Sunteți pe pagina 1din 11

Mecanismul taxei pe valoarea adăugată

Taxa pe valoarea adăugată, cunoscută sub abrevierea TVA, reprezintă un venit al


bugetului de stat din categoria impozitelor indirecte, care se aplică asupra operaţiunilor
privind:

1. Livrările de bunuri mobile


2. Transferul de bunuri imobile
3. Importul de bunuri
4. Prestări de servicii
5. Alte operaţiuni asimilate.

Fiind un impozit pe consum, cel care suportă această sarcină fiscală este consumatorul
final, întreprinderea avind rolul de a colecta şi vărsa la bugetul de stat taxa pe valoarea
adăugată.

Totodată, este o taxă generală de consum care cuprinde toate fazele circuitului economic,
aprovizionare, producţie şi desfacere. Deşi este o taxă unică , ea se aplică fracţionat,
corespunzător valorii adăugate la fiecare stadiu al circuitului economic.

Originile taxei pe valoarea adăugată se găsesc în practica fiscală franceză de la


sfîrşitul deceniului al 7-lea, pe data de 10 apriilie anul 1954 de catre economistul francez
Moris Lore. În prezent TVA este colectată în 137 de ţări, printre ţările dezvoltate unde nu
este percepută taxa pe valoarea adăgată se enumeră, SUA, Japonia unde in loc de aceasta
se percepe impozitul pe vînzări, în mărime de la 3% -15%iar în prezent această pîrghie
fiscală operează în toate ţările Uniunii Europene şi în numeroase ţări din afara spaţiului
comunitar.

TVA în România se aplică cu data de 1 iulie 1993, aceasta înlocuind vechiul sistem de
impozite cunoscut sub denumirea de impozitul pe circulaţia mărfurilor, care avea marele
inconvinient că se aplica la toate eşaloanele unei filiere de producţie, în final avînd un
efect cumulativ, fiind deci mult mai mare. Astfel de-a lungul timpului, acest impozit a
îmbrăcat 3 forme:

 taxă cumulată,
 taxă unică,
 taxă unică cu plată fracționată.
În România, s-au aplicat: taxa unică – înainte de 1989, taxa cumulată – în perioada 1989-
1993 (impozit pe circulația mărfurilor), taxa pe valoarea adăugată – după 1993.

Elementele specific ale TVA sunt stipulate în legislația în vigoare pentru o mai bună
înțelegere și aplicare. Elementele specifice taxei pe valoarea adăugată sunt:

a) denumirea impozitului apare ca taxă pe valoarea adăugată și sugerează foarte clar și


asupra cui se aplică: asupra valorii adăugate create de firme.

b) persoanele impozabile sunt acele persoane care desfășoară, de o manieră independetă


și indiferent de loc, activități economice oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei
activități. Pentru a deveni persoane plătitoare de TVA trebuie ca persoanele impozabile
să se înregistreze în scop de TVA la autoritățile fiscale în mod obligatoriu sau opțional.
Persoanele care nu trebuie să se înregistreze în scop de tva sunt microîntreprinderile și
persoanele neimpozabile. Excepție sunt achizițiile intracomunitare de mijloace de
transport noi, pentru care și persoanele neimpozabile trebuie să plătească tva, fără a avea
obigația să se înregistreze în scop de tva.

c) materia impozabilă este baza de calcul a taxei pe valoare adăugată și o reprezintă:

- prețul de vânzare al bunurilor și tariful serviciilor prestate atunci când taxa se stabilește
de furnizor;

- prețul de cumpărare al bunurilor atunci când se aplică taxarea inversă când taxa se
stabilește de cumpărător;

- prețul de cumpărare al bunurilor sau cheltuielile aferente serviciilor prestate când au loc
livrări sau prestări către sine;

- valoarea în vamă al bunurilor atunci când se aplică taxarea inversă, potrivit căreia taxa
este stabilită de organele vamale;

- marja profitului adică diferența dintre prețul de vânzare al bunurilor și costul de


achiziție al acestora atunci când se aplică regimul special de calcul al taxei.

