ANALIZA PERFORMANȚEI ȘI A RISCULUI

ÎN DOMENIUL ASIGURĂRILOR
 1. Scurtă introducere în
domeniul asigurărilor

ASIGURAREA - este un mijloc de protecție împotriva pierderilor financiare.

Este o modalitate de gestionare a riscurilor, utilizată în principal pentru a se proteja împotriva
riscului unei pierderi contingente sau incerte. Este definită ca fiind operațiunea financiară ce
decurge dintr-un contract de asigurare sau dintr-o obligație prevăzută de lege, prin care
asigurătorul se obligă ca în schimbul unei sume de bani, numită prima, încasată periodic, să
despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar putea suferi în urma unor
întâmplări independente de voința lui. Asigurarea se manifestă ca ramură prestatoare de
servicii, în momentul în care o societate comercială de asigurare, în schimbul primelor
încasate de la persoanele fizice sau juridice, oferă acestora un serviciu și anume obligația de a
prelua asupra sa efectele negative ale producerii unui anumit eveniment sau complex de
evenimente.

FUNCȚIILE ASIGURĂRILOR

1. funcția de repartiție - se manifestă în primul rând prin procesul de formare a

fondului de asigurare pe seama primei suportate de persoanele fizice și juridice;
2. funcția de control - urmărește modul în care se încasează primele de asigurare
și alte venituri ale societății de asigurare, cum se efectuează plățile cu titlu de
indemnizație de asigurare, cheltuielile de prevenire a riscurilor, etc.

2
 CONDIȚIILE CONTRACTUALE

1. producerea evenimentului pentru care se încheie asigurarea, să fie posibilă,

deoarece dacă un anumit bun nu este amenințat de niciun fel de risc, asigurarea acestuia
nu devine necesară;
2. evenimentul trebuie să aibă caracter întâmplător;
3. acțiunea evenimentului trebuie să fie înregistrată în evidența statistică;
4. producerea evenimentului să nu depindă de voința asiguratului sau beneficiarului
asigurării.

CLASIFICAREA ASIGURĂRILOR

1. După domeniul la care se referă

• Asigurările de bunuri - au ca obiect diferite valori materiale aparținând
unor persoane fizice sau juridice, care pot fi supuse acțiunii unor fenomene naturale sau
a accidentelor;

• Asigurările de persoane - au ca obiect persoana fizică în sine, ele

încheindu-se pentru diminuare consecințelor negative cauzate de calamități naturale,
accidente sau boli;

• Asigurările de răspundere civilă - asigurătorul își asumă obligația de a

plăti despăgubirea pentru prejudiciul adus de asigurat unor terțe persoane.
2. După obiectul de activitate:

• asigurări de viață;

• asigurări de persoane;

• asigurări de autovehicule;

3
 • asigurări maritime și de transport;

• asigurări de aviație;

• asigurări de incendiu și alte pagube de bunuri;

• asigurări de raspundere civilă.

3. După forma juridică de realizare:
• asigurări obligatorii;
• asigurări facultative.

4
 2. Indicatori specifici activităţii de asigurare-
reasigurare
Entitățile economice ce oferă spre vânzare numeroase produse de asigurare, numite generic
asiguratori, prezintă ca principal obiectiv crearea de profit din activitatea economică pe care o
desfășoară. Gestiunea financiară a tuturor entităților economice, ar putea fi definită ca un
ansamblu de activități aferentă constituirea, sporirea sau micșorarea fondurilor societății
comerciale și utilizarea eficientă a acestora, de obținere, repartizare și folosire a rezultatelor
financiare. În mod cert gestiunea financiară a societăților comerciale cuprinde totalitatea
relațiilor financiare la care aceasta participă, fie prin constituirea și folosirea fondurilor de
asigurare, sau prin legătura cu realizarea, repartizarea și utilizarea tuturor rezultatelor financiare.
Adaptarea mecanismelor de gestionare a portofoliului de asigurare și evidențiere a acesteia
în contabilitatea de gestiune a suferit o serie de modificări asupra indicatorilor de eficiență.
Studiile și lucrările de specialitate realizate până în prezent au luat în calcul numai veniturile din
încasări de prime de asigurare și cheltuielile privind plățile cu indemnizațiile de despăgubire și
sume asigurate, fiind singurii indicatori de referință evidențiați în contabilitate. Aferenți acestor
indicatori, personalul din societățile de asigurare ce calculau eficența activității de asigurare, mai
introduceau indicatorii statici pentru a prezuma obligațiile viitoare.
1.Primele brute subscrise- reprezintă primele încasate, precum și de încasat,
aferente contractelor de asigurare, și contractelor de reasigurare, care intră în vigoare începând
cu perioada de referință, înainte de a avea loc deducerea oricăror sume din acestea.
2.Primele brute subscrise potrivit contractelor de asigurări- fără a se
deduce cuantumul primei subscrise a fi cedate în reasigurare.
3.Primele brute primite în reasigurare, conform contractelor de
reasigurare- fără a deduce partea din primele reprezentând retrocedările subscrise.
4.Veniturile din plasamente- reprezintă veniturile din participări la societăți unde
se regăsesc interesele de participare, venituri aferente altor plasamente(respectiv terenuri și
construcții), venituri din diminuarea ori anularea provizioanelor cu plasamente, și venitul net ce
rezultă din realizarea plasamentelor.
5.Venituri și cheltuieli extraordinare- reprezintă veniturile și cheltuielile ce nu
provin din activitatea curentă și constantă a societății.
6.Cheltuieli de exploatare- sunt reprezentate de cheltuielile aferente daunelor și
prestațiilor, rezervelor tehnice, cheltuieli aferente comisioanelor din reasigurare etc.

