1.1.Notiuni generale privind retelele de calculatoare.
Retea de calculatoare se numeste ansamblul statiilor si retelei de transfer date intre
statii destinate deservirii cererilor utilizatorilor de procesare a datelor. Statiile
(calculatoare, imprimante, dispozitive, camere,telefoane) pot fi folosite individual
sau in comun(server). Destinatia STD-transferul datelor intre statiile servere si
statiile individuale ale utilizatorilor.Reţea de calculatoare se numeşte ansamblul
complexelor (nodurilor) de calcul, staţiilor abonaţilor şi sistemului de transfer date
(STD), care funcţionează împreună în scopul deservirii interpelărilor utilizatorilor
vizând procesarea informaţiilor. Complexe de calcul-sistemul din mai multe unitati
de prelucrare a informatiilor, plasate la distant relativ mici unele de altele.
Informatii- prezentari , cunoscute despre fenomenele ce ne inconjoara. Date –
reprezentari concrete, sunt procesate. Structura: Reteaua de transfer date este
constituita din Retea magistrala de transfer date (backbone) Ideea lui Essperanto
n(n-1)/2; RMTD – consta din noduri de comunicatie si canale de transfer date dintre
acestea, asigura transferul datelor intre servere si intre acestea si statiile abonatilor
prin RTDA. RTDA-canale de uneori multipunct si posibil concentratoare. Este
alcatuita si din statie abonat, statie server, nod de comunicatie, concentratoare, canal
de transffer date punct la punct sau multipunct. Retea de informatica- se numeste
reteaua de calculatoare impreuna cu aplicatiile si serviciile informatice instalate in
cadrul retelei.Functiile:*Statiile Servesc pentru intrarea, stocarea, pastrrea,
regasirea, procesarea, redarea datelor. informatiilor solicitate. *Canalele de
transfer date- pentru transferul datelor intre 2 sau mai multe echipamente(2-punct
la punct, multipunct). *Concentratoarele au mai multe intrari si o singura esire,
servesc pentru reducerea costurilor cu acele canaluri. *Nodurile de comunicatii
servesc pentru interconectarea canalelor adiacente sau comutarea fluxarilor de date
care sosesc prin aceste canale.
1.2.Evolutia sistemelor de calcul.
Prima etapa: *1943- primul calculator electronic in M.Britanie – Colosus- se
foloseste pentru descifrarea cifrelor; *1945- Eniak , Pensilvania, dimensiune mare,
procesari putine, viteza joasa;*1943- fabricarea si utilizarea calculatoarelor
autonome; A 2-a etapa*1954- fabricarea si folosirea in comun a 2 sau mai multe
calculatoare. Primul complex de calculatoare, bicalculator: SEAC+DYSEAC,
M.Britanie, Leiner: 2 calculatoare diferite, fiecare dintre ele servea pentru celalalt ca
unitate de intrare si esire a datelor, rezolva aceeasi problema. *1955- IBM a
construit SAGE in scopul apararii antiaeriene, SUA. A 3-a etapa : *1958- crearea
si folosirea sistemelor de teleprelucrare a datelor, permit transmiterea informatiilor
in forma numerica-telegraf.. 1958- primele sisteme de telegrafe IBM. MTD-
multiplexor de transmiterea datelor, asigura compatibilitatea intre canalele
telegrafice si porturile de intrare-iesire a calculatorului. (4 etapa)Introducerea
sistemelor de calcul – formind retele de calculatoare.SUA-1965-1966- prima
interconectarea a sistemelor de calcul., SO diferite.*1968- prima retea de
calculatoare NPL (national phisical laboratour) cu 3 noduri, M.Britanie.*1969-au
fost lansate primele retele industriale ARPA-departamentul apararii SITA-
transportul aerian CYBERNET-procesari diferite. (etapa5)*1973- 1974- apare
notiunea de internet *1977- distribuirea pe gratis UNIX de catre AT&T *1981 a fost
integrat in retele informatice UNIX *1986-1987 NSF din SUA a conectat 5
calculatoare *1993- lansta primul explorator grafic, Mosaic* 1995- a fost lansat
primul magazin de carti Amazon.com *1995- a fost lansata telefonia IP, Sprint o
noua retea *1968- TRANSPAS – in Franta *1977- DATAPAC- in Canada *Road
runner-IBM- a inceput asamblarea 2006 *2007- in Moldova- IPMPLS- Reteau
Moldtelecomului *Cel mai puternic calculator astazi este roadrunner(IBM). Tipuri
de retele:SPRINT-pe baza ei –retea publica nationala.TRANSPAC, DATAPAC,
SIGALE/CXCLADE, GEANT, MDEARN->RENAM, IP MPLS.
Dinamicacaracteristicilor majore ale RC : Prod.clac.Flops : 1969- 12*106 ;
2015-37*1015 ; 2015\2009-3000*106 ; Capacitatea canalelor de transfer date B\s :
1969-56*103 ; 2015-100*109 ; 2015\2009-1,7*106 ; Nr de calculatoare in retea :
1969-4 ; 2015-103 ; 2015\2009-175*106 ; Nr de utilite : 100 ; 2,8*109 ; 28*106
2.Sisteme de transfer date.
2.1. Informatii-caracteristici ale obiectelor, proceselor sau fenomenelor ce ne
inconjoara. Date-reprezentarile concrete ale informatiilor pentru procesarea acestora
folosind mijloacele informatice. Mesaj- o totalitate de informatii cu inteles finit ,
univoc, prezentate intr-o anumita forma.Mesajele pot fi: descrete-in forma de
numere, si continue-in forma de functii continue de anumite argumente, se
caracterizeaza prin aceea ca oricare 2 valori diferite ale unei asemenea functii,
cuprind intre ele o a 3-a valoare, diferita de primele doua.La baza descritizarii
mesajelor continue sta teoria Fourrier si Nyquist.Teorema Fourrier afirma: orice
functie continua de timp cu conduita rezonabila, poate fi reprezentata fara careva
pierderi de informatii prin suma unor senosoide. ∆ F=f s −f j-latimea
spectrului al functiei, fs- sinusoida de cea mai inalta frecventa.fj - sinusoida de cea
mai joasa frecventa.Teorema NYQUIST afirma: orice functie continua de timp cu
conduita rezonabila poate fi reprezentata fara careva pierderi de informatii printr-un
sir de valori, luate peste intervale de timp ce nu depases Δt≤1 ¿ ΔF ,
Discretizare- orice mesaj continuu cu un spectru limitat poate fi transformat intr-un
esaj discret. Cantitatea informatiei: Prezentarea mesajelor continue in forma unui
sir de valori discrete se numeste cuantare. Klod Shennon a propus estimarea
cantitati de informatii dupa incertitudinea care se alatura. Cu cit mai mare
incertitudinea este inlaturata la primirea mesajelor, cu atit mai multa informatie
contine. N-mesaje, P=1/N-probabilitatea de aparitie 1-1/N=(N-1)/N,
I =log2 N=−log 2 P , I i=−log Pi. Unitatea a cantitatii de informatie
se numeste unitate binara de informatie\bit.. Etropia se considera cantitatea medie
N
de informatii intr-un mesaj generat de sursa. E=∑ Pi I i, ∑ P=1,
i=1
E=logN. Redundanta- masura posibilei reduceri a mesajului fara pierderi de
informatiei, in baza interdependentei elementelor lui. R=r/(m+r), r-nr de elemente
redundante, m-nr minim de elemente necesare dupa Shenon. I=(m+r)*E=m*Emax,
R=1-(E/Emax).
2.2.Transformarea mesajelor in semnalelor
Semnal – procesul fizic masurabil folosit pentru transmisia de date la distanta.
Esenta semnalului consta nu in caracterul procesului fizic folosit, ci in redarea
intocmai a informatiei respective. Procesul fizic folosit se numeste purtator de
semnal(curent electric continuu, alternativ, unde electromagnetice, raze lazer, fibra
optica). Mediul prin care se transmit semnalele-mediu de transmisie.
Transformarea mesajelor in semnale constante 1.Transformarea propriu-zisa-
conversia datelor sau marimilor fizice, care reprezinta mesajul in semnal
primar(electric, optic). 2.Codificare – transformarea semnalului ddiscret in anumite
combinatii de schimburi elementare discrete numite cuvinte de cod.Cuvintele cod
constau din elemente de cod a caror numar se numeste lungimea cuvintului sau
dimensiunea cuvintului. Nr. de elemente de cod diferite folosite la formarea
cuvintelor de cod se numeste baza codului. Simbolurile elementare din care se
formeaza cuvintele de cod se numesc elementele de cod. Codurile ce folosesc
cuvinte de cod de aceeasi lungime se numesc coduri uniforme. In caz contrar se
numesc neuniforme (Morse). Puterea codului se numeste nr. total de cuvinte de cod
diferite ale codului. N=bn (n – lungimea cuvintului , b – baza codului).Ie=log2b,
2bit=dibit, 3bit=tribit. 3.Modularea consta in punerea in corespondenta fiecarui
element sau grup de elemente de cod a unui element de semnal astfel ca elemente de
cod sau grupuri de elemente de cod diferite sa fie reprezentate prin elemente de
semnal diferite. Elementele de semnal diferite se formeaza prin modificarea
respectiva a unuia sau a citorva parametri ai purtatorului de semnal. Continuu
parametri: marimea si directia curentului. 1.MA – modelare prin amplitudine,
2.Bivalenta 3. Alternativa (amplitudinea, frecventa, faza)4.MF – modelare prin
frecvență 5. MФ – modelare prin fază
Viteza de modulare date
se numeste nr. total de elemente de semnal generate intr-o unitate de timp. Fie T –
durata unui element de semnal. B= [B]=bod= , B – viteza de
modulare, V – viteza de transmisie date, V=B*Ie=B*log2N;
2.3.Notiune de system de transfer date STD .
