Sunteți pe pagina 1din 2

Stop bullying!

Bună! Eu sunt o fată cu vârsta de 13 ani care doreşte să vă împărtăşească o experienţă


de viaţă nu tocmai plăcută dar cu un final plin de învăţături. Anul trecut am învăţat o lecţie
importantă, care mă va ajuta să mă descurc în relaţia cu cei din jurul meu.
„Era o zi de iarnă foarte rece, m-am trezit la ora 7 dimineaţa, pregătindu-mă să merg la
şcoală. În acea zi, mi-am pus ochelarii la ochi, deoarece nu vedeam bine la tablă iar apoi, mi-
am luat rămas bun de la mama mea, care m-a sărutat pe obraz înainte să ies pe uşă. Eram nouă
în acea şcoală şi încă nu îmi făcusem prieteni.
Când am intrat în clasă, m-au „întâmpinat” două fete care, după ce au plecat de lângă
mine rânjindu-mi şi uitându-se cu scârbă la faţa mea au strigat în gura mare: „Uitaţi ţiganca!”,
după care a venit un băiat la mine spunându-mi că sunt o proastă şi trăgându-mă de păr în
acelaşi timp.
Apoi, am fugit la baie plângând iar când m-am uitat în oglindă am văzut un copil
speriat, cu faţa roşie şi cu ochii plini de lacrimi, un copil de culoare, care a fost strigat din
prima zi de şcoală „ ţigan” şi care nu avea cale de scăpare. Pe moment, mi-am dat seama că
nimeni nu mă place deoarece sunt o fată de culoare, careia nimeni nu vrea să-i fie prieten sau
să o ia în serios. Acea zi a fost una îngrozitoare, după care au urmat altele şi mai rele (unii
copii au început să mă ia în râs, alţii să mă lovească, iar alte fete să mă facă ţigancă).
La ora de limba franceză, un copil a întrebat-o pe doamna profesoară cum se spune
„ţigan” , iar apoi toţi copiii au început să râdă şi să se uite la mine. Nu am mai rezistat aşa că
am fugit plângând acasă, după care doamna profesoară de limba franceză s-a supărat pe mine
că nu i-am spus nimic şi am plecat acasă. A doua zi, a venit mama la şcoală să vadă dacă
merg bine sau nu şi a aflat că doamna dirigintă a vorbit cu doamna profesoară de limba
franceză şi mi-a scăzut două puncte la purtare. Atunci, mama a vorbit cu profesoara de
franceză, iar aceasta m-a trimis la doamna de educaţie socială să discut cu ea. Doamna de ed.
socială a fost cea care m-a înţeles cel mai bine şi tot cea care le-a scăzut puncte la purtare
copiilor care mi-au făcut rău şi i-a îndemnat să mă cunoască mai bine deoarece sunt un copil
extraordinar.
În aceeaşi zi, mama m-a întrebat de ce nu i-am povestit toate cele întâmplate. I-am spus
că mi-a fost ruşine să-i spunşi că într-o zi chiar m-am rănit la mână intenţionat cu cuţitul din
această cauză. Apoi mama a început să plângă şi să mă strângă în braţe şi mi-a spus că orice
se va întâmpla, ea şi cu tata vor fi mereu lângă mine şi mă vor apăra indiferent de situaţie.
De atunci îi spun tot ce se întâmplă la şcoală mamei, şi chiar şi colegii mei au învăţat o
lecţie: „că nu trebuie să te porţi urât cu un copil de culoare, etc.”.
Acum am mulţi prieteni care sunt alături de mine la bine şi la greu şi îmi iubesc viaţa!”

Pintilescu Beatrice- Teodora


Şcoala Gimnazială „ C. Parfene” Vaslui
Clasa a V-a A