5
 7.Cheltuieli de achiziție- cuprind cheltuielile ocazionate de încheierea contractelor
de asigurare.
8.Cheltuieli de administrare- sunt reprezentate de cheltuielile pentru încasarea
primelor, administrarea portofoliului, cheltuieli de gestionare a participării societății la beneficii
și risturnuri.
9.Cheltuieli cu plasamentele- sunt cheltuielile de gestionare a plasamentelor
inclusivtoate cheltuielile aferente dobânzilor, cheltuieli cu construirea provizioanelor pentru
plasamente.
10.Cheltuieli cu daunele- daunele plătite aferente exercițiului, majorate cu rezerva
de daune și micșorată cu rezerva de daune corespunzătoare exercițiului anterior.
11.Obligațiuni și alte titluri cu venit fix
12.Depozitele la instituțiile de credit
13.Capitalul subscris
14.Datoriile subordonate- datorii reprezentate sau nu printr-un titlu, care în caz de
lichidare ori faliment ar putea fi exercitate numai după ce toate drepturile celorlalți creditori au
fost îndeplinite.
2.1 Conceptul şi indicatorii eficienţei economice în asigurări
Eficienţa economică a asigurărilor exprimă raportul dintre efectul obţinut şi efortul
depus pentru această activitate, dintre rezultatele optime obţinute şi cheltuielile determinate
de refacerea bunurilor distruse şi de plata bunurilor asigurate. Efortul necesar desfăşurării
activităţii de asigurare este depus atât de către asiguraţi, care plătesc primele de asigurare,
cât şi de asigurator, care încheie asigurări de diferite tipuri.
Ca scop şi rezultat al asigurărilor, eficienţa activităţii de asigurare trebuie privită atât
din punct de vedere al asiguratorului, cât şi al asiguratului. Privită din prisma asiguratorului,
activitatea de asigurare este cu atât mai eficientă cu cât cheltuielile efectuate cu plata
îndemnizaţiilor (sumele asigurate şi despăgubiri plătite) precum şi cele legate de formarea şi
gestionarea fondului de asigurare sunt mai reduse.
Atunci când se analizează eficienţa activităţii de asigurare, trebue să se ţină seama în
deosebi de caracterul aleatoriu al fenomenelor generatoare de pagube. Din acest motiv
pentru o analiză cât mai pertinentă a eficienţei asigurărilor, trebuie luată în calcul o perioadă
de timp cât mai îndelungată (peste 5 ani).
Din perspectiva asiguratului, eficienţa asigurărilor este cu atât mai mare cu cât
despăgubirile primite la producerea riscului asigurat sunt mai mari, iar primele de asigurare
sunt mai mici. Astfel, cu cât timpul scurs de la intrarea în vigoare a contractului de asigurare
6
şi până la plata despăgubirii este mai scurt, cu atât activitatea de asigurare este mai eficientă.
De asemenea, eficienţa asigurărilor se poate aprecia şi prin rezultatul raportului dintre
cuantumul pagubelor totale şi volumul despăgubirilor totale încasate de către asiguraţi.
Totodată, extinderea cât mai mult a activităţilor de asigurare, precum şi cuprinderea a
cât mai multe persoane şi bunuri în asigurări constitue o premisă a obţinerii unei eficienţe
ridicate.
Aprecierea activităţii de asigurare implică utilizarea anumitor indicatori de eficienţă
care să reflecte atât rezultatele obţinute de asiguratori, cât şi avantajele din punctul de
vedere a asiguratului.
1. Rata daunei reprezintă raportul dintre părțile de despăgubiri și încasările din
primele de asigurare exprimat în procente. Exprimă nivelul plăților efective cu despăgubiri
comparative cu nivelul veniturilor din primele de asigurare. Acest indicator se calculează pentru