Sistem de transfer date – ansamblul echipaentelor si produselor program destinate
transferului datelor intre 2 sau mai multe statii. Daca e vorba de 2 statii, atunci
sistemul se numeste STD punct-la-punct. In caz contrar e o retea de transfer date.
ETD – echipament terminal de date, sursa si destinator al datelor. In calitate de
ETD pot fi : statiile, nodurile de comunicatie si concentratoarele de date. EG –
echipament de grup, asigura functionarea in paralel a 2 sau mai multe CTD. UPE –
echipament de protectie la erori, serveste penntru spororea veridicitatii transferului
datelor. UCS – unitatea de conversie a semnalelor, destinat acordarii de spectru,
frecventa si amplitudine semnalelor ce se transmit intre ETD si CC. CC – canal de
comunicatie, mediu fizic nepartajat prin care se transmit semnalele. ETCD –
echipament de terminatie a circuitului de date, realizeaza o serie de functii de
interfatare cu terminalul de date, functia de modulatie-demodulatie. CD – canal
discret, transmite semnale discrete. CTD – canal de transfer date, suplimentar la CD
contine mijloace speciale de protectie la erori, de aceea CTD poate garanta orice
veridicitate a transmisiei dinainte stabilita prin folosirea unor UP respective. TTD –
trunchi de transfer date, functionarea carora este coordonata de o pereche de
echipamente de grup, vveridicitate, viabilitatea, viteza efectiva. Fiabilitate – se
numeste proprietatea unui obiect de a-si indeplini functiile. Trunchiul de transfer
date este constituit din mai multe canale de transfer date ce funcționează paralel, el
poate garanta orice capacitate, veridicitate de transmisie și fiabilitate de
funcționare.Capacitatea necesară se asigură prin folosirea numărului respectiv de
canale paralele. Se cere o capacitate mai mare de folosind un număr mai mare de
canale.Veridicitatea necesară se asigură prin folosirea mijloacelor de protecție. În
mod similar la necesitatea unei fiabilități de funcționare mai înalte se folosesc mai
multe canale paralele.
2.4. Linii și canale de comunicație
Linie de comunicație se numește mediul fizic posibil partajal destinat transmisiei
semnalelor la distanță. Astfel în cadrul unei linii pot fi formate mai multe canale de
comunicație. Asemenea canale se formează prin multiplexarea liniei. Exemplu de
linii de comunicație: *fire metalice deschise(neizolate de mediu prin spatiu din
zinc și bimetalice Zi+Cu) ΔF ≤25 KHz *fire cablate din cupru
răsucite (cu cît mai des și mai omogen sunt răsucite firele cu atît calitatea e mai
bună:Categorii de fire:UTP Type:1,2,3,4,5,5e,6,7. (5e – celmai des sunt
folosite, 6 și 7 sunt mai scumpe).STP (4 fire torsanate) Type: 1, 1A delta F=de la
sute de KHz pîna la zeci de MHz. *cablu coaxial (reprezintă un miez din cupru
acoperit cu un strat izolator din plastic apoi un ecran metalic din plasa de cupru sau
folie de aluminiu și un strat protector exterior. Se poate folosi mai multe cabluri de
asa tip înpreună. Delta F= de la MHz pînă la sute de MHz. *fibre optice – un miez
transparent din plastic sau sticlă acoperit cu un strat reflector și apoi un strat
protector. Semnalul e transmis prin razele Roentgen care propaginduse se absorb și
se reflectă ceea ce determină căderea de intensitate:Deosebim 2 clase de fibre
optice : a.unimodale pentru care d<=leamda, d - diametru miezului
transparent,leamda- lungimea de undă a razei Laser.Raza Laser se propaga paralel .
Lungimea maximă a unui segment de fibră unimodala este de 100 km.
B.polimodale – pentru care d>leamda .Cu cit mai mic este diametru cua atît este
mai mare capacitatea fibrei. Lungimea maxima a unui segment de fibră polimodală
este de circa 10 km. Delta F=sute de GHz și chiar THz. *mediu înconjurător
delta F= zeci de GHz. Neajuns – actionează asupra canalelor starea mediului.
Canale de comunicație: se numeste mediul fizic nepartajat destinat transferului de
date la distanta, nepartajat in sensul ca printr-un canal in fiecare moment de timp
poate fi transmis un singur semnal.Canalele comutabile sunt constituite din mai
multe segmente interconectate în cadrul nodurilor de comunicație. Ele se formează
temporar pe durata transmisiei, ulterior desființindu-se cu eliberarea resurselor
respective.Canalele dedicate se formează între două echopamente terminal de date
pe o durată mare de timp , luni și chiar ani.Canalele de comunicație pot fi:
*telegrafice; *vocale(telefonice); *radio; *TV; *Faxurile; *Transpor de date.
Caracteristicile de bază a liniilor și canalelor de comunicație: *amplitudine –
frecvență, semnalele se accepta daca la final avem nu mai putin de 0,707 Uo decit la
intrare; *latimea de banda a liniei deltaF= fs-fj. *veridicitatea
transmisiei;*Fiabilitatea de funcționare;*Caracteristica generalizată – capacitatea
transmisiei Cmax=2 Δ Flog2(1+Ps\Pz), Ps- puterea semnalului,Pz- puterea
zgomutului (perturbații).
2.5.Echipamente de conversie a semnalelor.
Echipamente de conversie a semnalelor servesc pentru acordare de spectru și
amplitudine a semnalelor ce se transmit între echipamentul terminal de date si
canale de comunicație. În funcție de caracterul semnalului în canalele de
comunicație deosebim 2 categorii de echipamente:1. Echipamente pentru canale
analogice (modeme), 2. Echipamente pentru canale numerice (CSU/DSU).
.Modemele efectuiază convertirea semnalelor numerice primite de la echipamentul
terminal de date în semnale analogice (continue) transmise în canaluli de
comunicație (și operația inversă).Clasificarea modemelor:I.După viteza de
transmisie pe canale telefonice analogice in conformitate cu recomandarile V5, V6
ale CCITT sunt 3 categorii: 1.modeme de viteză joasă (pînă la 600 biți/s, 2.modeme
de viteză medie(de la 600 pînă la 9600 biți/s), 3.modeme de viteză înaltă (peste
9600 biți/s).Canale E1-2Mb, E2-8Mb, E3-34Mb, T1-1544Mb, T2-6Mb, T3-45Mb,
canale STM, OS-52Mb/s, 155Mb/s, 622Mb, 2,5 Gb, …100Gb. II.După ritmul de
operare:1.modeme simplex – transmisia are loc doar într-o singură direcție. A->B
(un canal).2.modeme duplex (fullduple x) – transmisia are loc concomitent în
ambele direcții(2 canale) , 3.modeme demiduplex – transmisia are loc în mbele
direcții, dar alternativ (un canal).Există modeme demiduplex care emulează
regimul de operare duplex.III.După metoda de transmisie: 1.cu transmisia în serie ,
presupune transmisia datelor bit ci bit unul după altul, EX.USB-universal serial bus;
2.cu transmisia în paralel , prevede transmisia de date pe grupuri de biți pe mai
multe canale paralele (egale la număr cu numărul de biți într-un grup).Ex.placa
video, RAM.
IV.Dupa modalitatea de transmisie: 1.Transmisia sincronă prevede transmisia de
date pe blocuri de biți fără intervale între acestea, dar fiecare bloc se completează cu
6-8 caractere de sincronizare SYN la începutul blocului și 5-6 caractere SYN la
sfîrșitul blocului de date.Blocul de date cu caracterele SYN se numește pachet. El
nu are pauze sau întreruperi în ele. Lucrează la viteze mai mari, dar necesită canale
de calitate mai înaltă.2.Metoda asincronă prevede transmisia de date pe blocuri de
biți,la fiecare bloc se adaugă la început un element de semnal START și la sfîrșit un
element de semnal STOP. De asemenea între blocurile vecine de date există pauze
posibil de durată diferită.Blocurile de date asincrone sunt mai mici decît cele pentru
transmisie sincronă. V.Dupa numarul de protocoale operatiile deosebesc modeme:
a)mono b)multiprotocol (pot coopera in schimb de date cu mai multe modeme de
alte firme/protocoale); VI.Dupa posibilitatea compresiei datelor a)cu compresie de
date b)fara compresie de date. VII.Dupa un set de indicatori deosebesc: a)modeme
ordinare b)modeme inteligente. Particularitatile modemelor intelegente:
1)folosirea unei interfete fizice a modemului cu ehipamentul terminal de date
construit dintr-un singur set de canale prin care se transmit atit instructiunile cit si
datele. In cazul unor modeme ordinare se folosesc aparte un set pentru date si unul
pentru instructiuni. apoi a fost lansat Smart Modem care nu contine al doilea
canal.2)modeme intelegente sunt multiprotocol.3)poseda capacitatea de compresie
a datelor. 4)adapteaza viteza de transmitere la calitatea canalului; Vn=viteza
nominala Vef=viteza efectiva, Vef<=Vn in functie de veridicitatea transmisiei.
2.6.Asigurarea veridicitatii transmisiei datelor:
Semnalele se transmit la distanta prin canale care trec printr-un mediu ce
influenteaza semnalele modificidu-le.Aceste modificari se numesc perturbatii.
