Importanţa asigurărilor în societatea contemporană

Oricine are nevoie de protecţie, indiferent dacă ne gândim la persoane

fizice sau persoane juridice. În timpul unei vieţi întregi se acumulează o serie de
bunuri, de valori, agonisite cu multă trudă, care pot dispărea într-o clipă în urma
unui incendiu, a unui cutremur, a unui furt sau a unui alt motiv. Pierderea
financiară rezultată nu poate fi compensată pe altă cale decât prin asigurare. În
acelaşi timp, integritatea fizică, sănătatea, capacitatea de muncă pot fi si ele
afectate, ducând la imposibilitatea desfăşurării unei activităţi şi, deci, la lipsa
unui venit. Împrumuturile pentru cumpărarea unei locuinţe, asigurarea unui
venit suplimentar pentru perioada de pensionare se pot realiza tot prin asigurare.
Cât despre asigurarea de viaţă, ea provine, de asemenea, dintr-o nevoie absolută
a fiecăruia, oferind protecţia financiară a familiei, a dependenţilor sau a celor
apropiaţi în cazul decesului persoanei asigurate, în paralel cu alte avantaje pe
care asigurătorii le pot oferi - economisire, pensie, investiţii si altele.
Ca persoane juridice, nevoile de asigurare sunt asemănătoare cu cele ale
persoanelor fizice, dar presupun o dimensiune, în mod firesc, mai mare. Alături
de asigurările de bunuri, pierdere a profitului, credite, ele se manifestă şi ca
urmare a răspunderii pe care persoana juridică o are faţă de angajaţii săi (pensie,
sănătate, accidente).
Conştientizarea şi manifestarea nevoii de protecţie a oricărui om, ca şi
decizia de a cumpăra o asigurare, ca demers individual şi facultativ, sunt în mare
măsură determinate de factori obiectivi - economici, financiari disponibilitatea
de-a folosi o parte din venituri pentru aceasta), sociali, familiali, educaţionali - şi
factori subiectivi - experienţele anterioare, cunoaşterea avantajelor protecţiei
oferite de asigurare.
Varietatea şi diversitatea produselor de asigurare depind de maturitatea
sectorului a pieţei, a clienţilor. Există pieţe pe care societăţile de asigurări oferă
80 de produse şi chiar mai multe pentru asigurări de viaţă; oferind clienţilor,
alături de protecţie, beneficii într-o mare diversitate. Ele ţin seama de posibila
nevoie şi de dorinţa clienţilor, dar şi de abilitatea asigurătorilor de a anticipa sau
de a identifica unele nevoi specifice.
În acelaşi timp, toate aceste avantaje nu depind numai de asigurătorii
priviţi individual ci şi de existenţa unei pieţe sănătoase a asigurărilor, de
reglementări stricte care să nu permită funcţionarea unor societăţi
neprofesionale, ale căror eşecuri afectează încrederea clienţilor si, în întregime,
performanţele întregii pieţe.

1
 Producerea unor fenomene (evenimente) poate să provoace pierderi
materiale, să stânjenească activitatea economică, să pună în pericol viaţa şi
integritatea corporală a oamenilor. Deci, omul este expus unor pericole multiple
şi variate cauzate de forţele naturii, de folosirea tehnicii sau de anumiţi factori
sociali sau social-economici. Asigurarea, prin mijloacele sale specifice,
respectiv prin crearea unei comunităţi de risc şi prin aplicarea principiului
mutualităţii în suportarea pagubelor, contribuie la desfăşurarea neîntreruptă a
proceselor de producţie în industrie, agricultură şi în celelalte ramuri ale
producţiei. Societăţile de asigurare, preluând asupra lor riscurilor care ameninţă
persoanele fizice şi juridice, în schimbul unei prime, oferă acestora o anumită
protecţie. Aşadar, aceste societăţi specializate, care îndeplinesc rolul de
asigurători, despovărează pe partenerii lor de contact de consecinţele materiale
ale riscurilor care îi ameninţă în eventualitatea producerii lor, permit agenţilor
economici (întreprinderi particulare, de stat sau mixte) să reia în mod normal
procesul de producţie.

Asigurările:
 participă la sporirea produsului intern brut;

 oferă locuri de muncă unui număr mare de persoane, care

realizează o productivitate a muncii mai mare decât media pe

economie;
 participă la oferta de capital de împrumut pe piaţa financiară cu

resurse băneşti pe care le pun la dispoziţia băncilor, agenţilor

economici sau autorităţilor publice;
 prin indemnizaţia pe care o acordă asiguraţilor sau despăgubirea

pe care o primeşte persoana păgubită, contribuie la refacerea

bunurilor avariate sau distruse de riscurile asigurate şi, în felul
acesta, accelerarea reluării procesului de producţie.

Prin plasamente pe piaţa capitalului, societăţile de asigurare contribuie la

dezvoltarea creditului şi finanţarea unor proiecte economice, aducând o
contribuţie importantă la realizarea reproducţiei lărgite. Resursele băneşti atrase
în circuitul economic prin intermediul societăţilor de asigurare sunt reciclate de
acestea şi orientate fie spre sporirea capitalului productiv al societăţilor
comerciale (direct sau prin mijlocirea banilor), fie prin acoperirea deficitului
bugetar la nivelul administraţiei centrale de stat sau locale. În ambele cazuri,
fluxurile de resurse financiare, care pornesc de la societăţile de asigurare către
diverşi beneficiari, nu sporesc masa monetară în circulaţie (fenomen care în
anumite condiţii ar fi generator de inflaţie), ci numai o redistribuie, evitându-se
apelul la emisiunea monetară pentru finanţarea deficitului bugetar.
De asemenea, asigurarea participă la finanţarea acţiunilor de prevenire şi
combatere a unor evenimente generatoare de pagube, contribuind în acest fel la
menţinerea proprietăţii particulare, a proprietăţii de stat şi a celei mixte.

2
 În domeniul circulaţiei mărfurilor ca şi în domeniul producţiei, asigurarea
este indispensabilă. Mărfurile produse trebuie să treacă prin procesul de
vânzare-cumpărare şi în acest scop trebuie deplasat la piaţă sau la domiciliul sau
sediul beneficiarului ceea ce le expune unor riscuri diverse.
Asigurarea are o importanţă deosebită şi pentru că are un puternic rol
educativ. Ea participă la educarea asiguraţilor în sprijinul grijii pentru
conservarea bunurilor asigurate, pentru prevenirea pagubelor şi pentru limitarea
acestora.
Prin urmare, se poate afirma că asigurările în general, şi cele de
răspundere civilă în special, în afară de faptul că protejează patrimoniul
asiguratului, au şi un important rol social, deoarece permit ca persoanele care au
avut de suferit de pe urma diferitelor accidente să fie despăgubite prompt şi
integral de către societatea de asigurare. În acest fel, la asigurările de răspundere
civilă, persoanele păgubite nu mai aşteaptă până când autorul faptei va fi în
măsură să achite despăgubirea, sau uneori până când acesta va fi descoperit.
Asigurarea face posibilă reluarea, într-un termen cât mai scurt, a
procesului de reproducţie întrerupt şi, deci, realizarea reproducţiei simple.

3
 CAPITOLUL I.
CARACTERIZARE GENERALĂ A ASIGURĂRILOR

1.1. Definirea şi caracteristicile serviciilor

Un serviciu este orice acţiune sau execuţie pe care un subiect o poate

efectua pentru un altul, care este eminamente intangibilă şi care nu are drept
consecinţă transferul proprietăţii asupra unui lucru, este un serviciu. Producerea
sa poate să fie sau să nu fie legată de cea a unui bun material.

Principalele caracteristici ale serviciilor sunt:

Intangibilitatea. Spre deosebire de bunurile materiale, ele nu pot fi
văzute, gustate, simţite, auzite sau mirosite înainte de a fi cumpărate. Pentru a-şi
micşora incertitudinea, cumpărătorii vor căuta semne sau dovezi ale calităţii
serviciului. Ei vor încerca să aprecieze calitate acestuia în funcţie de locul,
persoanele, echipamentul, materialul informativ, simbolurile şi preţul pe care le-
au văzut. Iată de ce, sarcina prestatorului constă în „a produce dovezi”, în a
„materializa materialul”. În timp ce vânzătorii de bunuri trebuie să apeleze la
idei abstracte pentru a-şi comercializa produsele, prestatorii de servicii trebuie să
producă dovezi palpabile şi să apeleze la imagini pentru ca oferta lor abstractă să
fie vandabilă.
Inseparabilitatea. Este caracteristic serviciilor ca producţia şi consumul
lor să aibă loc simultan, spre deosebire de bunurile materiale care sunt fabricate,
inventariate, distribuite de mai mulţi intermediari şi consumate mai târziu. Cum
serviciul este furnizat de o persoană, prestatorul este parte componentă a
serviciului respectiv. Deoarece clientul este şi el prezent în momentul prestării
serviciului, relaţia dintre prestator şi consumator se constituie ca o
particularizare a marketingului serviciilor.
Variabilitatea. Serviciile au un grad foarte ridicat de variabilitate, ele
depinzând de cine, când şi unde le prestează. Consumatorii de servicii percep
această variabilitate şi încearcă să obţină cât mai multe informaţii, discutând cu
alte persoane, înainte de a alege un prestator sau altul. Firmele prestatoare de
servicii pot realiza controlul calităţii prestaţiilor parcurgând un proces în trei
etape:
 prima etapă constă în selectarea şi pregătirea unui personal

calificat;
 a doua etapă constă în standardizarea procesului de servire în

cadrul organizaţiei;
 a treia etapă o reprezintă măsurarea gradului de satisfacere a

nevoilor consumatorilor prin intermediul condicilor de propuneri şi

4
 reclamaţii, sondajelor în rândul cumpărătorilor, analizei cumpărărilor
efectuate de aceştia, în aşa fel încât o prestare necorespunzătoare a unui
serviciu să fie depistată şi corectată.
Perisabilitatea. Serviciile nu pot fi stocate. Perisabilitatea serviciilor nu
reprezintă o problemă dacă cererea este fermă, deoarece, în această situaţie, va fi
mai uşor să se aloce din timp personalul de servire corespunzător, pentru a face
faţă cererii. Dar dacă cererea fluctuează, firmele prestatoare vor întâmpina
dificultăţi în satisfacerea ei.

1.2. Definirea asigurărilor

Pentru combaterea fenomenelor generatoare de pagube, omul are la

îndemână mai multe posibilităţi:
a. evitarea sau prevenirea riscului;
b. limitarea pagubelor provocate de riscurile produse;
c. autoasigurarea sau crearea de rezerve în vederea acoperirii pe
seama resurselor proprii a eventualelor pagube;
d. trecerea riscurilor în anumite condiţii pe seama unei societăţi de
asigurare.

a. Evitarea sau prevenirea riscului: constă în luarea de măsuri

care să facă imposibilă producerea unui risc.
Exemplu: evitarea practicării unor meserii sau profesii de către persoanele
predispuse a contacta anumite boli profesionale. Tot aici intră şi luarea unor
măsuri având caracter anticipativ, profilactic, capabile să împiedice
transformarea unor fenomene din probabilitate în realitate.
Preluarea riscurilor se realizează prin măsuri având caracter:
 „activ”- reduce probabilitatea producerii fenomenelor;

 „pasiv”- antrenează forţe de producere a acestora.

b. Limitarea pagubelor provocate de riscurile produse –

presupune ca după producerea evenimentului, dar până la încheierea acestuia,
persoanele interesate să ia măsuri capabile să reducă la minimum efectele
dezastruoase ale acestuia.
c. Autoasigurarea – este o altă formă de protecţie care se
apropie de instituţia de asigurări di zilele noastre. Ea constă în crearea de către
fiecare persoană fizică sau juridică, a unor rezerve proprii, care să fie utilizate
numai în cazul producerii evenimentelor generatoare de pagube, pentru
acoperirea pagubelor.
d. Trecerea riscului asupra altor persoane – se poate realiza în
condiţiile în care persoanele fizice sau juridice ameninţate de un risc sau un
complex de riscuri consimte să plătească o sumă de bani altei persoane
(instituţie specializată), iar aceasta din urmă se angajează să suporte paguba
provocată de riscul (complexul de riscuri) respective.

5
 Asigurarea are la bază principiul mutualităţii, potrivit căruia fiecare
asigurat contribuie cu o sumă numită – primă de asigurare – la crearea fondului
de asigurare din care se compensează pagubele.
Implementarea în practică a principiului mutualităţii explică dezvoltarea
dinamică a asigurărilor pe plan naţional şi internaţional în zilele noastre.
Deci, asigurarea poate fi definită ca un acord de voinţă între asigurător
şi asigurat, pin care asigurătorul oferă asiguratului protecţie pentru riscurile
pe care şi le-a asumat, obligându-se să acopere asiguratului contravaloarea
daunelor în caz de producere a acestor riscuri, în schimbul plătii de către
asigurat a unei sume de bani, numită primă de asigurare.
În urma acestui acord de voinţă, ia naştere contractul de asigurare,
respectiv poliţa de asigurare în cazul asigurărilor de persoane.

1.3. Necesitatea existenţei şi practicării asigurărilor

Forţele naturii, dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii şi activitatea omului sunt

principalele cauze generatoare de pagube în economie. Este necesar ca oamenii
să cunoască aceste pericole generatoare de pagube pentru a se pune la adăpost
de efectele lor, dar şi pentru a putea acţiona împotriva lor. Amploarea riscurilor,
de toate categoriile, care afectează un număr din ce în ce mai mare de persoane
fizice şi juridice, impune cu necesitate sporirea interesului pentru activitatea de
asigurare. În prezent, dar mai ales în viitor, tot mai multe persoane vor apela la
instituţia asigurării ca o necesitate obiectivă impusă de nevoile practice ale
activităţii economico-sociale. În aceste condiţii, se apreciază că va avea loc o
creştere a ponderii activităţii de asigurare în raport cu totalul activităţii
economice.
Anumiţi factori social-economici pot, de asemenea, provoca fenomene cu
efecte negative asupra desfăşurării continue a activităţii economice (crize
economice, şomaj, inflaţie, conjunctura economică nefavorabilă, etc.).

Aceste cauze generatoare de pagube în economie se pot grupa în două

mari categorii:
1. independente de voinţa oamenilor (obiective);
2. legate de comportamentul uman (subiective).

Din prima categorie fac parte forţele distructive ale naturii ce nu pot fi
evitate de om (cutremur, secetă, inundaţii, alunecări de teren, furtună, îngheţ,
uragan, îmbătrânire, deces etc.).
Din cea de a doua categorie fac parte acele însuşiri (calităţi sau defecte),
comportamente (neglijenţă, imprudenţă, neatenţie, grabă, lăcomie, nervozitate
etc.) care pot avea ca urmare producerea de pagube materiale, de invalidităţi şi
decese.
Dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii, deşi face posibilă creşterea rapidă a
producţiei, poate provoca accidente constând în avarieri sau distrugeri complete
6
ale mijloacelor de producţie şi ale bunurilor de consum, poate afecta capacitatea
de muncă şi chiar viaţa oamenilor (de exemplu: folosirea energiei atomice în
scopuri militare, precum şi scăparea acesteia de sub control în urma unor
accidente pot provoca imense pagube prin contaminarea radioactivă a oamenilor
şi a mediului înconjurător, dezvoltarea traficului rutier, feroviar, aerian şi
maritim măreşte pericolul şi frecvenţa accidentelor).
La rândul lor, forţele naturii declanşează fenomene cu efecte distructive
puternice. Multe cauze naturale provoacă boli şi îmbolnăvire, decese, pun în
pericol viaţa animalelor şi evoluţia plantelor. Dintre toate aceste calamităţi
naturale, cele mai dăunătoare , având o arie largă de răspândire pe glob, sunt:
 inundaţiile;

 incendiile;

 cicloanele;

 cutremurele de pământ.

Frecvenţa principalelor sinistre şi

catastrofe pe glob
6%

15% 28%
Sinistre naturale
Mari incendii
Aviaţie
15% Navigaţie
Trafic terestru
Cariere şi mine
19%
17%

Din cele prezentate mai sus, rezultă că pericolele la care sunt supuşi
oamenii şi bunurile acestora sunt multiple şi variate. De-a lungul anilor, însă,
oamenii nu au stat pasivi în faţa vitregiei naturii, ei căutând să se apere
împotriva catastrofelor naturale şi accidentelor de tot felul, să le prevadă, să le
prevină sau să le micşoreze efectele dezastruoase. Alături de aceste măsuri luate
de oameni, ideea de asigurare a bunurilor, persoanelor şi a răspunderii civile la
diferite societăţi de asigurare a fost salvatoare pentru omenire.
În societatea contemporană, asigurările au devenit o necesitate economică
şi socială în viaţa omului modern, fiind chemate să răspundă celor mai diverse
dorinţe şi nevoi ale membrilor unei societăţi.
În general, se poate afirma că şi asigurările sunt folosite de oameni
diferiţi, preocupaţi să-şi creeze condiţii de viaţă mai bune în prezent şi în
perspectiva anilor atât pentru el cât şi pentru membrii familiei sale.
Oamenii simt nevoia să-şi ia măsuri suplimentare de prevedere şi
economisire pentru ei şi pentru familia lor, în timpul cât sunt în plenitudinea
forţelor fizice şi intelectuale.

7
 În întâmpinarea acestor cerinţe, asigurătorii (societăţile de asigurare)
intervin cu oferte puse la dispoziţia oamenilor. Prin sistemul tarifelor de primă
acordată, pot satisface preferinţele variate sau pot stimula pasiuni în funcţie de
specificul profesiei, de situaţia materială, de posibilitatea fiecărui om.
Societăţile de asigurări sunt permanent preocupate de cunoaşterea
preferinţelor oamenilor, de adaptarea formelor de asigurare la aceste preferinţe
precum şi pentru informarea oamenilor în ceea ce priveşte serviciile prestate
prin asigurare şi a avantajelor diferitelor forme de asigurare.

Pentru a avea o imagine cât mai bună asupra necesităţii şi impactului

asigurărilor în viaţa agenţilor economici vom prezenta în continuare evoluţia
nivelului primelor brute încasate în anii 1997-2001 şi evoluţia volumului total al
despăgubirilor plătite în perioada 1997-2001.
Volum prime încasate

12000000

10000000
milioane lei

8000000

6000000

4000000

2000000

0
1997 1998 1999 2000 2001

Volum prime încasate 1304022 2414840 4273930 6738873 10012425

Volum total al despăgubirilor

4500000
4000000
3500000
3000000
milioane lei

2500000
2000000
1500000
1000000
500000
0
1997 1998 1999 2000 2001

Volum total al 699251 1022127 1895899 2489789 4062939

despăgubirilor

8
 1.4. Scurt istoric al asigurărilor

Într-o lume din ce în ce mai nesigură şi mai instabilă, într-o lume în care
pericolele devin pe zi ce trece mai numeroase şi mai ample, asigurarea apare nu
ca o alternativă ci ca o necesitate.
Motivaţia apariţiei şi dezvoltării cu atâta amploare a asigurărilor este
legată de grija neîntreruptă a oamenilor pentru prezent şi mai ales pentru viitor.
Faptul că în prezent, în lumea dezvoltată nici un domeniu, oricât de mic, al vieţii
sociale nu a rămas în afara sferei asigurărilor confirmă importanţa acestui
domeniu aflat în continuă expansiune.
Văzând importanţa în prezent a asigurărilor, ne întrebăm desigur când,
cum şi de ce a apărut această latură atât de importantă a vieţii economico-
sociale.
Eforturile oamenilor de ştiinţă nu au reuşit să ne aducă informaţii precise
cu privire la apariţia primelor operaţiuni de asigurări şi reasigurări. Totuşi,
începuturile asigurărilor sunt plasate în perioada apariţiei primelor forme
organizate de comerţ. Astfel, se pare că babilonienii şi chinezii au fost primii
care au folosit câteva forme incipiente ale asigurărilor în comerţul maritim sub
forma unor "credite maritime" care îl scuteau pe debitor de a returna aceste
credite în cazul în care marfa sau nava sufereau avarii. Aceste forme de început
ale asigurărilor au fost preluate şi dezvoltate de-a lungul timpului de fenicieni,
greci şi romani.
Un rol important în evoluţia sistemului asigurărilor şi ulterior al
reasigurărilor l-au avut negustorii italieni din oraşele-state ale Italiei de Nord de
la începutul mileniului doi, activitatea lor fiind preluată şi de Ţările de Jos şi de
Anglia. Tot în această perioadă de început a mileniului trecut apar primele
reglementări juridice din domeniul asigurărilor şi primele organisme care au ca
sferă de activitate asigurările (sub formă de "Camere de Asigurări").
Printre primele forme de asigurări putem menţiona şi aşa numita "casă de
solidaritate", care figura ca fond de solidaritate al tăietorilor în piatră din vechiul
Egipt (pe la 1400 I.Hr). Remarcabil este faptul că acest procedeu de solidaritate
a dăinuit peste milenii şi a cunoscut o dezvoltare importantă în Evul Mediu în
cadrul comunităţii artizanilor (meseriaşilor în general) şi negustorilor
(corporaţii, conferii, etc.). Atunci sistemul funcţiona pe bază de solidaritate,
reciprocitatea sau "mutualitatea" nefăcând apel la generozitatea membrilor săi
decât după producerea fiecărui sinistru.
Graţie dreptului roman, în Roma antică apare primul contract de asigurare
sub numele de "contract de împrumut". Este vorba despre un împrumut care
acoperea sau garanta un transport de mărfuri cu destinaţie îndepărtată. Dacă
mărfurile nu ajungeau la destinaţie în bune condiţiuni cel ce garanta cu banii
pierdea orice drept la rambursarea sumei împrumutate. Acest procedeu, devenit
în Evul Mediu "împrumutul marii aventuri", va fi interzis în 1227 de către Papa
Grigore al IX-lea.
În 1653 Lorenzo Tonti inventează "tontinele" care sunt grupuri de
aderenţi ale căror cotizaţii sunt investite. În termenii contractului, sumele sunt
9
capitalizate şi repartizate între supravieţuitori la încheierea perioadei la care se
refera o astfel de activitate. În anumite ţări africane procedeul acesta
funcţionează încă şi astăzi cu succes.
Pentru a asista la naşterea asigurării moderne va trebui să se aştepte până
la apariţia calculului actuarial a cărui dezvoltare este marcată de câteva puncte
sau etape de referinţă remarcabile :
1. legea numerelor mari - Blaise Pascal ( 1654);
2. primul tabel de mortalitate - Christian Huygens (1757);
3. primul calcul de rente viagere - Jean de Witt (1660);
4. primul tratat de actuariat - Richard Price (1750).

De la începutul secolului al XVIII-lea şi până în secolul al XIX-lea

existau trei mari forme de asigurări: maritime, incendiu şi viaţă. Progresele
acestora sunt strâns legate de activitatea economică precum şi de evoluţia
dreptului. Astfel, odată cu anularea progresivă a interdicţiei "împrumutului marii
aventuri" la sfârşitul Evului Mediu, începe dezvoltarea schimburilor comerciale
terestre şi maritime. Prima poliţă de asigurare maritimă dovedită până astăzi a
fost semnată la Genova în anul 1347.
Prima intervenţie a statului pe piaţa asigurărilor este semnalată în anul
1435 şi este vorba de ordonanţa de la Barcelona dată de Jacques I de Aragon
prin care se reglementau condiţiile contractelor de asigurare maritimă.
Două secole mai târziu, ca urmare a ascensiunii puterii maritime a
Angliei, apar diverse grupuri de asigurători maritimi care vor deveni celebra
societate Lloyd's. De asemenea, marele incendiu din anul 1666 din Londra este
la originea creării renumitului "Fire Office" şi apoi în anul 1696 a primei
companii de asigurări contra incendiilor (Hand in Hand). Franţa se dezvolta în
acest domeniu al asigurărilor cam cu un decalaj de 50 de ani faţă de Anglia.
Asigurările maritime fiinţează din anul 1681 odată cu Marea Ordonanţă a
Marinei a lui Colbert.
Cazul asigurărilor de viaţă este de asemenea instructiv chiar dacă
începuturile acestora par amuzante astăzi. Prin secolul al XV-lea existau forme
primitive ale asigurărilor de viaţă, precum contracte asupra vieţii soţiei sau
părinţilor care garantau şeful familiei împotriva pierderilor pe care le-ar fi
antrenat eventualul deces al soţiei sau părinţilor. De asemenea, erau la modă
pariurile privind decesul unor oameni iluştri (papi, regi, împăraţi). În anul 1861
Colbert a dat o ordonanţă care, în Franţa, interzicea asigurarea de viaţă pe care o
considera ca "speculă asupra vieţii umane care atribuia un premiu pentru
aceasta". Această ordonanţă va fi anulată în anul 1720. În anul 1762 apare la
Londra prima companie de asigurări de viaţă care practică un tarif variind în
funcţie de vârsta (graţie lucrărilor lui Richard Price) denumită "Echitabila". Până
la acea dată tarifele erau uniforme şi numai persoanele în vârstă se asigurau.

10
 Începând cu secolul al XIX-lea, asigurările au cunoscut, în ţările
dezvoltate, o evoluţie remarcabilă care se poate explica prin două argumente:
 economic, ca urmare a creşterii nivelului de viaţă,
apariţiei de noi bunuri, dezvoltării transporturilor, sporirii
costurilor riscurilor instalaţiilor industriale;
 social, ca urmare a scăderii solidarităţii familiale, pe de o
parte, şi a generalizării salarizării, pe de altă parte.

Asigurările reprezintă acum un domeniu foarte dinamic şi cuprinzător

atât cantitativ cât şi calitativ a cărui evoluţie marchează chiar progresul
economic, social, tehnologic, al omenirii în general.
În prezent asigurările au devenit un mijloc de apărare, o imagine a
stabilităţii, un mijloc de dezvoltare, un mod de gândire.

1.5. Trăsăturile, funcţiile şi clasificarea asigurărilor

1.5.1. Trăsăturile asigurărilor

Existenţa asigurării este indisolubil legată de resurse băneşti destinate

acoperirii pagubelor provocate de anumite fenomene sau evenimente.
Fondul de asigurare îmbracă în mod necesar forma bănească. Deci, fondul
de asigurare se constituie în expresie bănească, iar în loc ca indemnizaţia de
asigurare să fie achitată în numerar asiguratului sau unui terţ, ea se foloseşte de
asigurare pentru suportarea cheltuielilor aferente prestaţiei în natură, la care s-a
angajat prin contract.
Fondul de asigurare se formează în mod descentralizat pe seama sumelor
de bani (prime de asigurare sau contribuţii), pe care le achită persoanele fizice şi
juridice interesate în înlăturarea pagubelor pe care ar urma să le suporte dacă s-
ar produce anumite evenimente (fenomene).
Fondul de asigurare se constituie în vederea acoperirii unor pagube
provocate de fenomene (evenimente) viitoare şi nesigure. Din acest fond nu se
suportă pierderile cauzate de folosirea normală a unor bunuri, de consumarea
acestora în procesul de producţie ori în gospodăriile populaţiei, de diminuarea
valorii lor din diferite motive.
Asigurarea presupune existenţa unei comunităţi de risc (pericole).

Asigurarea oferă avantajul că membrii comunităţii afectaţi de producerea

riscului asumat, primesc de la fondul de asigurare, un titlu de indemnizaţie
(despăgubire) de asigurare, sume care pot întrece de câteva ori cuantumul
contribuţiei acestora la fondul respectiv.
Acest lucru este posibil în virtutea faptului că paguba provocată de
producerea riscului asigurat se împarte între membrii comunităţii de risc după
„principiul mutualităţii”, adică la constituirea fondului de asigurare participă toţi

11
asiguraţii, dar acestea se repartizează numai acelor asiguraţi care au suferit
prejudicii de pe urma producerii riscului asigurat.
Fondul de asigurare se utilizează în mod centralizat pentru:
 acoperirea pagubelor provocate de evenimente (fenomene)
asigurate;
 finanţarea unor acţiuni legate de prevenirea pagubelor;

 constituirea unor fonduri de rezervă.