fiecare fel de asigurare, cât și pentru principalele categorii de asigurări, utilizându-se formula:
Dp
Rd= ∗100
P
Unde:
Rd- reprezintă rata daunei;
Dp-totalul plăților de despăgubiri și sume asigurate
P-totalul încasarilor aferente primelor de asigurare.
Această rată se exprimă în procente, cu posibilitatea de a fi mai mică, egală ori mai mare
de sută la sută. Pe măsură ce nivelul ratei, exprimat în puncte procentuale este mai mic, cu atât
situația fianciară a societății de asigurare este mai pozitivă. Având în vedere că după ce planul de
conturi a fost adaptat la standardele Uniunii Europene, din evidențele contabile se identifică cu
ușurință rezervele de daună și rezervele de prime, considerăm că formula clasică de calcul a
rentabilității ar putea suferi următoarea modificare:
Dp+ Rezd
Rd= ∗100
Ps
Unde:
Rezd- repezintă rezerva de daună;
Ps- reprezintă primele de asigurare subscrise echivalente cu suma dintre primele încasate și
rezervele din prime.
Există o doză de subiectivism în relaţia dată ce derivă din faptul că nu toate primele subscrise
vor fi încasate iar rezerva de prime nu va fi eliberată doar prin încasare, va exista o cotă
procentuală ce se va elibera prin rezilierea contractelor la neplata asigurării.
2. Gradul de cuprindere în asigurare. Se stabilește prin raportarea volumului sau
numărului de obiecte asigurate la numărul sau volumul total al lucrurilor de aceeași natură
7
asigurabile aplicând formula:
n
Gc= ∗100
N
Unde:
Gc- reprezintă gradul de cuprindere în asigurare;
n- numărul bunurilor (persoanelor) asigurate;
N- numarul bunurilor (persoanelor) asigurabile.
În consecință, acest indicator relevă gradul de dezvoltare al fiecărei forme de asigurare,
indicând totodată efortul asiguratorului pentru extinderea unei forme de asigurare, și rezervele de
creștere existente. Pe măsură ce nivelul indicatorului este mai apropiat de 100, cu atât forma de
asigurare respectivăeste mai dezvoltată. Rata asigurării majorată reflectă poziția de supremație
pe care asiguratorul o deține pe piața asigurării pentru produsul respectiv. Indicatorul reflectă,
după caz, raportul, mai mult sau mai puțin favorabil, între primele încasate și despăgubirile
plătite.
Relevanța acestui indicator este dată de aprecierea calității activității desfășurate pe
ansamblul societății de asigurare, precum și la nivelul verigilor organizatorice teritoriale.
3. Rata fizică a daunei. Există o asemănare între acest indicator și rata daunei, însă
aici mărimele ce se raportează se exprimă în unități naturale, fiind un indicator cantitativ. Acesta
indică ponderea bunurilor despăgubite din totalul bunurilor asigurate. Pe măsură ce nivelul
acestui indicator este mai mic, cu atât crește eficiența activității societății de asigurare. Rata
fizică a daunei se stabilește aplicând relația:
nr . B . dp
Rfd= ∗100
nr . B . asig
Unde:
Rfd-este Rata fizică a daunei;
Nr.B.dp.- reprezintă numărul bunurilor despăgubite;
Nr.B.asig- reprezintă numărul bunurilor asigurate.
Pe măsură ce dispersia bunurilor și a tuturor persoanelor asigurate prezintă o pondere
ridicată în teritoriu, pe atât eficiența liniei de asigurare este în creștere, și totodată probabilitatea
ca același risc să afecteze un număr mai mare de asigurați se diminuează.
Prezentăm mai jos un exemplu de calcul, cu doua linii de asigurare, clădiri şi CASCO:

8
Nr. DESCRIERE INDICATORI Total
Crt. CS 10 Clădiri CASCO

9
X Număr bunuri asigurabile (x) 237.795 94.795 143.000
Y Număr contracte de asigurare 2500 1.100 1.400
încheiate (y)
K Cheltuieli cu administrarea 210.000.000 x x
dezvoltarea (k)

A Prime de asigurare subscrise (a) 11.807.049.356 1.097.304.689 10.709.744.667

B Prime de asigurare încasate (b) 6.477.235.353 500.000.000 5.977.235.353
C Rezerva de prime (c) 5.329.814.003 597.304.689 4.732.509.314
D Despăgubiri Plătite (d) 3.591.553.220 571.201.651 3.020.351.569
E Rezerva de daune (e) 3.504.858.000 153.458.000 3.351.400.000
F Nr dosare daune avizate (f) 154 4 150
F1 Număr de dosare plătite (f1) 140 3 140
F2 Număr de dosare in lucru (f2) 14 1 10

G Rezerva de daune neavizate (g) număr luni 3.019.415.213 707.972.397

ramase
1. Rata daunei (d+e)/(b+c)*100 63% 66% 59%
1a Rata daunei estimată 204% 341% 66%
(d+e+g)/(b+c)*100
2. Rata fizică a daunei (f/y) 6,16% 0,36% 10,71%
3. Gradul de cuprindere în asigurare 1,05% 1,16% 0,98%
(y/x*100)
Despăgubirea medie per dosar daune
4. plătit 143.532.864 241.553.217 45.512.511
(d/f1)
Despag. medie per dosar daune
4a. avizat (d+e)/f 111.821.628 181.164.913 42.478.344

Exemplu de calcul:
1. O sucursală a societăți de asigurare ASIROM S.A a înregistrat la sfârșitul
anului 2018 următoarele rezultate:

Nr. Prime de Despăgubiri

Explicație
crt. asigurare plătite (EUR)
încasate
(EUR)
Asigurări
1.
obligatorii 20.000 14.000

10
 Asigurări
2.
facultative 110.000 70.000

Să se calculeze rata daunei pe tipuri de asigurări și pe total:

4. Rata venitului net se calculează raportând diferența între veniturile și cheltuielile

înregistrate de societate într-o perioadă de timp, de regulă un an, la totalul veniturilor. Acest
indicator se calculează aplicând relația:
P−C
Rvn= ∗100
C

Unde:
Rvn- este rata venitului net;
P- totalul încasărilor din prime și alte venituri;
C-cheltuieli totale efectuate de asigurator.
Rata venitului net reflectă procentual cât va rămâne în beneficiul asiguratorului din aceste
100 de unități valorice din totalul primelor de asigurare încasate. Rata venitului net se calculează
anual, precum și la alte unități economice, însă având în vedere specificul activității de asigurare,
ca de exemplu probabilitatea de ivire a riscurilor este destul de diferită și că primele de asigurare
sunt uneori stabilite pe o perioadă de mai mulți ani. Prin armonizarea legislației în asigurări la
normele Europene, indicatorul se modifică prin luarea în calcul a rezervelor de prime și de
daune.
Rezultatul acestui indicator este mult mai concret datorită faptului că de la 01.01.2003,
societatea este obligată să țină o evidențăseparată pentru fiecare contract încheiat în fiecare an, ce
pot fi urmărite în evoluția lor. În acest mod se poate realiza calculul venitului net mult mai
aproape de realitate, comparativ cu calculul anual.
Ca și formulă de calcul putem aplica:
( Vps+ Ave+Vp )−(Cd+ Crz+Chadm)
Rvn= ∗100
Cd+Crz +Chadm

11
Vps- reprezintă venituri din prime subscrise;
Ave- alte venituri din exploatare;
Vp- reprezintă veniturile din plasamente;
Cd- reprezintă cheltuielile cu despăgubirile;
Crz- cheltuieli cu rezervele;
Chadm- reprezintă cheltuieli de administrare.
5. Productivitatea muncii unui angajat din asigurări se determină ca raport între
încasările totale din primele de asigurare pe o anumită perioadă de timp, și numărul personalului
angrenat în cumpărarea asigurărilor, determinate conform relației:
P
Wa=
Npa
Unde:
Wa- reprezintă productivitatea muncii în domeniul asigurărilor;
P-reprezintă totalul primelor de asigurare precum și al altor venituri încasate;
Npa- este numărul personalului angrenat în achiziționarea acestor asigurări.
Indicatorul prezintă diferite influențe în raport cu volumul de prime încasate, însă nu
putem face abstracție de dispersia contractelor de asigurare existente în teritoriu. Pentru început
decizia managerială poate impune dezvoltarea relațiilor de asigurare cu diverse persoane
juridice, asigurați țintă, ce prin valoarea bunurilor asigurate conferă o eficiență sporită, atât in
activitatile economice, cat si ale salariatilor. Dezvoltarea diverselor relatii de asigurare cu
persoanele fizice, va reduce productivitatea muncii pe un termen scut, insa va crea noi orizonturi
de lucru si va conferi stabilitatea pe termen lung.
6. Suma asigurata medie repezinta unul dintre indicatorii utilizati in aprecierea
asigurarilor de viata. Pentru un asigurator este efficient ca agentii de asigurare sa depune efeor
pentru a incheia contracte la asigurarile de viata, la sume cat mai mari. Acest indicator poate fi
determinat pe baza relatiei:
Sa
Sam=
Nc
Unde:
Sam- este suma asigurata medie;
Sa- reprezinta totalul sumelor asigurate;
Nc- este numarul total de contracte de asigurare incheiate.
Suma asigurata medie poate fi calculate pentru intregul stoc de asigurari, pe o anumita
perioada de timp, sau la un moment dat.