Perturbatiile sunt nedorite; daca acestea sunt semnificative datele sunt identificate la
receptie ca abateri denumite erori. Desting 2 categorii de perturbatii:a)additive=se
suprapun semnalelor. b)multiplicative=modifica caracteristicile fizice ale canalului
insasi. Perturbatiile aditive pot fi:a)armonice=concentrate in frecventa b)in
impulsuri=concentrate in timp c)de fluctuatii=nu sunt concentrate nici in frecventa
nici in timp, adica sunt induceri semnificative la care nu putem observa nici
frecventa nici concentrarein timp=zgomot alb.Cauzele perturbatiilor: *influenta
canalelor vecine *discarcari electrice *proiectarea necalitativa *contacte necalitative
in echipamente *nerespectarea conditiilor de exploatare.*supraincarcarea liniilor,
*proiectare cu erori.Def: Veridicitatea transmisiei intr-un canal este proprietatea
lui de a transmite date fara erori. Veridicitatea transmisiei poate fi apreciata prin
intensitatea erorilor-raportul nr de elemente eronate ne la nr total de elemente
transmise ntot. Cantitativ veridicitatea transmisiei se caracterizeaza de
ne
Pe= lim
n− ¿ ∞ n
probabilitatea erorii, care se determina conform formulei: ;
n=nr. de elemente transmise. ne= nr. de elemente receptionate eronat.
Pe=probabilitatea erorii la element.In calitate de elemnt se foloseste bitul, octetul
saupachetul(blocul de date).Cazul folosirii bitului la element se numeste BER.
Pentru canalele telefonice analogice comutabile BER=0,002. pentru canalele
telefonice analogice dedicate, fibrele optice BER=10-8-10-11.
2.7.Metode de imbunatatire a veridicitatii:
Volumul semnalului V=Ps*deltaF*T, T-duratasemnalului, Ps-puterea, deltaF-
banda de frecventa a semnalului, cu cit e mai mare volumul, cu atit mai inalta e
veridicitatea.Asemenea cazuri se aplica metode speciale de imbunatatire a
veridicitatii transmisiei. Sunt 2 categorii de metode:a) cu legatura inversa
1)transmisia de date la destinatar dupa o schema majoritara. Ex:3 din4=se
considera pachet fara erori daca coincide cel putin 3 pachete din cele 4.
2)transmiterea a citeva exemplare ale aceluiasi pachet pe mai multe canale paralele.
La receptie se foloseste o schema majoritara. 3)Codificarea redundanta a
semnalelor.La metode de legatura inversa se refera:1)met.cu legatura inverse
cu decizie=luarea deciziei privitor existenta erorilor in pachet se face la
destinatar.Decizia se ia in baza procesarii pachetului. Daca pachetul este fara erori
prin legatura inverse uneori se transmite mesajul de confirmare a receptiei
pachetului=ACK. In cazul unui pachet cu erori prin legatura inverse se transmite
mesajul NACK. 2)met. cu legatura inversa informationala=luarea deciziei privind
starea pachetului se face la sursa.Decizia se ia pe baza informatiilor primate din
legatura inverse de la destinatar. Aceste informatii se obtin de catre destinatar in
baza procesarii pachetului. 3)metoda cu legatura inversa hibrida=luarea deciziei
privind starea pachetului la destinatar sau la sursa in functie de caz. Daca
destinatarul este sigur privind starea pachetului,ia decizia de unul singur.in caz
contrar functia respective e delagata sursei. B)fara legaturi inverse, nu necisita
transmisie in ambele directii, se refera transmisia repetata a aceluiasi pachet de date.
La destinatie se foloseste o schema majoritare; se refera: transmisia repetata a
datelor, transmisia simultana a cuvintelor de cod pe mai multe canale paralele;
codificarea cu detectarea de erori; codificaraea cu corectarea de erori; combinarea
metodelor. C)Transmisia a cite un exemplar la fiecare pachet concomitent pe
canalele paralele; d)Codificarea redundanta; e) Imbinarea a 2 sau 3 metode
enumerate.
2.8.Principiile de codificare pentru protectie de erori:
La transmiterea cuvintului de cod “a” la destinatar pot fi 4 stari ale cuvintului de
cod receptionat:1-este un cuvint de cod admis a.Decizie reusita rezultat final-fara
erori.2- se identifica cuv a’. Deoarece e cuv interzis se identifica eroare, totodata
deoarece a’tine de zona de influenta a cuv de cod admis “a”, erorile se corecteaza
inlocuind a’ cu “a”.Corectare reusita. Rezultat final-fara erori.3-se identifica cuv de
cod interzis b’, deci cuvintul este cu erori.Deoarece b’tine de zona de influenta a
cuvintului de cod admis”b” erorile se corecteaza inlocuind cuvintul b’ cu
“b”.Corectare nereusita. Rezultat final cu erori. 4- se identifica cuvintul de cod
admis “b”. Nu se identifica erori, desi acestea exista.Rezultat final-cuvint eronat.Ne
convin din aceste cazuri primele 2,deci pentru a mari probabilitatea aparitiei acestor
2 e nevoie de a extinde zona de ifluenta. Distanta de cod(Hamming)=numarul de
biti de acelasi ordin prin care difera cel putin 2 cuvite de cod.
n−1
d ij= ∑ ( aiK ⊕ a jk )
K =0
a
iK -bitl de ordinal k a cuvintului de cod
ai.Daca eroarea de cod este un bit ne aflam la distanta de cod=1 de la a. Toate
cazurile de biti eronati ce se afla la distanta d-1 pot fi detectati=
tid ¿ d-1 ,
0 diverse struct.topologice folosite in retele de transfer date din care pot fi evidentiate
bit ice pot fi corectati:tc ¿ (d-1)\2. Sunt situatii si cazuri: 0 erori-
Cn
1 2 3 i
eorare-
Cn , 2 erori-
Cn ; 3 erori-
Cn , I erori-
Cn ;
tid
t 2 K ≥∑ C in
erori-
C nid ; i=0 -nr total de situatii.
tid
k ≥log 2 ∑ C in
i =0
Def:codurile bloc presupun segmentarea sirului de bit ice se transmite in blocuri.
Fiecare bloc se codifica aparte.Codurile continue presupun codificarea sirului fara
segmentareapreambila.Codurile bloc divizibile prevad posibilitatea de diferentiere
a bitilor suplimentari(redundanti) de cei de baza.Codurile bloc indivizibile nu
prevad diferentierea in cauza.Codurile cu control de paritate=folosesc un singur
bit suplimentar, care ia valoarea ca in cuvintul resultant de bit sa fie par. Se
folosesc la detectarea erorilor de transmisie de date sau in cadrul unor echipamente.
Codurile pare permit detectarea erorilor de multipletidine impara:1,3,5,7… biti
eronati.puterea de detectare a erorilor este 50%.Def: un cod se numeste liniar daca
adunarea modulo 2 a 2 cuvinte de cod admise rezulta cu un cuvint de cod
admis.Def:un cod liniar se numeste ciclic, daca petru orice cuvint de cod
admis,schimbarea cu locul a oricaror 2 parti rezulta un cuint de cod tot admis.
2.9. Coduri cu control de paritate, coduri ciclice, polinomiale:
La crearea codurilor se cere asigurarea unei veridicitati inalte de transmisie la o
redundanta mica si realizari simple de echipamente de codificare-
decodificare(codecuri). Codurile cu control de paritate prevad divizarea
secventei de elemente informationale de transmis in grupuri. In cel mai simplu caz
controlul de paritate se efectueaza in fiecare grup si se completeaza pina la un
numar par introducinduse un elementunitar de control (ex: grupul 01101001 va
deveni 011010010, iar 01001001 – 010010011. Un alt caz prevede scrierea
grupurilor de elemente in forma de matrice. Controlul de paritate se efectueaza
simultan pe linii si coloane. Controlului de paritate se supune secventa elementelor
de control obtinute la controlul pe linii si coloane.- coduri matriceale. Suma
modulo 2 a oricarei pereche de cuvinte de cod admise a carora este tot un cuvint de
cod admis se numeste cod linear, elementele de control se formeaza prin conversia
lineara a elementelor informationale. Un cod linear este ciclic daca orice permutare
ciclica a unui cuvint de cod este de asemenea un cuvint de cod. Componentele unui
cuvint de cod C={c[k-1],...,c[0]} se considera drept coeficienti ai unui polinom:
C(x)=c[k-1]xk-1+...+c[1]x+c[0]. Orice cuvint de cod al unui cod ciclic (n,K), n-nr de
biti ; k-nr de biti de control intr-un bloc de transmis, este un multiplu al unui
polinom generator anumit de grad k. Codul in care fiecare cuvint de cod in forma sa
polinomiala este un multiplu al unui polinom generator se numeste cod polinomial.
Utilizarea codurilor ciclice CRC este o puternica metoda de detectie a erorii. Cele
mai raspindite polinoame generatoare sunt CRC-CCITT: x16+x15+x2+1, ele
utilizeaza 16 biti de control, k=16, CCITT recomanda lungimi de n=260,500,980,
3860 biti. Valoarea de control asociata unui sir de biti se obtine prin aritmetica
modulo 2.
