au apărut doar cîteva numere, această gazetă este importantă pentru
că apăra ş i propaga necesitatea organizării muncitorilor Într-un moment greu, cînd
de pe urma dezorganizării vremelnice a P.S.D.M.R. şi a intensificării terori i burghe-
zo-rnoşiereşti, multe organizaţii muncitoreşti, politice şi profesionale, s-au destrămat.
Se prea poate că supra vieţuirea unor asociaţii profesionale ale muncitorilor din pon
(Societatea muncitorilor docheri şi Societatea muncitorilor cărăuşi şi c ărutaşi) se dato-
reşte, Între altele, şi acestei gazete.
Organizaţiile profesionale din Galaţi, avînd sediul în clădirea Clubului mun-
citorilor, mobilizau membrii lor la conferinţele săptămînale ţinute aic i 47. De aseme-
nea, ele (tot Împreună cu Clubul muncitorilor) dispuneau de o b ibliotecă bogată cu
numeroase cărţi, broşuri, re viste şi ziare, necesare educării politice, culturale ş i pro-
fes ionale al membrilor lor 48.
Am prezentat pe scurt unele aspecte privind acti vitatea organizaţiilor profe-
sionale muncitoreşti din Galaţi de la sfîrşitul secolului al XIX-lea. Analizînd aceas-
tă activitate, a vînd în vedere scopul pe care ş i-I propuneau, numărul mare al mem-
brilor lor, caracterul de clasă conştient, precum şi denumirea multora d intre ele,
ajungem la concluzia că, cel putin o parte Însemnată dintre ac estea, erau organi-
zaţii sindicale muncitoreşti, care, Încadrate printre similarele lor d in celelalte oraşe
şi centre muncitoreşti ale ţării, au constituit acea mişcare sindicală, pe care s-au Înte-
meiat sindicatele de la Începutul secolului al XX~lea.

43. Lu mea nouă , 1 august 1896.

44. Muncitorul , 21 aprilie 1888; L. M AGLAŞU ş i N. DE LEANU, op, cit ., p. 43 ;
Presa muncitorească ş i socialistă din România, voI. I (1865-1000), partea I
(1865-1889), Editura politică, Bucureşti, 1964, p. 544-549 ; E. MIHALY" ş i S .
MIHALY, 80 de ani de la apariţia primei gazete muncitoreşti din Galaţi,
Frăţia. în Viaţa nouă , 18 aprilie 1968.
45. Munca, 6 octombrie 1891; E. MIHALY, O contribuţie va l o roas ă la istoria plLbli-
cisti cii rev oluţionare din ţara noastră, în Viaţa nouă . 8 aprilie 1965.
46. J.u rnea nouă, 2 april ie 1900; Calendarul muncii pe 1!107, Bu cure şti, 1!)l16. p. 13.
47. Mun ca. 15 şi 22 martie 1892; I. C. ATANASIU, op. cit ., p. 81 ; C. TITEL-PE-
TRESCU, S ocialismul in România. 1835 - 6 septembrie 1!140, Bu c ur e ş ti , f. a .,
p . 1l9.
48. Munca , 19 ianuarie 1892; L u c răt o r u l, 18 oc tom b r ie 1892 ; 1. C. AT A NAS I U, op.
cit., p. 81 ; L. MAGLAŞU ş i N . DE LEANU, op. cit ., p. 37.

176
CEEOL copyright 2016
CEEOL copyright 2016

ORGANISATIONS PROFESIONNELLES DES TRAVAILLEURS

DE GALATZ A LA FIN DU XIX-EME SItCLE

- Resume-
S'appuyant sur quelques materiels ined its concernant surtout la situation et
Ia lutte des travailleurs de Galatz pendant des dernieres decennies du Xl Xseme
siecle, sur les statuts des organisations professionnelles ouvrieres de cette epoque,
sur les informations qui s'y rapportent et qu'on retrouve dans la presse de ce temps
ainsi que sur Ies travaux de specialite parus alers ou ces dernieres annees, les auteurs
font l'analyse du processus d'organisation professionnelle des travailleurs du Galatz
a Ia fin du XIX-eme siecle.
an y precise que ce processus a, en general, les mârnes caracteristiques que
ceux des autres villes et centres ouvriers du pays . Si toutefois des particularites s'en
font signaler celles-ci, il faut bien le preciser, ne concernaient pas le contenu du
processus rnais son developpement dans le temps et, par consequent, l'existence pa-
rallele d'organisations professionnelles dont quelques unes n'avaient pas encore un
caractere de classe, avec des syndicats ouvriers. Analysant l'activite des organisa-
tions professionnelles ouvrieres pendant ce temps, le but qu' elles se proposaient, le
grand nombre des membres de certaines d'entre elIes, le caractere de classe conscient
ainsi que l'appellation de beaucoup d'entre elIes, les auteurs arrivent a la conclusion
qu'au moins une partie de ces organisations etaient des syndicats ouvriers qui, avec
les organisations semblables des autres villes et centres ouvriers du pays , om COl1stÎ-
tue Ia base du mouvement syndical de Roumanie, au debut du XX-eme siecle.

12 - Danvblvs

CEEOL copyright 2016