Exemplu de calcul:

12
 2. O societate de asigurări și reasigurări prezintă următoarele rezultate la sfârșitul anului:
• Număr de contracte încheiate (Nc) = 780.000
• Prime de asigurare încasate (P) = 127.000.000 lei
• Despăgubiri plătite (C) = 11.400.000 lei
• Suma asigurată total (Sa) = 4.200.000.000 lei
• Număr salariați (L) = 1.800
• Alte cheltuieli efectuate (C) = 7% x totalul veniturilor realizate
Să se determine:

7. Costul relativ al activității de asigurare se calculează ca un raport între totalul

cheltuielilor cu plățile de sume asigurate, expertize și cheltuieli de administrare legate de
desfășurarea normală a activității de asigurare și totalul încasărilor realizate din prime de
asigurare, dobânzi și comisioane. Prin compararea acestui indicator cu rata daunei reies
posibilitățile de diminuare a cheltuielilor generale și a cheltuielilor comune. Acest indicator se
poate determina pe tipuri de asigurări, folosind ca relație de calcul:
C
Ca= ∗100
P
Unde:
Ca- este costul relatival activităților de asigurare;
C- reprezintă cheltuielile totale desfășurate de asigurator;
P- reprezintă numărul total de încasări aferente primelor de asigurare, dobânzi și
comisioane.
Costul relatival activității de asigurare arată în procente raportul aferent cheltuielilor de
asigurare și primele de asigurare. În mod evident nivelul indicatorului este subunitar, în caz
contrar firma va prezenta o situație financiară deficitară. În majoritatea cazurilor Ca> Rd pentru
că și C>Dp. Cei doi indicatori, Rata daunei și Costul relatival activității de asigurare se
determină atât pentru fiecare an, cât și pentru toată perioada de referință.
8. Cheltuieli la 1 leu venit. Efectul raportat la efort, se poate calcula raportând
diferența aferentă totalului cheltuielilor și totalul indemnizațiilor de despăgubire și sume
asigurate plătite de asigurator, pe întreg parcursul unui an, la diferența între totalul veniturilor și

13
totalul cheltuielilor. Relația de calcul cu ajutorul căreia se poate determina acest indicator este:
C−Dp
C/1 leu (uv)/vn=
P−C
Unde:
C- reprezintă totalul cheltuielilor de asigurare;
Dp- totalul depăgubirilor (sumelor asigurate) plătite;
P- reprezintă totalul primelor de asigurare și al altor venituri încasate.
Indicatorul se poate calcula pentru 1 leu venit ori în raport cu oricare altă unitate valutară.
Tendința de minim a prezentului indicator exprimă o situație financiară benefică pentru
asigurator. Calitatea activității desfășurate de către o societate de asigurare și volumul acesteia,
precum și a subunităților acesteia pot fi aprobate și pe baza unor alți indicatori, dintre care
amintim: numărul mediu de asigurări contractate de un agent, suma medie asigurată, prima de
asigurare medie aferentă unui contract, precum și productivitatea muncii în activitatea de
asigurare.
9. Numarul mediu de aigurari contractate de catre un angajat se poate calcula
pentru asigurarile facultative si reprezinta raportul intre totalul numarului de asigurari
facultative, pe diverse categorii (bunuri, personae, raspundere civila), ocntractate intr-o anumita
perioada de timp (luna, trimestru, an) si numarul organelor de contractare a acestor asigurari.
Relatia de calcul pentru acest indicator se prezinta astfel:
Ac
Nac=
Npc
Unde:
Nac-numarul mediu de asigurari contractate de un agent de asigurare;
Ac- numarul asigurarilor contractate intr-o anumita perioada de timp.
Npc- reprezinta numarul agentilor (personalului) de contractare a asigurarilor.
Acest indicator poate fi ajustat prin luarea in calcul a societatilor de intermediere, de
exemplu a persoanelor fizice autorizate. Formula de calcul aferenta ar putea fi:
Nac=Ac / Npc+¿
Unde:
Ni- reprezinta numarul conventiilor incheiate cu intermediarii din domeniul asigurarilor.
In cadrul unei conventii pot activa mai multe personae ce vor contracta asigurarile. In
aceste conditii indicatorul poate sa fie extins intr-un analitic, respective numarul de asigurari
ontractate prin personalul propriu, raportat la numarul total de asigurari contractate.
10. Prima medie incasata pe un contract se poate determina pentru toate tipurile de
asigurari, raportandu-se la totalul primelor incasate, prin intermediul contractelor de sigurare
incheiate. Relatia de calcul este reprezentata de :
14
 P
Pm=
Nc
Unde:
Pm- reprezinta prima medie incasata in cadrul unui contract;
P- reprezinta totalul incasarilor din prime de asigurare;
Nc- reprezinta numarul contractelor incheiate.
Acest indicator prezinta o semnificatie deosebita in cazul asigurarilor de viata, intrucat este
incheiat pe o perioada mare de timp, si ne arata nivelul de atragere a numerarului de la diverse
persoane fizice. Aprecierea eficientei se determina comparand perioadele de timp echivalente
aferente exercitiului financiar current comparativ cu cel precedent.