Asigurarea exprimă relaţii care apar în procesul constituirii şi utilizării

fondului de asigurare în vederea desfăşurării neîntrerupte a activităţii
economice, păstrării integrităţii bunurilor asigurate, protejării persoanelor fizice
împotriva anumitor evenimente, precum şi onorarii obligaţiilor de răspundere
civilă ce revin persoanelor fizice şi juridice faţă de terţi.

1.5.2. Funcţiile asigurărilor

Prin manifestarea conţinutului şi menirii lor, asigurările îndeplinesc

următoarele funcţii:

1. Funcţia de compensare a pagubelor pricinuite de calamităţi ale

naturii şi de accidente şi plata sumelor asigurate – constă în plata
despăgubirilor, onorarea obligaţiilor în cazul asigurărilor de răspundere civilă şi
plata şi plata sumelor asigurate când este vorba de asigurări de persoane, în
cazurile în care în viaţa persoanelor intervin anumite evenimente. Îndeplinind
această funcţie, asigurările contribuie la refacerea bunurilor avariate sau
distruse, la repararea prejudiciilor de care asiguraţii răspund potrivit legii şi
plătesc sume asigurate în cazul în care se produc anumite evenimente care
afectează integritatea corporală şi chiar viaţa persoanelor asigurate.

2. Funcţia de prevenire a riscurilor şi a daunelor. Fiecare societate are

în programul său de activitate măsuri complexe pentru prevenirea, limitarea şi
combaterea riscurilor, deci a daunelor. Funcţia de prevenire a daunelor se
realizează prin finanţarea măsurilor de prevenire a daunelor de pe urma
calamităţilor naturii şi accidentelor, prin stabilirea unor condiţii de asigurare
care să oblige pe asigurat la o conduită preventivă permanentă. Pierderile mari
nu pot face decât să sărăcească agenţii economici, cetăţenii şi colectivitatea în
ansamblu. De aceea, interesul este să se elimine sau cel puţin să se reducă
pagubele.

3. Funcţia de repartiţie (financiară). Ca funcţie principală a asigurărilor,

ea se manifestă în procesul de formare a fondului de asigurare, la dispoziţia
societăţii de asigurare, pe seama primei de asigurare (contribuţiei) suportate de
persoanele fizice sau juridice cuprinse în asigurare.

12
 În al doilea rând, această funcţie se manifestă în procesul de dirijare a
fondului de asigurare către destinaţiile sale legale:
 plata indemnizaţiei de asigurare;

 finanţarea unor acţiuni cu caracter preventiv;

 constituirea unor fonduri de rezervă;

 acoperirea cheltuielilor administrativ-gospodăreşti ale

societăţii de asigurare.
Tot prin intermediul funcţiei de repartiţie, impozitele şi taxele datorate de
societatea de asigurare sunt dirijate la bugetul de stat, iar contribuţiile cuvenite
asigurărilor sociale sunt îndreptate către bugetul asigurărilor sociale de stat.

Asigurarea sub aspect financiar

Societatea de asigurări nu este numai o prestatoare de servicii în favoarea
asiguraţilor, dar şi un intermediar financiar între persoanele fizice asigurate, care
plătesc prime eşalonat şi persoanele fizice şi juridice care au nevoie de resurse
financiare suplimentare. Deci, asigurările oferă persoanelor fizice nu numai o
protecţie de asigurare, dar şi un instrument de economisire şi de fructificare a
resurselor băneşti.
Societăţile de asigurare apar pe piaţa financiară cu o ofertă de capital de
împrumut orientată către diverşi solicitanţi de resurse financiare, astfel, oferta
societăţilor de asigurare se adresează:
 băncilor comerciale interesate să primească depuneri pe
diferite termene pentru majorarea resurselor lor de creditare;
 autorităţilor publice centrale şi locale aflate în căutare de
resurse de împrumut pentru acoperirea deficitelor bugetare sau
pentru finanţarea unor investiţii importante din fonduri
extrabugetare;
 deţinătorilor de terenuri şi imobile destinate vânzării.
Este important de menţionat că în spatele societăţilor de asigurare, ca
intermediar financiar, stau persoane fizice care au încheiat asigurări de viaţă în
dublu scop: pe de o parte pentru a se proteja împotriva unor posibile evenimente
viitoare, iar pe de altă parte pentru a-şi fructifica economiile încredinţate
societăţilor de asigurare. Pentru persoanele fizice titulare ale unor contracte de
asigurări de viaţă, asigurarea constituie veritabile active financiare, cu scadenţe
de valorificare mai lungi sau mai scurte.
Evoluţia conjuncturii în perioada de valabilitate a contractului va influenţa
atât mărimea absolută nominală a sumei acumulate, cât li mărimea reală a
acesteia la data încasării ei. Privită astfel, asigurarea apare ca un activ financiar
într-o economie de incertitudini.
În concluzie, într-o economie de incertitudini, asigurarea favorizează
afluirea economiilor populaţiei către piaţa financiară; incertitudinile din
economie pot să favorizeze sau să defavorizeze evoluţia avuţiei viitoare a
agenţilor economici, iar contractul de asigurare apare ca o creanţă condiţionată,
emisă de asigurător şi achiziţionată de asigurat.

13
 4. Funcţia de control. Această funcţie se concretizează în controlul pe
care îl efectuează organele specializate ale societăţilor de asigurări în vederea
identificării cauzelor producătoare de daune, precum şi asupra formării,
repartizării şi gospodăririi judicioase a fondului de asigurare. Controlul
urmăreşte:
 depistarea cauzelor care produc pagube în economie;

 aşezarea şi încasarea corectă a primelor de asigurare;

 constatarea, evaluarea şi lichidarea daunelor;

 acordarea la timp a despăgubirilor şi a sumelor asigurate în

concordanţă cu prevederile legale şi contractuale;

 stingerea obligaţiei faţă de asiguraţi;

 luarea măsurilor pentru prevenirea, limitarea şi combaterea

daunelor, etc..

Noţiunea de asigurare se foloseşte în legătură nu numai cu activităţile

societăţilor comerciale de asigurare şi a organizaţiilor de asigurare mutuale, dar
şi cu asigurările sociale. În sfera asigurărilor sociale intră salariaţii, pensionarii,
precum şi alte categorii sociale. Fondurile asigurărilor sociale au alte fluxuri de
formare şi distribuire decât fondurile de asigurare constituite la dispoziţia
societăţilor de asigurări.

1.5.3. Clasificarea asigurărilor

Asigurările reprezintă un domeniu vast care, după cum s-a mai arătat,
acoperă toate sferele activităţii umane. Dat fiind complexitatea domeniului este
necesară atât o clarificare a conceptelor, cât şi o sistematizare a acestora pentru o
abordare ştiinţifică si coerentă. Astfel, în literatura de specialitate se întâlnesc
tipuri şi categorii variate de asigurări, determinate prin folosirea unor criterii
diferite. Iată câteva dintre ele:
1. După tipul şi natura riscurilor asigurate, distingem două categorii
principale si anume:
 asigurări de viaţă;
 asigurări non-viaţă (generale).

Această împărţire ţine seama de trăsăturile riscurilor asigurate pentru cele

două grupe mari de asigurări. Deosebirile dintre ele provin din natura relaţiei
contractuale, durata şi tipul de risc. Astfel, în cazul asigurărilor de viaţă riscul
care se asigură este decesul. Dat fiind că acest eveniment este cert (oricine
moare !!!), s-ar putea invoca faptul că decesul nu se poate încadra în conceptul
de risc, totuşi el este un risc asigurabil deoarece contractul de asigurare se
încheie pentru o anumită durată, iar momentul în care se produce decesul este
incert. De aceea, elementul de incertitudine se referă la momentul producerii
riscului şi nu la riscul însuşi. La asigurările non-viaţă, pe perioada contractuală
evenimentul poate produce sau nu. Este deci vorba de riscurile pure care au
gradul de incertitudine pentru a putea fi asigurate.
14
 O altă deosebire se referă la durata contractului. În timp ce asigurarea de
viaţă este un contract pe o durată mare (de obicei, minim 5 ani), contractele de
asigurări non-viaţă sunt încheiate pe termen scurt (de regulă pentru 1 an sau
pentru un anumit eveniment care poate dura chiar câteva ore, cum ar fi lansarea
unei navete spaţiale).
De asemenea, administrarea contractului, tipurile de rezerve care trebuie
create, modul de stabilire a primelor de asigurare şi a rezervelor şi, în general,
întregul sistem de administrare sunt foarte diferite. Această clasificare este
frecvent întâlnită în legislaţia diferitelor ţări, în legislaţia Uniunii Europene, în
special datorită motivelor arătate mai sus, care determină si limite diferite de
capital pentru constituirea societăţilor de asigurări pentru cele două categorii.
Pe scurt, o prezentare comparativă, care sintetizează deosebirile dintre
cele două criterii este reflectată în tabelul de mai jos.

Prezentare comparativă a asigurărilor de viaţă si a asigurărilor non-viaţă

Asigurări de viaţă Asigurări de non-viaţă
• Se asigură riscul de deces ca aco- • Se asigură alte riscuri, cu excepţia
perire principală riscului de deces în acoperirea
principală
• Decesul este eveniment sigur; • Producerea riscului asigurat, ca
momentul producerii lui este incert eveniment, este incertă, probabilă,
• Scopul: protecţia financiară a posibilă
familiei sau dependenţilor (pot fi • Scopul: compensarea pierderilor
combinate cu posibilitatea econo- materiale sau financiare generate de
misirii sau investiţiei) producerea evenimentului asigurat,
respectiv menţinerea situaţiei
patrimoniale şi financiare a
asiguratului
• Evaluarea riscului (underwriting) • Evaluarea riscului se face în
se face la vârsta de intrare în risc, în momentul încheierii contractului în
principiu, indiferent de modificarea funcţie de întreaga perioadă de
lui pe parcursul relaţiei contractuale expunere
• În contractul de asigurare de viaţă • În contractul de asigurare există de
există obligatoriu trei părţi regulă numai două părţi: asiguratul şi
implicate: asiguratul, asigurătorul şi asigurătorul; uneori, apare şi
beneficiarul; uneori contractantul beneficiarul care încasează
asigurării este altă persoană decât contravaloarea despăgubirii
asiguratul
• Nu sunt contracte de indemnizaţie • Sunt contracte de indemnizaţie
(despăgubire) (despăgubire)
• Stabilirea sumei asigurate se de • Limita despăgubirii nu poate depăşi
termină în funcţie de nevoia de valoarea bunului în momentul
protecţie şi posibilităţile financiare producerii riscului
ale asiguratului
• Nu există conceptul de • Există conceptul de "supraasigurare"
"supraasigurare” dar nu se acceptă

15
 • Beneficiarul poliţei este o terţă de • Beneficiarul despăgubirii este, obicei
persoană în cazul decesului aceeaşi persoană cu asiguratul
asiguratului
• În cazul producerii evenimentului • În cazul producerii evenimentului
asigurătorul plăteşte beneficiarului asigurat, asigurătorul despăgubeşte
suma asigurată asiguratul în limita sumei asigurate,
reprezentând limita maximă a
indemnizaţiei
• Sunt contracte pe termen mediu • Sunt contracte pe termen scurt (până
sau lung (de obicei minimum 3-5 la 12 luni, reînnoibile)
ani, până la 35-40 de ani sau chiar
mai mult)
• Primele de asigurare se plătesc pe • Primele de asigurare se plătesc durata
toată durata contractului, gene rând redusă a contractului
periodic încasări pentru asigurător
• Portofoliul asigurătorului are un • Asigurătorul va trebui să se preocupe
caracter relativ stabil pe o perioadă permanent de găsirea de noi afaceri
îndelungată datorită duratei reduse a contractelor

• Se stabilesc rezerve matematice • Se stabilesc rezerve tehnice pentru

pentru crearea fondului crearea fondului de asigurare din care
asigurătorilor de viaţă din care se se vor plăti indemnizaţiile
plătesc sumele asigurate
• Expunerea la risc este în scădere • Riscul este relativ constant pe întreaga
pentru asigurător de-a lungul durată a contractului
contractului datorită creării
rezervelor matematice
• Reasigurarea se încheie pentru • Reasigurarea se încheie pentru aceeaşi
suma expusă riscului care scade în valoare pe toată durata contractului de
fiecare an datorită creării rezervelor asigurare/reasigurare; suma expusă
matematice; suma expusă riscului riscului este relativ constantă
scade periodic

2. După modul de realizare a raporturilor juridice de asigurare, se disting

două categorii de asigurări:
 asigurarea prin efectul legii (obligatorie);

 asigurarea contractuală (facultativă).

Asigurarea prin efectul legii, sau obligatorie, este, stabilită prin regle-
mentările legale şi se realizează automat dacă sunt îndeplinite condiţiile
prevăzute de lege privind bunurile sau persoanele care intră sub incidenţa
acestora. Ea are la bază anumite interese care aparţin societăţii în ansamblu său
şi nu necesită acordul de voinţă al persoanelor fizice sau juridice vizate. În cele
mai multe ţări ca şi în România, forma de asigurare obligatorie este asigurarea
de răspundere civilă pentru pagubele produse din accidente de autovehicule. În

16
alte ţări întâlnim şi alte tipuri de asigurări obligatorii, cum ar fi asigurări de
răspundere profesională si altele.
Asigurarea contractuală sau facultativă are la bază un contract de
asigurare între asigurat şi asigurător, fiind o expresie a voinţei părţilor. Este o
formă de asigurare mai flexibilă decât asigurarea prin efectul legii deoarece se
încheie mare a nevoii de protecţie a asiguratului, răspunzând astfel mai bine
necesităţilor şi intereselor acestuia.
Pe lângă asigurarea prin efectul legii şi asigurarea contractuală, există şi
unele asigurări obligatorii, impuse prin lege, dar care nu intră în vigoare decât
după încheierea unui contract între asigurat si asigurător. În această categorie
intră asigurarea personalului navigant al companiei de aviaţie etc.

3. După domeniul asigurării, distingem patru categorii, si anume:

 asigurări de bunuri;
 asigurări de persoane;
 asigurări de răspundere civilă;
 asigurări de interes financiar.

Asigurările de bunuri cuprind proprietăţile susceptibile de a fi distruse

sau avariate de calamităţi naturale, accidente, incendii sau orice alte riscuri. Sunt
incluse asigurările de clădiri, utilaje, maşini şi instalaţii, aparatură electronică,
bunurile din locuinţe, mărfuri, bani şi alte valori, animale şi altele.
Prin asigurările de persoane se asigură viaţa, integritatea sau sănătatea
asiguratului supuse ameninţării unor evenimente care pot provoca decesul,
invaliditatea sau boala acestuia. În funcţie de riscul asigurat, în asigurarea
principală distingem două categorii de asigurări, respectiv asigurări de viaţă şi
asigurări de persoane, altele decât cele de viaţă. (accidente, călătorie, sănătate
etc).
Asigurările de răspundere civilă au ca obiect o valoare patrimonială
egală cu despăgubirea pe care ar urma să o plătească asiguratul (persoană fizică
sau juridică) unor terţi prejudiciali. Există o gamă largă de astfel de asigurări,
cum ar fi: asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse prin
accidente de autovehicule, asigurarea de răspundere profesională, asigurarea de
răspundere a transportatorului pentru pasageri, pentru bagajele acestora sau
pentru mărfurile transportate, asigurarea de răspundere a constructorului,
asigurarea de răspundere a chiriaşului etc.
Prin asigurările de interes financiar se obţine protecţia pentru asigurarea
de pierdere a profitului, asigurarea de credite, asigurare pentru riscul de neplată,
asigurarea de fidelitate şi altele.

17
4. După riscul asigurat, asigurările sunt:
 asigurări pentru riscuri cu caracter natural: inundaţii,
trăsnete, explozii, cutremure de pământ, ploi torenţiale, grindină,
inundaţii, furtuni, uragane, alunecări sau prăbuşiri de teren;
 asigurări pentru secetă, grindină la culturile agricole;
 asigurări pentru boli, epidemii şi accidente ale animalelor;
 asigurări de accidente, precum derapări, răsturnări, coliziuni
şi prăbuşiri de poduri şi tunele, alte accidente ale mijloacelor de transport;
 asigurări de deces prin care se asigură riscul de deces,
urmând ca în cazul acestui eveniment beneficiarul (beneficiarii) poliţei să
încaseze suma asigurată;
 asigurări de răspundere civilă - pentru acoperirea
prejudiciilor provocate de asiguraţi terţilor ca urmare a unor accidente,
neglijentă, eroare.

5. După teritoriul pe care se acordă acoperirea prin asigurare, deosebim:

 asigurări interne
 asigurări externe.

Deosebirea fundamentală dintre acestea constă în elementul de

extraneitate care este prezent numai în cazul asigurărilor externe. El se referă la
domiciliul într-o altă ţară al uneia din părţile contractante sau al beneficiarului
asigurării, la obiectul asigurării şi la riscul preluat de asigurător, care se pot afla
sau produce în afara teritoriului ţării în care se încheie contractul.
Principalele categorii de asigurări externe sunt legate, în principal, de asi-
gurările de transport, cum ar fi: asigurarea, mărfurilor, asigurarea navelor mari-
time şi fluviale, asigurarea aeronavelor, asigurarea construcţiilor - montajului în
străinătate şi a răspunderii constructorului etc. Tot mai mult, datorită liberalizării
serviciilor de asigurare; în această categorie se includ şi asigurările de bunuri
care, fiind localizate într-o ţară, se asigură la o societate din altă ţară.

6. După natura şi tipul raporturilor care se stabilesc între asigurat şi

asigurător:
 asigurare directă;

 asigurare indirectă.

Asigurarea directă se încheie în mod direct între asigurat şi asigurător, în

timp ce asigurarea indirectă se încheie prin intermediari (în principal, prin
brokeri).

18
 1.6. Piaţa asigurărilor şi cadrul legislativ

1.6.1. Conceptul de piaţă în asigurări

Cadrul organizatoric şi metodologic în care se realizează operaţiile de

asigurări, respectiv activitatea de asigurare constituie piaţa asigurărilor.

Operatorii specifici pe piaţa asigurărilor sunt: asigurătorul şi asiguratul.

Asigurătorul, în această calitate, lansează oferta de asigurare în temeiul
unei legi, în cazul asigurărilor obligatorii sau în virtutea unui contract, în cazul
asigurărilor facultative.
Asiguratul, ca operator, îşi manifestă cererea de asigurare în funcţie de
interes, potenţa financiară sau chiar în virtutea legii, în cazul asigurărilor
obligatorii.

Parametrii pieţei asigurărilor sunt: oferta şi cererea de asigurare.

Oferta de asigurare este susţinută de societăţi comerciale de asigurare,
persoane fizice, autorizate legal să funcţioneze pe piaţa asigurărilor şi care au
capacitate financiară corespunzătoare. Oferta de asigurare este impusă, în cazul
asigurărilor prin efectul legii, dar ea este liberă în cazul asigurărilor facultative.
Lipsa ofertei în asigurare, indiferent de cauze, generează alternative de
autoprotecţie sau autoasigurare, acţiuni de economisire etc.. Oferta de asigurare
se poate face de către societăţi comerciale de asigurare cu capital de stat, privat
sau mixt sau alte categorii instituţionale.
Cererea de asigurare este expresia manifestării unor persoane fizice şi
juridice ca asiguraţi în raport cu interesul acestora pentru protecţia bunurilor,
integrităţii persoanei, etc., faţă de variatele riscuri care le pot afecta. Cererea de
asigurare se încadrează într-o anumită structură tipologică putându-se identifica:
 cerere potenţială şi cerere reală;

 cerere satisfăcută şi cerere nesatisfăcută;

 cerere amânată, etc..

Evoluţia şi mutaţiile structurale ale cererii de asigurare se află sub

incidenţa condiţiilor social-economice ale perioadei de referinţă, a condiţiilor
legislative, a facilităţilor oferite pe plan juridic şi financiar, precum şi a
interesului privind promovarea diferitelor forme de asigurare, atât din partea
societăţilor de asigurare, cât şi a asiguraţilor.
Piaţa asigurărilor constituie un concept complex, dinamic cu valenţe
practice pe plan naţional şi internaţional.

19
1.6.2. Cadrul legislativ

Legile si actele normative care reglementează activităţile de asigurare şi

reasigurare în România sunt:
 Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurărilor în
România;
 Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurări şi
supravegherea asigurărilor.
 Ordinele guvernamentale din anii 2001 si 2002

Un rol important în desfăşurarea activităţii de asigurare în ţara noastră îl

are Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, care a fost înfiinţată ca o necesitate
obiectivă în supravegherea şi controlul pieţei asigurărilor, precum şi pentru
crearea cadrului legislativ şi instituţional în vederea realizării dezideratelor
României de integrare în Uniunea Europeană.
Comisia, ca autoritate administrativă autonomă şi autofinanţată, cu rol în
supravegherea stabilităţii pieţei asigurărilor şi apărarea drepturilor asiguraţilor,
şi-a început activitatea în data de 2 iulie 2001, odată cu publicarea în Monitorul
Oficial al României nr. 355/02.07.2001 a Hotărârii Parlamentului nr.
20/27.06.2001 de numire a celor cinci membri ai Consiliului său, în baza Legii
nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supraveghere al asigurărilor.
Din punct de vedere administrativ, dar şi financiar, noua autoritate de
supraveghere este autonomă, fiind subordonată direct Parlamentului, iar
atribuţiile conferite prin lege sunt mult lărgite comparativ cu cele ale fostului
organism de supraveghere a pieţei asigurărilor – Oficiul de Supraveghere a
Activităţii de Asigurare şi Reasigurare (O.S.A.A.R.), din cadrul Ministerului
Finanţelor Publice.
Perfecţionarea cadrului legal a reprezentat şi reprezintă unul dintre
obiectivele principale ale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, astfel încât
acesta să permită exercitarea unui control din ce în ce mai eficient asupra pieţei,
în scopul de a de asigura respectarea drepturilor asiguraţilor.

20
 CAPITOLUL II.
PREZENTAREA SOCIETĂŢII COMERCIALE
ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ ASIROM S.A.

2.1. Denumire şi scurt istoric; obiect de activitate

Denumire şi scurt istoric

Societatea analizată este ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ – ASIROM
S.A. aflată la momentul analizei în postura de leader general (autoritar) al pieţei
asigurărilor din România. Face parte dintr-un grup financiar care cuprinde:
InterAgro, Rafinăria Astra Română, SN Tutunul Românesc şi alte firme de
interes local, grupul având o cifră de afaceri de aproximativ 300 milioane USD.
Trecerea la economia de piaţă după anul 1989 a făcut necesară adoptarea
unei forme noi de organizare a activităţii de asigurare şi reasigurare în ţara
noastră. Renunţarea la monopolul statului în domeniul asigurărilor devenise
necesară, de vreme ce se procedase la organizarea de societăţi comerciale cu
profil de producţie, prestări servicii, bancar, etc.
În acest sens, în locul Administraţiei Asigurărilor de Stat, care şi-a încetat
activitatea pe data de 21 decembrie 1990, au luat fiinţă trei societăţi comerciale
pe acţiuni în domeniul asigurărilor, având ce e drept, ca unic acţionar statul (HG
1279 din 8 decembrie 1990).

Aceste trei societăţi sunt:

a) societatea Asigurarea Românească S.A., care a preluat activele
aferente asigurărilor facultative de viaţă, în suma de 6,1 miliarde, cele aferente
asigurărilor obligatorii, asigurărilor facultative de bunuri şi altor asigurări, în
sumă de 1 miliard lei şi, în limitele acestora, pasivele corespunzătoare, precum
şi bunurile imobile aparţinând ADAS, incluse în capital;
b) societatea ASTRA S.A., care a preluat activele societăţilor mixte, cu
participarea ADAS în străinătate, pe cele aferente asigurărilor şi operaţiilor de
reasigurare în relaţiile cu străinătatea, în sumă de 3,5 miliarde lei şi, în limita
acestora, pasivele corespunzătoare;
c) agenţia CAROM, care a preluat activitatea privind constatarea daunelor,
stabilirea şi plata despăgubirilor în cazurile de pagube produse în România, când
răspunderea revine unor asiguraţi la societăţi de asigurări din străinătate şi în
cazurile de pagube produse în străinătate de automobiliştii români asiguraţi la
societăţile de asigurare din ţară.

21
 Obiect de activitate
În esenţă, obiectul de activitate al Societăţii Comerciale “Asigurarea
Românească” S.A. (ASIROM) este ilustrat (conturat) prin:
I. Asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto
 Asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin

accidente de autovehicule
II. Asigurările facultative
 Asigurări de viaţă

 Asigurări de persoane altele decât cele de viaţă

 Asigurări de autovehicule

 Asigurări maritime şi de transport

 Asigurări de aviaţie

 Asigurări de incendii şi alte pagube la bunuri

 Asigurări de răspundere civilă

 Asigurări de credite şi garanţii

 Asigurări agricole

Societatea îşi poate asuma anual obligaţii din contracte de asigurare

(facultative) care, după deducerea primelor cedate în reasigurare, să nu
depăşească un plafon echivalent cu până la de cinci ori suma capitalului social
vărsat şi a rezervelor de capital.
Societatea Comercială “Asigurarea Românească” SA (ASIROM)
realizează în ţară şi în străinătate asigurări şi operaţiuni de reasigurare în lei şi în
valută.
Pentru încheierea contractelor de asigurare sau pentru emiterea şi
derularea acestora, societatea foloseşte agenţi de asigurare remuneraţi cu
comisioane din încasări sau cu onorarii stabilite, potrivit tarifelor negociate.
Societatea Comercială “Asigurarea Românească” SA (ASIROM) poate să
deschidă conturi în lei şi valută la bănci din România.
În scopul diminuării răspunderilor asumate, instituţia efectuează
operaţiuni de cedare în reasigurarea unor părţi din contractele de asigurare
încheiate, în condiţiile de reasigurătorii din ţară şi străinătate.
Pentru garantarea plăţii sumelor asigurate şi a despăgubirilor, societatea
constituie rezerve tehnice de prime pentru asigurările de viaţă şi rezerve tehnice
de prime şi de daune pentru celelalte tipuri de asigurări şi reasigurări.
Rezerva de primă pentru asigurările de viaţă se constituie în baza
calculelor actuariale şi se administrează separat.
Rezervele de prime pentru celelalte tipuri de asigurări se constituie din
cotele-părţi corespunzătoare riscurilor neexpirate.
Rezervele de daune se constituie în baza estimărilor, fie a datelor statistice
fie a calculelor actuariale, privind plăţile de efectuat în viitor.
Acestea nu pot reprezenta mai puţin de 40% din diferenţa dintre primele
încasate şi daunele plătite la asigurările şi reasigurările cu valabilitate în cursul
anului.
Rezervele pe care le constituie instituţia sunt în lei şi în valută.
22
 Sumele afectate rezervelor tehnice se scad din venitul brut în vederea
determinării profitului supus impozitării.
Societatea fructifică capitalul, rezerva de capital şi rezervele tehnice sub
forma veniturilor din dobânzi pentru disponibilităţile păstrate în bănci sau casa
de economii şi le investeşte în titluri de valoare, bunuri mobiliare sau imobiliare
sau le foloseşte pentru acordarea de credite instituţiilor legale, cu respectarea
unui coeficient de solvabilitate de minimum 15% din aceste fonduri.
Fructificarea şi investiţiile se realizează în lei şi în valută.

Personalul de conducere al societăţii şi cenzorii sunt aleşi de Adunarea

Generală a Acţionarilor. Pe perioada cât statul este acţionar unic, personalul de
conducere şi cenzorii vor fi numiţi de Consiliul Împuterniciţilor Statului cu
acordul Ministerului Finanţelor. Restul personalului este angajat de către
Consiliul de Administraţie sau de către directorul general al societăţii.
Nivelul salariilor pentru personalul societăţii ASIROM, pe categorii de
funcţii, se stabileşte de către Adunarea Generală a Acţionarilor în funcţie de
studii şi munca efectiv prestată, cu respectarea limitei minime de salarizare
prevăzute de lege.
Drepturile şi obligaţiile personalului societăţii sunt stabilite de către
Consiliul de Administraţie sau de către directorul general al societăţii
comerciale.