2.10. Codificarea fizica a datelor in retelele locale
Coduri NRZ(non return to zero);NRZ I-foloseste tranzitia de nivel; avantaje-codul
este foarte simplu;dezavantaje- 1. valoarea medie a semnalului in canal poate sa
difere(cind nr de biti 1 difera de nr de biti 0); 2.in unele cazuri, siruri mari de biti
zero consecutive) este greu de identificat nr total de biti 0 in aceste siruri. Coduri
Manchester: ordinar si diferentiat.ambele cazuri au la baza 2 reguli, dintre care
prima este comuna:Reg1:existenta unei tranzitii de nivel la mijl.fiecarei cellule de
bit.Reg2(Manch.ordinar)-tranzitia de la mijl.celulei de bit este orientate de la nivel
inalt la nivel jos pt bitii 0 si invers pentru bitii 1.daca mai sunt necesare tranzitii
acestea pot fid oar la inceputul celulelor de bit.Reg2(Manch.dif.)-este inverse
regulei pt NRZ I, adica la inceputul fiecarui bit 0 exista o tranzitie de nivel si lipsesc
asemenea tranzitii la inc.bitilor1.Avantaje: sunt eliminate ambele neajunsuri ale
codurilor NRZ:1.codul se autosincronizeaza prin existenta obligatory a unei tranzitii
de nivel la mijl.fiecarei cellule de bit;2. nivelul mediu al semnalului in canal este 0,
valabil pt fiecare celula de bit.Dezavantaje: viteza de midulare necesara pt
asigurarea aceleiasi viteze de transmisie date este de 2 ori m.mare la Manch. Decit
la NRZ deoarece viteza=>B=1/T, adica cere un mediu mai calitativ.
3.1.Retele de transfer date:
Structura topologica- totalitatea nodurilor si legaturilor intre acestea. Exista
,1 5 topologii majore, fiecare din acestea este extremala dupa un anumit
criteriu:1.Stea-nod centru la care sunt conectate toate celelate noduri;cea mai
tid simpla, dar sic ea m.putin fiabila; -asigura cea mai mica lugime sumara a canalelor,
deci este cea mai ieftina, dar este putin fiabila; la caderea unui nod, reteaua se
divizeaza in m.multe fragmente; 2.Arbore ; 3.Magistrala- toate statiile sunt
conectate la un mediu comun de transmisie date ;.4.Inel-prevede 2 leg.si doar 2 pt
fiecare nod; asigura cea m.mica lung sumara a canalelor la respectarea conditiei
privind existenta a cel putin 2 cai independente intre orisice pereche de
noduri(indep. Daca acestea nu contin elemente commune,noduri, canale, cu
exceptia nodurilor sursa si destinatar).5.Plasa-prevede cel putin 2 leg pt fiecare nod;
cea mai folosita topologie pt retele magistrale.in ultimii ani retele magistrale
bioptica se construiesc conform topologiei multiinel, intrun inel pina la 10noduri;
6.Completa(fiecare-cu-fiecare)- cea mai fiabila si costisitoare; Comutarea,
multiplexarea si concentrarea circuitelor- procedee de reducere a costurilor cu
canalele de comunicatie. Comutarea: n noduri; daca nu folosim comutator:N1=n(n-
1)/2 canale, M=0; daca instalam un comutator: N2=n, M=1.Multiplexarea:
separarea m.multor canale de comunicatie in cadrul unei linii.separarea poate fi in
frecventa-FDM sau in timp-TDM.Multipl. In timp-prevede oferirea intregii latimi
de banda a liniei fiecaruia din canale dar pe rind.Realizarea acestui lucru folosind un
comutator. Ex: Cablu coaxial: ∆F=100MHz-latimea de banda, tb de separta canale
vocale: ∆F0=3400-300Hz=3100Hz; banda de protectie: ∆Fpr=900Hz. =>pt un canal
vocal: ∆F1=4000Hz. N=100*106/4*103=25*103-25000 canale intrun cablu
coaxial.Multiplexarea fibrei optice 40Gbps, canale-64Kbps=> N=40Gbps/64Kbps=
0.6*106. Concentrarea circuitelor :

3.2.Retele cu comutare de canale
Folosesc in calitate de noduri de comunicatie comutatoarele de canale.pt a efectua
transmisia de date intre statiile A si B mai intii intre acestea se formeaza un canal
via nodurile de comunicatie.Acest canal este unul temporar pe durata transmisiei de
date, ulterior el este desfiintat, eliberind resursele respective. Particularitati  :
canalul necisita o viteza uniforma pe toata lungimea sa, ambele statii trebuie sa fie
disponibile ; capacitatea canalului este dedicata pe taota durata conexiunii ; necisita
timp ; utilizarea este joasa a canalelor. Avantaje: simplitate; posibilitatea transmisiei
de traffic izocron(cu viteza const. in timp).Dezavantaje: 1.la folosirea unor noduri
de com. Neelectronice se cere timp semnificativ pt stabilirea conexiunii;2. in cazul
unor canale analogice calitatea joasa a acestora;3. incarcarea joasa a canalelor pina
la 10-20%;4. aceleasi viteze de transmisie pe intreg traseu.Ex. De retele cu
comutare de canale:reteaua telefonica traditionala, reteaua ISDN.
3.3.Retele cu comutare de mesaje
Folosesc in calitate de noduri de comunicatie comutatoarele de mesaje, pt a
transmite un msg de la A la B mai intii msg se transmite la nodul adiacent. acest nod
receptioneaza msg, il inscrie in memorie, determina canalul de iesire, il
inregistreaza in firul de asteptare catre acest canal si cind ii vine rindul il transmite
mai departe.in acelasi mod msg este transmis de la nod la nod pina ajunge la
destinatar. Avantaje: 1.incarcarea inalta a canalelor, pina la 80-90% si m.mult;2. pot
fi viteze diferite in diferite canale punct-la-punct; 3.nu se cere timp pt stabilirea
conexiunii A-B.; 4.difuzarea mesajelor mai mutor destinatii simultan; 5.stabilirea
unor prioritati; Dezavantaje: 1.de regula nu este posibil dialogul; 2. se cere
memorie la noduri pt pastrarea temporara a msg de transit; 3.se introduce
inf.suplimentara(de serviciu) in fiecare msg-creste traficul de date.
3.4.Retele cu comutare de pachete
Folosesc in calitate de noduri de com.comutatoarele de pachete. Pt a transmite un
msg de la A la B mai intii msg este impartit in segmente, la fiecare adauginduse
antet si sfirsit si se obtine un pachet.fiecare pachet se transmite prin retea la fel ca
transmiterea unui msg printro retea cu comutare de msg. Exista 2 realizari ale
comutarii de pachete: 1.metoda DATA GRAMA-prevede determinarea canalelor de
iesire la noduri independent de alte pachete ale aceluiasi msg. Se poate intimpla ca
pachete diferite sa urmeze prin retea cai diferite astfel pachetele pot sosi la
destinatar intro alta ordine, de aceea fiecare pachet contine informatie de ordine in
msg.la destinatar din pachete aparte se inlatura inf de serviciu si se asambleaza
msg.metoda este operative, flexibila darn u prea sigura. 2.Metoda cu circuite
virtuale- prevede transmiterea tuturor pachetelor aceluiasi msg pe unul si acelasi
traseu, denumit circuit virtual.Metoda este mai sigura, dar mai putin flexibila.
Avantaje: nu necisita timp de stabilire a conexiunii logice; asigura o echilibrare de
trafic in retele mai inalta; Dezavantaje: complexitate mai inaltade asamblare a
mesajelor; dimensiune mai mare a antetului pachetului;
3.5.Retele cu difuzare de pachete
Se caracterizează prin folosirea unui singur canal de Transfer date. Toate stațiile se
conectează la acest canal. Deoarece este un singur canal în rețea în fiecare moment
de timp se transmite un singur semnal, astfel transmite o singură statie, iar toate
celelalte pot doar receptiona aceste date. Prima rețea de difuzare –o rețea reală-
Aloha, construită în 1971 de către Universitatea din Gonolulul.Principala problemă
costă în determinarea căreia din stații ce doresc să transmită date de oferit resursele
unicului canal. Problema se rezolvă de către metoda de acces la mediu. Metoda data
a fost propusa tot de Aloha , si aceasta metodă a fost la baza metodei CSMA/CD
propusa în 1973 pe rețele locale Ethernet. Majoritatea tehnologiilor pentru rețele
locale sunt cu difuzare de pachete.
4.1.Retele locale:
Notiuni generatii, topologie, componente de baza
Definiție: Se numește locală rețeaua ce cuprinde aria uneiclădiri sau a cîtorva
clădiri Învecinate, asemenea rețele se deosebesc nu doar prin aria de cuprindere, ci
îndeosebi prin tehnologiile de rețea folosite. Asemenea sunt mult mai simple
comparativ cu cele pentru rețele de arie largă.Prima rețea locală a fost ETHERNET,
construită în 1973 de către fima XEROX în statul Aloalta(SUA) propusă de
Robert ...Rețeaua folosește ca mediu de transmisie cablul coaxial gros
ETHERNET. Într-o rețea pot fi pîna la 100 de stații. Viteza de transmisie 2,94
Mbs. Metoda de acces la mediu CSMA/CD(acces multiplu cu controluri purtătoare
și detecția coleziunii = CARIER SENSE MULTIPLE ACCESS WITH COLOSION
DETECTION). Ulterior au fost propuse și multe alte tehnologii de rețele locale de
exemplu: ARCNET (firma DataPoint Corp) 1977, TOKEN RING -1985, astăzi
deosebesc 4 generații de rețele locale:I Generație(1973) de rețele se caracterizează
prin viteze de transmisie de pînă la 10-20 Mbps.Ca mediu de transmisie se folosesc
firele torsadate, cablul coaxial, și mai rar firele optice. Topologiile folosite :
magistrală, stea, arbore și inel. Reprezentanți: ETHERNET, ARCNET, TOKEN
RING.Tehnica de access la mediu folosită este CSMA/CD, jeton/inel,
jeton/magistrală. II Generație(1988) cu FDDI. Particularități:Viteza de transmisie:
100 mbps. Mediu de transmisie: fire torsadate, fibră optică mai rar cablul
coaxial.Metode de access la mediu sunt extinse cu metoda containere/inel :
SLOTTED RING.Topologiile se completează cu topologia dublu
inel.Reprezentanți: FDDI, CDDI, FastEthernet, DQDB, 100VGAnyLan.III
Generație(1996) - GigabitEthernet se caracterizează prin:Viteza de transmisie – de
la sute de Mbps pînă la 4 Gbps.Mediu de transmisie: fibra optică, firele torsadate,
cablul coaxial.