Exemplu de calcul:
3. O societate de asigurări a înregistrat la sfârșitul anului următoarele rezultate:
 Total prime de asigurare încasate = 80.00 euro
 Total despăgubiri plătite = 40.000 euro
 Total cheltuieli administrativ – gospodărești = 7.000 euro
 Total angajați ai societății = 30 persoane

Să se determine:

Nr. Indicatori Formule Calcul Rezultat

ctr.
1. Rata daunei (Rd) Rd= Dp / P *100 40.000 / 80*100 50.000 euro
2. Costul relativ al activității Ca = C / P *100 40.000+7.000 / 58.750 euro
de asigurare (Ca) 80 * 100
3. Rata venit net ( Rvn) Rvn = (P – C) /C (80 – 47.000) - 99,82 %
*100 /47.000 * 100
4. Cheltuieli adm.-gosp. revin C / 1 leu (uv) ( 47.000 – 0,15 euro
la 1 euro venit net /vn = (C – Dp) / 40.000) / (80 –
(P – C) 47.000)
5. Productivitatea muncii unui Wa = P /Npa 80 / 30 2,67
lucrător în asigurări (W)

2.2.Indicatorii care reflectă eficienţa asigurărilor din punct de vedere al asiguraţilor

Concurenţa din partea celorlalţi asigurători, respectiv cererea asiguraţilor, impun pe piaţă
produse de asigurare la un preţ al preţurilor.
Astfel încât dacă în economia naţională preţurile au la bază un cost cunoscut şi o rată a
inflaţiei prognozată în economia asigurărilor prin necunoaşterea exactă a costului, asigurătorii
riscă încheierea unor contracte de asigurare la preţuri sub nivelul real, pontând pe faptul că acel
risc nu se va produce.
În acest caz asiguraţii care sunt protejaţi de Legea privind Societăţile de asigurare şi

15
supraveghere a asigurărilor şi care fixează termene concrete cu privire la respectarea
obligaţiilor contractuale din partea asigurătorilor, realizează că indicatorii de eficienţă devin
dintr-o nevoie firească de cunoaştere o necesitate.

1. Durata medie de lichidare a daunelor

Un aspect foarte important în ceea ce priveşte relaţiile cu asiguraţii îl constituie rezolvarea

operativă a cererilor de plată, a drepturilor cuvenite, astfel încât de calitatea acestei activităţi
depinzând atât prestigiul societăţii cât şi situaţia financiară a asiguraţilor. De regulă, se cheltuie
milioane de lei pentru propagandă şi realizarea publicităţii despre asigurări. Un lucru este cert,
respectiv dacă societatea nu efectuează operativ şi corect plăţile, publicitatea se realizează în
zadar.

În atenţia societăţii de asigurări trebuie să fie reducerea duratei de lichidare a daunelor.

Durata medie de lichidare a daunelor se calculează ca un raport între numărul de zile trecute
de la avizarea daunei, până la plata despăgubirii şi numărul daunelor soluţionate.

Relaţia de calcul poate fi determinată astfel:

Dm = (t1 + t2 + ... + tn) / Nd

Dm - durata medie de lichidare a daunelor;
t - numărul zilelor de la avizarea daunelor până la soluţionarea acestora;
Nd - numărul daunelor soluţionate.

Durata medie de lichidare a daunelor se calculează pe categorii de bunuri asigurate, avându-se

posibilitatea de a se stabili pe ansamblul societăţii de asigurare sau la nivelul subunităţilor
(agenţii, filiale, sucursale).