2.2. Servicii oferite

Societatea Comercială “Asigurarea Românească” SA (ASIROM)

practică o gamă variată de forme de asigurare, utilizând metodologii şi condiţii
de asigurare adaptate la normele existente în ţări cu o binecunoscută tradiţie în
domeniul asigurărilor, cu scopul de a acoperi protecţia cerută de noua piaţă
românească în dezvoltare.
Principalele produse de asigurare oferite de Societatea Comercială
“Asigurarea Românească” SA (ASIROM) sunt:

Asigurări facultative de persoane

Asigurări de viaţă:
 asigurarea mixtă de viaţă reevaluabilă – VALUTĂ FORTE

 asigurarea mixtă de viaţă şi suplimentară de accidente

 asigurarea de pensie suplimentară privată cu acumulare de capital

şi reevaluare – PROSPERA
 asigurarea viageră reevaluabilă – PATERN.

23
 Asigurări de accidente:
 asigurarea familială de accidente

 asigurarea călătorilor pentru cazurile de accidente

 asigurarea pentru cazurile de accidente ale angajaţilor, contractată

de persoane juridice
 asigurarea facultativă mixtă de accidente a personalului de

conducere.

Alte asigurări de persoane:

 asigurarea pentru călătorii în străinătate

 asigurarea pentru cazurile de invaliditate temporară de boală –

AROMED.

Asigurări facultative de autovehicule:

 asigurarea pentru avarii a autovehiculelor

 asigurarea de răspundere civilă auto – CARTE VERDE

 convenţia de asigurare TRANSEURO pentru autovehiculele

destinate transportului internaţional de mărfuri sau persoane

 asigurarea de răspundere civilă a autovehiculelor ce nu sunt

supuse înmatriculării
 asigurarea suplimentară de răspundere civilă a autovehiculelor

supuse înmatriculării.

Asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto

Asigurări facultative maritime, de transport şi de aviaţie

Asigurări facultative de clădiri şi bunuri industriale:

 asigurarea clădirilor şi altor construcţii aparţinând persoanelor

juridice pentru riscurile FLEXA (incendiu, trăsnet, explozie şi

cădere de corpuri)
 asigurarea conţinutului clădirilor aparţinând persoanelor juridice

pentru riscurile FLEXA

 asigurarea construcţiilor – montajului şi a răspunderii
constructorului.

Asigurări facultative de răspundere civilă:

 asigurarea de răspundere civilă generală

 asigurarea de răspundere civilă profesională pentru experţi

contabili şi contabili autorizaţi, persoane fizice şi/sau juridice

 asigurarea facultativă de răspundere civilă profesională decurgând

din practica medicală – MALPRAXIS

 asigurarea de răspundere civilă profesională pentru: avocaţi,

notari, administratori judiciari şi lichidatori

 asigurarea de răspundere civilă profesională decurgând din

serviciile publice conexe actului medical

24
  asigurarea de răspundere civilă a personalului medical acreditat
din cadrul unităţilor sanitare
 asigurarea de răspundere civilă a operatorilor autorizaţi ai arhivei
electronice de garanţii reale mobiliare
 asigurarea de răspundere civilă în baza legii, a persoanelor
juridice, faţă de terţi
 asigurarea de răspundere civilă profesională a brokerilor de
asigurare.

Asigurarea facultativă de rambursare a cheltuielilor de repatriere şi/sau a

sumelor achitate de turişti în cazul insolvabilităţii sau falimentului agenţiei
de turism.

Asigurări facultative de credite şi garanţii:

 asigurarea facultativă a creditului pentru bunurile comercializate

în sistem leasing – FELIX

 asigurarea facultativă a creditelor acordate de bănci persoanelor

fizice.

Asigurări facultative de bunuri de uz casnic şi gospodăresc aparţinând

persoanelor fizice

Asigurări facultative agricole:

 asigurarea culturilor agricole şi a rodului viitor

 asigurarea rosului pomilor fructiferi

 asigurarea culturilor de legume.

Asigurări facultative de animale:

 asigurarea animalelor aparţinând persoanelor fizice şi juridice.

2.3. Cadrul organizatoric

Societatea Comercială “Asigurarea Românească” SA (ASIROM) este o

persoană juridică, titulară de plan, funcţionând pe principiul gestiunii economice
şi care îşi are sediul central în Municipiul Bucureşti.
În scopul îndeplinirii atribuţiilor sale, ASIROM colaborează cu
ministerele şi celelalte organe centrale, precum şi cu organele locale ale
Administraţiei de Stat. Din structura organizatorică a ASIROM fac parte unităţi
teritoriale ASIROM sucursale la nivelul reşedinţelor de judeţ şi a Municipiului
Bucureşti, filiale la nivelul oraşelor importante şi agenţii la nivelul celorlalte
localităţi.
În teritoriu, ASIROM dispune de:
 sucursale (48 în întreaga ţară), unităţi cu personalitate
juridică, dintre care 40 în provincie (în fiecare capitală de judeţ) şi 8 în

25
 Bucureşti (în aceasta am inclus şi sucursala ASIROM Ilfov, care activează
preponderent în Capitală).
Fiecare sucursală are obligatoriu, ca funcţii de conducere: un director, un
contabil şef şi un şef serviciu (birou) daune. În funcţie de importanţa
sucursalei, organigrama fiecăreia mai poate cuprinde: un director adjunct
şi/sau un şef serviciu asigurări.
Ca funcţii de execuţie, sucursala are, legat de activitatea de bază: inspectori
de daune, inspectori de asigurare coordonatori (ce au în subordine inspectori
şi agenţi de asigurare).
 reprezentanţe: sucursalele din provincie (şi câteva din
Capitală) dispun de reprezentanţe (între 1 şi 6 fiecare), în sumă totală de 82.
Reprezentanţele sunt conduse de directori sau şefi de reprezentanţe şi au în
compunere şi personal pentru lichidarea daunelor.
 agenţii (puncte stabile de lucru, în număr de 89), arondate
reprezentanţelor şi răspândite relativ uniform pe teritoriul ţării. Agenţiile au
numai funcţia de încheiere de asigurări (aici nu se lichidează daune).

Înfiinţarea sau desfiinţarea de unităţi fără personalitate juridică se

hotărăşte de către Consiliul de Administraţie. ASIROM poate să înfiinţeze în
străinătate, cu aprobarea organelor de drept, agenţii sau alte forme de
reprezentare, pentru încheierea de asigurări sau efectuarea altor operaţiuni în
legătură cu activitatea de asigurare.

ASIROM are următoarea structură organizatorică:

I. Direcţia de bunuri, de persoane, a lichidării daunelor şi a informării eficienţei

asigurărilor care are în componenţa sa:
 conducerea (director şi 2 directori
adjuncţi)
 serviciul asigurări şi lichidări de daune
şi clădiri, autovehicule şi alte bunurile
 serviciul asigurări de persoane, plăţi de
sume asigurate actuariat şi urmărirea eficienţei asigurărilor.
II. Direcţia asigurării de clădiri construcţii şi bunuri agricole, care are în
componenţa sa:
 conducerea
 serviciul asigurări în valută a
transportului de mărfuri în comerţ exterior, a navelor etc, lichidarea
daunelor cargo, casco şi răspunderi
 serviciul relaţii cu străinătatea prin
reasigurări
 serviciu prestări de servicii de mandat prin
comisariat de avarie.
III.Direcţia asigurări avarii auto şi de transport care în componenţa sa are:
 conducerea
26
IV. Direcţia de contabilitate generală şi
investiţii care are în componenţa sa:
 director
 contabil şef
 economişti.
V. Direcţia de resurse umane şi marketing

27
 Serviciul contabilitate

Serviciul financiar
Direcţia
buget-contabilitate Serviciul asigurări persoane

Serviciul asig. viaţă şi actuariat

Direcţia
asigurări persoane Serviciul răspundere civilă auto
Serviciile (birourile) daune de
Serviciul asigurări & avarii auto
Direcţia asigurări la toate sucursalele din ţară
bunuri şi transport
Serv. asig. maritime & transport

Direcţia asigurări Serv. asigurări clădiri şi conţinut

RC generală
Serviciul răspundere civilă generală
şi alte asigurări
PREŞEDINTE
Serviciul credite şi garanţii
Direcţia control
şi verificări daune
Serviciul asigurări animale şi culturi

Serviciul juridic
şi contencios Serviciul marketing şi protocol

Dir. marketing,
Serviciul publicitate
publicitate, &
protocol
Serv. studii şi pregătire profesională
Direcţia resurse
umane, studii şi Serv. resurse umane
acţionariat
Serviciul acţionariat

Direcţia investiţii

28
ATRIBUŢIILE ASIROM

Societatea Comercială “Asigurarea Românească” SA (ASIROM)

administrează şi contractează asigurările obligatorii de răspundere civilă auto şi
facultative de bunuri, persoane şi răspundere civilă legală. Efectuează operaţiuni
de reasigurare şi de mandat, de constatare a producerii evenimentelor asigurate,
evaluare a pagubelor, stabilire şi plată a despăgubirilor şi sumelor asigurate,
precum şi orice alte operaţiuni în legătură cu activitatea de asigurare.

În realizarea asigurărilor facultative, ASIROM:

 elaborează propuneri privind stabilirea condiţiilor de asigurare şi a
tarifelor de prime
 elaborează propuneri privind normele de constituire a rezervei de
prime pentru asigurările de persoane şi calculează periodic, pe baze
actuariale această rezervă
 organizează şi efectuează contractarea asigurărilor facultative de
bunuri, persoane şi răspundere civilă şi încasarea primelor la aceste
asigurări, atât prin unităţi proprii, cât şi prin alte organizaţii
 efectuează organizat operaţiuni de acordare a împrumuturilor, de
amortizare a sumelor asigurate şi de transformare a contractelor de
asigurare la asigurările de persoane
 administrează portofoliul asigurărilor de bunuri, persoane şi
răspundere civilă.

Cu privire la plata despăgubirilor şi a sumelor asigurate la asigurările

interne, ASIROM:
 elaborează propuneri de norme tehnice privind constatarea producerii
evenimentelor asigurate, evaluarea pagubelor, precum şi stabilirea şi
plata despăgubirilor şi a sumelor asigurate
 organizează şi efectuează constatarea producerii evenimentelor
asigurate, verificarea constatărilor făcute, potrivit legii, de alte organe,
evaluarea pagubelor, stabilirea şi plata despăgubirilor
 verifică, pentru bunurile cuprinse în asigurare, respectarea de către
asiguraţi a regulilor agrotehnice, zooveterinare şi de prevenire a
incendiilor, precum şi a altor măsuri de prevenire
 organizează şi efectuează operaţiuni de stabilire a gradelor de
invaliditate, precum şi plata sumelor cuvenite, în materia asigurării
prin efectul legii călătorilor şi a asigurărilor facultative de persoane.

29
În îndeplinirea atribuţiilor sale, ASIROM are dreptul să:
 încadreze personal retribuit pe bază de cote procentuale şi să utilizeze
personal retribuit pe bază de tarife
 acorde împrumuturi cu dobândă la contractele de asigurări de persoane
asupra vieţii
 ia orice alte măsuri în legătură cu activitatea de asigurare, în condiţiile
legii.

Structura organizatorică este concepută pentru a oferi forma concretă de

desfăşurare a funcţiunilor şi a activităţilor organizaţiei, făcându-se remarcabilă
prin caracterul ei concret.
Structura vizibilă, formală a societăţii constă în oameni aflaţi în posturi
grupate în servicii şi birouri plasate într-o verticală a ierarhiilor sau o
orizontală a cooperării. Atributul “formal” acordat acestei structuri se explică
prin crearea şi consemnarea formelor şi componentelor structurale cu ajutorul
unor norme, reglementări şi documente, ce poartă parafa autorităţii
managementului de nivel superior al societăţii.

Structura funcţională reuneşte ansamblul persoanelor, compartimentelor

şi relaţiilor dintre ele, astfel constituite şi ordonate încât să asigure condiţiile
economice, tehnice şi de personal cerute de desfăşurarea integrală a proceselor
manageriale şi de execuţie.

Structura operaţională este alcătuită din ansamblul persoanelor,

compartimentelor şi a relaţiilor organizatorice prin care se asigură realizarea
directă a serviciilor ce intră în obiectul de activitate al societăţii.

Ambele părţi ale structurii sunt alcătuite din următoarele componente:

 postul
 funcţia
 compartimentul
 relaţiile organizatorice
 pondere ierarhică
 nivel ierarhic
Autoritatea formală reprezintă o componentă a postului care exprimă
limitele în cadrul cărora titularii de posturi au dreptul de a acţiona în vederea
realizării obiectivelor individuale şi a sarcinilor atribuite.

Autoritatea formală poate fi de mai multe tipuri:

 ierarhică, acţionând asupra persoanelor ce ocupă posturi de
conducere. Acest tip de autoritate se concretizează în declanşarea unor
acţiuni sau decizii, fiind asemănătoare puterii executive.
 funcţională, exercitată asupra activităţilor. Acest tip de
autoritate poate fi asemănat cu puterea legislativă prin care se poate ordona
funcţionarea întregii societăţi.
30
 Aceste două tipuri de autoritate prezintă o mare importanţă din punct de
vedere al modului de funcţionare al structurii organizatorice.

Structura informală constă din ansamblul grupurilor şi al relaţiilor

interumane, de natură voluntară ce caracterizează raporturi socio-profesionale,
stabilite relativ spontan între membrii societăţii în vederea satisfacerii unor
interese individuale.
În funcţie de organigrama prezentată în prezentul proiect, putem spune că
aceasta este o structură funcţională propriu-zisă caracterizată prin:
 apariţia compartimentelor funcţionale alături de cele operaţionale
 managerii pot fi specializaţi pe domenii, beneficiind de asistenţa
compartimentelor funcţionale
 executanţii primesc ordine şi răspund atât faţă de şefii ierarhici, cât şi faţă
de şefii compartimentelor funcţionale.

În analiza funcţională a posturilor atenţia este orientată asupra sarcinilor şi

condiţiilor tehnice şi tehnologice care le influenţează conţinutul. Analiza
funcţională a posturilor este iniţiată printr-un proces de decizie a
managementului de vârf privind categoriile de posturi ce urmează a fi analizate,
persoanele şi resursele de timp necesare.
Directorii de la orice nivel ierarhic previzionează, organizează, antrenează
şi coordonează, exercitând astfel funcţiile managementului.
Timpul afectat pentru fiecare funcţie diferă de la un nivel ierarhic la altul.
Managerii de nivel superior afectează, de regulă, un timp mai îndelungat
exercitării funcţiei de previziune, în comparaţie cu cei de la nivelul ierarhic
mediu şi inferior, care afectează mai mult timp funcţiei de organizare a
managementului. Putem spune că în cadrul asigurărilor predomină
managementul de nivel mediu reprezentat de către un director de direcţie pentru
fiecare domeniu de activitate din asigurări (persoane, bunuri, resurse umane şi
răspundere civilă), care coordonează şi răspunde de activitatea desfăşurată pe
fiecare domeniu în parte.
În cadrul serviciilor de asigurări se manifestă un management de nivel
inferior, reprezentat printr-un director adjunct şi un şef de serviciu (birou).
Managementul de vârf caracterizează activitatea întregii societăţi
ASIROM, aceste fiind reprezentant de către un singur director general.
Personalul cuprins în cadrul domeniului asigurării este salarizat pe bază de cote
şi tarife. Acest personal execută operaţiuni de contractări la asigurările
facultative cu populaţia şi încasarea primelor la aceste asigurări. Coordonarea,
organizarea şi controlul personalului companiei se face de către un inspector de
asigurare stabilit de conducerea sucursalei. Încadrarea şi promovarea salariaţilor
se realizează prin concurs organizat cu acordul comitetului de conducere, prin
respectarea legii.
În cadrul Societăţii Comerciale “Asigurarea Românească” SA
(ASIROM), managementul adoptat îl reprezintă acela pe bază de plan şi prin
rezultate.
31
 Referitor la managementul pe bază de plan, ASIROM stabileşte
indicatorii ce exprimă obiectivele companiei şi a principalelor subsisteme
componente, precum şi resursele alocate, pentru acestor obiective în condiţii de
profitabilitate (fondul de investiţii, fondul pentru publicitate, fondul pentru
salarii, fondul pentru cheltuieli de deplasare, fondul pentru cheltuieli
gospodăreşti etc).
Ritmul accelerat al schimbărilor din economie (inflaţie, blocaj financiar,
concurenţă acută, unele efecte negative ale dezvoltării resurselor) obligă
managerii să ia în considerare cât mai mulţi factori interni şi externi în
planificarea activităţii societăţii orientând, în acest fel, procesul de planificare
către abordarea integrată a tuturor activităţilor societăţii.
Acest management se bazează pe prognoza sistemului societate – mediu.
Obiectivele generale stabilite de către companie în concordanţă cu prognoza
mediului şi a resurselor disponibile condiţionează elaborarea strategiilor
alternative şi alegerea strategiei optime.

Managementul prin rezultate defineşte în cadrul ASIROM un mod de a

asigura desfăşurarea şi evaluarea activităţii managerului potrivit realizării
obiectivelor pe termen mediu şi lung. Managerul îşi concretizează eforturile
asupra problemelor de strategie ce reclamă atenţia sa, fiind cel care fixează
obiectivele şi care compară rezultatele obţinute.
În cadrul Societăţii Comerciale “Asigurarea Românească” SA
(ASIROM) se planifică activitatea pe funcţii şi niveluri ierarhice; se înlesneşte
controlul managerial prin compararea rezultatelor obţinute cu cele planificate; se
asigură exactitatea personalului după un rezultat. În funcţionarea optimă a
sistemului managerial un rol important revine autorităţii managerului, acesta
reprezentând modul în care se asigură supunerea voinţei colective faţă de voinţa
managerului.
În cadrul ASIROM-ului, stilul de conducere adoptat este unul de tip
autoritar, forma de autoritate fiind cea funcţională. Decizia se adoptă în cadrul
compartimentelor de conducere, aceasta fiind dusă la îndeplinire de
compartimentele şi direcţiile subordonate (decizia se ia de sus în jos, ca răspuns
la propunerile exprimate în sens invers).

32
 2.4. Relaţiile sociale cu mediul

2.4.1. Furnizorii
Fiind o societate ce activează în sfera unor servicii atât de specifice,
furnizorii nu au importanţă mare în ansamblul factorilor care pot fi controlaţi şi
care influenţează în mod direct compania. Ca imagine de marcă a companiei
sunt însă importante mărcile de autovehicule utilizate (VW, BMW, Fiat) sau
care reprezintă premii la diferite concursuri, sediile şi firmele care le amenajează
(BogArt) etc.

2.4.2. Consumatorii
ASIROM este o societate de asigurare a tuturor, având printre asiguraţi
foarte multe persoane fizice, portofoliu care, în principiu, este greu de
administrat, mai ales, că fără a neglija şi pe cei cu venituri mai modeste, primele
de asigurare anuale se pot achita într-un mare număr de rate (10 şi, în curând,
pentru anumite categorii de asigurări, 12 rate anuale).
Clienţii ASIROM sunt persoane fizice şi juridice, de stat sau private.
ASIROM intră în relaţii de interdependenţă cu toate segmentele populaţiei
şi economiei româneşti, adresându-se oricărui domeniu de activitate al
economiei: industrie, agricultură, comerţ, transporturi, construcţii-montaj,
prestări servicii, alimentaţie publică, turism, învăţământ, cultură şi artă etc.
ASIROM oferă protecţie prin asigurare agenţilor economici indiferent de
forma de proprietate (de stat sau privată), de tipul capitalului (autohton, străin
sau mixt) sau de forma de organizare (societăţi comerciale, regii autonome etc).

2.4.3. Concurenţii
Numărul societăţilor de asigurare autorizate conform Legii 32/2000 este
în momentul de faţă de 47, faţă de peste 70 înainte de intrarea în vigoare a
prevederilor prezentei legi. Normele impuse de această lege au dus la fuzionări,
absorbţii sau dispariţii.
Unii dintre concurenţi sunt specializaţi pe o singură formă de asigurare
(de exemplu în asigurări de viaţă: Nederlanden. AIG Life, Commercial Union
etc), ceea ce le asigură o mai mare eficacitate. Cele mai performante beneficiază
şi de “know-how”-ul străin, experienţa câştigată în zeci de ani de piaţă
concurenţială în vestul Europei fiind imensă şi greu de ajuns de către societăţile
100% româneşti.
Trebuie amintit că există şi societăţi de asigurare care au cu predilecţie
drept clientelă clienţii unei anumite comunităţi etnice din România (Garanta,
Interamerican – comunitatea grecească, Generali – comunitatea italiană).
Concurenţa utilizează produse în general similare, marea majoritate mai
slab competitiv decât cele oferite de ASIROM, dar modul de prezentare (realizat
inclusiv printr-o triere foarte riguroasă a personalului de achiziţie şi printr-un
sistem de instruire ştiinţific) le dă de foarte multe ori câştig de cauză.

33
 2.5. Analiza principalilor indicatori economico-financiari în
perioada 1997-2001

2.5.1. Analiza bilanţului 1997-2001

Bilanţul contabil pentru anii luaţi în analiză au la bază soldurile conturilor

contabile şi reflectă o imagine fidelă a patrimoniului societăţii, precum şi a
rezultatelor financiare realizate în anul respectiv.

ACTIV (mil lei) 1997 1998 1999 2000 2001

1. Disponibilităţi băneşti şi alte valori 394840,0 1009606,5 1122846,9 1557241,9 2144168,3
2. Active imobilizate 122615,4 208988,3 663883,4 1028802,4 1282369,4
- din care Titluri de Participaţie 11121,3 11477,0 177636,5 247678,5 341861,9
3. Debitori 14100,0 21942,2 56028,1 32095,4 45353,0
4. Alte active 26234,6 21725,0 41794,9 44833,4 199875,2
TOTAL ACTIV 557790,0 1262262,0 1884553,3 2662973,1 3671765,9

Evoluţia activului şi pasivului total în perioada 1997-2001

4000000 3671765.9

3500000

3000000

2500000 2662973.1
milioane lei

2000000 1884553.3
1500000
1262262
1000000

500000 557790

0
1997 1998 1999 2000 2001

PASIV 1997 1998 1999 2000 2001

1. Capital social subscris şi vărsat 11191,1 29177,9 29177,9 29177,9 77979,9
2. Prime legate de capital 227029,4 227029,4 227029,4 227029,3
3. Alte rezerve 7182,0 6019,1 6019,1 6019,1 222619,3
4. Rezerva matematică pentru
253748,0 476131,7 804454,2 1110457,0 1476317,5
asigurările de viaţă
5. Rezerve de prime şi daune pentru
100502,0 162982,8 247731,3 353557,0 462610,5
asigurările generale
6. Datorii 23613,6 102432,3 215328,6 196068,1 247577,3
7. Alte pasive 161553,3 258488,8 354812,8 740664,6 957632,0
TOTAL PASIV 557790 1262262 1884553,3 2662973,1 3671765,9

34
 În Bilanţul contabil pe anul 1998 se reflectă majorarea capitalului social,
precum şi noua structură a acţionariatului, pondere având participarea capitalului
privat.

În anul 1999, activul şi pasivul au înregistrat creşteri însemnate

comparativ cu începutul anului, ceea ce arată consolidarea financiară a societăţii.
Soldul disponibilităţilor în lei şi în valută, în sumă de peste 1000 miliarde lei,
atestă gradul de lichiditate al societăţii. Rezervele tehnice ale tuturor categoriilor
de asigurări au fost constituite la nivelul necesităţilor privind acoperirea
riscurilor, respectându-se în acest scop, reglementările în materie. Activitatea de
asigurare prin care societatea şi-a asumat obligaţii s-a încadrat în nivelul
obligaţiilor admise de reglementările în vigoare. Profitul brut realizat a depăşit
cu 60% prevederile din buget, ceea ce a asigurat o creştere semnificativă a
dividendelor pe acţiune.

În anul 2000, s-a înregistrat o creştere a nivelului disponibilităţilor băneşti

(58,9% din totalul activelor).
Activul şi pasivul bilanţului contabil pe anul 2001 a înregistrat o creştere
faţă de anul precedent de 37,9%, respectiv 1008,6 miliarde lei. În structura
activului, în sumă de 3671,8 miliarde lei, 57,1% reprezintă lichidităţi în lei şi
valută în conturi bancare, precum şi plasamente în titluri de stat, ceea ce
constituie garanţia desfăşurării normale a activităţii de asigurare. Volumul
imobilizărilor corporale, care reflectă baza materială şi logistică a societăţii, are
o pondere de 22,4% din activul bilanţului contabil.

În anul 2001, capitalul social a fost majorat cu suma de 48,8 miliarde lei,
ajungând la suma de 77,9 miliarde lei. Astfel, la sfârşitul anului 2001, ASIROM
deţinea un capital social şi rezervele de capital în sumă totală de 320,5 miliarde
lei. În pasivul bilanţului contabil, capitalul vărsat, primele de capital, rezervele
tehnice şi fondurile proprii reprezintă 73%, iar obligaţiile de plată 6,7%. În anul
2001, societatea ASIROM şi-a achitat la termen obligaţiile din impozite, taxe şi
contribuţii la Bugetul de Stat, fondurile speciale şi bugetele locale.

2.5.1.1. Analiza principalelor elemente ale ACTIVULUI

Creanţe Cifra de afaceri Lei creanţă/1000 lei

Perioada
(mil lei) (mil lei) CA
31.12.1997 14100 630300,99 22,37
31.12.1998 21942,2 1045828,85 20,98
31.12.1999 56028,1 1503985,29 37,25
31.12.2000 32095,4 1914613,41 16,76
31.12.2001 45353 2483010,17 18,27

Creanţele au crescut pe parcursul anului 1998 foarte mult, acest fapt

reflectându-se în creşterea de la 20,98 lei creanţă/1000 lei CA (CA = cifra de

35
afaceri) înregistrate în anul 1998 la 37,25 lei creanţă/1000 lei CA în anul 1999.
În anul 2000 se observă scăderea cu 20,49 lei creanţă/1000 lei CA faţă de anul
1999, datorită scăderii valorii facturilor emise şi neîncasate, iar în anul 2001 are
loc o creştere cu 2,49 lei creanţă/1000 lei CA , creştere nesemnificativă
comparativ cu cea înregistrată în 1999.

2.5.1.2. Analiza principalelor elemente ale PASIVULUI

Datorii Cifra de afaceri Lei creanţă/1000 lei

Perioada
(mil lei) (mil lei) CA
31.12.1997 23613,6 630300,99 37,46
31.12.1998 102432,3 1045828,85 97,94
31.12.1999 215328,6 1503985,29 143,17
31.12.2000 196068,1 1914613,41 102,4
31.12.2001 247577,3 2483010,17 99,71

Evoluţia datoriilor la 1000 lei CA prezentată în tabelul de mai sus este

crescătoare până în anul 1999, apoi este descrescătoare în 2000. Astfel, în anul
1997 societatea ASIROM avea 37,46 lei datorie/1000 lei CA, în anul 1999 avea
143,17 lei datorie/1000 lei CA pentru ca aceasta să scadă în 2000 la 2,4 lei
datorie/1000 lei CA . În 2001 se observă descreşterea la 99,7 lei datorie/1000 lei
CA , respectiv cu 11,69 lei datorie/1000 lei CA .