Baza de calcul nu cuprinde:

- rabaturile, remizele, risturnele, sconturile și alte reduceri de preț, acordate de furnizori


direct clienților la data exigibilității taxei;
- sumele reprezentând daune-interese, penalizările;

- dobânzile, percepute după data livrării sau prestării, pentru plăți cu întârziere;

- valoarea ambalajelor care circulă între furnizori și clienți, prin schimb, fără facturare;

- sumele achitate de furnizor sau prestator, în numele și în contul clientului, și care apoi
se decontează acestuia, precum și sumele încasate în numele și în contul unei alte
persoane.

Pentru stabilirea bazei de impozitare se poate utiliza tehnica directă sau cea indirectă.

d) sfera de cuprindere se referă la operațiunile ce se supunn taxării adică operațiuni


impozabile și se bazează pe 5 principii (p.teritorialității, p.originii produselor,
p.destinației bunurilor, p.exigibilității) În funcție de prevederile legilor fiscale privind
taxarea, operațiunile sunt:

- impozabile– se supun taxării la locul livrării sau la locul cumpărării bunurilor;

- scutite – nu se supun taxării în momentul livrării sau al cumpărării bunurilor;

- neimpozabile – operațiuni care din punct de vedere al tva nu reprezintă transferuri de


bunuri.

În funcție de regimul taxării, operaținile sunt:

- interne care au loc între furnizori și clienți care își desfășoară activitatea în aceeași țară,
fiind taxate conform normelor interne;

- intracomunitare și au loc între persoane impozabile ce sunt înregistrate în scop de tva


în țările membre diferite ale Uniunii Europene, taxare se face în țara de destinație a
bunurilor;

- externe ce îmbracă forma exportului (nu se taxează) și importului (se taxează).

Conform legii, operațiunile ce intră în sfera tva sunt:

-operațiuni taxabile: acele livrări de bunuri și servicii ce se supun taxării,

-operațiuni scutite cu drept de deducere: acele operațiuni care reprezintă exporturi sau
livrări intracomunitare de bunuri care nu sunt taxate în România dar pentru care tva este
deductibilă;
-operațiuni scutite fără drept de deducere: acele operațiuni care nu se supun taxării și
pentru care tva nu este deductibilă.

e) suportatorul impozitului este consumatorul de bunuri și servicii: persoane fizice care


sunt consumatori finali, persoanele juridice și persoane fizice autorizate care nu sunt
plătitori de tva. Aceste persoane nu au posibilitatea recuperării sau deducerii acestui
impozit.

f) sursa impozitului o reprezintă contravaloarea tva recuperată în urma vânzării de


bunuri și servicii. La baza stabilirii tva de plată stă principiul autocompensării potrivit
căruia plătitorul are dreptul să-și recupereze tva suportată în momentul cumpărării
bunurilor și al serviciilor destinate operațiunilor impozabile. Aceasta se acoperă din taxa
colectată aferentă vânzării bunurilor sau prestării serviciilor, prin autolichidare –
deducerea taxei concomitent cu colectarea, atunci când se adoptă metoda simplificării;
sau prin restituire de la bugetul statului atunci când taxa de dedus este mai mare decât
taxa de colectat.

g) unitatea de impunere o reprezintă unitatea de măsură pentru exprimarea mărimii


operațiunilor impozabile.

h) cota de impozit este aferentă unei unități de impunere; în România se aplică mai


multe cote, în funcție de operațiunea impozabilă.

i) calculul constă în stabilirea acestei taxe potrivit normelor fiscale; tva se calculează:

- în momentul livrării bunurilor și a prestării serviciilor prestate atunci când taxa se


stabilește de furnizor;

- în momentul achiziției bunurilor atunci când se aplică taxarea inversă când taxa se
stabilește de cumpărător;