2. Gradul de acoperire prin asigurare

Acesta se calculează ca raport între suma asigurată şi valoarea bunului în momentul
asigurării, indicând în ce măsură suma asigurată acoperă valoarea bunului.
Relaţia de calcul poate fi determinată astfel:
Sa
Ga= x 100
Vb

Ga - reprezintă gradul de acoperire;

Sa - suma asigurată;
Vb - valoarea bunului în momentul asigurării.
Teoretic, suma asigurată, poate fi egală sau mai mică cu valoarea bunului. Dar practic, din
cauza erorilor de calcul ce apar la stabilirea valorii reale a bunului cuprins în asigurare fac
16
posibilă şi supra asigurarea. Aşadar, în funcţie de valoarea bunului ce va fi cuprins în asigurare
se va putea stabili suma asigurată.
Dacă se constată că suma asigurată este inferioară valorii reale a bunului asigurat, eficienţa
economica asigurării respective va fi mult mai redusă decât în cazul acoperirii integrale. Dacă
valoarea de asigurare ar fi mai mare decât valoarea bunului atunci interesul asiguraţilor de a avea
grijă de bunurile asigurate ar fi zero şi uneori pot determina distrugerea acestora intentionat
pentru a putea beneficia de indemnizaţia de despăgubire. Pentru a evita această problemă
asigurătorul utilizează aşa numita parghie de împărţire a răspunderii între cele două părţi
(societatea de asigurări şi asigurat), prin introducerea unei sume asigurate mai mică sau egală cu
valoarea bunului.
1.Gradul de acoperire al daunei sau rata despăgubirii:
Relaţia de calcul se poate determina astfel:

Dp
Gad= X 100
Pg
Gad - reprezintă rata despăgubiri (gradul de acoperire al daunei);
Dp - despăgubirile primite de asigurat;
Pg - valoarea pagubei produse la bunul asigurat.

Gradul de acoperire al daunei sau rata despăgubirii ne indică gradul de acoperire a pagubei
datorită despăgubirii primite. Astfel încât, dacă în cele mai multe cazuri despăgubirea ar fi
egală cu paguba, acest lucru i-ar influența pe asigurați să favorizeze producerea riscului.
Pentru a înlătura asemenea încercări, societățile de asigurare folosesc ca și pârghie ,, sistemul
acoperirii limitate” prin aplicarea franșizei care constă în scutirea asiguratorului în vederea
acoperirii pagubei, în cuantumul unei anumite sume sau cote, respectiv acoperirea unei cote
părți din valoarea pagubei de către asigurat.

III. Interpretări

Actul de asigure determină gradul eficienței activității din mai multe aspecte. De regulă,
interesul asigurătorului este de a obține profit bazându-se pe obiective asigurabile mari fiind
preluate in asigurare la costuri mici.
Primele de asigurare încasate generează profit imediat pe termen scurt, iar atunci când se
realizează producerea cazului societatea de asigurări v-a trebui să plătescă despăgubiri
semnificative. O dată ce își face apariția riscul asigurat, asigurătorul este nevoit să apeleze la

17
anumite rezerve tehnice. Societățile de asigurări care se îndreapă către majoritatea segmentelor
sociale în politica de piață au numai de câștigat.

Managementul riscului în asigurări

Riscurile preluate prin contractele de asigurare produc efecte financiare directe pentru
aceasta categorie a asiguratorilor doar în măsura în care fenomenele și evenimentele asigurate au
loc în perioada de valabilitate a raporturilor contractuale.
Riscurile globale, care sunt produse de o serie de cauze de ordin tehnic, social, economic,
financiar, monetar, etc., se interpun în activitatea curentă a scietății de asigurare, putând conduce
în final la insolvabilitate și chiar la falimentul societății de asigurări. Se pot grupa în: riscuri
tehnice, riscuri investiționale și alte riscuri.
I.Riscurile tehnice
În cadrul aceastei categorii sunt incluse riscurile ce sunt determinate de tipul de activitate
de asigurare pe care o are un asigurator. Acestea pot fi întâlnite sub diferite forme precum:

 riscul de eroare;

 riscul de deviere;
 riscul de evaluare;
 riscul cheltuielilor de exploatare;
 riscul daunelor majore;
 riscul de acumulare (de catastrofă);
 riscul de creștere și riscul de lichidare

18
 Factori care pot genera riscurile tehnice

Denumirea factorilor Efectul propagat de acesti Riscurile tehnice

factori
Apariția unor riscuri noi
Progresul știintifico-tehnic Riscul de
Apariția unor piețe noi
Globalizarea economiei eroare
Lipsa transparenței în ceea
mondiale ce priveste frecvența și Riscul de
evoluția daunelor
evaluare

Mutații privind obiceiurile și Modificări privind

preferințele cumpărătorului
Schimbări privind evoluțiile
de mediu
Schimbări demografice
dimensiunea și
Riscul de deviere
frecvența daunelor
Adaptarea la noi realitați a
sistemului informațional