2.5.2. Analiza contului de profit şi pierderi

Prin elaborarea bugetului de venituri şi cheltuieli se urmăreşte ca fondul

de asigurare ce se constituie din primele de asigurare să permită atât acoperirea
tuturor cheltuielilor, cât şi obţinerea de profit.
Atunci când se întocmeşte bugetul de venituri şi cheltuieli trebuie să se
aibă în vedere ca nivelul primelor de asigurare ce urmează a fi realizat să fie
stabilit în concordanţă cu posibilităţile reale existente în economie, în ceea ce
priveşte dezvoltarea asigurărilor facultative de bunuri, persoane şi răspundere
civilă.
În ceea ce priveşte nivelul cheltuielilor, prin întocmirea bugetului de
venituri şi cheltuieli se urmăreşte stabilirea lui ţinându-se cont de timp, de
despăgubirile şi sumele asigurate achitate în anul în curs, fie ca o consecinţă
previzibilă a unor schimbări în ceea ce priveşte frecvenţa şi intensitatea
producerii riscurilor, fie ca urmare a extinderii sferei asigurărilor facultative şi,
deci, a volumului răspunderii asumate.
Bugetul poate fi considerat un instrument de control în procesul
conducerii. Prin întocmirea bugetului se poate observa în ce măsură în anul
respectiv va fi posibilă realizarea echilibrului financiar.
Calcularea încasărilor din aceste prime se face avându-se în vedere
realizările certe existente până în momentul elaborării bugetului de venituri şi
cheltuieli şi datele preliminare pentru perioada rămasă până la sfârşitul anului.
36
VENITURI (mil lei) 1997 1998 1999 2000 2001
1. Venituri din prime de asigurări 629418,1 1044604 1495245,3 1901153,5 2469787,2
2. Venituri din reasigurări 183,9 157 615,6 1735,6 1805,4
3. Venituri financiare şi alte venituri 253572,9 382839,5 745651,9 678885,0 819266,3
TOTAL VENITURI 883174,9 1427600,5 2241512,8 2581774,1 3290858,9

CHELTUIELI (mil lei) 1997 1998 1999 2000 2001

1. Despăgubiri şi sume asigurate
404672,3 615492,2 833693,5 821530,3 988586
plătite
2. Cheltuieli cu operaţiuni de
11118,1 19501,5 39577,7 49033,6 77263,8
reasigurare
3. Rezerve tehnice de prime şi daune 320426,6 462566,1 770857,4 913379,2 993266,6
4. Alte cheltuieli 121619,2 249424,6 420771,2 636491 893037,7
TOTAL CHELTUIELI 857836,7 1346984,4 2064899,8 2420434,1 2952154,1
Profit Brut 25338,7 80616,1 176613 161340 338704,8

Contul de profit şi pierdere reflectă veniturile încasate, cheltuielile

aferente realizării acestora, veniturile şi cheltuielile excepţionale, precum şi
rezultatele financiare obţinute. Astfel, la finele exerciţiului financiar al anului
2001, s-a înregistrat profit brut în sumă de 338,7 miliarde lei.

2.5.3. Principalii indicatori economico-financiari

Cei mai importanţi şi mai frecvent utilizaţi indicatori folosiţi pentru

aprecierea eficienţei activităţii vor fi prezentaţi în continuare.

1.Rata daunei

Acesta este unul din indicatorii utilizaţi pentru aprecierea rezultatelor

financiare obţinute de un asigurător. El arată în ce raport se află despăgubirile
sau sumele asigurate plătite de asigurător, faţă de primele de asigurare încasate.
Formula de calcul a ratei daunei (Rd) este următoarea:

R = D/P*100
unde,
D = totalul despăgubirilor sau sumelor asigurate plătite de asigurător;
P = totalul primelor de asigurare încasate de asigurător.

Rata daunei se exprimă în procente şi poate fi mai mică, egală sau mai
mare decât 100%. Cu cât rata daunei înregistrează valori mai mici decât 100%,
cu atât situaţia financiară este mai favorabilă pentru asigurător.

Anii analizaţi
Indicator
1997 1998 1999 2000 2001 1997-2001
Rata daunei (%) 64,29 58,92 55,76 43,21 40 48,59

37
 În ceea ce priveşte acest indicator, se remarcă scăderea acestuia în 1998
cu 5,37% faţă de anul 1997, cu 3,16% în 1999 faţă de 1998, cu 12,55% în 2000
faţă de anul 1999 şi cu 3,21% în anul 2001 faţă de 2000, cea mai favorabilă rată
a daunei s-a înregistrat în 2001, fiind cea mai mică pe parcursul perioadei
analizate.

Această evoluţie s-a datorat influenţei mai multor factori:

 reducerea activităţii unor întreprinderi, ceea ce a condus la
reorganizarea întreprinderilor şi la reducerea numărului de salariaţi
şi, deci la creşterea numărului de şomeri şi, în consecinţă, la
scăderea potenţialului asigurabil;
 inflaţia, un alt factor care a condus la creşterea ratei sumei
asigurate pe ultima perioadă. Devalorizarea leului a făcut ca
eventualii asiguraţi să nu mai încheie asigurări sau să le răscumpere
pe cele pe care le aveau;
 scăderea numărului de contracte;

2.Costul relativ al activităţii de asigurare

Asigurătorul efectuează şi alte cheltuieli decât cele cu plata despăgubirilor

şi a sumelor asigurate. Drept urmare, este necesar ca pentru aprecierea cât mai
riguroasă a rezultatelor financiare obţinute de asigurător să se utilizeze şi
indicatorul denumit costul relativ al activităţii de asigurare.
Acest indicator se obţine prin raportarea totalului cheltuielilor ocazionate
de activitatea de asigurare la totalul încasărilor obţinute din primele de asigurare.
Acest indicator prin compararea lui cu Rd rezultă posibilităţile de a descreşte
cheltuielile generale şi a cheltuielilor comune.
Formula de calcul este următoarea:

Ca = C / P * 100

unde,
Ca = costul relativ al activităţii de asigurare
C = totalul cheltuielilor efectuate de asigurător (plăţi de despăgubiri, de sume
asigurate şi cheltuieli privind constituirea şi administrarea fondului de
asigurare)
P = totalul primelor de asigurare şi a altor venituri încasate de asigurător

Costul relativ al activităţii de asigurare arată, în procente, cât reprezintă

cheltuielile de asigurare, faţă de primele de asigurare. În mod normal, C a este
mai mic decât 100%, însă, pot apărea şi cazuri când este mai mare. În acest din
urmă caz, înseamnă că, în perioada respectivă, asigurătorul nu a reuşit să
acopere, cu încasările din primele de asigurare şi din alte venituri, cheltuielile
totale pe care le-a efectuat.

38
 În toate cazurile Ca > Rd, pentru că Ca – Rd exprimă, în procente,
cheltuielile ocazionate de constituirea şi administrarea fondului de asigurare.

Anii analizaţi
Indicator
1997 1998 1999 2000 2001 1997-2001
Costul relativ al activităţii
97,13 94,35 92,12 93,75 89,71 92,49
de asigurare (%)

Costul relativ al activităţii de asigurare scade în anii 1997, 1998 şi 1999,

apoi remarcându-se creşterea sa în 2000, concomitent cu scăderea ratei daunei.
În anul 2001, acest indicator scade faţă de anul precedent cu 4,04%.

3.Rata venitului net

Pentru aprecierea nivelului rezultatelor financiare finale obţinute de o

societate de asigurare, se poate utiliza indicatorul rata venitului net (Rvn). Acest
indicator se calculează raportând diferenţa dintre totalul veniturilor şi totalul
cheltuielilor înregistrate într-o anumită perioadă (de obicei un an) la totalul
veniturilor.
Formula de calcul a acestui indicator este următoarea:

Rvn = (V-C)/V * 100

unde,
P = totalul încasărilor din primele de asigurare şi din alte venituri;
C = totalul cheltuielilor efectuate de asigurător.

Rata venitului net arată, în procente, cât rămâne în beneficiul

asigurătorului din fiecare 100 de unităţi valorice din primele de asigurare
încasate.

Anii analizaţi
Indicator
1997 1998 1999 2000 2001
Rata venitului net (%) 2,87 5,65 7,88 6,25 10,29

Rata venitului net scade în anul 2000, pentru ca în perioada următoare să-
şi revină, înregistrând cea mai mare valoare.

39
4.“Cheltuieli la 1 leu venit net”

Un alt indicator utilizat pentru aprecierea rezultatelor financiare finale este

“cheltuieli la 1 leu venit net”. Acesta se calculează raportând diferenţa între
totalul cheltuielilor şi totalul despăgubirilor (sumele asigurate) plătite de
asigurător pe parcursul unui an, la diferenţa între totalul veniturilor şi totalul
cheltuielilor.
Formula de calcul este următoarea:

C1 leu venit net = (C-D) / (V-C)

unde,
C = totalul cheltuielilor de asigurare;
D = totalul despăgubirilor (sumele asigurate plătite);
V = totalul primelor de asigurare şi a altor venituri încasate.

Cu cât acest indicator are o valoare mai mică, cu atât situaţia este mai
favorabilă pentru asigurător.

Anii analizaţi
Indicator
1997 1998 1999 2000 2001
Cheltuieli la 1 leu venit net 17,88 9,07 6,97 9,91 5,79

Cele mai bune valori înregistrate de acest indicator au fost înregistrate în

anii 1999 şi, respectiv 2001, iar cel mai nefavorabil în 1997. Se remarcă
scăderea indicatorului în anul 1998 cu 8,81 lei, în 1999 cu 2,1 lei şi în 2001 cu
4,12 lei (raportarea s-a realizat la anul precedent).

Evoluţia principalilor îndicatori descrişi mai sus

120.00%
97.13%
94.35% 92.12% 93.75%
100.00% 89.71%

80.00%
64.29%
milioane lei

58.92% 55.76%
60.00%
43.21%
40.00%
40.00%

20.00% 5.65% 6.25% 10.29%

7.88%
2.87%
0.00%
1997 1998 1999 2000 2001

Rata daunei (%)

Costul relativ al activităţii de asigurare (%)
Rata venitului net (%)

40
2.5.4. Analiza principalilor indicatori economico-financiari

Principalii indicatori economico financiari sunt prezentaţi în tabelul din

pagina 41.
Cifra de afaceri în perioada analizată creşte, dar indicele său de creştere
scade cu 22,12% în perioada 1998-1999 şi cu 16,78% în perioada 1999-2000,
apoi creşte cu 2,39% în perioada 2000-2001. Situaţia indicilor cifrei de afaceri şi
a numărului de salariaţi este prezentată în tabelul de mai jos.

Indici 1998/1997 1999/1998 2000/1999 2001/2000

Indicele cifrei de afaceri (ICA ) 165,93 143,81 127,3 129,69
Indicele numărului de salariaţi
100 38,3 175,95 98,51
(INS)
Productivitatea muncii unui
165,97 373,64 72,26 131,78
lucrător în asigurări (Iw)

Evoluţia cifrei de afaceri în perioada 1997-2001

3000000000

2500000000
2483010165
2000000000
milioane lei

1914613413
1500000000
1503985290

1000000000
1045828854

500000000 630300989

0
1997 1998 1999 2000 2001

Evoluţia principalilor indicatori economico-financiari

în perioada 1997-2001

3500000

3000000

2500000
milioane lei

2000000 Venituri totale

Cheltuieli totale
1500000
Profit brut
1000000

500000

0
1997 1998 1999 2000 2001

41
Nr crt. Indicatori UM 1997 1998 1999 2000 2001
1. Cifra de afaceri mil. lei 630300,989 1045828,854 1503985,290 1914613,413 2483010,165
2. Număr salariaţi persoane 4970 4970 1904 3350 3300
3. Venituri totale mil. lei 883174,9 1427600,5 2241512,8 2581774,1 3290858,9
- venituri din prime de asigurare 629418,1 1044604 1495245,3 1901153,5 2469787,2
- venituri din reasigurare 183,9 157 615,6 1735,6 1805,4
- venituri financiare şi alte venituri 253572,9 382839,5 745651,9 678885 819266,3
4. Cheltuieli totale, din care mil. lei 857836,2 1346984,4 2064899,8 2420434,1 2952154,1
- despăgubiri şi sume asigurate plătite 404672,3 615492,2 833693,5 821530,3 988586
- cheltuieli cu operaţiuni de reasigurare 11118,1 19501,5 39577,7 49033,6 77263,8
- rezerve tehnice de prime şi daune 320426,6 462566,1 770857,4 913379,2 993266,6
- alte cheltuieli 121619,2 249424,6 420771,2 636491 893037,7
5. Profit brut mil. lei 25338,7 80616,1 176613 161340 338704,8
6. Profit la 1000 lei venituri mii. lei 28,69 56,47 78,79 62,49 102,92
Productivitatea muncii unui lucrător în mil.
7. lei/pers
126,64 210,18 785,32 567,51 748,42
asigurări

Un element important de evidenţiere a eficienţei utilizării resurselor umane şi, în general, a eficienţei firmei îl reprezintă
respectarea unor corelaţii între principalele obiective şi rezultatele obţinute prin realizarea lor. Una dintre aceste corelaţii este
reprezentată de corelaţia între indicele cifrei de afaceri (ICA) şi indicele numărului de salariaţi (INS).
Se constată respectarea corelaţiei ICA ≥ INS între anii 1997 – 1999, iar pe parcursul perioadei 1999 – 2000 situaţia este
neeconomică, deoarece ICA < INS .

42
43
2.5.5. Indicatori de analiză financiară

Am realizat analiza financiară folosind următorii indicatori.

2.5.5.1. Solvabilitatea generală

Acest indicator reprezintă capacitatea societăţii de a achita datoriile totale

prin valorificarea tuturor activelor sale.

Indici Formulă de calcul 1997 1998 1999 2000 2001

Active totale
Solvabilitatea generală 2,36 1,23 0,87 1,35 1,48
/datorii curente

Conform rezultatelor, societatea ASIROM este solvabilă, valoarea

indicatorului fiind supraunitară pe perioada analizată, cu excepţia anului 1999,
când valoarea acestui indicator a fost subunitară.

2.5.5.2. Rata datoriilor totale

Acest indicator este unul de echilibru financiar.

Indici Formulă de calcul 1997 1998 1999 2000 2001

Datorii totale
Rata datoriilor totale 0.330 0.285 0.303 0.352 0.328
/Active totale

Valoarea subunitară a ratei reflectă capacitatea societăţii ASIROM de a-şi

achita datoriile prin valorificarea activelor.

44
2.5.5.3. Rata rotaţiei activului total

Acest indicator este unul de gestiune financiară şi exprimă de câte ori

activele totale se cuprind în cifra de afaceri.

Indici Formulă de calcul 1997 1998 1999 2000 2001

Rata rotaţiei activului Cifra de afaceri
1,13 0.838 0.798 0.720 0.670
total /Active totale

În perioada analizată rotaţia activului se realizează din ce în ce mai lent

(de la 1,13 rotaţii/an) în anul 1997 la 0,67% rotaţii/an valoare înregistrată în anul
2001.

Evoluţia indicatorilor de analiză financiară în perioada 1997-2001

2.5

1.5
lei

0.5

0
1997 1998 1999 2000 2001

Solvabilitatea generală Rata datoriilor totale Rata rotaţiei activului total

2.5.5.4. Indicatori de rentabilitate

Principalii indicatori de rentabilitate pe care i-am folosit în analiza

perioadei 1997 – 2001 sunt rata rentabilităţii economice şi rata rentabilităţii
comerciale.
Rata rentabilităţii comerciale exprimă rentabilitatea raportată la cifra de
afaceri, respectiv câţi lei profit brut revin la 1 leu cifră de afaceri.

Indici (%) Formulă de calcul 1997 1998 1999 2000 2001

Rata rentabilităţii (Profit brut /Active
4,54 6,39 9,37 6,05 9,22
economice totale)*100
Rata rentabilităţii (Profit brut /Cifra de
4,02 7,7 11,74 8,42 13,64
comerciale afaceri)*100

45
 Conform rezultatelor obţinute pentru indicatorul rata rentabilităţii
economice, societatea ASIROM a înregistrat rentabilitatea cea mai mare în anul
1999 obţinând 9,37 lei profit brut la 100 lei activ total. În anul 1997, rata
rentabilităţii economice a fost cea mai scăzută, comparativ cu valorile obţinute
în anii următori, obţinându-se doar 4,54 lei/100 lei activ total.

Rata rentabilităţii comerciale a crescut cu 7,72% în anul 1999 comparativ

cu 1997, apoi a scăzut în 2000 cu 3,32%. În anul 2001 s-a înregistrat o creştere
semnificativă de 5,22% faţă de anul precedent.

Evoluţia indicatorilor de rentabilitate

16.00%
14.00%
12.00%
10.00%
8.00%
6.00%
4.00%
2.00%
0.00%
1997 1998 1999 2000 2001

Rata rentabilităţii economice Rata rentabilităţii comerciale

46
 2.6. Analiza SWOT a societăţii ASIROM S.A.
PUNCTE FORTE CAUZE
Este cea mai cunoscută societate deRenumele societăţii înainte şi după Revoluţia
pe piaţa de asigurări din 1989
Măsurile luate pentru îmbunătăţirea imaginii pe
piaţă: participare la târguri, sponsorizări
Obţinerea celor mai mari cote deRenumele societăţii
piaţă la majoritatea produselor deCapacitatea societăţii de a face faţă concurenţei
asigurare practicate, păstrându-şitot mai intense de pe piaţa asigurărilor
astfel de-a lungul anilor poziţia de
leader pe piaţa asigurărilor Adaptarea permanentă la schimbările raportului
cerere – ofertă de asigurări
Domeniu larg de activitate şiCreşterea flexibilităţii în negocierea, încheierea
extinderea acestuia în ultimii ani şi derularea contractelor de asigurare
Consolidarea permanentă şi înnoirea
portofoliului de asigurare
Arie mare de desfăşurare a activităţiiCele 48 de sucursale permit deservirea clienţilor
prin cele 48 de sucursale de pe întregul teritoriu al ţării
Se remarcă o finanţare a societăţiiPe întreaga perioadă analizată, valoarea
din resursele proprii datoriilor nu a depăşit valoarea activelor şi nu
sunt de restituit credite pe termen lung datorită
dobânzilor acumulate din plasamentele bancare
pe care societatea le realizează
Eficienţa ridicată a adoptăriiNecesitatea atingerii obiectivelor societăţii în
managementului pe bază de plan şicondiţii de profitabilitate în vederea păstrării
prin rezultate poziţiei de leader pe piaţa asigurărilor.
Se obţin profituri ridicate prinNumărul redus al persoanelor ce-şi permit plata
practicarea vânzărilor în leasing aintegrală a unui autoturism.
autoturismelor
Promovarea unei politiciNecesitatea de a proteja sumele atrase, rezervele
investiţionale eficiente atât peconstituite la nivelul societăţii precum şi
termen mediu cât şi pe termen lung investiţiile în active proprii

PUNCTE SLABE CAUZE

Scăderea profitului cu 9,14% în 2000Datorită creşterii preţurilor, populaţia a alocat
faţă de anul precedent şi reducereasume mai mari pentru îmbrăcăminte şi alimente.
ponderii profitului în cifra de afaceri. Creşterea foarte mare a numărului de salariaţi.
Scăderea indicelui cifrei de afaceriCauza principală a constituit-o creşterea
(ICA) în perioada 1998-2000 şiprimelor de asigurare, ceea ce a determinat
indicelui productivităţii în perioadascăderea numărului de contracte de asigurare
1999-2000 încheiate de societate.
Nerespectarea corelaţiei între ICA şiPrincipala cauză o reprezintă creşterea foarte
INS între anii 1999-2000 mare a numărului de salariaţi în 2000.
Sistemul informaţional nu esteNecesitatea asigurării unei cunoaşteri operative
performant a modului de îndeplinire, pe indicatori, a
programului de încasări zilnic, pe baza datelor
47
 existente la Sediul Principal al Societăţii
ASIROM pentru indicatorii asigurărilor
facultative.
Obligaţia directorilor sucursalelor şi filialelor de
a asigura respectarea termenelor de raportare,
exactitatea datelor, precum şi cuprinderea în
datele raportate a indicatorilor din programul de
venituri şi a sumelor reprezentând mijloace
băneşti pe drum.
Nivelul mediu de pregătireNeacordarea unei suficiente importanţe asupra
profesională a angajaţilor dinpregătirii angajaţilor aparţinând filialelor,
filialele ASIROM. accentul punându-se pe nivelul de pregătire al
angajaţilor sucursalelor.
Nu există în cadrul societăţii unNecesitatea cunoaşterii activităţii desfăşurate de
centru informaţional de marketingfirmele concurente.
care să determine îmbunătăţirea
calităţii informaţiilor
Slaba poziţionare pe piaţă înPracticarea unor oferte de asigurare mai puţin
domeniile asigurărilor agricole, aavantajoase în comparaţie cu ofertele celorlalte
asigurărilor de incendiu şi calamităţicompanii.
naturale şi a asigurării de daune la
proprietăţi.
Ponderea redusă a inspecţiilor de risc Managementul practicat de ASIROM este unul
pe bază de plan şi pe rezultate, managementul
riscului fiind puţin adoptat.

Pentru îmbunătăţirea şi rentabilizarea activităţii prestate, societatea

ASIROM trebuie să beneficieze de un sistem de supraveghere al pieţei, care
printr-o cercetare formală (un efort deliberat, de regulă respectând un plan, o
metodologie prestabilită de obţinere a unor informaţii determinate) să observe şi
să valorifice o serie de OPORTUNITĂŢI cum ar fi:
 posibilitatea încheierii unor contracte de leasing cu noi parteneri;

 posibilitatea extinderii portofoliului de asigurări pentru acoperirea

cererii unei game mai largi de clienţi;

 existenţa cererii pe noi pieţe a asigurărilor practicate.

De asemenea, trebuie identificate şi eliminate, în limita posibilităţilor,

AMENINŢĂRI cum ar fi:
 schimbarea legislaţiei în domeniul asigurărilor

 creşterea avantajului competitiv al unor societăţi de asigurare care

deţin cote de piaţă apropiate de cele obţinute de ASIROM

 politică fiscală nefavorabilă activităţii societăţii ASIROM.

48
 CAPITOLUL III
ANALIZA CONCURENŢEI DE PE PIAŢA
ASIGURĂRILOR

3.1. Piaţa de afaceri

Piaţa de afaceri constă în totalitatea organizaţiilor care achiziţionează

bunuri şi servicii în vedea producerii altor bunuri şi servicii, care vor fi vândute,
închiriate sau furnizate altora. Principalele ramuri de activitate care alcătuiesc
piaţa de afaceri sunt agricultura, industria forestieră, pescuitul, mineritul,
industria de prelucrare, construcţiile, transporturile, comunicaţiile, serviciile
publice, domeniile bancar, financiar şi al asigurărilor, comerţul şi serviciile.
Piaţa de afaceri se caracterizează printr-un volum şi o valoare mai mare a
mărfurilor vândute şi cumpărate, în comparaţie cu piaţa bunurilor de larg
consum.
Pieţele de afaceri au anumite caracteristici care contrastează izbitor cu
cele ale pieţelor de consum.
 număr mai mic de cumpărători – societăţile de asigurări care
operează pe piaţa de afaceri vin în contact cu mult mai puţini cumpărători
decât alţi agenţi economici care acţionează pe piaţa de consum.
 cumpărători mai mari – multe din pieţele de afaceri se
caracterizează printr-o mai mare concentrare a cumpărătorilor, însă
majoritatea achiziţiilor sunt efectuate de câţiva cumpărători importanţi.
 relaţia strânsă între furnizor şi client – datorită numărului mic
al clienţilor, precum şi importanţei şi puterii mai mari a acestora se constată
stabilirea unor relaţii strânse între cumpărători şi furnizori. Furnizorii sunt
obligaţi să-şi adapteze oferta la nevoile fiecărui client, fiind preferaţi acei
furnizori care cooperează cu clientul în stabilirea caracteristicilor tehnice şi a
modalităţilor de livrare. De asemenea, ei trebuie să participe la întruniri
speciale, organizate de beneficiar, pentru a se familiariza cu cerinţele acestuia
în privinţa condiţiilor de achiziţie şi a calităţii produselor.
 concentrarea în spaţiu a consumatorilor
 cererea derivată – cererea de pe piaţa de afaceri derivă în ultimă
instanţă din cerea pentru produse de larg consum. Societăţile de asigurare
trebuie să urmărească îndeaproape tendinţele ce se manifestă la nivelul
consumului final.
 cerere inelastică – schimbările de preţ afectează în mică măsură
cererea totală de bunuri şi servicii de pe piaţa de afaceri.
 cererea fluctuantă – cererea pentru bunuri şi servicii de
producţie este mai schimbătoare decât cererea pentru bunuri şi servicii de
consum. Nesiguranţa care planează asupra vânzătorilor, a determinat multe
dintre societăţile de asigurare să-şi diversifice producţia şi să se lanseze pe
noi pieţe, în scopul menţinerii unui echilibru al vânzătorilor.
49
  tehnici de cumpărare profesioniste – bunurile de producţie sunt
achiziţionate de agenţi speciali pregătiţi, care ştiu să aplice cele mai eficiente
tehnici de cumpărare. Pentru sporirea eficienţei, societăţile de asigurare
trebuie să furnizeze şi să lucreze cu un volum mai mare de informaţii tehnice
referitoare la produsele proprii şi la cele ale concurenţilor.

3.2. Prezentarea pieţei de asigurări

3.2.1 Piaţa mondială

După şocurile suferite anul trecut, cum ar fi urmările atentatelor de la 11

septembrie din New York, companiile de asigurări se redresează pe baza
creşterii veniturilor. Industria mondială a asigurărilor a traversat o perioadă
nefastă în anul 2001. însă ultimele date indică o creştere semnificativă a
încasărilor din primele de asigurare.
Tendinţe pe piaţa asigurărilor:
 Explicaţia privind majorarea primelor de asigurare este simplă. Prin anii
’90 companiile de asigurări şi-au permis acordarea de discounturi
substanţiale la prime. Diferenţa până la preţul real putea fi lesne acoperită din
investiţiile efectuate pe pieţele financiare sau bursiere, care aduceau profituri
bune. Însă în anul 2000, ambele pieţe au scăzut drastic, scădere ce continuă şi
în prezent. Perioada bună a pieţelor financiară şi bursieră a făcut ca
societăţile de asigurare să se concureze puternic pentru câştigarea de noi
clienţi, prin oferte tot mai avantajoase.
 Viitorul asigurărilor de viaţă este strâns legat de posibilităţile de a crea
fonduri de pensii, pe măsură ce statul va cheltui tot mai puţin pe asigurările
sociale.
 Ponderea Internetului va creşte tot mai mult în domeniu, marile companii
de asigurări cheltuind miliarde de dolari pentru dezvoltarea strategiilor de e-
business.

3.2.2 Piaţa românească a asigurărilor – evoluţie şi dinamică

Piaţa românească a asigurărilor şi reasigurărilor a cunoscut o evoluţie

interesantă în perioada acestui deceniu, urmând evoluţiile contradictorii pe care
le-a suportat şi economia în ansamblul ei. Dacă ar trebui să caracterizăm nivelul
de dezvoltare şi importanţa asigurărilor în economie, ar trebui să pornim de la
prezentarea unor indicatori cantitativi şi calitativi.
Din analiza acestora se constată că nu s-au înregistrat progrese
semnificative în evoluţia acestui sector faţă de anii anteriori.

50
 Calculul gradului de penetrare al asigurărilor în economie şi densitatea
asigurării/locuitor.

1997 1998 1999 2000 2001

Volum prime încasate (mil. lei) 1304022 2414840 4273930 6738873 10012425
Număr populaţie (loc.) 22500000 22500000 22500000 22400000 22408393
Produs Intern Brut (mil. lei) 252925,7 371193,8 539356,9 796533,7 1154126,4
Grad de penetrare al asigurărilor
0,52 0,65 0,79 0,85 0,87
în economie
Densitatea asigurărilor/locuitor
57956,533 107326,222 189952,444 300842,544 446815,842
(lei/loc.)