Reprezentanți: FFOL, LATM, Gigabit Token Ring, Gigabit Fiber Chanel.IV
Generație (2002) cu 10 GigabitEthernet.
Viteza de transmisie – 10-40 Gbps.Mediu de transmisie: fibra optică, fire torsadate,
cablu coaxial. Se preconizează pentru 2010 a V Generație - 100 GigabitEthernet la
Institutul IEEE.
4.2.Structuri topologice:
Topologia caracterizeaza legaturile dintre componentele de baza ale retelei.
Topologie fizica caracterizeaza legaturile prin cabluri dintre calculatoarele retelei,
topologia logica este determinata de calea de transfer a datelor intre calculatoare.
*Topologia magistrală singurul canal la care se conectează toate stațiile, nu este
posibil schimbul de date simultan intre mai multe oerechi de calc.Avantaje-necisita
mai putin cablu, fiabilitate sporita; Dezavantaje-folosirea unui singur mediu pentru
transmisie. *Topologia stea – toate calc.se conecteaza la calculatorul central, care
indeplineste functia de control al retelei; top.fizica este arbore cu concentatoare
hub/tree; Avantaje-simplitate, cost redus; Dezavantaje: fiabilitate redusa, necisita
mult cablu. *Topologia inel –fiecare calculator este conectat la 2 calc.adiacente cu
cite un segment de cablu, toate calc.cu legaturile respective formeaza un cerc logic;
fiecare mesaj este transmis de la un calc.la altul pe inel intrun singur sens, cu
regenerarea semnalului la fiecare calc.pina ajunge la destinatie; Avantaje-
conecxiunea punct-la-punct-, performante mari, folosirea cabluri optice;
Dezavantaje-fiabilitate redusa; *Topologia inel –dublu (începînd cu generația II).
*Topologia plasă – se folosește începînd cu rețelele generației III.
4.3.Componentele de bază:
Stațiile inclusiv plăcile de rețea în cadrul acestora. Placa de rețea servește pentru
realizarea protocoalelor de nivel fizic și de subnivel MAC a nivelului 2 – legătura
de date, modelul OSI ISO. Fiecare placa de retea are o adresa fizica unica in lume,
ce serveste pentru identificarea univoca a placii si respectiv a statiei.Mediul de
transmisie >Cablu coaxial – 1.gros Ethernet : RG-11, RG-58, RG-62.Diametru –
0.5 toli=1.27cm in diametru de culoare galbena cu marcaje de culoare neagra la
fiecare 2.5m. Anume la aceste marcaje se recomanda folosirea comutatoarelor. Raza
de indoire nu trebuie sa fie mai mica de 15 cm. 2.subtire Ethernet – diametru 0.25
toli.. nu are restrictii de indoire... culoarea sura 3.fibre torsodate – UTP 3, 4, 5, 5e, 6, 7 – 1
si 2 nu se mai foloseste; 4.fibra optica 5.mediul inconjurator. Conectori – servesc
pentru conectarea statiilor la mediul de transmisi, iar uneori pentru interconectarea
segmentelor de mediu, cei mai cunoscuti sunt BNC, BNC-I, BNC-T. BNC – cu
cablu Ethernet subtire.Pt fibre torsadate se folosesc conectori RJ45.Tranceiverele-
servesc pt conectarea statiilor la cablul coaxial gros. Un transceiver contine si
echipamente electronice. Este din 2 parti care se imbraca pe cablu si se insurubeaza.
Terminatoare-servesc pt inchiderea circuitelor la capete din cablul coaxial.
Concentratorul-serveste pt interconectare de statii fara izolare de semnale intre
segmentele interconectate.opereaza la nivelul 1 cu OSI ISO.
Comutatoarele(switch)-servesc pt interconectarea de fragmente de retea cu izolarea
traficului de date intre acestea= opereaza la nivelul 2 cu OSI ISO. In standarde
comutatoarele sunt numite punti=bridge.Router- unitati de dirijre a traficului de
date intre mai multe cai posibile in retea, pina la nivelul 3 OSI/ISO; examineaza
adresa destinatiei, determina canalul de iesire pentru transmisia de mai departe a
pachetului Exista rutare statica, cvasistatica, centralizata, adaptiva distributiva. .
Portile(gateway)- servesc pt interconectarea de retele operand pina la nivelul 7
OSI/ISO. Poate lucra si cu aplicatii. Punti- pentru interconectarea de retele sau
segmente de retele locale la subnivelul MAC al nivelului legatura de date OSI,
asigurind izolarea de trafic intre ele. Avantaje-nr de statii si segmente mare,
cresterea fiabilitatii, calitatii serviciilor; Dezavantaje- intirziere a cadrelor de tranzit,
memorie de dimensiune mare; Repertoare- pentru mentinerea propagarii semnalelor
in mediul de transmisie, marind distanta fizica pe care poate actiona reteaua si nr de
statii in retea, opereaza la nivelul fizic 1 al modelului OSI; pentru interconectarea de
segmente ale uneia si aceleasi retele locale; folosite la RL tip magistrala, tip inel.
4.4.Tehnici de acces la mediu:
1.CSMA/CD- acces multiplu cu controlul purtatoarei de semnal si detectia
coliziunilor. Statia care doreste sa transmita date mai intii verifica starea mediului;
daca mediul este ocupat(este semnal)- statia intrerupe incercarea dea ocupa mediul
reluindo mai tirziu dupa un interval de timp de durata aleatoare. Daca mediul este
liber- statia incepe transmisia de date peste un interval de timp de durata 2t(tau),
statia compara semnalul transmis in mediu cu cel receptionat din mediu. Daca
aceste semnale nu coincide se constata coliziunea de semnale. In acest caz statia
transmite un semnal scurt de bruiaj dupa care statia intrerupe incercarea de a ocupa
mediul reluindo peste un interval de timp de durata aleatoare. Daca cele 2 semnale
se inchid statia constanta ocuparea reusita a mediului si continua transmisia pe o
durata anumita de timp. Dupa expirarea acestei perioade statia elibereaza mediul
chiar daca mai are de transmis date. Nu est eobligatoriu ca statia sa transmita intreg
msg,t(tau)- durata de transmisie a pachetului intre cele mai indepartate 2 statii a
retelei.dimensiunea minima a unui pachet este de 64octeti. Durata in care se reia
incercarea de a ocupa canalul difera de la o incercare la alta, inmultinduse cu 2, in
standarde sunt max 10 incercari.tehnica se foloseste in retele de tehnologie
xEthernet. Ajantaje- simplitate, performanta si cost bun, flexibilitate in adresare,
nici o statie nu poate frustra alte statii, durata de transfer foarte scurta, fiabilitate
sportita; Dezavantaje- nu este garantat accesul la mediul de comunicatie;
diagnostificare dificila; 3.Tehnica de acces la mediu token bus- se foloseste in
retele locale de topologie magistrala, in retea exista de asemenea un jeton care se
transmite de la o statie la alta conform unui inel logic. Statia care doreste sa
transmita date obtine acest drept o data cu receptia jetonului. Se foloseste in retele
ARCNET. Avantaje- rata de transfer date inalta, accesul la mediu poate fi reglat,
utilizarea in timp real; Dezavantaje- complexitate relativa; trafic suplimentar;
2.Tehnica token ring-se foloseste in retea de topologia fizica inel. In retea se
foloseste un msg special denumit jeton(token), de asemenea opereaza o statie cu
statut special care are grija de acest jeton. Jetonul circula pe inel de la o statie la
alta, statia care doreste sa transmita date obtine acest drept o data cu obtinerea
jetonului. Jetonul- dimensiunea 3 octeti si contine inf referitoare la starea(adresa
sursei, adresa destrinatarului). Exista 2 alternative ale tehnicii de acces dupa
modalitatea eliberarii jetoului: elib ordinara(prevede transmiterea jetonului catre
urm statie, doar dup ace pachetul transmis face inconjorul inelului. Primii doi biti a
pachetului contin inf privind receptia pachetului de catre destinatar) si elib
rapida(presupune transmiterea jetonului cater urm statie indata dupa incheierea
transmisiei pachetului de date). metoda a fost propusa in ’85 de IBM, implementata
in cadrul retelelor de tip TokenRing. 4.Tehnologia Jeton de Control- utilizarea unui
mesaj special pentru reglementarea dreptului de acces la mediu, jetonul e unic,
circula de la o statie la alta, statia care are jetonul preia controlul mediului pe o
anumita durata in decursul careia poate sa transmita date; nici o statie nu poate
monopoliza mediul; se utilizeaza in retea de topologie inel, magistrala; 5.
Tehnologia Inel cu Containere(Slotted Ring)- numai la retele de topologie inel,
exista o statie speciala numita monitor, el initializeaaza inelul logic si nr de
containere in retea egal cu nr de statii; fiecare container contine un anumit nr de biti
si este in stare sa incapsuleze un pachet de date de lungime fiza. Initial toate
containerele sunt goale, ele circula pe inel de la o statie la alta, iar monitorul
urmareste ca pe inel sa circule permanten un nr de containere egal cu nr de statii.
Avantaje-utilizare mai eficienta; Dezavantaje- este necesar un monitor, transmiterea
cere mai multe containere a cite 16 biti.