- în momentul vămuirii bunurilor, iar calculul taxei cade în sarcina organelor vamale;

j) plătitorii sunt persoane care livrează bunuri sau prestează servicii, aplicându-se taxarea
directă. Totuși, în unele situații obligația plății cade în sarcina beneficiarului de bunuri și
servicii, potrivit taxării inverse, în operațiuni ca: importurile de bunuri, în cazul
răspunderii solitare a cumpărătorului sau vânzătorului de bunuri cu persoana obligată la
plata taxei sau în cazul achizițiilor intracomunitare,unde obligația tva cade în sarcina
persoanei care a furnizat codul valabil în scop de tva. În cazul aplicării taxării inverse se
aplică procedeul autolichidării (procedeu prin care plătitorul de tva trebuie concomitent
să colecteze taxa pentru o deduce) dacă atât cumpărătorului cât și vânzătorului sunt
plătitori de tva. Procedeul are drept scop prevenirea fraudelor și evaziunii fiscale și
ușurarea procedurii de decontare cu bugetul statului.

k) termenul de plată se referă la termenul scadent când acest impozit trebuie achitat la
bugetul statului. Codul Fiscal prevede: până în 25 ale lunii următoare, atunci când
perioada este lunară și până în 25 a primei luni a trimestrului următor, atunci când acestă
perioadă este semestrială; în momentul când se generează dreptul de import pentru
bunurile respective, conform legislației vamale.

l) sancțiuni fiscale se aplică la sustragerea de la declararea și plata acestui impozit, la


obținerea de rambursări ilegale; sancțtiunile pot fi aplicate de autoritatea fiscală sub
formă de penalităţi, amenzi fiscale în funcţie de valoarea şi natura prejudiciului,
neglijenţă sau intenţie. Sancţiunile penale sunt rezolvate de autorităţile abilitate de lege.

Persoanele impozabile care realizeaza operatiuni taxabile si/sau operatiuni scutite cu


drept de deducere au urmatoarele obligatii:

 Cu privire la inregistrarea la organele fiscale:

a) la inceperea activitatii, precum si in cazurile si in conditiile stabilite prin prezenta


lege, persoanele impozabile sunt obligate sa se inregistreze ca platitori de taxa pe
valoarea adaugata, urmand procedurile privind inregistrarea fiscala a platitorilor de
impozite si taxe;
b) sa solicite organului fiscal scoaterea din evidenta ca platitori de taxa pe valoarea
adaugata, in caz de incetare a activitatii, in termen de 15 zile de la data actului legal
in care se consemneaza situatia respectiva.

 Cu privire la intocmirea documentelor:

a) sa consemneze livrarile de bunuri si/sau prestarile de servicii in facturi fiscale sau in
alte documente legal aprobate si sa completeze in mod obligatoriu urmatoarele date:
denumirea, adresa si codul fiscal ale furnizorului/prestatorului si, dupa caz, ale
beneficiarului, data emiterii, denumirea bunurilor livrate si/sau a serviciilor prestate,
cantitatile, dupa caz, pretul unitar, valoarea bunurilor/serviciilor fara taxa pe valoarea
adaugata, suma taxei pe valoarea adaugata. Pentru livrari de bunuri sau prestari de
servicii cu valoarea taxei pe valoarea adaugata mai mare de 50 milioane lei inclusiv, la
aceste documente se anexeaza si copia de pe documentul legal care atesta calitatea de
platitor de taxa pe valoarea adaugata;
b) persoanele impozabile platitoare de taxa pe valoarea adaugata sunt obligate sa
solicite de la furnizori/prestatori facturi fiscale ori documente legal aprobate si sa
verifice intocmirea corecta a acestora, iar pentru operatiunile cu o valoare a taxei pe
valoarea adaugata mai mare de 50 milioane lei sunt obligate sa solicite si copia de pe
documentul legal care atesta calitatea de platitor de taxa pe valoarea adaugata a
furnizorului/prestatorului.