Unde:
Grad de penetrare al asigurărilor în economie = Volum prime brute încasate/PIB
Densitatea asigurării/locuitor = Volum prime brute încasate/Număr populaţie

Grad de penetrare al asigurărilor în econom ie

Densitatea asigurărilor/locuitor

1 0.85 0.87
0.79 500.000.000
0.8 0.65 446.815.842
400.000.000
0.52
0.6
300.000.000 300.842.544
0.4 200.000.000
57.956.533 189.952.444
0.2 100.000.000
107.326.222
0 0
1997 1998 1999 2000 2001 1997 1998 1999 2000 2001

Ponderea primelor din asigurări de viaţă şi generale

în total prime încasate din asigurări directe în perioada 1997-2001
Prime totale Asigurări Asigurări Pondere asigurări Pondere asigurări
Anul încasate de viaţă generale de viaţă generale
(mil. lei) (mil. lei) (mil. lei) (%) (%)
1997 1304022 80739 1223283 6,19 93,81
1998 2414840 199447 2215393 8,26 91,74
1999 4273930 505690 3768240 11,83 88,17
2000 6738873 1066585 5672287 15,83 84,17
2001 10012425 2114733 7897692 21,12 78,88

51
 Ponderea primelor de asigurări directe de viaţă şi generale
în total prime încasate

100%
90%
80%
70%

78.88%
84.17%
88.17%
91.74%
60%

93.81%
Pondere asigurări generale
50%
Pondere asigurări de viaţă
40%
30%
20%
10%
0%
1997 1998 1999 2000 2001

Raportat la numărul populaţiei României (potrivit cifrelor furnizate pentru

data de 01.07.2001 de către Institutul naţional de Statistică, 22408393 locuitori),
primele încasate din asigurări directe au fost în 2001 de 446816 lei/cap de
locuitor, cu 48,52% mai mult în termeni nominali decât în 2000 (când au fost de
300842 lei/cap de locuitor), respectiv cu 13,98% mai mult în termeni reali.
Exprimată în USD, la cursul mediu anual din 2001 comunicat de BNR , de
29060,86 lei/USD, densitatea asigurărilor a fost de 10,57% mai mult decât în
2000 (când a fost de 13,9% USD/cap de locuitor).
Gradul de penetrare a asigurărilor, calculat ca raport procentual între
volumul primelor brute încasate din asigurări directe şi Produsul Intern Brut
(1154126,4 miliarde lei, cifra estimativă pentru anul 2001, comunicată la data de
27.05.2002 de Institutul Naţional de Statistică) a înregistrat o creştere până la
0,87%, de la 0,85% cât a fost în 2000.
Comparativ cu nivelurile înregistrate în ţările Uniunii Europene, gradul de
penetrare şi densitatea asigurărilor în România sunt foarte scăzute, principala
cauză fiind forţa financiară redusă a populaţiei.

3.2.3 Caracterizarea pieţei de asigurări şi factorii care influenţează

intensitatea concurenţei

Ritmul de creştere al pieţei

Concurenţa tot mai acerbă şi măsurile Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor au făcut ca piaţa românească a asigurărilor să se afle în prezent într-
un proces de consolidare , care va avea ca rezultat reducerea numărului de
jucători de pe piaţă.
Piaţa românească a asigurărilor a cunoscut în ultimii ani o creşterea atât
din punct de vedere al calităţii produselor oferite, cât şi din punct de vedere al
diversităţii serviciilor, al tipurilor de asigurări.

52
Dezvoltarea pieţei a avut loc datorită:
 Creşterii investiţiilor străine
 Intrării pe piaţă a unor asigurători care au forţat cumva crearea unei
culturii a asigurărilor
 Lansării unor noi produse cum sunt: asigurările de viaţă cu investiţii în
fonduri (unit linked). Astfel, intrarea pe piaţă a Nederlanden Asigurări de
Viaţă în România a coincis cu un salt spectaculos al primelor încasate.
Secretul general al Uniunii Asigurătorilor apreciază că creşterea de 40
milioane dolari înregistrată anul trecut pe piaţa asigurărilor se datorează în
primul rând produselor de tip unit linked.

Dacă până acum piaţa asigurărilor s-a dezvoltat prin resurse proprii, de
acum o evoluţie spectaculoasă este greu de conceput atâta timp cât:
 nu se grăbeşte privatizarea
 nu există facilităţi care să încurajeze asigurările
 veniturile populaţiei nu cresc
 economia nu se dezvoltă.

Evoluţia pieţei de asigurări (mil USD)

Anul total Viaţă %* non viaţă %*
1993 60 5,7 na 54,3 na
1994 99 9,8 71,9 89,2 64,2
1995 142 15,5 58,7 126,5 41,8
1996 178 17,4 12,3 160,6 26,9
1997 182 11,3 -32 170,7 6,2
1998 272 22,5 99,5 249,5 46,1
1999 279 32,9 46,8 246,1 0,01
2000 311 49,2 49,1 261,8 6,3
2001 358 64 30 294 12,2
*creştere procentuală faţă de anul anterior

Piaţa de asigurări în România a continuat şi în anul 2000 să se dezvolte ca

volum şi să înregistreze, totodată, importante modificări în plan legislativ şi
operaţional, ca urmare a înfiinţării Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor
(CSA) şi aplicării prevederilor Legii 32/2000. astfel, importante schimbări s-au
produs nu numai în ceea ce priveşte cadrul legal aplicabil sectorului asigurărilor,
prin crearea întregii legislaţii secundare, ci şi în ceea ce priveşte numărul
asigurătorilor şi al brokerilor de asigurare, care a înregistrat o diminuare
semnificativă în urma procesului de reautorizare. Procesul de reautorizare a
societăţilor conform prevederilor Legii nr. 32/2000 a constituit, în fapt, prima
etapă de consolidare a acestui sector, de creare a unei pieţe sănătoase şi credibile
în care să funcţioneze numai acele societăţi care au capacitatea de a respecta
cerinţele prudenţiale impuse prin norme.
Procesul de consolidare a pieţei asigurărilor va continua, o altă selecţie a
societăţilor de asigurare viabile urmând să fie realizată în funcţie de marja de

53
solvabilitate de care acestea dispun, în scopul de a asigura o protecţie adecvată a
intereselor asiguraţilor.
Urmare a intrării în vigoare a normelor emise de către Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor în aplicarea Legii nr. 32/2000 privind societăţile de
asigurare şi supravegherea asigurărilor, pin introducerea marjei de solvabilitate,
a redefinirii sistemului de constituire a rezervelor tehnice şi a categoriilor de
active admise să reprezinte aceste rezerve se preconizează creşterea solidităţii
financiare a asigurărilor şi obţinerea unor efecte pozitive în planul credibilităţii
şi dinamizării acestui segment de piaţă.

Gradul de atomizare al pieţei

Atomizarea pieţei asigurărilor constituie o condiţie a realizării
concurenţei perfecte pe piaţa asigurărilor. O piaţă este atomizată atunci când
reuneşte un număr suficient de mare de ofertanţi şi solicitanţi, astfel încât nici
unul dintre participanţi nu poate influenţa sensibil funcţionarea acesteia.

Anul 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001
Număr
4 5 17 33 43 47 47 64 72 73 47
societăţi

O piaţă este considerată atomizată, atunci când ea reuneşte un număr atât

de mare de ofertanţi şi de solicitanţi, în astfel de condiţii încât nici unul dintre
participanţi nu poate influenţa de o manieră sensibilă funcţionarea acesteia.
Aşadar piaţa românească de asigurări nu este o piaţă atomizată, întrucât există
un număr redus de societăţi de asigurare care domină.

Dimensiunea pieţei
O altă problemă legată de piaţa asigurărilor se referă la dimensiunea
acesteia. Elementul care defineşte într-un mod hotărâtor dimensiunea
domeniului asigurărilor îl constituie cererea de asigurare.
Cererea de asigurare este determinată pe de o parte de puterea economică
a persoanelor fizice şi juridice asigurabile, iar pe de altă parte de convingerea
acestora în utilitatea asigurărilor mijlocite de organizaţiile specializate.
Cererea de asigurare se concretizează în contracte de asigurare care
rezultă în urma confruntării ei cu oferta de asigurare. Este posibilă situaţia în
care nu toate persoanele care au solicitat oferte de asigurare la instituţiile de
asigurare să încheie contracte cu acestea, datorită fie faptului că nu găsesc
convenienţa sperată, fie datorită faptului că condiţiile solicitanţilor nu sunt
acceptate de către ofertanţi.
Mărimea pieţei de asigurare se exprimă cu ajutorul mai multor indicatori,
printre care putem enumera:
 numărul de societăţi de asigurare şi intermediere şi
apartenenţa capitalului social
 numărul contractelor încheiate în perioada de referinţă

54
  numărul poliţelor active
 valoarea anuală a primelor de asigurare
 cuantumul sumelor asigurate în perioada de referinţă
 valoarea totală a angajamentelor asumate de societăţile de
asigurare la un moment dat

Omogenitatea produsului
Omogenitatea produsului pe piaţa asigurărilor rezidă în faptul că deşi pe
această piaţă se valorifică o varietate de produse (forme) de asigurare ele nu sunt
înlocuibile, unul prin celălalt. Nici măcar la nivelul unei subramuri a asigurărilor
nu identificăm produse (forme de asigurare) perfect omogene. Ca urmare,
concurenţa perfectă, pe piaţa asigurărilor, înseamnă concurenţă între aceleaşi
categorii de produse (forme) de asigurare oferite de societăţi de asigurare
diferite.

Transparenţa pieţei
Transparenţa pieţei asigurărilor constituie cel mult un deziderat. În mod
normal cumpărătorul unei mărfi este avizat sub multiple forme cu privire la
calitate, preţ, mod de utilizare, scop şi destinaţie. În cazul achiziţionării unei
poliţe de asigurare, asiguratul, cu greu poate realiza sau înţelege efectul
asigurării, raportul dintre prima de asigurare, suma asigurată, valoarea bunului
asigurat, risc etc. Pentru că piaţa asigurărilor este, în principiu opacă pentru
mulţi asiguraţi, extinderea şi funcţionarea acesteia implică efort intens pentru
conştientizarea interesului potenţial vizând asigurarea.
Piaţa românească a asigurărilor nu este caracterizată de transparenţă cum
sunt celelalte pieţe (piaţa mărfurilor). Pentru a obţine informaţiilor necesare în
vederea luării unor decizii, persoanele interesate trebuie să se adreseze unui
agent de asigurare.

Libertatea de mişcare
Libertatea de mişcare (intrare-ieşire) a agenţilor economici pe piaţa
asigurărilor, răspunde unui criteriu esenţial al funcţionării economiei de piaţă,
acela al deschiderii faţă de mediul economic şi social.
În ţara noastră legea se impune faţă de capacitatea decizională a
societăţilor de asigurare şi anume:
a) obligaţia societăţilor de asigurare constituie de a subscrie şi vărsa
capitalul social în funcţie de limita minimă stabilită pentru fiecare formă
de asigurare inclusă în portofoliul societăţii
b) cerinţa gestionării distincte a asigurărilor de viaţă, indiferent de alte forme
de asigurare practicate de societate
c) restricţia cu privire la raportul dintre angajamentele faţă de asiguraţi şi
capacitatea lor financiară
d) societăţile de asigurare sunt obligate să-şi constituie rezerve de prime
pentru asigurările de viaţă, precum şi rezerve de prime şi de daune pentru
celelalte categorii de asigurări. Rezervele de daune nu pot fi mai mici de
55
 40% din diferenţa dintre primele încasate şi daunele plătite la asigurările
şi reasigurările valabile în cursul anului de referinţă
e) dreptul societăţilor comerciale de asigurări să efectueze plasamente în
investiţii mobiliare şi imobiliare, în titluri de valoare, de a acorda credite
unor societăţi bancare. Condiţia pentru a realiza asemenea plasamente
constă în menţinerea permanentă a nivelului minim al coeficientului de
solvabilitate de 15% din aceste fonduri.

Creşterea sau scăderea numărului organizaţiilor de asigurare este

rezultatul apariţiei pe piaţă a noi societăţi, concomitent cu plecarea (lichidarea,
fuzionarea) altora. Aceste fluctuaţii demonstrează că piaţa asigurărilor nu este o
piaţă închisă, ci una în continuă mişcare.

Cererea de asigurare (cumpărători)

 Cererea potenţială este ridicată datorită numărului mare de

proprietăţi existente, a populaţiei numeroase, precum şi datorită nevoilor

reale de asigurare la nivelul economiei şi al populaţiei
 Cererea efectivă este redusă datorită lipsei de bani şi de
cunoaşterea a tuturor avantajelor oferite de asigurări; este, în acelaşi timp, şi
o lipsă de înţelegere a agenţilor economici şi a populaţiei privind necesitatea
asigurării. Cererea este dispersată şi nu are un caracter uniform, sub aspectul
categoriilor de asigurări solicitate, sub aspectul distribuţiei geografice, al
nivelului de dezvoltare a regiunii sau zonei respective şi al nivelului
veniturilor. Dat fiind că este în mod decisiv influenţată de progresul
economic, cererea este concentrată în zonele cu potenţial economic ridicat şi
la grupele de populaţie cu venituri peste medie.

Din numărul total de 46 societăţi care au încasat prime în anul 2001, 21 de

societăţi au încasat prime brute din asigurări de viaţă în sumă de 2114733
milioane lei, în creştere nominală cu 98,27% faţă de anul 2000, ceea ce
înseamnă în termeni reali o creştere de 51,17%.

Dinamica primelor încasate din asigurări directe de viaţă

în perioada 1997-2001
Asigurări Creşterea nominală Rata inflaţiei Creşterea reală faţă
Anul de viaţă faţă de anul anterior dec/dec de anul anterior
(mil. lei) (%) (%) (%)
1997 80739 - - -
1998 199447 147,03 40,6 75,69
1999 505690 153,55 54,8 63,79
2000 1066585 110,92 40,7 49,91
2001 2114733 98,27 30,3 52,17

După cum rezultă din datele prezentate mai sus ritmul real de creştere a
primelor încasate din asigurări directe de viaţă a fost mai ridicat în 2001 decât în
2000, respectiv de 52,17% faţă de 49.91%, aceasta ca urmare a scăderii inflaţiei.

56
 Veniturile din primele brute încasate pentru asigurările de viaţă raportate
la numărul populaţiei României înregistrează o valoare de 94372 lei/cap de
locuitor în creştere nominală cu 94,65% faţă de anul 2000, iar în termeni reali,
cu 49,39%.

Volumul de prime brute încasate din asigurări directe generale, în total

piaţă, a fost, în anul 2001 de 7897692 milioane lei, înregistrând o creştere
nominală cu 39,2%. Aplicând rata inflaţiei, creşterea reală a fost de 6,83%.

Dinamica primelor încasate din asigurări directe generale

în perioada 1997-2001
Asigurări Creşterea nominală Rata inflaţiei Creşterea reală faţă
Anul generale faţă de anul anterior dec/dec de anul anterior
(mil. lei) (%) (%) (%)
1997 1223283 - - -
1998 2215393 81,10 40,6 28,81
1999 3768240 70,09 54,8 9,88
2000 5672287 50,53 40,7 6,99
2001 7897692 39,23 30,3 6,86

Ritmul real de creştere anuală a primelor încasate din asigurări directe

generale a fost în 2001 la un nivel apropiat de cel consemnat în 2000, însă
principala cauză a fost reducerea ratei inflaţiei, dacă ţinem cont de faptul că
ritmul nominal de creştere a fost mult mai mic.

Ritmurile anuale reale de creştere a primelor încasate din

asigurări generale şi din asigurări de viaţă
75.69%
Ritmul de creştere înregistrat de

63.79%

49.91% 52.17%
primele încasate

asigurări de viaţă
asigurări generale
28.81%

9.88% 6.99% 6.86%

1998 1999 2000 2001

Comparând evoluţia primelor încasate din asigurări generale cu cea a

primelor din asigurări de viaţă, se observă că activitatea de asigurări de viaţă s-a
dezvoltat mult ai repede, erodând ponderea asigurărilor generale în total.

57
Oferta de asigurare (concurenţi)
Există o piaţă concurenţială în sensul că fiecare organizaţie de asigurare
este preocupată să-şi adjudece un segment de piaţă cât mai mare din cererea de
asigurare.
Valoarea totală a primelor de asigurare brute încasate în 2001 de către
cele 46 de societăţi de asigurare, cumulat pentru asigurări de viaţă şi generale, a
fost de 10142113 milioane lei, în creştere nominală cu 50,5% faţă de 2000, ceea
ce înseamnă în termeni reali (prin raportarea la rata inflaţiei decembrie 2001/
decembrie 2001, de 30,3%) o creştere cu 15,50%.

Primele brute încasate din asigurări directe, exprimate în valută,

în perioada 1997-2001
Prime totale încasate
Anul
(mil. lei)
1997 1304022
1998 2414840
1999 4273930
2000 6738873
2001 10012425
Prime totale încasate (milioane lei)

12000000
10012425
10000000

8000000
6738873
6000000

4000000 4273930

2000000 2414840
1304022
0
1997 1998 1999 2000 2001

Dinamica primelor încasate din asigurări directe în perioada 1997-2001

- cumulat pentru asigurări generale şi de viaţă -
Prime
Creşterea nominală Rata inflaţiei Creşterea reală faţă
totale
Anul faţă de anul anterior dec/dec de anul anterior
încasate
(mil. lei) (%) (%) (%)
1997 1304022 - - -
1998 2414840 85,18 40,6 31,71
1999 4273930 76,99 54,8 14,33
2000 6738873 57,67 40,7 12,06
2001 10012425 48,58 30,3 14,03

58
ASIROM

ASIROM, ca societate de asigurări nr. 1 în România practică toate tipurile

de asigurări care se practică în ţară, deţinând la sfârşitul anului 2001 următoarele
cote de piaţă:
 asigurări facultative de autovehicule: 30,70% - locul I (593,3
miliarde lei prime încasate, restul veniturilor până la 758 miliarde lei
reprezentând rezervele de primă eliberate)
 asigurarea obligatorie RCA: peste 30% - locul I
 asigurări de credite şi garanţii: 42,30% - locul I
 asigurări de incendiu şi pagube la bunuri: 13,39% - locul II
 asigurări agricole: 15,76% - locul III
 asigurări de viaţă: 25,52% - locul II
 asigurări de persoane, altele decât de viaţă: 10,34% - locul
III, şamd.

Astfel, ASIROM se află în situaţia de a se poziţiona pe toată piaţa

asigurărilor auto, cu toate produsele. Strategia ASIROM este una de leader (cu
excepţia asigurărilor de viaţă) chiar în domenii în care nu deţine supremaţia.
Per ansamblu, cota de piaţă a ASIROM se află la aproximativ 40% (puţin
sub), ceea ce ar indica o profitabilitate maximă.
Un element esenţial în reuşita strategiei ASIROM, elaborată în
concordanţă cu hotărârile Adunării Generale a Acţionarilor, l-a constituit
adaptarea promptă la evoluţia economiei naţionale. Astfel, în funcţie de
tendinţele manifestate pe piaţă şi de noile solicitări ale clienţilor, ASIROM şi-a
extins oferta de produse şi servicii specifice.
ASIROM şi-a conceput propria strategie de reasigurare, menită să
contribuie la protecţia investiţiei clienţilor. Pentru a-şi spori siguranţa onorării
cu promptitudine a tuturor obligaţiilor asumate, ASIROM a încheiat cu
partenerii de afaceri de primă mărime acorduri de reasigurare pentru portofoliul
asigurărilor de bunuri comerciale şi industriale, pentru clădiri şi conţinutul lor,
pentru auto – casco, pentru asigurări Carte Verde, pentru asigurări maritime –
casco nave şi cargo, inclusiv în cazul unor calamităţi naturale. Printre societăţile
de reasigurare de prestigiu cu care ASIROM a încheiat acorduri de specialitate
se numără SWISS RE – Elveţia, MÜNICH RE – Germania, SCOR – Franţa,
ASSICURAZIONI GENERALI U.K. precum şi cu subscriitori LLOYD’S.

59
 În condiţiile unei pieţe competitive, ASIROM şi-a eficientizat programul
de cedare în reasigurare. Reducerea primelor de reasigurare va conduce la
creşterea volumului de prime nete reţinute de către ASIROM, aferent operaţiilor
sale de asigurare directă.

Pentru a determina dacă societate de asigurări este profitabilă sau

neprofitabilă, o strategie care se poate adopta este aceea de aplicare a matricei
Boston Consulting Group (BCG).
Prin intermediul acestei matrici se grupează serviciile în asigurări în
funcţie de două criterii:
 cota relativă pe care societate o deţine pe piaţă
 volumul vânzărilor (a încheierii de contracte) pe piaţa respectivă

Cota relativă pe care o deţin serviciile în asigurări pe piaţă este cuprinsă

între 0 şi 1. cota relativă de piaţă reprezintă raportul dintre cota de piaţă a
societăţii Asirom şi cota de piaţă a celei mai mari firme concurente, în funcţie de
tipul asigurării la care ne referim. Pentru Asirom cota relativă pe piaţă este de
70%.
Volumul vânzărilor (a încheierii de contracte)

Produse stea Produse

Înaltă
sau Vedete dilemă sau ?

Produse „vaci
Produse
Joasă de muls bani”
„câini”
(„cash cows”)

Înaltă Joasă

Poziţia cotei relative de piaţă

Asigurările din cadranul I (produse dilemă) deţin o cotă mică pe piaţă, dar
se vând pe o piaţă care se dezvoltă în ritmuri de creştere înalte. Costurile de
lansare a acestor servicii (asigurări) sunt mai mari deoarece în cadrul
asigurărilor cheltuielile de lansare se efectuează în special pentru reclamă. În

60
cadranul I se încadrează asigurările de viaţă, Asirom deţinând cota de piaţă de
0,33. Profitul adus societăţii Asirom de aceste asigurări este scăzut.
Asigurările din cadranul II (produse stea) au o cotă mare pe piaţă iar piaţa
se dezvoltă în ritmuri mari. Aceste asigurări se încheie în cantităţi mari. Profitul
realizat pe baza acestor asigurări este ridicat, asigurările încadrate în acest
cadran având certe avantaje competitive pe piaţă. În cadranul II putem încadra
asigurările de accidente şi boală, inclusiv de muncă şi boli profesionale, Asirom
deţinând pe piaţă cota relativă de 0,94, precum şi asigurările de răspundere civilă
a autovehiculelor, asigurările de credite şi garanţii şi asigurările facultative
maritime, de transport şi aviaţie (Asirom deţinând supremaţia pe piaţă).

Asigurările din cadranul III (produse „vaci de muls bani”) deţin o

pondere mare pe piaţă iar piaţa are ritmuri de creştere scăzute. Aceste asigurări
se află în faza de creştere necesitând cheltuieli mari cu reclama. În acest cadran
putem încadra asigurările de incendiu şi calamităţi naturale, asigurări de daune
la proprietăţi (Asirom deţinând cote de piaţă de 0,58 respectiv 0,86).

Asigurările din cadranul IV (produse neprofitabile) deţin o cotă mică pe

piaţă iar piaţa are ritmuri lente de creştere. Aceste asigurări încheiate sunt foarte
mici şi prognozate în viitor a fi şi mai mici. Se recomandă a se renunţa pe viitor
la asigurările din cadranul IV. Produsele dilemă vor deveni produse stea,
asigurările din cadranul II vor trece în cadranul III în timp.

În conformitate cu cele prezentate mai sus personalul societăţii ASIROM

trebuie să prezinte un înalt grad de preocupare în domeniul asigurărilor în
vederea realizării unor comparaţii între o asigurare şi alta din punct de vedere a
gradului de satisface a nevoilor şi a profitului pe care-l aduc societăţii.

Situaţia tipurilor de asigurări practicate de ASIROM este foarte bună din

punct de vedere al analizei realizate prin intermediul matricei BCG deoarece
majoritatea covârşitoare a vânzărilor societăţii se realizează de către asigurările
încadrate în cadranul II şi III, există un singur tip de asigurare în I şi nici unul în
IV.

61
3.3. Analiza concurenţei

Conform modelului lui Porter, voi analiza cele cinci elemente: potenţiali
intraţi, furnizori, cumpărători, substitute, concurenţa.

Potenţiali intraţi

Concurenţii din industrie

Furnizori Cumpărători
Rivalitatea între firmele
existente

Substitute

a) Potenţiali intraţi pe piaţă reprezintă o ameninţare pentru societatea de

asigurări care nu deţine ponderi importante pe piaţă. Pentru a putea concura
cu firmele cele mai puternice în momentul actual, acestea ar trebui să
depăşească barierele de intrare pe piaţa asigurărilor:
 identitatea mărcilor deja consacrate
 factorii politici
 factorii economici
 să îndeplinească cerinţele necesare obţinerii autorizaţiei de
funcţionare
 să facă faţă represaliilor firmelor concurente.

Factori politici – Legislaţia extrem de fluctuantă şi uneori contradictorii

influenţează atât asupra deciziilor de marketing în asigurări, dar şi al activităţii
de asigurare propriu-zisă. Un exemplu este cel al deductibilităţii primelor de
asigurare de viaţă, despre care două legi, promulgate în cursul unei aceleiaşi
legislaturi, afirmă lucruri exact opuse.

Factori economici – Puterea de cumpărare a populaţiei, pe ansamblu, este în

evidentă scădere. Cu toate acestea, o simplă comparaţie 2000/2001 a
numărului de asigurări încheiate de către persoane fizice pentru autovehicule
de peste 15000 EURO demonstrează clar că numărul celor cu bani este în
creştere. La aceasta se adaugă şi facilităţile cu care vânzătorii de produse vin în
întâmpinarea cumpărătorilor (rate, leasing etc.)

62
 La aceasta se adaugă prosperitatea multor firme private (IMM-uri şi nu
numai), cea a unora dintre societăţile de stat foarte profitabile (Rompetrol etc.)
care fac ca, atât potenţialul asigurabil, cât şi sumele alocate asigurărilor să
crească de la an la an, urmând să depăşească în 2002, potrivit „Ziarului
Financiar” 400 milioane USD.

Cerinţele necesare obţinerii autorizaţiei de funcţionare:

 capitalul social minim necesar în funcţie de clasele sociale de
asigurare solicitate în cererea standard de autorizare , precum şi dovada
vărsării acestuia
 actele constitutive
 documentele din care să rezulte că acţionarii şi persoanele
semnificative îndeplinesc condiţiile cerute prin normele CSA nr.2/2001
 condiţiile generale de asigurare pentru clasele de asigurare
solicitate
 studiul de fezabilitate din care să rezulte un program de reasigurare
satisfăcător, canalele de distribuţie a produselor de asigurare, marja de
solvabilitate legală conform art. 16 (5) din Legea nr. 32/2000, structura
organizatorică, politica de investiţii, previziuni financiare, precum şi
posibilităţile de dotare cu software corespunzător
 plata taxei de autorizare

b) Furnizori – Fiind o societate ce activează în sfera unor servicii atât de

specifice, furnizorii nu au importanţă mare în ansamblul factorilor care pot
fi controlaţi şi care influenţează în mod direct compania. Ca imagine de
marcă a companiei sunt însă importante mărcile de autovehicule utilizate
(VW, BMW, Fiat) sau care reprezintă premii la diferite concursuri, sediile
şi firmele care le amenajează (BogArt) etc.

c) Cumpărători – Clienţii ASIROM sunt persoane fizice şi juridice, de stat

sau private.
ASIROM intră în relaţii de interdependenţă cu toate segmentele
populaţiei şi economiei româneşti, adresându-se oricărui domeniu de
activitate al economiei: industrie, agricultură, comerţ, transporturi,
construcţii-montaj, prestări servicii, alimentaţie publică, turism, învăţământ,
cultură şi artă etc.
ASIROM oferă protecţie prin asigurare agenţilor economici indiferent
de forma de proprietate (de stat sau privată), de tipul capitalului (autohton,
străin sau mixt) sau de forma de organizare (societăţi comerciale, regii
autonome etc).

d) Concurenţa pe piaţa asigurărilor este intensă, aflându-se într-o relaţie de

proporţionalitate directă cu numărul societăţilor de asigurare existente şi cu
capacitatea acestora de a-şi folosi instrumentele competitive, obiectivul

63
 urmărit fiind obţinerea avantajului concurenţial şi cucerirea a noi segmente
de piaţă.
De asemenea, intensitatea concurenţei pe piaţa asigurărilor este invers
proporţională cu gradul de diferenţiere a tipurilor de asigurare oferite şi direct
proporţional cu barierele de ieşire care sunt ridicate, în primul rând din punct de
vedere al costurilor de ieşire. Societăţile de asigurare preferă să rămână pe piaţa
asigurărilor şi să se confrunte cu firmele existente, chiar în condiţiile în care
obţin profituri mici.
În analiza eficienţei economice în domeniul asigurărilor se impune luarea
în considerare a unui fapt şi anume inversarea ciclului economic. Societatea de
asigurări „vinde” înainte „de a fi produs”, deci înainte de a cunoaşte „costul
produsului vândut”. În schimbul primei încasate de la asiguraţi, societatea de
asigurări va plăti acestora despăgubiri al căror volum nu se poate stabili decât
aproximativ.
Efectul în asigurări se transpune în despăgubiri, profitul societăţii şi sume
asigurate cuvenite asiguraţilor. Acesta permite crearea condiţiilor pentru
reluarea proceselor economice, refacerea bunurilor distruse sau avariate;
menţinerea integrităţii patrimoniului asiguraţilor; redobândirea stării de sănătate;
realizarea unor măsuri de prevedere şi de economisire de către şi pentru asiguraţi
persoane fizice; favorizarea desfăşurării în condiţii normale, de siguranţă
financiară a operaţiunilor de comerţ exterior; realizarea de către asigurător a
unui anumit profit.
Efortul în asigurări se regăseşte în primele de asigurare, suportate de către
asiguraţi şi în cheltuielile de administrare şi gestionare a portofoliului de
asigurări, suportate de către asigurător.
Potenţialul de creştere al sectorului asigurărilor de viaţă este şi mai mare
decât în cazul asigurărilor generale. Potenţialul de creştere provine, în primul
rând, din comparaţia cu celelalte economii din jur, unde densitatea (total prime
încasate/populaţie) este de 20 de ori mai mare. În plus, potenţialul de creştere
este certificat şi de modul în care, după ce au intrat pe piaţă asigurătorii străini,
cu un marketing agresiv şi reţete eficiente de abordare a pieţei, o tot mai mare
parte din piaţa potenţială a devenit efectivă.