4.5. Caracteristicile comparative ale tehnologiilor pentru retelele locale.
Rețele locale se disting de alte tipuri de rețele prin trei caracteristici: *mărime sau
extindere spațială relativ mică, de ordinul a cel mult câtorva sute de metri;
*tehnologie de transmisie, vezi mai jos; *topologie: magistrală (bus) sau o topologie
echivalentă, realizată fizic printr-un cablu (electric, optic) sau și prin radio, fără fir
(wireless)
4.6. Retele locale de tehnologie xETHERNET.:
Standatul IEE 802.3 –cele mairaspindite retele locale. Este o tehnologie de retea
locala de topologie magistrala bazata pe tehnica de acces la mediu CSMA/CD. Ca
mediu de transmisie poate fi folosit cablul coaxial gros RG-62 sau subtire RG-58,
cablul torsadat UTP sau STP si segmente IRL pe fibre optice FOIRL. Variante
principale de retele : 10Base5, 10Base2, 10Base-T, 10Base-F, 1Base-T, 10Base36
(Base indica metoda de transmisie prin mediul de comunicatie, numarul ce precede
base indica viteza de transmisie in Mb/s, numarul dupa base indica lungimea
maxima a cablului in sute de metri, T sau F indica utilizarea ca mediu de
transmisiea firelor torsadate sau a fibrei optice). *10Base5 utilizeaza cablul coaxial
RG-62 cu transmisia de date la viteza de 10Mb/s, lungimea maxima a unui segment
de retea 500m, intr-o retea oate fi interconectata pina la 5 segmente, din care 3 cu
calculatoare, celelalte de tip IRL, numarul maxim de statii pe un segment 100, in
retea 296. *10Base2 in scopul facilitarii minuirii cablului Rg-62, cablu coaxial
subtire RG-58, in retea pot fi interconectate ina la 5 segmente de tip multiacces, nr
maxim de statii 100 in retea, 30 pe segment, dimensiune maxima 185 m. *10BaseT
foloseste calul torsadat UTP cu transmisia la viteza 10 Mb/s, fiecare statie se
conecteaza cu un segment de cablu torsadat aparte la un conector cu mai multe
porturi, pot fi mai multe concentratoare, lungimea cablului maxim 100m.
*10BaseF- utilizeaza fibre optice, dimensiunea maxima 2 km, diametru 3,6 Km,
cablu TV, demiduplex. *10Broad36- cablu coaxial TV, viteza 10Mb/s.
4.7.Retele locale de tip :
1. Fast ethernet IEE802.3u(‘95), 100BaseT, 100BaseS, o dezvoltare a 10BaseT,
prevede folosirea aceleasi tehnici de acces la mediu ca si la 10BaseT, poate fi usor
implementata in mediul ethernet existent. Retele pivot 100BaseT pot fi
implementate pentru integrarea si dezvoltarea retelelor ethernet din prima generatie.
Sistemul de cablare este realizat pe baza cablelor torsadate UTP de categoria 3,4,5,
cablu torsadat STP si cablu optic. Sunt folosite comutatoare, ce regenereaza complet
semnalul de transmis si aloca o banda de transmisie aparte fiecarui dispozitiv
conectat la el. Intre 2 statii pot fi cel mult 1 concentrator universal(pot fi conectate
segmente de toate tipurile) sau 2 specializate(raportul la care pot fi conectate
segmente doar de un anumit tip TX, FX)Cind avem 2 raportoare segmentul <5m,
diametru max 205m pe UTP. Metoda de acces la mediu folosita este CSMA/CD, nu
se foloseste cablu coaxial, deci nu se foloseste topologia magistrala, dar Hub-3.* A
3-a generatie. ; 2.Gigabit Ethernet (’96) IEE 802.3z , 1000BaseT lungimea max
100m, 100BaseF lungimea max 2km, 1000BaseCX(cablu coaxial Twin, 2 cabluri
intrun invelis comun),metoda de acces CSMA/CD, 50m un segment partic : maxim
un singur repertor intrun domeniu de coliziune. Agregarea legaturilor pina la 4
canale intro singura legatura de date,poate fi doar un singur concentrator, folosirea
metodei duplex, legaturile date OSI marind viteza. Osibilitatea folosirii in retele
metropolitane, se foloseste ca retele pentru stocarea de date SAN, ISCSI,
FibreChanel, tehnologia e compatibila cu cele anterioare 10/100 sau 10/100/1000.
*A 4-a generatie : 3.10Giga Ethernet IEE 802.3ae , 10000BaseT, 10000BaseF(40
km pentru portul Wan, retele de arie larga), 10000BaseC4. Quad. Permite agregarea
pina la 4 legaturi, 10-40 Gb/s, nu foloseste repertoare, conectarea se face doar la
comutator, conectare duplex. Se exclud coliziunile, se folosestesi in retele de arie
larga, metoda de acces la mediu CSMA/CD, in retele SAN, cel mai mare fragment
de fibra optica 40km, , 100/1000/10000. *A 5-a generatie  : 4.100GbaseT,
100GbaseF, 100Gbase K10 sau 40, fara agregare, pentru retele locale,
metropolitane. Retelele locale token ring (1986-IBM) Topologia: inel fizic;
Metoda de acces la mediu: Jeton pe inel.Mediu de transmisie:STP Type 1, 1A (fire
torsadate ecranate). Nr. Maxim de statii 256.In cadrul placii de retea functiile
electronic care realizeaza ocolirea statiei deconectate.Poate fi realizata
interconecatrea prin MAU sau MSAU.Initial a fost implimentata metoda jeton pe
inel cu viteza de lucru=4mbps.IEEE 802.5 IEEE 802.34 IEEE 802.3z-
FastEthernet IEEE 802.3al- 10 GigaEthernet Ulterior Ibm, a implimentat si
metoda de acces Jeton pe inel cu eliberarea rapida.Viteza de lucru 16 Mbps. Nu este
standartizata de catre IEEE.In generatia a 2-a Token ring nu are dezvoltare. Ceva
similar este FDDI. Dar este dezvoltata laGigabTokenRing. Ambele tehnologii
(Token ring si GBTR) functioneaza in deosebi eficient in sistemul de calcul IBM.
5.FDDI (1982-1988- prima retea Prince- tehnologia de generatia a 2.Metodade aces
la mediu similara TokenRing.Mediu de transmisie:Fibra optica.Topologia:inel
dublu. Nr max. De statii:500. Viteza de transmisie: 100; Lung.max a unui segment:
2; Lung.maxima sumara: 200 km. Sunt statii si concentratoare. Perimetru maxim a
unui inel :100km.Un inel principal se conecteaza la toate nodurile, la cel secundar,
doar unele din noduri cu scopul maririi fiabilitatii de functionare. Transmisia de
date se efectueaza intr-o singura directie. Inelul secundar este folosit doar in cazul
caderiiunor componente ale inelului principal, realizeaza ocolirea componentelor
cazute. SASS-statiile ce se conecteaza la inelul primar, DAS-la concentratoarele
SAC, DAC. FDDI se foloseste preponderent pentru retele metropolitane si de
asemenea pentru interconectarea de retele din 1 generatie. Principalul dezavantaj
este costul ridicat.FDDI->CDDI. Ulterior a fost propusa FDDI-2, care pe linga
regimul de acces jeton pe inel, permite separarea in mediu de transmisie a pina la 16
canale directe reprezentatea de perechi de noduri. IEE 802.9 ISOEthernet.
Capacitatea maxima a unui asemenea canal este 6Mbps. Separarea fiecarui canal se
efectueaza doar la cerere. Dupa incheierea transmisiei de date, canalul se elimina,
iar capacitatea eliberata se adauga la canalul pentru regimul jeton pe inel.6.Retele
CDDI- folosirea cablului neecranat din fire torsadate tip Categoria 5, ofera acelasi
nivel de performante ca FDDI, viteza de transmisie 100Mb/s, rodus de ANSI, mai
eftine, dimensiunea max a unui segment 100m, nr de statii 500, perimetru max a
unui inel pe fibra 100km, pentru retele locale, metropolitane. 7.Fiber Chanel-
pentru interconectarea supercalculatoarelor in 1992-1993. Tehnologia opereaza la
viteza de 200, 400, 800 mbps. Se folosesc citeva topologii-bucla, bucla cu
comutator, arbore, plasa, viteza de lucru 200, 400, 800Mb/s, 255-nivele ierarhice, nr
total de statii 16 milioane, diametru 10 km, retele SAN, viteza de operare 2,48
Gb/s.LEGATURA DINTRE COMPONENTELE- DUPLEX.(ulterior tehnologia a
fost numita 1GigaBit 8B/10B)GigaBit Ethernet (pina la 4 legaturi cu vitaza de 4
GBiti)2002 10GbFiberChanel (pina la 2Gbit-agreg)
4.8. Reţelele fără fir
Sunt reţele de aparate interconectate pe bază de unde radio,infraroşii şi alte metode
fără fir (în engleză: tip wireless;). În ultimii ani ele au cunoscut o dezvoltare
semnificativă pe plan mondial,reprezentând o soluţie alternativă la legăturile
terestre. Conexiunile fără fir devin tot mai populare, deoarece ele rezolvă probleme
ce apar în cazul cînd avem multe cabluri,conectate la multe dispozitive.