c) persoanele impozabile inregistrate ca platitori de taxa pe valoarea adaugata nu au


obligatia sa emita facturi fiscale in cazul urmatoarelor operatiuni:
1. transport cu taximetre, precum si transport de persoane pe baza de bilete de calatorie
si abonamente;
2. vanzari de bunuri si/sau prestari de servicii consemnate in documente specifice
aprobate prin acte normative in vigoare;
3. vanzari de bunuri si/sau prestari de servicii pentru populatie pe baza de documente
fara nominalizari privind cumparatorul. La cererea cumparatorilor, furnizorii/prestatorii
pot sa emita facturi fiscale pe care vor inscrie: suma incasata, numarul si data
documentului prin care s-a efectuat plata de catre beneficiar;
d) importatorii sunt obligati sa intocmeasca declaratia vamala de import, direct sau prin
reprezentanti autorizati, sa determine baza de impozitare pentru bunurile importate
potrivit art. 19 si sa calculeze taxa pe valoarea adaugata datorata bugetului de stat.

 Cu privire la evidenta operatiunilor:


a) sa tina evidenta contabila potrivit legii, astfel incat sa poata determina baza de
impozitare si taxa pe valoarea adaugata colectata pentru livrarile de bunuri si/sau
prestarile de servicii efectuate, precum si cea deductibila aferenta intrarilor;
b) sa asigure conditiile necesare pentru emiterea documentelor, prelucrarea
informatiilor si conducerea evidentelor prevazute de reglementarile in domeniul
taxei pe valoarea adaugata;
c) sa intocmeasca si sa depuna lunar la organul fiscal, pana la data de 25 a lunii
urmatoare inclusiv, decontul privind taxa pe valoarea adaugata, potrivit modelului
stabilit de Ministerul Finantelor Publice;
d) sa furnizeze organelor fiscale toate justificarile necesare in vederea stabilirii
operatiunilor realizate atat la sediul principal, cat si la subunitati;
e) sa contabilizeze distinct veniturile si cheltuielile rezultate din operatiunile
asocierilor in participatiune. Drepturile si obligatiile legale privind taxa pe
valoarea adaugata revin asociatului care contabilizeaza veniturile si cheltuielile
potrivit contractului incheiat intre parti.

 Cu privire la plata taxei pe valoarea adaugata:


a) sa achite taxa pe valoarea adaugata datorata, potrivit decontului intocmit lunar,
pana la data de 25 a lunii urmatoare inclusiv;
b) sa achite taxa pe valoarea adaugata, aferenta bunurilor plasate in regim de
import, la organul vamal, cu exceptia operatiunilor de import scutite de taxa pe
valoarea adaugata;

c)sa achite taxa pe valoarea adaugata aferenta operatiunilor de leasing, corespunzator


sumelor si termenelor de plata prevazute in contractele incheiate cu locatori/finantatori
din strainatate.

d)sa achite taxa pe valoarea adaugata aferenta serviciilor contractate cu prestatori cu


sediul sau cu domiciliul in strainatate, pentru care locul prestarii se considera a fi in
Romania.

În Rusia TVA a fost introdusă în anul 1992, in general tipuri de scutiri de la TVA în
Rusia se enumeră peste 100 de cazuri specific, însă în special acestea sunt intreprinderile
a căror venituri din vînzări pentru ultimele 3 luni de activitate nu au depăşit suma de 2
mln ruble.

Cota standard a taxei pe valoarea adăugată în Rusia a constituit 28 %, mai tîrziu fiind
micşorată la 20%, astfel începînd cu 1 ianuarie 2004 cota maximă constituie 18 %, de
asemenea există o listă de produse specific de asemeni produse pentru copii care
beneficiază de cota redusă de 10 %. La export se aplică cota zero. Pentru a beneficia de
cota zero persoana care export bunuri din ţară trebuie de fiecare dată sa prezinte
organelor fiscal cerere pentru recuperare a TVA , de asemeni un pachet de documente
justificative. Nu se impozitează cu TVA activităţile licenţiate, din domeniul educaţiei ş.a.