Topul primelor 10 societăţi

- în funcţie de primele brute încasate din asigurări directe de viaţă -
Prime brute încasate Pondere în total piaţă (%)
Societate
(mil. lei) 2001 2000 1999
ING NEDERLANDEN 1088544 51,47 56,45 47,03
ASIROM 361535 17,10 21,83 28,12
AIG LIFE 191227 9,04 4,45 1,43
LUKOIL – ASITO 130444 6,17 0,93 -
UNITA 75138 3,55 5,27 8,58
SARA MERKUR 69421 3,28 6,37 9,60
COMMERCIAL UNION 48031 2,27 0,18 -
INTERAMERICAN 41407 1,96 0,88 0,62
ASIBAN 36558 1,73 1,57 1,23
GRAWE 17585 0,83 0,06 -
64
 TOTAL 2059890 97,40 97,99 96,61

Topul primelor societăţi în funcţie de primele brute încasate

din asigurări directe de viaţă

GRAWE

ASIBAN

INTERAMERICAN

COMMERCIAL UNION

SARA MERKUR

UNITA

LUKOIL – ASITO

AIG LIFE

ASIROM

ING NEDERLANDEN

0 200000 400000 600000 800000 100000 120000

0 0

ING Nederlanden S.A., rămâne, şi în anul 2001, liderul asigurărilor de

viaţă cu o cotă de piaţă de 51,47%. Totuşi, comparativ cu anul anterior, se
observă o uşoară reducere a cotei de piaţă deţinută de această societate, datorită
intensificării concurenţei. Cu toate acestea, mai mult de ¾ din piaţa asigurărilor
de viaţă (77,61%) este deţinută de numai 3 societăţi cu un volum total de prime
încasate de 1641306 milioane lei.
Topul primelor 10 societăţi după acest criteriu a suferit câteva modificări
în 2001 faţă de anul anterior şi anume: AIG Life S.A. a urcat pe locul 3 (de pe
poziţia a 5-a în 2000), devansând societatea SARA Merkur S.A., aflată pe locul
6 în 2001. societăţile Metropol S.A. şi Omniasig-Asigurări de Viaţă S.A. au ieşit
din topul primelor 10 societăţi, locul acestora fiind luat de societăţile
Commercial Union Asigurări de Viaţă S.A. şi Grawe România Asigurare S.A. o
creştere semnificativă a primelor încasate a înregistrat Lukoil Asito S.A., de la
9902 milioane lei în anul 2000 la 130444 milioane lei, ceea ce a propulsat-o pe
locul 4, de la 7, în 2000.

65
 Topul primelor 10 societăţi
- în funcţie de primele brute încasate la asigurările directe generale -
Prime brute Pondere în total piaţă (%)
Societate
încasate (mil. lei) 2001 2000 1999
ASIROM 1910252 24,19 26,52 35,91
ALLIANZ – ŢIRIAC 1352262 17,12 11,98 9,24
OMNIASIG 1048927 13,28 12,64 7,63
ASTRA 555511 7,03 9,02 11,28
ARDAF 477649 6,05 6,28 6,58
GRUP AS 321370 4,07 3,98 1,89
GENERALI 317902 4,03 2,79 2,35
ASIBAN 307377 3,89 3,02 2,67
UNITA 243662 3,09 2,72 3,46
*
A.I.G. 189651 2,40 2,58 2,52
TOTAL 6724563 85,15 81,73 83,53
*
Societatea A.I.G. România nu a fost în topul primelor 10 societăţi în anul 2000

Topul primelor societăţi în funcţie de primele brute încasate

la asigurările directe generale

A.I.G.

UNITA
ASIBAN

GENERALI
GRUP AS

ARDAF

ASTRA
OMNIASIG

ALLIANZ – ŢIRIAC
ASIROM

0 500000 1000000 1500000 2000000 2500000

După cum se observă şi din tabelul de mai sus, cea mai mare parte a
încasărilor din prime pentru această categorie de asigurări au fost realizate de
numai 10 societăţi, în timp ce restul de 32 societăţi care au avut activitate de
asigurări generale au deţinut în 2001 un procent din primele încasate de numai
14,85%. De asemenea, mai mult de jumătate din primele brute încasate,
respectiv 54,59% a fost realizată de primele 3 societăţi din topul prezentat, ceea
ce înseamnă în valori absolute 4311441 mil. lei.
Topul primelor 10 societăţi a suferit unele modificări anul 2000 şi
anume: Societatea Allianz-Ţiriac S.A. aflată în 2000 pe locul 3, a urcat în 2001
pe locul 2, iar Societatea Ominiasig S.A. aflată în 2000 pe locul 2, s-a clasat în
anul 2001 pe locul 3. în topul primelor 10 societăţi care au încasat prime de
asigurări generale directe în anul 2001 a intrat societatea A.I.G. România S.A.,
66
în timp ce societatea Asigurarea Anglo-Română S.A., a fost exclusă din topul
anului 2001.

Ponderea despăgubirilor plătite pentru asigurări de viaţă şi generale în total

despăgubiri plătite din asigurări directe în perioada 1997-2001
Despăgubiri Asigurări Asigurări Pondere asigurări Pondere asigurări
Anul totale plătite de viaţă generale de viaţă generale
(mil. lei) (mil. lei) (mil. lei) (%) (%)
1997 699251 18587 680664 2,66 97,34
1998 1022127 40828 981299 3,99 96,01
1999 1895899 120532 1775367 6,36 93,64
2000 2489789 83437 2406352 3,35 96,65
2001 4062939 576332 2486607 14,19 85,81

În anul 2001 s-a înregistrat o creştere semnificativă a ponderii sumelor

asigurate plătite pentru asigurările de viaţă în total despăgubiri plătite, respectiv
de la 3,35% în 2000 la 14,19% în 2001.

Dinamica despăgubirilor plătite pentru contractele directe de asigurări

în perioada 1997-2001, cumulat pentru asigurări generale şi de viaţă
Creştere nominală Rata inflaţiei Creştere reală faţă de
Valoarea
Anul faţă de anul anterior dec/dec anul anterior
(mil. lei) (%) (%) (%)
1997 699251 - - -
1998 1022127 46,17 40,6 3,96
1999 1895899 85,49 54,8 19,82
2000 2489789 31,32 40,7 -6,66
2001 4062939 63,18 30,3 25,23

Valoarea despăgubirilor plătite a înregistrat, în 2001, o creştere nominală

cu 63,18% faţă de anul anterior, ceea ce înseamnă în termeni reali o creştere cu
25,23%.
Din datele prezentate se observă că societăţile Asirom S.A., Allinaz –
Ţiriac S.A. şi Omniasig S.A. au plătit despăgubiri în valoare de 2196466
milioane lei, reprezentând 54,6% din totalul despăgubirilor plătite pe întreaga
piaţă.

67
 Evoluţia primelor încasate şi a despăgubirilor plătite
în activitatea de asigurări de viaţă şi activitatea de asigurări generale

Asigurări generale
Asigurări de viaţă 9000000
2500000
8000000

2000000 7000000
6000000

milioane lei
milioane lei

1500000 5000000
4000000
1000000
3000000
2000000
500000
1000000
0 0
1997 1998 1999 2000 2001 1997 1998 1999 2000 2001
prime brute încasate despăgubiri plătite prime brute încasate despăgubiri plătite

În perioada 1997-2001, primele brute încasate din asigurările directe de

viaţă au înregistrat o creştere accelerată ca urmare a intrării pe piaţă a unor
societăţi de asigurare puternice care au creat şi oferit noi produse de asigurări de
viaţă (atât tradiţionale, cât şi legate de investiţii) şi care au fost promovate printr-
o politică susţinută de reclamă şi publicitate.
În ceea ce priveşte primele brute încasate din asigurări generale, acestea
au crescut în perioada 1997-2001 mai ales pe fondul dezvoltării asigurărilor de
răspundere civilă auto obligatorie, a asigurărilor facultative de autovehicule şi a
celor de incendiu şi calamităţi naturale. Urmare a acestei evoluţii favorabile a
primelor de asigurare, a crescut în acelaşi timp şi numărul daunelor înregistrate
şi a despăgubirilor plătite de asigurători pentru aceste clase de asigurări cu
pondere importantă.

e) Substitute-nu exista

68
Indicatori de performanţă

Principalii indicatori de performanţă folosiţi în analiza concurenţei de pe

piaţa asigurărilor sunt rata daunei şi profitabilitatea.

a) Rata daunei

Topul primelor 9 societăţi de asigurare autorizate

- în funcţie de primele încasate pentru asigurarea RCA -
Prime încasate Despăgubiri Rata daunei
Societate
(mil. lei) (mil. lei) (%)
ASIROM 726620 475232 65,40
ASTRA 239451 144560 60,37
OMNIASIG 236849 183024 66,43
ARDAF 176553 104963 59,45
GRUP AS 160171 98746 59,99
ALLIANZ – ŢIRIAC 135661 126835 93,49
UNITA 125030 67195 53,74
METROPOL 58361 26609 45,59
INTERAMERICAN 43104 33702 61,06
TOTAL 1901800 1260866 66,56

În cazul societăţii Allianz-Ţiriac valoarea nesatisfăcătoare a ratei daunei

pentru anul 2001, precum şi menţinerea tendinţei de creştere a acesteia au fost
determinate în special de creşterea volumului despăgubirii medii pe fiecare
dosar şi de volumul rezervelor create pentru daunele nelichidate până la sfârşitul
anului 2001. aceleaşi aspecte se semnalează şi în cazul societăţii Omniasig
privind evoluţia ratei daunei, rezultatul tehnic fiind influenţat şi de creşterea
numărului de dosare de daună în anul 2001.
Scăderi semnificative ale ratei daunei în anul 2001 faţă de anul precedent
s-au înregistrat la societăţile Unita (cu 17,45 puncte procentuale) şi Grup AS.
Rata daunei pentru principalele companii de asigurări
în funcţie de primele încasate pentru asigurarea RCA
93.49%

65.40% 66.43%
60.37% 59.45% 59.99% 61.06%
53.74%
45.59%
A

L
G
M

AS
AF

AN
PO
TR

IT
SI
O

IC
N
IR

P
IA

O
AS

AR

U
U

ER
AS

R
N

ET
M

AM
O

R
TE
IN

69
 b) Profitabilitatea

Imobilizările corporale ale tuturor societăţilor de asigurare analizate au

fost, la 31.12.2001, de 2471554 milioane lei, reprezentând 21,09% din total
active pe piaţă.

Topul primelor 10 societăţi, în funcţie de valoarea imobilizărilor corporale

Imobilizări corporale Ponderea în total imobilizări pe
Societate
(mil. lei) întreaga piaţă (%)
ASIROM 822794 33,30
ASTRA 318037 12,87
OMNIASIG 292988 11,85
ALLIANZ – ŢIRIAC 158192 6,40
INTERAMERICAN 126511 5,12
ARDAF 96105 3,89
AGRAS – OMNIASIG 74866 3,03
ASIBAN 68440 2,77
METROPOL 56228 2,28
UNITA 51723 2,09
TOTAL 2065884 83,60

Mai mult de jumătate din valoarea imobilizărilor corporale ale societăţilor

de asigurare, respectiv 58,02%, este deţinută de numai 3 companii: Asirom S.A.,
Astra S.A. şi Omniasig S.A., cu o valoare cumulată de 1433819 milioane lei.

Valoarea totală a activelor circulante (titluri de plasament, conturi la bănci

în lei şi devize în ţară, casă în lei şi devize şi alte active circulante) deţinute de
societăţile de asigurare la data de 31.12.2001 a fost de 6053242 milioane lei,
reprezentând 51,66% din total active.

Topul primelor 10 societăţi, în funcţie de valoarea activelor circulante

Active circulante Ponderea în total active
Societate
(mil. lei) circulante pe întreaga piaţă (%)
ASIROM 2222611 36,72
ING NEDERLANDEN 953882 15,76
ASTRA 418839 6,92
ALLIANZ – ŢIRIAC 396009 6,54
OMNIASIG 270593 4,47
ASIBAN 252040 4,16
UNITA 163084 2,69
GENERALI 136280 2,25
AIG LIFE 125990 2,08
ARDAF 98072 1,62
TOTAL 5073400 83,22

70
 În funcţie de datele prezentate se constată că primele trei societăţi
înregistrează o valoare a activelor circulante de 3595332 milioane lei, adică
59,40% din total active circulante de pe piaţă.
Volumul total al profitului brut realizat a fost în 2001 de 560978 milioane
lei, cu 48,13% mai mare decât în 2000, ceea ce înseamnă în termeni reali o
creştere de 13,68%.
În aceeaşi perioadă profitul net realizat pe total piaţă a fost de 474404
milioane lei, adică cu 69,78% mai mult decât în anul anterior, reprezentând în
termeni reali o creştere cu 30,30%.

Topul primelor 10 societăţi de asigurare, în funcţie de profitul realizat

Profit brut Profit net
Societate
(mil. lei) (mil. lei)
ASIROM 338705 303597
ASIBAN 55040 43130
GENERALI 46854 36498
AIG ROMÂNIA 41847 31768
PROVITAS 16419 12674
ASITRANS 15490 12184
AGRAS – OMNIASIG 12734 9666
GERROMA 7318 5518
LUKOIL ASITO 6743 4984
CITY INSURANCE 6176 4642
TOTAL 547325 464661

Primele trei societăţi au înregistrat un profit brut în valoare de 440599

milioane lei, ceea ce reprezintă 78,54% din profitul brut realizat pe întreaga
piaţă. Peste jumătate din profitul brut înregistrat pe piaţă, respectiv 60,3%, a fost
realizat de o singură societate şi anume Asirom S.A..
Pierderea raportată a fost pe total piaţă de 789004 milioane lei, cu
109,57% mai mare decât în 2000, adică cu 60,84% în termeni reali. (vezi Anexa:
Rezultatele ale societăţilor de asigurare în anul 2001)
Topul primelor 10 societăţi de asigurare în funcţie de
profitul brut (milioane lei) realizat

338705

55040 46854 41847

16419 15490 12734 7318 6743 6176
A
AS

S
M

AN

E
AL

M
AN

C
O

IT
T
IB

O
ER

AN
IR

AS
VI

R
AS
AS

IT
O
EN

ER

R
IL
PR

SU
AS

KO
G

IN
LU

Y
IT
C

71
 O pondere semnificativă în valoarea totală a pierderilor pe întreaga piaţă a
asigurărilor au înregistrat următoarele societăţi: Grup AS S.A. cu 200530
milioane lei (25,41% din total pierdere), Commercial Union S.A. cu 125381
milioane lei (15,89% din total pierdere), Astra S.A. cu 95822 milioane lei
(12,14% din total pierdere) şi ING Nederlanden S.A. cu 71386 milioane lei
(9,05%).

Rata rentabilităţii financiare se determină după relaţia:

profit net (mil. lei)
⋅ 100
capital propriu (mil. lei)

Astfel, prezentăm în cele ce urmează rata rentabilităţii pentru principalele

10 companii de asigurări:

303597
Asirom = ⋅ 100 = 389,33%
77980
43130
Asiban = ⋅ 100 = 71,88%
60000
36498
Generali = ⋅ 100 = 123,1%
29656
31768
AIG România = ⋅ 100 = 53,89%
58952
12674
Provitas = ⋅ 100 = 4,88%
31000
12184
Asitrans = ⋅ 100 = 46,79%
26039
9666
Agras - Omniasig = ⋅ 100 = 15,87%
60924
5518
Gerroma = ⋅ 100 = 78,72%
7010
4984
Lukoil Asito = ⋅ 100 = 29,32%
17000
4642
City Insurance = ⋅ 100 = 33,16%
14000

Cea mai bună rată rentabilităţii în 2001 a fost obţinută de Asirom, urmată
de societatea Generali, iar cea mai scăzută a fost obţinută de Agras-Omniasig,
posibilităţile capitalului propriu al său de a produce profit fiind foarte mici,
comparativ cu restul societăţilor.

72
 Conform modelului propus de Porter, de cartografiere a grupurilor
strategice, în cazul asigurărilor de viaţă grupul strategic este format din cele 10
companii prezentate în tabelul de mai jos.

Topul primelor 10 societăţi

- în funcţie de primele brute încasate din asigurări directe de viaţă -
Prime brute Pondere în total piaţă
Societate
încasate (mil. lei) în 2001 (%)
ING NEDERLANDEN 1088544 51,47
ASIROM 361535 17,10
AIG LIFE 191227 9,04
LUKOIL – ASITO 130444 6,17
UNITA 75138 3,55
SARA MERKUR 69421 3,28
COMMERCIAL UNION 48031 2,27
INTERAMERICAN 41407 1,96
ASIBAN 36558 1,73
GRAWE 17585 0,83
TOTAL 2059890 97,40

Criteriile pe baza cărora am identificat firmele care fac parte din acest
grup strategic sunt următoarele:
 serviciile oferite se adresează aceluiaşi grup de clienţi având
aceleaşi caracteristici principale
 sunt furnizate linii de servicii în game comparabile
 sunt utilizate cu intensitate comparabilă reclama şi publicitatea prun
mass-media
Raport
preţ/calitate

înalt
ING
Nederlanden
Asirom

mediu

AIG Life Lukoil

Unita
Asito
Sara Merkur Interamerican
CU Asiban
Grawe
scăzut
Asigurări de viaţă

73
 Ponderea importantă deţinută pe piaţă de primele două societăţi
(Nederlanden şi Asirom) se datorează dezvoltării calitative şi cantitative a
forţelor de vânzare a celor două companii, conceperii şi introducerii pe piaţă a
noi produse de asigurare.

Pentru a face faţă concurenţei de pe piaţa asigurărilor, societăţile de

asigurare au adoptat măsuri privind creşterea cotelor de piaţă după cum
urmează:

Strategia companiei Interamerican, de a deţine o poziţie de vârf pe piaţă

se orientează către o creştere agresivă a vânzărilor, în special pentru asigurările
de viaţă, în 2001 Interamerican triplând numărul de contracte încheiate.
Pentru asigurările de viaţă cu dobândă minim garantată se urmăreşte o
politică de plasamente mai conservatoare, fiind vorba de contracte pe termen
lung.
În dorinţa de a reduce riscul, compania:
 se orientează către un portofoliu de investiţii diversificat
 coordonează obţinerea veniturilor cu termenele la care trebuie să
achite obligaţiile către clienţi.
Societatea doreşte lansarea unor produse de tip Unit Linked pe lângă
portofoliul deţinut care include doar produse garantate cum ar fi:
 „Averea ta” – asigurare mixtă de viaţă raportată la cursul leu/dolar
 „Pensia ta” – asigurare individuală de pensie în lei
 „Comoara ta” – produs cu acumulare de capital pentru copii
 plus alte produse pentru diferite clase de risc.
Aplicarea strategiei pe termen lung a companiei presupune o continuă
majorare a capitalului social.

ING Nederlanden – liderul asigurărilor de viaţă – în 2001 a cumulat o

cotă de piaţă din piaţa de profil (asigurări de viaţă) de aproximativ 52%. Această
societate a obţinut în 2001:
 un volum deprime brute subscrise de 1169,1 miliarde lei, ceea ce
reprezintă în procente o creştere cu 86,9% comparativ cu aceeaşi perioadă a
anului trecut
 în ceea ce priveşte primele brute încasate, acestea au fost de 1088,5
miliarde lei, faţă de 625,2 miliarde înregistrate anul precedent
 din totalul primelor încasate, 65% corespund produselor de tip Unit
Linked iar 35% corespund produselor tradiţionale
 numărul de contracte încheiate a crescut cu 43% în 2001 faţă de
2000.
Cele mai vândute produse ale companiei în 2001 au fost:
 planurile de pensii
 planurile de economisire şi investiţii
 planurile financiare pentru educaţia copiilor

74
Compania a lansat:
 în februarie 2001 „Programul de asigurare de grup” pentru
companii
 în august 2001 în premieră pe piaţa asigurărilor din România, două
planuri de pensii pentru persoane fizice
 buletinul informativ Partener ING a serviciului telefonic gratuit
Telverde şi a serviciului InfoLine pentru clienţi persoane juridice
Conform clasamentului făcut de revista Forbes în luna iulie 2001, ING
ocupă locul 5 în topul celor mai mari 50 de companii din lume (criteriile care au
fost luate în calcul fiind vânzările, profitul activelor şi valoarea de piaţă).

ASIROM în 2001 a lansat un produs modern, intitulat PATERN,

asigurarea facultativă viageră reevaluabilă, care oferă asiguratului, în cazul în
care ar suferi un eveniment tragic, acordarea unei protecţii reale membrilor
familiei sale, prin acoperirea din sumele plătite de ASIROM atât a unor
cheltuieli imediate, cât şi a celor de întreţinere, pe o perioadă de timp
prestabilită.
Strategia pe anul 2002 se va axa în principal pe extinderea gamei de
produse ofertate sub marca ASIROM VIAŢĂ şi pe consolidarea şi dezvoltarea
actualului portofoliu.

Societatea de asigurări UNITA a lansat poliţa de asigurare de viaţă

„Succes”, primul produs destinat persoanelor de până la 60 de ani. Avantajul
acestui produs constă în:
 eliminarea controalelor medicale şi a chestionarului cu
întrebări referitoare la starea de sănătate a asiguratului
 durata asigurării este de 10 ani, iar la expirarea acesteia,
clientul primeşte suma asigurată la care se adaugă câştigurile cumulate. În
caz de deces, suma cuvenită va reveni familiei căreia, în plus, i se asigură
protecţie financiară imediată.
 asigurarea se poate încheia în nume personal, sau de către
societăţile comerciale pentru angajaţii lor
 suma minimă asigurată este de 500 de euro, respectiv o
unitate, asiguratul va plăti, lunar, între 4,55 şi 4,95 euro/unitate şi 4,95 în
funcţie de vârstă.

Sara Merkur SA este primul asigurător de pe piaţa românească care a

iniţiat, încă din anul trecut, vânzarea unui produs de asigurare de viaţă on-line.
Produsul respectiv a cucerit, de altfel, Premiul PRIMM ca „Produsul anului
2001” la categoria „Asigurări de viaţă”. În anul 2001 societatea a înregistrat:
 total prime brute încasate – 72,9 miliarde lei
 prime brute încasate din asigurări de viaţă – 72,42 miliarde lei
 prime brute încasate din asigurări de persoane – 0,5 miliarde lei

75
 Anul 2002 este un an special pentru Ardaf, societate elaborează proiecte
speciale care vizează orientarea spre asigurările de viaţă. Un prim element de
promovare este reprezentat de cel mai nou dar şi cel mai performant produs din
oferta de asigurări de viaţă Ardaf: Asigurarea de pensie privată ARDAF.