Tehnologiile moderne pot interconecta echipamentele (sauşi LAN-urile) la distanţe
mici, dar şi la distanţe mari. O reţea fără fir (Wireless Local   Area Network, WLAN ) este
un sistem de comunicaţii implementat ca extensie la, saualternativă pentru un LAN
cablat, într-o clădire sau campus, combinând conectivitatea laviteză mare cu
mobilitatea utilizatorilor, într-o configuraţie mult simplificată. Avantajeevidente,
cum ar fi: mobilitate, flexibilitate, simplitate în instalare, costuri de întreţinerereduse
şi scalabilitate au impus WLAN ca o soluţie tot mai mult utilizată. Infraroşu
Infraroşul (IR) este o energie relativ slabă şi nu poate să depăşească obstacole cum
ar fi pereţii.Este folosit frecvent pentru a transfera date între dispozitive cum ar fi
PDA-urile (Personal Digital Assistants) şi PC-urile. Un port specializat pentru
comunicare cunoscut ca şi Port pentru Acces Infraroşu Direct (IrDA) foloseste IR
pentru a transmite informaţii între dispozitive. IR permite numai conexiuni de tip
unu-la-unu. Frecvenţa radio (RF) Undele radio pot trece prin pereţi şi alte
obstacole, acoperind un interval mult mai mare decât IR. Anumite zone ale benzilor
RF au fost alocate utilizării de către dispozitive nelicenţiate cum ar fi reţelele LAN
wireless, telefoanele fără fir şi dispozitivele periferice ale calculatoarelor. Acestea
includ intervalele de frecvenţe de 900 MHz, 2,4 GHz, şi de 5 GHz. Aceste intervale
sunt cunoscute ca benzi Industriale, Ştiinţifice şi Medicale (ISM) şi pot fi folosite
cu restricţii foarte mici. Bluetooth este o tehnologie care foloseşte banda de 2,4
GHz. Este limitat la comunicaţii pe distanţe scurte şi viteză mică, însă are avantajul
că poate comunica cu mai multe dispozitive în acelaşi timp. Alte tehnologii care
folosesc benzile de 2,4 GHz şi 5 GHz sunt tehnologiile LAN fără fir moderne care
sunt conforme diferitelor standarde IEEE 802.11. Sunt diferite de tehnologia
Bluetooth prin faptul că transmit la un nivel de putere mai ridicat, care le alocă un
interval mai mare.
4.9.Clasificare:
I) Dupa area de cuprindere: WBAN(corporale), WPAN(personale), WLAN(locale),
WMAN(metropolitan), WWAN(de arie larga) II) Dupa tehnologii de retea utilizata:
Ethernet, WIFI(WLAN) IEEE 802.11 utilizate pentru realizarea dereţele locale de
comunicaţie fără fir la viteze echivalente cu cele ale reţelelor Ethernet.Suportul
pentru Wi-Fi este furnizat de diferite dispozitive hardware, şi de aproape
toatesistemele de operaremoderne pentru calculatoarele personale,routere,telefoane
mobileşi cele mai avansate console de jocuri. Topologii folosite: 1.Dinamice-
fiecare cu fiecare, canala temporare; 2.Stea- schimbul de date printrun punct de
acces, poate fi comutator sau ruter; 3,Mesh-retele de arie larga, fiecare statie e ca
ruter, nu se cer cablaje. Avantaje: Mobilitate – asigură conectarea fără dificultăţi
atât a clienţilor staţionari, cât şi a clienţilor mobili; Scalabilitate – suportă
conectarea unui număr mare de echipamente noi şi sporirea razei de acţiune;
Flexibilitate – oferă conectivitate fără întreruperi clienţilor; Costuri reduse –
costurile echipamentelor scad continuu pe măsură ce tehnologia avansează; Timp
redus de instalare – instalarea unui singur echipament oferă conexiune la reţea
pentru un număr mare de clienţi; Fiabilitate în condiţii grele – uşor de instalat în
condiţii de urgenţă. Dezavantaje: Interferenţe – tehnologia Wireless este sensibilă
la interferenţe electromagnetice cauzate de majoritateaechipamentelor electronice:
telefoane mobile, cuptoare cu microunde, televizoare sau alte echipamente wireless;
Securitatea datelor – tehnologia wireless LAN are drept scop principal să asigure
accesul la date nu securizarea acestora. Mai mult, tehnologia wireless poate
constitui o breşă nesecurizată a întregii reţele; Evoluţia tehnologică – tehnologia cu
fir LAN evoluează în mod continuu. Tehnologia wireless LAN încă nu oferă viteza
şi fiabilitatea reţelelor cu fir. Viteza joasa, securitate slaba, mediu inconjurator
vulnerabil. Particularitatile folosirii mediului inconjurator pentru transferul de
date: 1.Topologii dinamice; 2.Dependenta vitezei de transmisie dupa starea
mediului; 3.La canal au acces toti in raza de actiune a semnalului; 4.Influenta
obstacolelor in calea propagarii; 5.Problema statiei ascunse; 6.Problema statiei
expuse; 7.Este foarte greu de realizat compararea semnalului transmis cu semnalul
receptionat din mediu. Cel transmis e cu mult mai puternic.
4.10.WLAN
Wireless Local Area Network IEEE 802.11. Mediu de transmisie- mediu
inconjurator, 2,54Ghz. Raza de actiune- pina la 100m, 1mb/s. Tipuri: a(5GHz,
11Mb/s), b(2,4,;11), g(2,4;54), n(5,300), ac(60, 7Gb), ad(2,4Ghz) Se organizeaza ca
BSS. Numele retelei BSSID. Există două tehnici principale de acces la mediu în
standardul 802.11. Una este funcția de coordonare distribuită si de coordonare
punctuala. Functia de coordonare distribuita CSMA cu evitarea coliziunilor.  Cum
canalul trebuie să fie liber și la transmițător și la destinatar, transmițătorul transmite
doar când simte canalul liber. În acel moment, el trimite un cadru RTS (Request To
Send) și așteaptă răspunsul o perioadă, repetând cererea dacă trece un anumit timp.
Destinatarul, dacă este liber, răspunde cu un CTS (Clear To Send). După primirea
CTS, transmițătorul trimite cadrul de date, după care așteaptă confirmarea
receptorului. Toate stațiile altele decât cele două și care primesc un RTS sau un
CTS transmis de altcineva își iau o perioadă de așteptare în care nu transmit, pentru
a evita coliziunea cu cadrele transmise de celelalte stații. Functia de coordonare
punctuala: există o așa-numită stație de bază, care poate fi un punct de acces IEEE
802.11, un ruter cu capabilități IEEE 802.11, sau un calculator cu interfață de rețea
802.11 configurată în modul de lucru master. Această funcție de coordonare se
bazează pe ideea că stația de bază este cea care controlează accesul la mediu,
acordând câte o cuantă de timp fiecărui dispozitiv conectat. 
4.11.Arhitectura a retelei IEEE 802.11 : Nivelul fizic este format din doua
subnivele: subnivelul protocolului de convergenta a nivelului fizic (PLCP - Physical
layer convergence protocol) si subnivelul dependent de mediul fizic (PMD -
Physical medium dependent). Subnivelul PLCP este o interfata catre subnivelul
MAC, iar subnivelul PMD este echipat cu interfata de transmisiune si de receptie in
mediul radio.Subnivelul PLCP indeplineste functia de adaptare a capabilitatilor
subnivelului PMD la serviciul pe care trebuie sa-l ofere nivelul fizic. El defineste o
metoda de includere a unitatilor de date ale protocolului MAC (MPDU) intr-un
format de cadru adecvat pentru transmiterea si receptia datelor de utilizator si a
informatiei de administrare, intre doua sau mai multe statii, utilizând subnivelul
PMD. Existenta subnivelului PLCP face ca subnivelul MAC sa functioneze cu o
dependenta minima de subnivelul PMD. Modulul pentru administrarea statiei
realizeaza functiuni de administrare a nivelului fizic si a subnivelului MAC.
4.12.Setul serviciului de baza (BSS - Basic Service Set)
Din cauza limitarilor privind nivelul fizic (acoperire radio), retelele wireless care
trebuie sa acopere distante geografice rezonabile pot fi compuse din blocuri de baza.
Blocul de baza este numit setul serviciului de baza (BSS). BSS, compuse fiecare din
doua statii, forma ovala indicând, simbolic, aria acoperita, in care statiile membre
ale BSS pot ramâne in comunicatie. Daca o statie iese din aceasta arie, ea nu mai
poate comunica cu celelalte statii membre ale aceluiasi BSS. Conform standardului
802.11 se disting doua tipuri de retele locale:• retele ad-hoc; • retele
infrastructurale.Un BSS independent (IBSS - Independent BSS) reprezinta cel mai
semnificativ tip de baza al retelei IEEE 802.11. O retea IEEE 802.11 minima poate
fi formata din numai doua statii. In figura de mai sus sunt prezentate doua IBSS.
Deoarece acest tip de retea IEEE 802.11 se formeaza adesea fara o planificare,
numai pentru un interval de timp cât este necesara, mai este numita retea ad hoc.
Asocierea dintre o STA si un BSS este dinamica: statia poate fi alimentata,
nealimentata, poate iesi din aria de acoperire BSS sau poate intra in aceasta arie.
Pentru ca o statie sa devina membru al unei infrastructuri BSS, ea trebuie sa devina
"asociata". Sistemul de distribuire (DS) Sistemul de distribuire furnizeaza
serviciile logice necesare integrarii mai multor BSS. Un punct de acces (AP - Acces
point) este o statie care asigura accesul la DS, furnizând serviciile DS si functionând
si ca o statie. Datele sunt transferate intre un BSS si un DS prin intermediul unui
AP. Toate punctele de acces (AP) sunt, de asemenea, statii (STA), deci ele sunt
entitati adresabile. Un DS si mai multe BSS formeaza o retea wireless, de marime si
complexitate arbitrare. O astfel de retea este numita setul serviciului extins (ESS -
Extended Service Set). Un concept important este ca o retea ESS este vazuta de
subnivelul LLC la fel cum este vazuta o retea IBSS. Statiile din cadrul unei retele
ESS pot comunica si statiile mobile se pot deplasa de la un BSS la altul (in aceeasi
retea ESS) in mod transparent fata de LLC.In standardul IEEE 802.11 nu se
mentioneaza nimic in legatura cu locatiile fizice relative ale BSS - urilor (ele se pot
suprapune partial, pot fi disjuncte, distantele intre BSS - uri nu sunt limitate).MBSS
Mesh, topologie plasa, poate fi conectat la DS prin porti.