O perioadă îndelungată au fost înaintate propuneri de a anula TVA in Rusia, sau de a


continua micşorarea cotelor acesteia, însă deocamdată nu au fost introduce nici o
modificare, deoarece fondurile colectate din TVA constituie aproximativ un sfert din
bugetul total al Rusiei.

Germania taxa pe valoarea adăugată .Rata de impozitare în Germania este de 19%. Există


o rată redusă de 7%, care se referă în principal la produsele alimentare şi agricole. Taxa
pe valoarea adăugată este impusă asupra bunurilor şi serviciilor din Germania, precum şi
la importurile în Germania. Exporturile de peste mări sunt scutite de taxa pe valoarea
adăugată. Rapoartele fiscale trebuie să fie transmise lunar sau trimestrial, în funcţie de
cifra de afaceri anuală. Există dispoziţii speciale pentru întreprinderile mici.

Taxa pe valoarea adăugată în Germania, se percepe în producţia de bunuri şi servicii


din ţară. Toate entităţile de afaceri sunt supuse la plata impozitului pe desfăşoară
procesele de producţie în Germania. Rata curentă a TVA în Germania este de 19%, în
vigoare de la 1 ianuarie 2007. În Germania, o taxă redusă de 7% sunt colectate din
vânzarea de produse speciale, cum ar fi produsele alimentare, cărţi şi reviste. Cota de
TVA este stabilită în funcţie de parametrii Uniunii Europene. Taxa pe valoarea adăugată
în Germania câştigă în mod eficient venituri ridicate pentru ţara în formă de venit prin
impozitare.

 Întreprinderi de afaceri prezintă rapoarte lunare de impozitare şi sunt obligaţi să


plătească impozite pe o bază lunar, trimestrial sau anual. Rapoartele de calcul al
impozitului de asemenea cuprind informaţii pentru trimestrul urmator. Perioada de plata
impozitului depinde de cifra de afaceri a companiei. Valoarea de impozitare este plătită în
avans la biroul fiscal. Cei mai mulţi dintre producătorii de scară largă sunt obligaţi să
depună în avans o bază lunară.

Unele dintre întreprinderilor mici care înregistrează o cifră de afaceri anuală mai mică de
50.000 euro în anul curent sau cu mai puţin de 17500 de euro cifra de afaceri realizata in
anul financiar anterior sunt scutite de la plata taxei pe valoarea adăugată în
Germania. Plafonul de impozitare efectivă încasările în statele de est a Germaniei este de
500.000 EUR până la sfârşitul anului 2009, în timp ce pentru restul ţării, plafonul este de
250.000 euro.

Taxa pe valoarea adăugată în Slovacia La 1 ianuarie 2010 a fost introdusă o noua rată
de TVA de 20% a fost. Rata anterioară a fost de 19%. Există, de asemenea, o cotă redusă
de TVA de 10%, în special pentru medicamente şi cărţi. TVA se plăteşte pentru bunuri şi
servicii consumate în Slovacia, precum şi la importurile în Slovacia. În multe cazuri,
exporturile nu sunt supuse taxei pe valoarea adăugată.În mod similar serviciile financiare
şi bancare, asigurări, servicii educaţionale şi de închiriere de bunuri imobiliare, altele
decât proprietăţi noi, sunt scutite de TVA.Contribuabilul, a căror cifră de afaceri
depăşeşte 49790 UE pe o perioadă de ultimele 12 luni este obligat să se înregistreze
pentru TVA-ul la autorităţile fiscale.Entităţi străine care oferă comenzi prin e-mail în
Slovacia este obligat să se înregistreze la autorităţile fiscale în cazul în care valoarea
totală a bunurilor expediate către Slovacia depăşeşte suma de 35.000 euro într-un an
calendaristic. Declaraţia pentru impozitul privind TVA ar trebui să fie depusă, iar taxa ar
trebui să fie plătită de la data de 25 următoare perioadei de raportare.