Evoluţia principalelor societăţi de asigurare la începutul anului 2002

AIG Life România – a încheiat anul 2001 a treia pe piaţa asigurărilor de

viaţă cu o cotă de 9%. Cifra de afaceri în 2001 a fost de 6,6 milioane USD, cu
peste 200% mai mare decât în 2000.
ASIROM – De 11 ani ASIROM este LIDER naţional în domeniul
asigurărilor. Cifrele o dovedesc cu prisosinţă: numai în prima parte a anului
2002, veniturile totale ale societăţii au crescut cu peste 60 de procente faţă de
aceeaşi perioadă a anului precedent.
Într-un context economic marcat de dificultăţi financiare, echipa
ASIROM a reuşit menţinerea unui ritm crescut al încasărilor, avantajos atât
pentru client cât şi pentru societate, fapt ce i-a permis să majoreze capitalul
social de la 78 miliarde lei la 638 miliarde lei, printr-o hotărâre a Adunării
Generale Extraordinare a Acţionarilor din data de 29 mai a.c.
AGI România – Societate de asigurare-reasigurare AGI România a
încasat pe primul trimestru al anului 2002 prime de 13,7 miliarde lei. Primele de
asigurare provenite din Casco au totalizat 37 miliarde lei, societatea încheind
poliţe Casco cu franşiză deductibilă.
Allianz-Ţiriac – În primele trei luni ale acestui an societatea a încasat cu
58,25% mai mult decât în perioada similară a anului trecut. Cea mai mare
pondere, de 44,29% din totalul primelor încasate, au avut-o asigurările Casco.
Încasările la acest produs s-au majorat faţă de anul trecut cu aproximativ 75%.
Asigurările de bunuri se situează pe locul doi în clasamentul produselor, faţă de
anul trecut primele încasate înregistrând o creştere cu aproape 40%. O pondere
deosebită a avut-o asigurarea de răspundere civilă generală, care a înregistrat
încasări de aproape 2,5 ori mai mari faţă de anul trecut. În portofoliul societăţii
se remarcă o tendinţă de reducere a ponderii asigurării de răspundere civilă auto
(RCA).
Allinaz-Ţiriac a demarat o colaborare cu Alpha Bank privind asigurarea
Casco a maşinilor marca Toyota cumpărate cu credit prin această bancă. Pe piaţa
asigurărilor de viaţă, Allianz-Ţiriac prin poliţa Aliat, oferă atât protecţie cât şi
investiţie. Allianz-Ţiriac a fost agreată de Agenţia Domeniilor Statului în
vederea acordării dreptului de a încheia asigurări pentru culturile agricole aflate
în administraţia statului. Allianz-Ţiriac asigură, în cadrul poliţelor de bunuri de
gospodărie, colecţiile particulare de artă. Cea mai importantă colecţie asigurată
valorează 2,5 milioane de dolari.
Asitrans – Societatea negociază cu ACR introducerea în poliţa Casco a
unui serviciu special de asistenţă. Astfel, în cazul producerii unui risc acoperit,
beneficiarul poliţei poate apela centrala de alarmă cu program non-stop şi în
76
acelaşi timp poate soluţiona tractarea autovehiculului, asistenţa fiind acordată în
ambele cazuri de către ACR.
Asiban – Asiban, una dintre puţinele companii de asigurări de top care are
încă capital românesc, intenţionează crearea unei firme de reasigurări autohtone.
Poliţa Casco a adus societăţii, până la sfârşitul lunii martie, venituri din prime de
peste 36 miliarde lei. Asigurarea Casco cuprinde patru clase de acoperire.
Garanta – În aprilie, societatea a organizat seminarii de pregătire a
personalului în domeniul asigurărilor facultative auto Casco, respectiv cargo.
Generali Asigurări – Generali Asigurări România, Marketingberatung
and Insurance Brokerage şi Banca Italo-Română au prezentat rezultatul
parteneriatului început anul trecut, concretizat în produsul „MBI – Contul de
viitor cu opţiune de credit”. Este vorba de o asigurare de viaţă cu acumulare de
capital ce se derulează pe o perioadă fixă de 20 de ani, concepută de Generali
Asigurări România şi distribuită de grupul financiar MBI România.
Generali Asigurări a sponsorizat competiţia de Cupa Davis care a avut loc
la Constanţa în perioada 5-7 aprilie 2002.
Grup AS – Începând cu data de 18 aprilie societatea are un nou
acţionariat. Conform previziunilor, anul acesta Grup AS va înregistra o cifră de
afaceri de peste 700 miliarde lei, aproape dublul celei de anul trecut. Pentru anul
2002, compania îşi propune lărgirea portofoliului de clienţi ai companiei şi
adaptarea gamei de produse şi servicii oferite la noile cerinţe ale pieţei.
ING Nederlanden – În anul 2001 ING Nederlanden a acumulat o cotă de
piaţă de profil de aproximativ 52%. ING Nederlanden oferă programe de
investiţii unit-linked atât în lei cât şi în valută, asociate produselor Activ Plus,
Capital, Merit şi Mentor.
Interamerican – În anul 2001, Interamerican a avut încasări de prime
brute de 7,7 milioane euro, cu 20% mai mult decât în anul anterior. Creşterea a
provenit doar din vânzările mai mari de poliţe de asigurări de viaţă – care au
crescut de la 0,45 milioane euro la 1,7 milioane euro. Încasările din asigurări
generale au stagnat la circa 6 milioane euro.
Agras-Omniasig – Societatea de asigurări Agras Omniasig a convocat, la
sfârşitul lunii aprilie AGA, una dintre problemele incluse pe ordinea de zi fiind
aprobarea noii organigrame de funcţionare a societăţii.
Agras-Omniasig a încheiat Convenţia nr. 413 din 07.02.2002 cu Asociaţia
Generală a Medicilor Veterinari din România, prin care societatea va încheia
poliţe de asigurare pentru riscul profesional al medicilor veterinari din teritoriu,
Asigurarea de răspundere civilă – poliţa G.G. Agras-Omniasig a fost agreată de
Agenţia Domeniilor Statului în vederea acordării dreptului de a încheia asigurări
pentru culturile agricole aflate în administraţia statului.
Metropol – Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a interzis societăţii
Metropol încheierea de noi asigurări de viaţă şi încasarea de prime sau rate de
primă de asigurare pentru asigurări ce se referă la: mijloace de transport terestru,
altele decât cele feroviare; mijloace de transport navale maritime, fluviale,
lacustre, canale navigabile; bunuri în tranzit; RCA; Carte Verde; răspundere
civilă generală; pierderi financiare; asistenţă turistică.
77
 CAPITOLUL IV
POLITICI DE DIVERSIFICARE
ŞI EXTINDERE A PIEŢEI ASIGURĂRILOR
- exemplificare pentru Societatea Comercială
Asigurarea Românească ASIROM -

4.1. Metode de creştere a eficienţei utilizării managementului în

asigurări

Datorită primordialităţii managementului modern, bazat pe optimizarea

obţinerii şi utilizării informaţiilor în toate departamentele de activitate este
necesară îmbunătăţirea permanentă la nivelul societăţii ASIROM a metodelor şi
tehnicilor de management utilizat.
Modul de organizare şi conducere a activităţii de asigurare este determinat
de acţiunea unor factori comuni şi altor domenii de activitate, cât şi unor factori
specifici care generează anumite particularităţi, care rezidă din faptul că
asigurările de bunuri, persoane şi răspundere civilă apar, pe de o parte, în relaţii
de repartiţie, în formă bănească, ce mijlocesc formarea unor fonduri la dispoziţia
societăţii de asigurare, destinate acoperirii unor cheltuieli şi pe de altă parte apar
ca prestaţii de servicii efectuate în baza contractului de asigurare în favoarea
unor persoane fizice şi juridice, care au calitatea de asiguraţi.
Managementul în asigurări trebuie astfel conceput şi utilizat încât să
creeze condiţii optime pentru:
 constituirea la timp şi în cuantumul prevăzut a fondului de asigurare
 acordarea operativă a despăgubirilor şi respectiv a sumelor

asigurate la care au dreptul asiguraţii, atunci când se produc riscurile

asigurate
 adaptarea continuă a formelor de asigurări de bunuri,

persoane şi răspundere civilă la cerinţele care apar pe piaţa de asigurări

internă şi internaţională.
Dacă aceste cerinţe sunt întrunite, se creează premizele necesare pentru ca
eventualele consecinţe negative ale producerii calamităţilor naturale sau
accidentelor cât şi în ceea ce priveşte evenimentele neprevăzute care apar în
viaţa asiguraţilor să poată fi depăşită făcând posibilă continuarea procesului de
producţie.
Este necesar ca managementul să fie proiectat ţinând cont atât de acţiunea
factorului de constituire a fondului de asigurare cât şi de alte aspecte cum sunt:
 forma juridică de realizare a asigurării (asigurări obligatorii

sau facultative)
 ramura de asigurare (asigurări de bunuri, asigurări de

persoane şi asigurări de răspundere civilă)

78
  sfera de cuprindere în profil teritorial a asigurării (asigurări
interne sau asigurări externe)
 dimensiunea fondurilor pe care şi le poate constitui o

societate de asigurări.

Forma juridică de realizare a asigurării influenţează modul de

organizare şi conducere a activităţii, deoarece într-un fel stau lucrurile când este
vorba de asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto şi altfel în cazul
asigurării facultative.
Managementul în cazul asigurărilor facultative este necesar să permită:
 realizarea unui grad de cuprindere în asigurare cât mai

apropiată de sută la sută, deoarece altfel nu poate realiza o dispersare

optimă a riscurilor
 efectuarea în condiţii calitative corespunzătoare a operaţiilor

de contractare a asigurării şi de încasare a primelor de asigurare

 efectuarea într-un timp cât mai scurt şi în concordanţă cu

realitatea a operaţiilor de constatare, evaluare a daunelor şi de stabilire

şi achitare a despăgubirilor şi a sumelor asigurate cuvenite asigurărilor.
Pentru a se putea realiza un grad de cuprindere în asigurare cât mai
ridicat, ar trebui luate o serie de măsuri organizatorice atât în perioada
premergătoare introducerii asigurării respective, cât şi ulterior.
De asemenea, ar trebui să se cerceteze şi să se analizeze în ce măsură
asigurarea respectivă interesează un număr suficient de mare de persoane fizice
şi/sau juridice şi posibilităţile acestora în ceea ce priveşte plata primelor de
asigurare.
Una dintre cele mai eficiente metode de publicitate privind necesitatea şi
avantajele asigurării este tocmai promptitudinea cu care organele societăţii de
asigurare intervin şi acordă despăgubirile cuvenite celor păgubiţi.
Pentru ca munca pe care o desfăşoară personalul unei societăţi de
asigurare să prezinte eficienţă sporită pe linia dezvoltării asigurărilor facultative
care se adresează diferitelor categorii de persoane fizice, este necesară o
cunoaştere cât mai detailată a situaţiei economice şi a specificului activităţii
fiecărei persoane asigurabile.
Referitor la influenţa ramurii de asigurare asupra managementului în
acest domeniu, este de menţionat faptul că pot apărea diferenţieri, după cum este
vorba de asigurări de bunuri sau de persoane. Astfel, în cazul asigurării de
bunuri, este necesară o grupare a activităţilor pe categorii de bunuri, deoarece
lucrurile se prezintă diferit de la o categorie la alta.
Activitatea privind asigurările de persoane trebuie să fie astfel organizată
încât să permită ţinerea unei evidenţe clare privind situaţia fiecărui asigurat.
Managementul, în activitatea de asigurare poate să difere şi în funcţie de
sfera de cuprindere în profil teritorial a asigurărilor. Astfel, în cazul
asigurărilor interne, la stabilirea cadrului organizatoric şi de conducere se
recomandă să se ia în considerare specificul organizării administrativ teritoriale

79
a ţării şi cerinţele de ordin economic financiar şi social al diferitelor categorii de
persoane fizice şi juridice ce pot apărea în calitate de asiguraţi.
Asigurările externe au ca obiect bunuri sau persoane care ies în afara
graniţelor unei ţări, precum şi bunuri aparţinând unui stat şi aflate pe teritoriul
altui stat.
Referitor la sfera managementului cu privire la asigurările externe trebuie
dimensionată cu luarea în considerare a faptului că în realizarea acestor asigurări
se apelează la activitatea desfăşurată de comisariatelor de avarie.
Diversificarea neîntreruptă a ofertei, atât pe plan general, cât şi în cazuri
particulare, prin valorificarea promptă a noilor „nişe” de piaţă create de evoluţia
economico – socială, onorarea exemplară a tuturor răspunderilor contractuale –
poate fi posibilă datorită lichidităţilor de care trebuie să dispună în permanenţă.
Perfecţionarea modalităţilor de servire sunt, într-o succintă enumerare, atributele
de fond ale unei politici manageriale ce are drept ţel deschiderea totală spre
modernizare şi performanţă, spre satisfacerea cerinţelor clienţilor, inclusiv în
ceea ce priveşte accesibilitatea primelor de asigurare pentru cele mai diverse
categorii ale populaţiei.

4.2. Modernizarea sistemului informaţional

Este necesară modernizarea sistemului informaţional deoarece în

activitatea managerială informarea are un rol determinant, reprezentând u
instrument indispensabil în elaborarea procesului de dezvoltare, urmăririi
realizării acestuia, valorificării eficiente a resurselor umane, materiale şi
financiare.
Sistemul informaţional prezintă un rol deosebit în cadrul managementului
ASIROM deoarece acesta oferă elementele de cunoaştere necesare societăţii
pentru conducerea cu eficienţă şi realism a activităţii desfăşurate.
Informaţiile sunt necesare pentru previzionarea obiectivelor şi a
mijloacelor de realizare a lor, adoptarea deciziilor, asigurarea organizării
raţionale, antrenarea salariaţilor, realizarea sarcinilor şi evaluarea rezultatelor
obţinute.
In cadrul sistemului informaţional existent se asigură cunoaşterea
operativă a modului de îndeplinire pe indicatori a programului de încasări, pe
baza datelor existente la Sediu pentru indicatorii de asigurări ce se încasează de
la persoane fizice (populaţie) şi juridice (agenţi economici).
Directorii filialelor şi sucursalelor au obligaţia de a asigura respectarea
termenelor de raportare, exactitatea datelor, precum şi cuprinderea în datele
raportate în cadrul sistemului informaţional de urmărire a realizării indicatorilor
din programul de venituri.

80
 În vederea îmbunătăţirii raportării datelor, în cadrul sistemului
informaţional, fiecare sucursală ar trebui să deţină echipamente care reprezintă
avantaje deosebite cum ar fi: calculatoarele performante, cu ajutorul cărora se
vor transmite:
 date operative stabilite de ASIROM cu privire la rezolvarea

unor daune;
 alte date în cadrul sistemului informaţional indicate de către

centrală şi care prezintă urgenţe în vederea rezolvării şi care ar necesita

convorbiri telefonice interurbane.
Raportarea informaţiilor cu privire la veniturile şi cheltuielile sau date ale
sistemului informaţional se face prin folosirea simbolurilor în prezent.
Datele se comunică în scris, raportarea făcându-se cumulat de la începutul
anului, transmiţându-se toţi indicatorii.
Datele şi informaţiile cu privire la activitatea Societăţii Comerciale
„Asigurarea Românească” S.A. (ASIROM) se reflectă în evidenţele care
însumează, sistematic, procese economico-financiare şi oferă posibilitatea să
examineze indicatorii cantitativi şi calitativi, eficienţa lor şi să se ia hotărâri
asupra unor măsuri în vederea corectării unor decizii care au determinat
neajunsuri în domenii de plan – dezvoltarea sar nerealizarea unor sarcini din
programe, din planul de muncă, inclusiv a indicatorilor financiari de venituri şi
de beneficii.
În prezent, fiecare sucursală ASIROM dispune de minimum de
calculatoare ce sunt folosite pentru exploatarea aplicaţiilor.
Prin introducerea unor modem-uri conectate la telefonul fiecărei
sucursale, legătura informaţională dintre centrală şi sucursale se va realiza prin
transmisie de date între calculatoare, cu ajutorul acestora se va perfecţiona
astfel, transmiterea indicatorilor de încasări zilnice, a indicatorilor economico-
financiari, a balanţelor, evidenţelor statistice de la sucursale la sediul central,
unde are loc centralizarea datelor primite în vederea realizării situaţiilor
generale, a balanţei contabile la nivel de societate.
În definitivarea sistemului informaţional este necesară şi realizarea unor
reţele de calculatoare pentru prelucrarea şi transmiterea cu rapiditate a
informaţiilor de la o bază centrală numită server.
Periodic ASIROM folosind acest sistem informaţional va fi în măsură să
analizeze activitatea desfăşurată şi să ai noi măsuri pentru perfecţionarea
mecanismului economico-financiar.
Bilanţul anual, situaţii trimestriale ale indicatorilor financiari contabili,
raporturile lunare cu privire la plăţi şi încasări, precum şi alte date şi situaţii
periodice se vor întocmi pe baza informaţiilor primite fără întârziere. Acest lucru
va conduce la cunoaşterea rezultatelor instituţiei şi vor servi la luarea măsurilor
de corecţie ce se impun în vederea îmbunătăţirii activităţii departamentelor
inclusiv pentru asigurarea integrităţii patrimoniului aflat în dotarea ASIROM –
ului.

81
4.3. Propuneri referitoare la perfecţionarea personalului

Pentru a face faţă concurenţei şi pentru creşterea rentabilităţii activităţii de

asigurare, ASIROM trebuie să dispună de un personal specializat, bine pregătit,
care să ofere direct la domiciliul potenţialului asigurat sau la sediul societăţii de
asigurare informaţiile concrete legate de asigurare şi tarifele de primă practicate
de societăţi.
Deoarece în întreaga lume se dă o mare importanţă asigurărilor în
instituţiile de învăţământ ar trebui create secţii in cadrul ASIROM-ului care să
pregătească specialişti pentru acest domeniu important.
Tot în această direcţie ar trebui să se organizeze mai des cursuri de
specializare în străinătate în domeniul asigurărilor, în scopul de a putea face
comparaţii între activitatea de asigurare din străinătate cu cea din România.
Managementul resurselor umane ar trebui să aibă în vedere, în mod
constant, formarea unui capital uman de înaltă calitate, folosind instrumentele
corespunzătoare pieţei de asigurări româneşti pentru atragerea, dezvoltarea şi
motivarea acestuia.

ASIROM ar trebui să urmărească:

 în privinţa recrutării şi selecţiei personalului managerial şi de

execuţie; procedurile de testare trebuie dezvoltate în concordanţă

cu cerinţele particulare ale funcţiei, urmărindu-se o evaluare cât
mai riguroasă a performanţei viitoare şi a potenţialului
candidatului;
 proiectarea şi implementarea unui sistem salarial, în funcţie de

profitabilitatea societăţii, de performanţa fiecărei sucursale şi de

prestaţia fiecărui salariat;
 promovarea unui sistem viabil de comunicare între manageri şi

salariaţi;
 în colaborare cu alte instituţii specializate din ţară şi străinătate,
societatea ar trebui să organizeze cursuri, seminarii şi
simpozioane destinate perfecţionării pregătirii profesionale a
angajaţilor.
 cultivarea atitudinii angajaţilor, cu orientare maximă către

satisfacerea cerinţelor clienţilor;

 stimularea agenţilor de asigurare prin acordarea de comisioane în

funcţie de numărul contractelor încheiate şi a sumelor asigurate

crescând comisioanele, în special în cazul asigurărilor în care
ASIROM nu deţine cea mai mare pondere pe piaţă;
 dezvoltarea abilităţilor de vânzare în condiţii de concurenţă

acerbă, prin utilizarea de tehnici de vânzare specifice, flexibile,

care să contribuie la dezvoltarea portofoliului de asigurări
contractate;

82
  activitatea de pregătire şi perfecţionare profesională trebuie să se
bazeze pe principiul educaţiei continue, avându-se în vedere
aplicarea cunoştinţelor deja dobândite;
 aplicarea altor metode de recompensare a salariaţilor ASIROM
cum ar fi: asigurarea de viaţă gratuită ce ar putea fi încheiată în
funcţie de performanţele, vechime şi alte criterii;
 acordarea anumitor facilităţi gratuite personalului companiei:
• cafea şi răcoritoare;
• transport pentru personalul care prezintă afecţiuni ale
aparatului locomotor;
• înfiinţarea unei microcantine;
• punct medical;
• suportarea de către societate a cheltuielilor privind cursurile
de specializare pentru personal, toate menite să faciliteze
munca şi să sporească eficienţa acesteia.

Prin adoptarea măsurilor de mai sus ar avea loc o creştere a nivelului de

cunoaştere a angajaţilor ASIROM referitor la produsele de asigurare oferite de
societate, ceea ce ar determine perfecţionarea şi actualizarea informaţiilor
necesare desfăşurării activităţii în condiţii de eficienţă maximă.
Datorită utilizării unui personal specializat, bine pregătit din punct de
vedere profesional, va avea loc o creştere a abilităţilor de vânzare a agenţilor de
asigurări ai ASIROM-ului, lucru de maximă importanţă în condiţiile unei
concurenţa acerbe manifestate pe piaţa asigurărilor.
Motivarea personalului de conducere şi execuţie, atât prin mijloace
băneşti cât şi prin recompense nefinanciare ar duce la eliminarea fluctuaţiei
personalului şi la menţinerea în cadrul ASIROM-ului a celor mai buni salariaţi.
O consolidare a portofoliului de asigurări al ASIROM-ului s-ar realiza
astfel datorită dezvoltării activităţii societăţii prin personalul propriu.
Dezvoltarea competenţelor umane al angajaţilor, îmbunătăţirea semnificativă a
rezultatelor obţinute de fiecare angajat, vor transforma potenţialul uman al
societăţii într-un veritabil factor de succes, sporindu-se capacitatea de adoptare
la evoluţia pieţei de asigurări.

4.4. Propuneri în domeniul marketingului

Indiferent cât de bine este elaborată poliţa, sau cât de corect este planul de
evaluare, ASIROM nu poate avea succes fără un program de marketing adecvat.
Potenţialii cumpărători ai asigurării trebuie să fie informaţi corect despre
produsele societăţii, inclusiv despre poliţele, planurile de evaluare, serviciile de
soluţionare a revendicărilor, posibilităţilor de control al daunelor şi alte servicii
necesare unui produs de asigurare complet.

83
 Există mai multe metode de promovare a asigurărilor:
 mulţi asigurători îşi vând produsele prin intermediul agenţilor şi
brokerilor independenţi, care reprezintă mai mulţi asigurători
distincţi;
 unii asigurători pot distribui produsele cu ajutorul agenţilor
exclusivi, care reprezintă un singur asigurător sau un grup de
asigurători (cu capital comun şi acelaşi management);
 alţi asigurători se pot baza pe activitatea de distribuţie desfăşurată
de angajaţii proprii;
 asigurătorii mai mari îşi fac reclamă prin poştă, televiziune, ziare,
reviste, fără a avea un contact direct cu clienţii. Toate aceste
metode pot fi folosite cu succes, pentru a atrage anumite grupuri
de cumpărători de asigurări;
 unii asigurători pot folosi simultan mai multe metode de
promovare a produselor, în scopul de a obţine cea mai mare
audienţă posibilă.

Un program de marketing care să garanteze succesul ar trebui să includă:

 o cercetare a pieţei, în vederea determinării nevoilor potenţialilor
clienţi;
 programe de publicitatea şi relaţii cu publicul, pentru a informa
potenţialii cumpărători despre produsele societăţii;
 programe de pregătire profesională, care să ajute agenţii şi
angajaţii companiei în satisfacerea cerinţei publicului;
 alegerea obiectivelor şi strategiilor de producţie pentru a răspunde
nevoilor publice.

Obiectivele politicilor de marketing trebuie să ţină cont şi de alte scopuri

urmărite de asigurător. Un accent prea mare pus pe activitatea de promovare
poate genera o atitudine greşită faţă de anumite restricţii privind activitatea de
subscriere. Aceasta poate face ca un asigurător care îşi extinde activitatea să fie
totuşi nerentabilă.

4.4.1. Cercetarea pieţei potenţiale a asigurărilor din România

Ar fi necesară realizarea unei cercetări a pieţei potenţiale a asigurărilor în

România în vederea îmbunătăţirii activităţii de asigurare, pentru îmbogăţirea
cunoaşterii asupra pieţei potenţiale a asiguraţilor, pentru fundamentarea
strategiei de perspectivă a societăţii.
Această cercetare ar contribui la planificarea programelor de promovare şi
publicitate (politica promoţională), alegerea celor mai potrivite canale de
distribuire şi segmentul de piaţă abordat.

84
 De asemenea, ar trebui efectuate o serie de alte cercetări direcţionate pe o
problematică specifică, cum ar fi:
 cercetarea pieţei asigurărilor auto;

 cercetare pieţei asigurărilor de viaţă şi de accidente;

 sondaje cu scopul de a cunoaşte nivelul de acoperire a

cheltuielilor prin veniturile realizate lunar de către populaţie, în

perspectivă, pentru economisire sub formă de asigurare de viaţă;
 cercetarea privind impactul schimburilor structurale ale societăţii

româneşti asupra sectorului asigurărilor;

 cercetare cu privire la gradul de solicitare al formelor de asigurare

practicate;
 cercetarea pieţei potenţiale a asiguraţilor privind gradul de

cunoaştere de către aceştia a activităţilor de asigurare.

În această ultimă cercetare ar trebui să se pună accent pe impactul culturii
în domeniul asigurărilor asupra individului, cultura care la ora actuală, în
România, este foarte redusă. Evident trebuie luate măsuri de îmbunătăţire a
culturii în domeniul asigurărilor prin diferite metode evidenţiate mai sus.
Scopul acestor cercetări ar fi să evidenţieze eforturile care trebuie depuse
în vederea sporirii calităţilor deciziilor, putându-se analiza şi interpreta
informaţiile necesare cunoaşterii mediului în care ASIROM îşi desfăşoară
activitatea.
Informaţiile provenite din surse statistice reprezintă punctul de plecare în
procesul documentării pe care-l presupune cercetarea. Aceste surse pot asigura,
în cele mai multe cazuri, întreaga informaţie necesară realizării obiectivelor
propuse.
Prin investigarea surselor statistice, ASIROM ar putea obţine cu cheltuieli
reduse informaţii numeroase asupra pieţei în care îşi desfăşoară activitatea.
Astfel, se poate aprecia, în cazul cercetărilor pieţei asigurărilor de viaţă şi
accidente, numărul populaţiei existente, incluzând natalitatea şi mortalitatea, se
poate aprecia care va fi piaţa potenţială în cadrul acestui domeniu.
În funcţie de numărul de autovehicule deţinute de către persoane fizice şi
juridice şi de numărul existent de contracte auto încheiate se poate aprecia care
poate fi piaţa potenţială de asigurări auto. Tot prin intermediul cercetărilor
amintite, ASIROM poate obţine informaţii asupra concurenţei sale. Astfel, se
poate analiza numărul de asiguraţi care au încheiat asigurări la alte societăţi de
asigurare, ca şi a cauzelor care au dus la încheierea de contracte cu alte societăţi,
se pot adopta decizii manageriale de îmbunătăţire a activităţii de asigurare.
Prin intermediul sondajelor ASIROM poate obţine informaţii concrete
asupra puterii de cumpărare a populaţiei putând astfel stabili modul prin care
aceasta ar putea încheia contracte de asigurare. Una dintre cele mai importante
decizii pe care l-ar putea adopta societatea în acest caz, ar fi să modifice formele
de asigurare şi primele aferente.
Este foarte importantă necesitatea organizării unei cercetări privind
impactul schimbărilor structurale ale societăţii româneşti asupra sectorului
asigurării.
85
 Asupra unei firme care a încheiat un contract de asigurare cu societatea de
asigurare şi care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei pieţe, acţionează o serie
de factori de natură diferită. Astfel, pot apărea o serie de schimbări
organizaţionale în cadrul firmei, schimbări care au fost rezultatul, spre exemplu,
al nerealizării nivelului planificat de profit care a dus la scăderea cotei pe piaţă a
companiei şi a cifrei de afaceri, al scăderii volumului vânzărilor pe piaţa
românească. Toate acestea duc la o schimbare structurală a companiei respective
ceea ce face ca aceasta să nu mai fie tentată din motive financiare, să încheie un
contract de asigurare.
În cadrul cercetării societatea trebuie să ţină cont de faptul că,
consumatorul compară serviciul primit cu cel pe care se aştepta să-l primească.
Pentru a-şi menţine numele mărcii pe piaţă, ASIROM trebuie să presteze
serviciul la nivelul dorit de consumatori şi chiar să depăşească acest nivel.
Pentru a satisface nevoile consumatorului, asigurătorul trebuie să-şi
îndeplinească obligaţiile contractuale.
Un alt factor important care influenţează aşteptările consumatorului este
preţul.
Aşteptările consumatorilor au două nivele diferite de exprimare, de care
ASIROM trebuie să ţină seama: nivelul acceptat şi nivelul dorit. Între aceste
două nivele există o zonă de toleranţă considerată limita în care prestarea
serviciului este considerată satisfăcătoare.
Din acest punct de vedere, putem spune despre asigurările auto, de viaţă şi
accidente că se găsesc în zona de toleranţă.
Pentru a extinde zona de toleranţă ASIROM ar trebui să depună eforturi
pentru a câştiga încrederea asiguraţilor. Aceasta s-ar putea realiza prin:
 acordarea din partea agenţilor de asigurări, de atenţie şi răbdare în

explicarea serviciului pe care urmează să-l ofere şi pe care

asiguratul îl cumpără prin încheierea contractului de asigurare,
deoarece serviciile de asigurări nu explică clar cazurile pe care le
acoperă şi nu îşi asumă toate responsabilităţile care le revin;
 receptivitate din partea personalului specializat la dorinţele,

sugestiile şi nemulţumirile clienţilor (personalul de la ghişee, aflat

în contact direct cu publicul, trebuie să manifeste suficientă
răbdare, chiar politeţe în a explica şi da clienţilor informaţii de
specialitate în domeniul asigurărilor);
 existenţa unei comunicări regulate şi eficiente care presupune

dezvoltarea unui sistem de relaţii ce constă în îndeplinirea

aşteptărilor consumatorilor cât şi a intereselor societăţii.

De asemenea, trebuie avute în vedere opţiunile strategice ale societăţii,

poziţia societăţii faţă de concurenţă, faţă de piaţă, bănci şi organisme financiare,
faţă de forţa de muncă şi de politica de credite.
Referitor la piaţă, societatea trebuie să-şi aprecieze tendinţa de evoluţie,
astfel în cadrul tuturor domeniilor, societatea trebuie să acorde o atenţie
deosebită specializării activităţi pentru a obţine o evoluţie pozitivă a pieţei.
86
 În funcţie de poziţia deţinută pe piaţă, abordarea strategică a activităţii
societăţii poate presupune:
1. segmentarea pieţei;
2. poziţionarea serviciilor în cadrul pieţei.