Inflația Creșterea (nominală) a Riscul cheltuielilor

salariilor de exploatare
Sporirea costurilor
materiale

..
x
.
 II. Riscurile investițonale au loc în cadrul acțiunilor și preocupărilor ce se desfășoara de
catre o societate de asigurare pentru obținerea performanței, randamentului precum și a unor
venituri corespunzătoare prin intermediul anumitor investiții.
Cele mai frecvente riscurile investiționale întâlnite sunt:
 riscul de devalorizare;
 riscul de lichiditate;
 riscul fluctuării dobânzilor;
 riscul de evaluare. 20
Factori care pot produce riscurile investiționale

Denumirea Efectul propagat de Riscuri

factorilor acesti factori investiționale
Scăderea producției și a exportului
Dezechilibru la nivel Riscul de
macroeconomic (sold Scăderea cursului acțiunilor și
obligatiunilor la bursă devalorizare
negativ al balanței de
plăți, deficite bugetare, Riscul fluctuării
Distorsiuni pe piața de capital
etc.) dobânzilor
Instabilitatea politică și
economică Transferuri limitate de capital Riscuri de
 lichiditate
Accentuarea intervenției
Închiderea unor piețe
și a controlului
guvernamental

III. Alte riscuri

În această categorie se includ riscurile care nu pot fi încadrate în categoria celor tehnice și
nici în categotia celor investiționale. Aici putem aminti de:
 Riscul de participare ce poate aparea ca o consecintă a participării asiguratorului din
punct de vedere al unui acționar la alte societăți comerciale, ca urmare a unor dificultăți
financiare ce pot fi resimțite de către acționari;
 Riscul privind garațiile oferite în favoarea terților se desfășoara în cazul în care
asiguratorul garant se regăsește în situația de a plăti o garanție cu scopul îndeplinirii unei
promisiuni făcute unei terțe persoane;
 Riscul în legatură cu înregistrarea unor pierderi cauzate de terți poate apărea în situația
în care terțe persoane nu-și îndeplinesc anumite obligații contractuale asumate față de asigurator.
Astfel de obligații se regăsesc în contractele de reasigurare, coasigurare precum și în cele de
intermediere;
 Riscul general al afacerilor poate fi cauzat de unele modificări mai importante pe care le
poate suferi cadrul legal (de exemplu cele referitoare la modul de impozitare) ce prezintă ca și
consecințe directe asupra gradului de profitabilitate al afacerilor;
 Riscul managerial face referire la riscul cu care se poate confrunta o societate de
asigurare în condițiile în care activitatea de management nu este efectuată de oameni competenți
sau când printre aceștia apar unii dispuși la acțiuni frauduloase.
Factori subiectivi care au legaturp cu latura umană și pot determina producerea unui risc
21
managerial și în domeniul asigurărilor:
- fixarea cu buna știință a unor cote de prime micșorate în vederea câștigării sau păstrării
monopolului asupra unui segment cât mai important din piața de asigurări;
- practicarea unor reasigurări care nu oferă suficientă garanție în vederea atingerii scopului
propus, deoarece: contractele de reasigurare încheiate nu țin cont de toate caracteristicile
riscurilor cedate în reasigurare; nu sunt urmărite efectuarea unei dispersii optime, apelându-se la
un număr insuficient de reprezentativ de reasigurători;
- existența unei rețele de distribuție (de plasare) care nu răspunde exigențelor, nu s-a ajuns
la un portofoliu de asigurări stabil, gradul de profitabilitate al afacerilor fiind necorespunzator, se
folosesc agenți ce nu dețin calificarea și experienta corespunzătoare;
 - comisioanele convenite cu agenții nu țin cont deopotrivă de cantitatea și calitatea
contractelor încheiate etc., expertiza care trebuie facută în legătură cu plățile de daune fiind
deficitară, făcând posibilă plata unor daune nejustificate sau chiar a unor fraude ce au loc cu
implicarea unor salariați ai societății de asigurări.

22
 Bibliografie

1. Constantinescu, Dan Anghel (coord.), Management financiar în asigurări, Editura Economică,

Bucureşti, 2005
2. Marinică, Dobrin, Tănăsescu, Paul, Teoria şi practica asigurărilor, Ediţia a doua revizuită şi
îmbunătăţită, Editura Economică, Bucureşti, 2003
3. Văcărel, Iulian, Bercea, Florian, Asigurări şi reasigurări, Editura Expert, Bucureşti, 2004 4.
Internet: www.1asig.ro.
4. http://publications.europa.eu/webpub/eca/special-reports/eiopa-29-2018/ro/
5. https://sgg.gov.ro/new/wp-content/uploads/2018/07/Metodologia-de-management-al-riscurilor-
2018.pdf
6. https://dexonline.net/definitie-asigurare