Rata standard de TVA în Serbia - este de 18%. Există rate reduse de 8% si 0%. TVA se


plăteşte în vânzare de bunuri şi servicii, precum şi asupra importurilor (cu excepţia
exporturilor de bunuri care sunt de obicei impozitate cu 0%).Exporturile din Serbia nu
sunt supuse la Taxa pe valoarea adăugată. Venituri din servicii financiare, cum ar fi
asigurări şi servicii bancare, venituri din investiţii sunt scutite de TVA. Orice afacere care
a cifrei de afaceri mai mare de 4 milioane de dinari în 12 luni (sau al cărui proprietar, de
la începutul activităţii lor, estimează că cifra de afaceri de afaceri va depăşi această sumă)
devine plătitor de TVA. TVA-ul la rata de 8% este plătibil pe următoarele:
1)Paine, lapte, făină, zahăr, floarea-soarelui comestibile, porumb, rapiţă, soia şi ulei de
măsline, comestibil de animale şi grăsimi vegetale, fructe proaspete şi congelate şi
legume, carne, peşte, ouă.
2) Medicamentele incluse în lista de medicamente pentru a fi vândute pe bază de
prescripţie în conformitate cu reglementările de asigurări de sănătate, modul de ortezare
şi protezare, precum şi a produselor medicale, care sunt implantate chirurgical; materiale
de dializă. 
3) Ingrasaminte, pesticide, stocului de seminţe, pepiniere şi amestecurilor complet furaje
pentru hrana animalelor.
 4) Manualele şi materialele didactice, ziare, monografii şi publicaţii seriale. 
5) Lemn de foc.
 6) Locuri de cazare în hoteluri, moteluri, statiuni, centre de rereere şi lagăre.
 7) utilitar servicii. 
8) de gaze naturale livrate către producătorii individuali prin intermediul reţelei de
distribuţie a gazelor. 
Următoarele sunt scutite de TVA: - Servicii de formare - Servicii medicale - Servicii
culturale - Cadouri şi donaţii de caritate - Închirieri (atunci când sunt folosite în scopuri
de locuinţe ) - Serviciile financiare oferite de bănci şi companii de asigurări - Teren -
Servicii de organizare loterii şi jocuri de noroc - Transport

Marea Britanie - Taxa pe valoarea adăugată reprezintă cea mai mare sursă adică treime
din veniturile guvernului Marii Britanii. Taxa pe valoarea adăugată (TVA), este
percepută la 20% la livrările de bunuri şi servicii.Prin urmare, este un impozit pe
cheltuieli de consum. Anumite mărfuri şi servicii sunt scutite de TVA, iar altele sunt
supuse TVA-ului la o rată mai mică de 5% (cota redusă, cum ar fi aprovizionarea cu gaz
pe piaţa internă) sau 0% "zero-evaluat , cum ar fi cele mai multe produse alimentare
pentru copii, îmbrăcămint

. Până în 2001, TVA-ul a fost perceput la rata integrală pe prosoape sanitare.  A fost
introdus în 1973, ca urmare a intrării Marii Britanii la Comunitatea Economică
Europeană, cu o cotă standard de 10%. În iulie 1974, cota standard a devenit 8%, iar din
octombrie pentru ca benzina a fost impozitate la o rată nouă mai mare de 25% (redusă la
12,5% în 1976). În 1979, rata mai mare a fost dezmembrată şi TVA-ul consolidat la o
rată unică de 15%. În 1991, aceasta a devenit 17,5%, deşi atunci când combustibilul
casnic şi la putere a fost adăugat la sistemul în 1994, a fost perceput la o rată nouă, mai
mică de 8%.  În septembrie 1997, această rată mai scăzută a fost redusă la 5%.
 La 1 decembrie 2008, TVA a fost redus la 15%, ca o reacţie la recesiunea sfârşitul
anilor 2000, de către Cancelarul Muncii Alistair Darling. La 1 ianuarie 2010 TVA-ul a
revenit la 17,5%. La data de 04 ianuarie 2011 TVA-ul a fost ridicată la 20% de către
cancelarul conservator George Osborne.

S-ar putea să vă placă și