1. Segmentarea pieţei permite identificarea şi definirea segmentelor care

alcătuiesc colectivitatea în funcţie de anumite criterii cum ar fi: vârstă, sex,
venit, în funcţie de diferitele servicii de asigurare oferite. Dintre aceste
segmente se vor alege cele care prezintă interes pentru societate.
2. Poziţionarea serviciului în cadrul pieţei reprezintă activitatea prin care se
stabileşte un loc distinct al acestuia în cadrul pieţei. Poziţionarea poate fi
realizată printr-o adâncire a specializării sectorului asigurării respective.

Distribuţia serviciului reprezintă modul în care serviciul ajunge de la

asigurător la asigurat.
Într-o cercetare trebuie să se ţină cont de faptul că distribuţia serviciului
prezintă o serie de limite datorită intangibilităţii acestora.
În cadrul asigurărilor există forme organizatorice separate care acţionează
ca intermediari între asigurat şi asigurător (agenţi de asigurare).
Trebuie să se ţină cont de faptul că un aspect particular al distribuţiei
serviciului se referă la locul, modul şi timpul în care trebuie să se facă plata.
În cadrul distribuţiei, strategia pe care o poate adopta societatea ar fi aceea
prin care un singur serviciu este livrat prin diferite canale de distribuţie (agent de
asigurare, filială), diferitelor segmente de consumatori (asiguraţi).
Politica de preţ pe care o poate stabili societatea trebuie să fie în raport cu
puterea de cumpărare a populaţiei, de creşterea preţurilor pe piaţă, deoarece în
momentul în care cresc preţurile pe piaţă, consumatorul de servicii nu va mai fi
interesat în a încheia contract de asigurare din punct de vedere al puterii de
cumpărare. În acest sens, compania va fi tentată să crească primele de asigurare
datorită reducerii obţinerii de profit.
Societatea îşi poate stabili primele în funcţie de concurenţă. Astfel, dacă o
societate de asigurare concurentă prezintă pe piaţă o primă de asigurare ridicată,
atunci se va stabili o primă de asigurare sub nivelul primei de asigurare a
societăţii concurente asigurându-şi un volum de contracte încheiate mai mare.
Prin realizarea cercetării pieţei potenţiale a asigurărilor se îmbunătăţeşte
gradul de cunoaştere al preferinţelor clienţilor în ceea ce priveşte tipurile de
asigurări practicate de ASIROM. Societatea îşi poate astfel diversifica sau mări
oferta asigurărilor în cazul în care se remarcă o creştere a posibilităţilor
materiale ale clienţilor, a manifestării interesului acestora spre un anumit tip de
asigurare.
Exemplul cel mai elocvent îl constituie inundaţiile înregistrate în ţara
noastră în lunile iulie şi august din acest an. ASIROM ar trebui să profite de
faptul că asigurările agricole, asigurările la proprietăţi, asigurările împotriva
calamităţilor naturale vor reprezenta pentru aproximativ un sfert al populaţiei o
necesitate.
87
 Pe piaţă ar trebui lansată oferte pentru acest tip de asigurări ceea ce ar
determina creşterea primelor de asigurare încasate la acest tip de asigurări şi
implicit al volumului total al primelor de asigurare ale societăţii ceea ce ar
permite ASIROM –ului să-şi mărească ponderea cotei de piaţă şi eventual să
ocupe locul doi în topul primelor societăţi de asigurare, top realizat în funcţie de
cota pe piaţă deţinută la tipul de asigurări de mai sus.
În funcţie de noile cote de piaţă conform modelului Boston Consulting
Group aceste tipuri de asigurări ar putea deveni în portofoliul ASIROM –ului
servicii tip stea sau vedetă.
Deci, va avea loc o creştere a flexibilităţii ofertei de produse se asigurare
în raport cu criteriile efective ale pieţei precum şi mărirea capacităţi de adaptare
a ASIROM –ului la schimbările de ordin economic, legislativ şi social,
păstrându-se în continuare pe această cale armonizarea criteriilor de eficienţă ale
societăţii cu cele de protecţie ale clienţilor

4.4.2. Propuneri de îmbunătăţire a publicităţii şi dezvoltării relaţiilor cu

publicul

Promovarea directă a tipului de asigurare practicată, respectiv cea care se

adresează în mod nemijlocit, personal consumatorilor potenţiali, poate fi
realizată prin două posibilităţi:
A. prin intermediul contactului direct între consumatorii de serviciu
şi agenţii de asigurare;
B. cu ajutorul altor mijloace specifice marketingului direct, ce intră
mai adesea în sfera telecomunicaţiilor.

A. Promovarea personală

În esenţă, promovarea personală este „o activitate promoţională care se

concretizează asupra unei pieţe ţintă constituită dintr-un consumator şi care
încurajează o tranziţie rapidă de la cunoaşterea problemei (asigurării) la acţiunea
de cumpărare (de încheiere a contractului)”.
În cadrul societăţii promovarea personală este realizată prin intermediul
agenţilor de asigurare care constituie forţa de vânzare a companiei.
În acest sens, agenţii de asigurare trebuie învestiţi cu multiple competenţe
cum ar fi:
 de identificare a pieţelor potenţiale în funcţie de vârstă, venit şi de

diferite servicii de asigurări oferite.

 de localizare geografică a potenţialilor asiguraţi. Putem
exemplifica prin localizarea zonelor în care există poluare foarte
mare, în acest caz se pot încheia multiple asigurări de persoane.
 asigurarea de consultanţă în domeniul asigurărilor. În acest sens

agenţii de asigurare trebuie să fie specializaţi în domeniul

asigurărilor pentru a putea explica şi oferi informaţii potenţialilor
asiguraţi.
88
  culegerea de informaţii provenind de la consumatorii contactaţi
sau referitoare la concurenţă. Astfel, agenţii de asigurare trebuie
să ştie cum să abordeze o persoană, care a încheiat contract de
asigurare la altă societate, pentru a-l determina să spună de ce a
încheiat asigurarea la acea societate. Această informaţie este
foarte importantă pentru societate pentru a putea vedea care sunt
avantajele şi dezavantajele pe care le prezintă contractul său de
asigurare.
 credibilitatea în procesul de încheiere a contractului. În acest sens

se urmăreşte ca agentul de asigurare să-i prezinte potenţialului

asigurat facilităţile pe care le prezintă în contractul de asigurare.
În acest sens fiecare agent ar trebui să fie dotat cu:
 o ofertă completă de asigurări – pregătire profesională temeinică;

 mostre de materiale publicitare;

 contracte de asigurări.

În vederea unei gestionări cât mai eficiente a forţei de vânzare, trebuie să

se organizeze săptămânal o şedinţă de informare în cadrul căreia să se
urmărească:
 fixarea judicioasă şi precisă a „ţintei” promovării personale;

 repartizarea teritorială a agenţilor de asigurare potrivit celor mai

adecvate criterii:
• pe zone teritoriale;
• pe tipuri de asigurări;
• pe tipuri de piaţă.
 discutarea rapoartelor de activitate săptămânală a agenţilor de

asigurare (observaţii, sugestii, propuneri).

B. Marketingul direct

Marketingul direct poate fi considerat a fi un demers promoţional

interactiv, care deşi este în principiu direct, se realizează totuşi de la distanţă
(este realizat prin intermediul fax –ului şi telex – ului).
O formă specială pe care ar trebui să o utilizeze societăţile de asigurare o
constituie telemarketingul urmărindu-se asigurarea unui contract promoţional
direct, interactiv cu persoanele fizice şi juridice, cu ajutorul mijloacelor de
comunicaţie audio-vizuale.
În cadrul telemarketingului se utilizează tehnica out – call de contactare a
consumatorului de către asigurător.

89
Promovarea indirectă a marketingului

În acest sens, de intensificare a activităţii de asigurare ar trebui să se

recurgă la creşterea publicităţii şi îmbunătăţirea relaţiilor publice.
Publicitatea ocupă un loc foarte important între mijloacele promoţionale
utilizate de ASIROM. Din acest motiv publicitatea ar trebui să fie privită atât
prin amploarea impactului asupra potenţialilor asiguraţi, cât şi prin volumul
fondurilor utilizate.
De asemenea, publicitatea reprezintă o necesitate, un mijloc de
supravieţuire şi de dezvoltare a societăţii în condiţii concurenţiale.
Televiziunea reprezintă un mijloc de publicitate cu o largă răspândire şi
care în ultimul timp este tot mai frecvent utilizată prin transmiterea unor mesaje
publicitare.
Videocasetele publicitare ar trebui să fie de natură emoţională care să
vizeze exploatarea unor trăsături şi resorturi emoţionale ale individului în
vederea stimulării cererii utilizându-se sloganuri de tipul „cea mai bună marcă”,
„serviciul preferat în asigurări”, etc..

Diversificarea materialelor tipografice trebuie să aibă în vedere realizarea

pentru asigurări a unui catalog de prestigiu destinat să sugereze prestigiu şi
poziţia firmei.
Acest gen de catalog, foarte utilizat, mai ales în comerţ, ar trebui să fie
distribuit unei clientele alese şi bineînţeles agenţilor de asigurare şi liderilor de
opinie în vederea menţinerii activităţii de relaţii publice.

Aceste cataloage ar trebui să cuprindă:

 fie prezentarea generală a societăţii: istoric, domeniu de activitate,

asigurări pe care le pune la dispoziţia potenţialei pieţe;

 fie poziţia societăţii în cadrul pieţei asigurărilor, prestigiul ţi

marca comparativ cu alte societăţi.

Având în vedere diversitatea de asigurări din cadrul societăţilor de
asigurări se recomandă realizarea acestor cataloage sau prospecte care să conţină
rapoartele anuale ale societăţii la sfârşitul fiecărui an şi anume:
 extrase din rapoartele de gestiune privind închiderea exerciţiului

contabil;
 extrase din raportul comisiei de cenzori asupra bilanţului;

 date de bilanţ;

 contul de profit şi pierdere;

 repartizarea veniturilor şi a cheltuielilor;

 sediile sucursalelor acestor companii de pe teritoriul României.

Realizarea unor pliante sau calendare prezintă o măsură de completare a

materialelor publicitare clasice cu cadouri publicitare de tip tricouri, şepci,
brichete, pixuri, agende, calendare, ceasuri, pungi de plastic care să poarte marca
şi sigla companiei.
90
 De asemenea ar fi indicată creşterea tirajului publicaţiei „Buletin
Informativ” prin difuzarea lui la diverse standuri din capitală şi din ţară, prin
îmbunătăţirea conţinutului cu articole de genul:
 calendarul întâlnirilor societăţii respective;

 divertisment;

 compania respectivă – partener de încredere, etc..

Relaţiile cu publicul

ASIROM ar trebui să acorde o mai mare importanţă acestei activităţi care

are rolul de a crea, cultiva şi împrospăta relaţiile cu consumatorul de serviciu din
domeniul asigurării făcând tot posibilul ca acesta să înţeleagă că societatea face
totul în favoarea lui.
Tehnicile care ar fi recomandate să fie utilizate sunt:
 tehnici utilizate în relaţiile cu presa, dintre care amintim

publicitatea gratuită care semnifică comunicarea sub formă de

relatare a unor noutăţi de larg interes despre societate, despre
serviciile sale transmise printr-un mijloc de comunicare în masă,
fără a se percepe taxe. Mesajul trebuie să cuprindă pe lângă textul
cu informaţiile de bază, numele companiei, adresa şi numărul de
telefon/fax şi persoana care poate fi contactată. Mesajul respectiv,
aparent dezinteresat substituind în realitate un anunţ publicitar
obişnuit, este recomandat a fi transmis redacţiilor din diferite
organe de presă din ţară pentru a-l prelua ca atare, fără obligaţii de
ambele părţi, pentru o eficienţă sporită. Este recomandat ca
mesajul să fie însoţit de imagini care să capteze atenţia.
 tehnici de sponsorizare – în această privinţă societatea ar trebui să

acorde o mai mare importanţă sponsorizărilor pentru diferite

manifestări publice.
În funcţie de publicaţiile de specialitate care vor apărea şi în funcţie de
difuzarea lor, se propune să se înfiinţeze un post în cadrul relaţiilor publice la
respectiva societate.
În mediul concurenţial existent, în condiţiile creşterii gradului de
complexitate a condiţiilor de piaţă, ale dinamismului accentuat al mediului
extern în care funcţionează societăţile, relaţiile publice devin o componentă de
prim ordin a activităţii promoţionale a cărui rol important este de a stabili şi
întreţine o imagine pozitivă a firmei şi a produselor sale.
De aceea condiţia esenţială a realizării acestor obiective o reprezintă
continuitatea eforturilor promoţionale.

91
4.5. Propuneri de îmbunătăţire a colaborării cu brokerii de
asigurări

Brokerii de asigurări sunt mai degrabă consultanţi pentru clienţi decât

intermediari, pentru ei nu plasează numai poliţe, ci şi:
 adoptă programele de asigurare şi risc de management la situaţia

particulară a clientului;
 identifică împreună cu clientul expunerile la risc, stabilesc care

dintre acestea sunt asigurabile şi care nu;

 concep programe de asigurare performante.

Serviciile oferite de brokerii de asigurări se împart în trei părţi:

1. consultanţă;
2. intermediere;
3. asistenţă.

Consultanţa începe printr-o prezentare a pieţei de asigurări şi în special al

produselor care există pe piaţa locală. Se trece apoi la identificarea riscurilor pe
care le comportă activitatea clientului respectiv, urmând să se facă propuneri
privind managementul de risc, referitoare la măsuri de protecţie pe care clientul
le poate adopta în vederea eliminării sau diminuării riscurilor pe care le
comportă activitatea lui. Compania creează un program de asigurare care
cuprinde principalele tipuri de asigurări care ar trebui încheiate, urmând ca
clientul să decidă care este prioritate.
Intermedierea este etapa în care clientul urmează să obţină cele mai bune
oferte de asigurare de pe piaţă, de la societăţile de asigurare pe care clientul le
agreează sau recomandate de brokeri. Această intermediere presupune
negocierea cu societăţile de asigurare a condiţiilor de asigurare şi a primelor de
asigurare.
În etapa de intermediere:
 se selectează asigurătorii capabili să ofere cele mai bune oferte de

asigurare pentru riscurile specifice activităţii clienţilor şi

personalizează asigurarea prin modificare condiţiilor de asigurare
standard;
 se elaborează un studiu comparativ al ofertelor de asigurare, cu

evidenţierea avantajelor şi limitărilor fiecărei opţiuni de asigurare;

 activitatea determinantă pentru eficacitatea unei asigurări,
gestiunea contractului presupune analizarea unui complex de
activităţi, începând cu emiterea contractului şi terminând cu
negocierea condiţiilor de reînnoire a asigurării;
 departamentul Daune al companiei de brokeraj asistă clientul pe

toată perioada soluţionării dosarelor de daună.

92
 Asistenţa cuprinde mai multe aspecte:
1. gestiunea contractelor de asigurare atât fizică cât şi
electronică;
2. se actualizează contractele de asigurare pe durata
valabilităţii lor, în funcţie de necesităţile clientului;
3. asistenţa în caz de daune – partea cea mai importantă, prin
care se diferenţiază societăţile de brokeraj.

4.6. Măsuri referitoare la controlul daunelor

Controlul daunelor a reprezentat o funcţie importantă pentru asigurător

încă de la începutul asigurărilor, în prezent acordându-i-se chiar mai multă
atenţie decât în trecut.
Este necesară realizarea de către societate a controlului daunelor decât
transferul riscului, deoarece se reduc pierderile de resurse umane şi materiale. În
cazul riscurilor foarte mari, este posibil să se folosească atât transferul riscului,
cât şi controlul daunelor, deoarece rareori este posibil să se înlăture toate
daunele.

4.6.1. Utilizarea managementului riscului în asigurări

Managementul riscului se caracterizează prin abordare sistematică a

prevenirii daunelor accidentale, a reducerii costurilor aferente acestor daune şi a
găsirii celor mai eficiente modalităţi de acoperire a daunelor. Obiectul principal
al disciplinei managementul riscului îl reprezintă procesul de management al
riscului. Principalele etape ale acestui proces sunt:
 identificarea şi evaluarea expunerilor la daune;

 determinarea fezabilităţii tehnicilor alternative de management;

 alegerea celor mai adecvate tehnici de management al riscului;

 implementarea celor mai adecvate tehnici de management al

riscului;
 monitorizarea procesului.

Avantajele utilizării managementului riscului sunt reducerea probabilităţii

şi consecinţelor daunelor accidentale cu care se confruntă agenţii economici.
Costul implementării tehnicilor managementului riscului este
incomparabil mai mic faţă de valoarea daunelor cu care se pot confrunta
persoanele şi organizaţiile, în special în cazul calamităţilor naturale.
Datorită aplicării metodelor şi tehnicilor managementului riscului va avea
loc reducerea numărului accidentelor, a valorii cheltuielilor cu reparaţiile, a
pierderilor de venit determinate de întreruperea activităţii.
În concluzie, utilizarea managementului riscului ar trebui impusă de legile
economiei de piaţă, promotoare a competitivităţii şi rentabilităţii societăţilor.

93
 Dincolo de orice perfecţionare a tehnicilor de abordare a managementului
riscului, ceea ce ar rămâne esenţial, ar fi faptul că: managementul riscului este
strâns legat de dezvoltarea pieţei asigurărilor. Diminuarea riscului nu se poate
face decât prin creşterea forţei pieţei în ceea ce priveşte asigurarea şi
reasigurarea.

4.6.2. Metode propuse pentru a reduce volumul despăgubirilor

 Având în vedere faptul că plăţile privind despăgubirile deţin

ponderea cea mai mare în totalul cheltuielilor legate de asigurările
de bunuri, se poate spune că sporirea eficienţei acestora depinde,
în mare măsură, de găsirea unor posibilităţi de reducere a
volumului despăgubirilor. Volumul despăgubirilor nu poate fi
redus decât până la o limită, deoarece apariţia unor pagube
provocate de riscurile asigurate este inevitabilă, iar pe de altă
parte, menirea asigurării este tocmai acoperirea unor pagube cu
caracter imprevizibil. Deci, problema care apare se referă la faptul
dacă, în general, la toate categoriile de bunuri asigurate,
despăgubirile pe care le plăteşte societatea reprezintă sau nu limita
care practic nu mai poate fi redusă. Pentru a ne putea convinge de
acest lucru, este necesară o analiză minuţioasă a evoluţiei
despăgubirilor pe feluri de bunuri, pe categorii de asiguraţi şi în
profil teritorial, deoarece numai în acest mod se pot scoate la
iveală eventualele rezerve de reducere a cheltuielilor de acest gen.
Un alt mijloc ce poate acţiona în direcţia reducerii volumului
despăgubirilor plătite ar constitui luarea de către ASIROM a unor măsuri de
prevenire a pagubelor. De exemplu, efectuarea la timp şi în bune condiţii a
inspecţiei de risc poate contribui la prevenirea producerii unor pagube şi implicit
la reducerea cheltuielilor cu plata despăgubirilor. Aceasta poate presupune ca
organele companiei, care au dreptul să efectueze această inspecţie, să cunoască
în permanenţă situaţia concretă pe teren în ceea ce priveşte modul de întreţinere,
îngrijire şi păstrare a bunurilor asigurate pentru a putea interveni la momentul
oportun, evitând astfel înregistrarea unor pagube sau refuzând plata despăgubirii
atunci când asiguratul se face vinovat de neluarea la timp a măsurilor de
prevenire a pagubelor.
 În direcţia creşterii eficienţei activităţii de asigurare, considerăm
că poate acţiona – în anumite limite – utilizarea mijloacelor
moderne de calcul, pentru efectuarea diferitelor operaţii.
Creşterea eficienţei activităţii privind asigurările în valută poate fi
realizată atât prin dezvoltarea lor, cât şi prin intensificarea măsurilor care conduc
la prevenirea apariţiei unor pagube.
 Dezvoltarea asigurărilor în valută ar crea condiţii pentru
dispersarea mai bună a riscurilor şi implicit, pentru înregistrarea

94
unui raport mai favorabil între volumul despăgubirilor plătite şi
volumul primelor încasate.

95
 Prevenirea apariţiei pagubelor la bunurile care fac obiectul asigurărilor în
valută poate juca un rol mai mare în reducerea volumului cheltuielilor cu plata
despăgubirilor, mai ales în asigurarea mărfurilor în timpul transportului
internaţional.
 Legat de posibila creştere în perspectivă a volumului cedărilor în
reasigurare, trebuie să se impună o cunoaştere cât mai profundă a
activităţii şi a rezultatelor financiare ale societăţilor de asigurare
sau reasigurare care le preiau. Acest lucru ar fi necesar din mai
multe motive:
 în primul rând, această necesitate este legată de faptul că, dacă
vor fi plasate cedările unor reasigurători care prezintă stabilitate financiară şi
care obţin, de regulă, profit, se va avea dreptul ca, proporţional cu volumul
primelor plătite acestora, să participăm la acest profit, iar în final vor putea fi
obţinute rezultate mai bune.
 în al doilea rând, acest lucru este necesar, deoarece aproximaţia
cu care asigurătorul fixează primele, clauzele şi condiţiile poliţelor de asigurare
variază considerabil, în funcţie de piaţă şi de categoria de asigurări în care acesta
lucrează.
 în al treilea rând, reasigurătorii au în permanenţă în vedere că
asigurătorii lucrează în domenii foarte variate şi complexe. Drept urmare,
condiţiile avute în vedere la încheierea asigurării se pot schimba rapid în bine
sau în rău. Aceasta se face că numai asigurătorii care cunosc în permanenţă
evoluţia de pe piaţa de asigurări şi reasigurări să poată încheia tranzacţii ce se
vor putea dovedi avantajoase.

96
 CONCLUZII
Creşterea cifrei de afaceri, a profitului şi a cotei de piaţă reprezintă o
preocupare permanentă a oricărei societăţi de asigurări. Veniturile şi cheltuielile
societăţilor de asigurare reprezintă punctul de plecare în stabilirea rezultatelor şi,
de aici, rezultând importanţa strategiei şi e politicilor, necesitatea acţiunilor şi
măsurilor care urmăresc pe de o parte reducerea cheltuielilor, iar pe de altă parte
creşterea încasărilor.

Raportul cerere-ofertă pe piaţa asigurărilor din România s-a aflat într-o

continuă schimbare, fiind influenţat de ritmul de reconstrucţie al economiei pe
principiile şi mecanismele concurenţiale, stoparea declinului producţiei şi
relansarea creşterii economice.

În acest context, societatea comercială „Asigurarea Românească”

ASIROM S.A. a trebuit să se adapteze în permanenţă noilor condiţii de
competitivitate pentru a face faţă concurenţei şi pentru a-şi menţine poziţia de
lider în perspectiva următorilor ani.

Profitul obţinut în anii precedenţi a fost influenţat atât de structura

competiţională a domeniului de asigurări, cât şi de caracteristicile cererii şi
ofertei existente pe piaţă.
În vederea creşterii profitului este necesară realizarea unor studii
comparative ale produselor competitive, o evaluare a dezvoltării produselor
concurenţiale, ce vor fi realizate mult mai eficient prin promovarea intensă a
studierii serviciilor oferite de celelalte societăţi de asigurări, ce se va realiza prin
elaborarea studiilor de marketing asigurându-se astfel o mai bună cunoaştere a
evoluţiei serviciilor de asigurări concurente, precum şi mişcările strategice din
compoziţia pieţei.

Eficacitatea vânzărilor ASIROM va creşte cu măsurile luate pe baza

cunoaşterii receptivităţii clienţilor la noile produse lansate pe piaţă, precum şi a
cauzelor nemulţumirilor acestora, care ar putea determina scăderea vânzărilor.
Prin studierea aprofundată a structurii pieţei ASIROM va putea realiza şi
o previziune a vânzărilor în funcţie de stabilirea segmentelor de piaţă pe care
înregistrează un număr mare de vânzări, precum şi dinamica vânzărilor pe
salariaţi.

Strategia bazată pe măsurile de mai sus va conduce la diversificarea pe

baza unei moderne activităţi de marketing a gamei de produse specifice şi de
servicii oferite clienţilor şi a orientării în special spre segmentele de piaţă noi
apărute promovându-se intense politici comunicaţionale, astfel asigurându-se
valorificarea la maxim a oportunităţilor economice.

97
 O contribuţie esenţială la îmbunătăţirea calităţii activităţii desfăşurate în
întreaga structură teritorială o vor avea şi perfecţionările ce trebuie realizate în
domeniul resurselor umane, prin aplicarea unor metode flexibile de organizare şi
de specializare.

Prin dimensionarea optimă a primei de risc va fi posibil la nivelul fiecărei

clase de asigurări ca aceasta să acopere dauna, cheltuielile de contractare şi
administrare, precum şi profitul, ceea ce va duce la consolidarea activităţii
societăţii.

Măsurile enumerate mai sus în privinţa dezvoltării ofertei de servicii pe

piaţa internă, menţinerii unei clientele stabile, atragerii de noi parteneri de
afaceri şi prestării unui management performant vor fi influenţate pozitiv şi de
optimizarea fluxului de informaţii specifice şi de sinteză ce vor fi capabile să
fundamenteze în timp util deciziile manageriale prompte şi eficiente în vederea
administrării optime a portofoliului de asigurări.

Prin ansamblul acestor măsuri ASIROM va fi în măsură să-şi păstreze

poziţia de lider deţinută în cazul asigurărilor de răspundere civilă a
autovehiculelor, asigurărilor de credite şi garanţii şi asigurărilor facultative
maritime, de transport şi aviaţie.

De asemenea, se creează premisele creşterii cotelor de piaţă deţinute de

ASIROM, care în prezent deţine poziţia de colider în cazul asigurărilor de
accidente şi boală şi asigurărilor de daună la proprietăţi; poziţia de challanger în
cazul asigurărilor de viaţă şi asigurărilor de incendii şi pagube la bunuri.

Acţiunile de creştere a profitului trebuie însoţite de un control riguros al

modului de desfăşurarea al acestor şi al gradului de realizare al măsurilor luate,
control ce se poate dezvolta atât în mod operativ pentru sesizarea la timp a
neconcordanţelor cu prevederile şi corectarea acestora, cât şi controlul post-
operativ care permite efectuarea unor situaţii centralizatoare ce se constituie în
importante surse de informaţie pentru acţiunile viitoare ale conducerii
ASIROM-ului, crescând capacitatea societăţii de a acţiona pe o piaţă cu un
nivel ridicat de competitivitate.

98
 BIBLIOGRAFIE

1. Bagu C., Deac V., Strategia firmei, Editua Eficient, Bucure;ti 2000

2. Cârstea Gheorghe,(coordonator) Analiza strategică a mediului

concurenţial, Editura Economică, Bucureşti, 2002
3. Russu Corneliu, Management strategic, Editura All Beck, Bucureşti, 1999

4. Nicolescu Ovidiu, Verboncu Ion Management, Editura Economică,

Bucureşti, 1999
5. Nicolescu Ovidiu, Strategii manageriale de firmă, Editura Economică,

Bucureşti, 1996
6. Kotler Philip, Marketing şi management, Prentice Hall USA, 1991

7. Ceauşu Iulian, Enciclopedia managerială, Editura ATTR

8. Ciurel Violeta, Asigurări şi reasigurări: abordări teoretice şi practice

internaţionale, Editura All Beck, Bucureşti, 2000

9. Cisteleanu Lazăr, Cisteleanu Rodica, Asigurări comerciale, Editura

Dimitrie Cantemir, Târgu Mureş, 1997

10. Văcărel Iulian, Bercea Florian, Asigurări şi reasigurări, Editura Expert,

ediţia II, Bucureşti, 1999

11. Anuarul Statistic al României, Institutul Naţional de Statistică, Bucureşti,

2001
12. Surse deschise: Ziarul Financiar, Bursa, Capital, Adevărul Economic etc

99
 ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE
FACULTATEA DE MANAGEMENT

POLITICI DE DIVERSIFICARE SI EXTINDERE A

PIETEI ASIGURARILOR

Coordonator:
Prof. Univ. Dr. Bagu Constantin

Absolvent:
Andrei Diana Gabriela

BUCURESTI 2002

100