4.13.Securitatea retelelor fara fir:
1. Ascunderea BSSID, 2.Filtrarea adreselor mac-acces la resursele retelei se admite
doar statiilor cu dresa mac dintr-un anumit set; 3.Folosirea unor protocoale speciale
WEP confidentialitate echivalate cu retele cablate; 4.Standard de secuizare
IEE802.11i, WPA 2003, nu cere modificarea echipamentului, realizeaza doar o
parte din functiile standarde WPA 2 2006 sunt impusi producatorii sa realizeze
protocoale; 5.Folosirea unor servere speciale de autentificare, realizeaza opereaza
conform standartului IEE802.11x RADIUS. WEP se bazeaza pe un cifru RC4, cu
chei statice si un Initialization Vector (IV), care este modificat pentru fiecare pachet
dintr-o transmisie. WEP avea unele puncte slabe foarte importante, in
implementarea IV, iar acestea le permiteau atacatorilor care puteau intercepta un
numar suficient de mare de pachete de date, sa reconstruiasca cheia. Anterior
introducerii 802.11i, producatorii de WLAN au incercat sa compenseze inerentele
vulnerabilitati ale WEP prin intermediul unei solutii provizorii, cunoscuta ca Wi-Fi
Protected Access (WPA), dezvoltata sub egida Wi-Fi Alliance. Cele mai importante
functionalitati ale WPA sunt TKIP este conceput astfel incât sa evite principalele
deficiente ale WEP, inlocuind cheia statica cu chei modificate in mod dinamic si
implementând o verificare a integritatii mult imbunatatita. Din ratiuni de
compatibilitate, TKIP foloseste tot cifrul RC4. WPA2 este termenul pe care Wi-Fi
Alliance il foloseste pentru a face referire la implementarea tuturor componentelor
obligatorii ale standardului 802.11i.
4.14. WPAN-tehnologia orientata la o singura persoana, Raza de actiune 10-15m,
propusa Bluetooth. Permite de interconectare de echipe mobile. Viteza de
transmisie 17-20 kbps. Fiecare pachet in retea este transmis la o frecventa aparte
(1500 pentru ca sa nu apara coliziune) se aloca pe rind. O reţea de arie personală,
PAN este o reţea de transmisie de date, folosită pentru comunicaţii între
echipamentele de date care aparţin, de obicei, unei persoane. În general este
configurată wireless. Aria de acţiune a PAN este de ordinul metrilor, de regulă până
la 10 m, deşi unele PAN LAN MAN WAN Reţele wireless de acces pentru servicii
electronice complexe TELECOMUNICAŢII ● Anul LIV, nr. 2/2011 37 tehnologii
folosite pentru WPAN acţionează la distanţe mai mari. Ca exemple de tehnologii
WPAN pot fi date Bluetooth, UWB, ZigBee. O categorie aparte prin destinaţie şi
prin serviciile oferite sunt reţelele wireless corporale, WBAN. Acestea sunt reţele
amplasate pe corpul uman (de exemplu reţele de senzori pentru supravegherea unor
funcţiuni ale corpului etc.). WBAN-corporale, raza de actiune 2-3m
5.1.Retele de calculatoare de arie larga
Sistemul de calcul ce contine mai multe calculatoare si terminale, plasate la distanta,
care interactioneaza intre ele prin intermediul unui sistem de transport date se
numeste retea de calculatoare. Clasificarea retelelor de calculatoare: a)dupa aria
de cuprindere: -retele de arie larga(WAN)-arie de acoperire nelimitata.-retele
regionale (RAN)-aria unei regiuni, zone~100km-retele metropolitane (MAN)-aria
unui oras~50km -retele locale (LAN)citiva km -retele personale(PAN)citiva zeci de
metri. -retele de corp (BAN)citiva metri. b)dupa tehnologia de operare: -TCP/IP
-X.25 -Frame Relay -ISDN, ATM,MPLS c) dupa destinatie:-retele
corporative (de firma, corporatie) -retele publice( prestarea serviciilor altor
organizatii, persoane). Retelele de arie larga nu sunt limitate in aria posibila de
cuprindere. 5.4.Efectul concentrarii resurselor. 1) Sistem de n calculatoare de
productivitate µ, flux de cereri de intrare £ W-durata in fir de asteptare, ɗ-durata de
procesare. 2) Sistem dintrun calculator, productivitate nµ, flux de intrare n£, mai
eftin, rapid, oportunitatea concentrarii resurselor. Administrarea unui server mare e
mai usor de cit mai multe mici. Fluxuri de intrare tip Poisson se numeşte sistem de
servire în masă exponenţial sau liniar. T1=1/(µ-£) T2=1/(nµ-n£)=T1/n. Legea lui Grosh-
cosul unei unitati de productivitate este invers proportional cu radacina patrata din
productivitatea calculatorului. C1=k/sqrt(µ) C2=k/sqrt(nµ)=C1/sqrt(n).
5.2.Tehnologii de cooperare a resurselor in retea:
A) Tehnologia stapin-aservit(master-slave) – a fost implimentataa mai intii in
sistemele de teleprelucrare a datelor, terminalele erau simple, realizau doar niste
functii elementare. Procesul de prelucrare/transmitere a datelor era gestionate de
calculatorul central. Este eficient in cazul sistemelor de teleprelucrare a datelor, a
folosirii teminalelor in retele, arhitectua de retea SNA a firmei IBM. Avanteje:
sustinerea unui sistem de calcul centralizat, partajarea eficienta a unor resurse
periferice intre aplicatiile mai multor utilizatori. Dezavantaje: fiecare aplicatie noua
necisita o noua implementare a produselor program respective. B) Tehnologia
server-de-fisiere prevede partajarea de date in retea folosind serverele de fisiere.
Fisierele sunt stocate la server de utilizatori sau administratori ai retelei. Utilizatorul
de la statia sa acceseaza serverul de fsiere respectiv de fiecare data cind are nevoie
de inf dintr-un asemenea fisier. Dezavantaje-daca traficul de transfere e inalt, mediu
de transmisie poate fi supraincarcat iar calitatea serviciului scade. C) Tehnologia
client-server- pentru repartizarea eficienta a functiilor prelucrarii de date in retele
intre statii. Are 3 componente: sererul de baze de date, aplicatia client initiata de
statia client si reteaua de transmisie date. Serverul se preocupa de gestiunea
rationala a resurselor pentru multiplii clienti. Avantaje: flexibilitate inalta, cresterea
productivitatii, facilitarea administrarii datelor, fiabilitate inalta, posibilitatea
combinarii unor prelucrari de date, Dezavantaje: costurile inalte. D) Tehnologia
egal-la-egal(peer to peer) – prevede cooperarea intre statii in mod egal, fara
evidentierea uneia sau citorva statii cu functii speciale de dirijare, fara evidentierea
unor servere cu fisiere partajate intre mai multi utilizatori, fara evidentierea unor
programe client si servere. SNA de IMB, fiecare statie cooperante realizeaza
functiile necesare de administrare, procesare, control si prezentare date. Avantaje:
flexibilitate inalta, simplitate in instalare, utilizare, administrare.
5.3.Caracteristici de baza:1. Capacitatea caracterizeaza puterea retelei in
deservirea cererilor utilizatorilor si se determina de volumul lucrarilor respective, ce
pot fi efectuate intro unitate de timp. 2.Costul retelei se determina ca suma
costurilor componentelor ei. 3.Dupara de raspuns se determina de la momentul
lansarii cererii in retea pina la aparitia primului caracter al mesajului de raspuns. 4.
Fiabilitate-capacitatea retelei de asi indeplini functiile in conditiile date. ; 5.Gama
de servicii. Toate acestea sunt ca;itatea serviciilor. Mai este setul de servicii telnet,
ftp, http, Tvip, nntp. Rata pierderii de pachete, veridicitatea transmisiei.
5.5. Modele arhitecturale de retea OSI ISO, TCP/IP
5.5.1.I)Modelul de referinta OSI (ISO) PENTRU RETELELE MARI. In
incercarea de standardizare a protocoalelor de comunicatie, ISO a fost propus de
catre Organizatia Inter-nationala pentru Standardizare ‘76 un model de retea,
structurat pe sapte niveluri ierarhice – model cunoscut sub numele de modelul de
referinta ISO pentru interconectarea sistemelor deschise sau, mai pe scurt, modelul
de referinta OSI (ISO) . Prin sisteme deschise [Open System (OS)] se inteleg sisteme
care fac publice conceptul si toate detaliile lor de implementare, permitand atasarea
de noi entitati care ii respecta regulile (deci extinderea sa cu usurinta) dar si
participarea specialistilor la perfectionarea sa.Numarul de 7 niveluri pentru modelul
de referinta OSI (ISO) a fost stabilit (prin negocieri al caror rezultat nu a intrunit o
adeziune generala) avand in vedere urmatoarele considerente: * un numar prea mic
de niveluri implica necesitatea gruparii unui numar excesiv de functii (servicii) intr-
un acelasi nivel, rolul fiecarui nivel ne mai fiind astfel clar definit; *un numar prea
mare de niveluri obliga la existenta unui numar mare de interfete intre ele,
complicand excesiv circulatia informatiei utile in retea.Modelul de referinta OSI –
conceput pentru WAN – nu reprezinta un adevarat model de arhitectura de retea,
caci el nu descrie exact serviciile si protocoalele ce trebuie utilizate la fiecare nivel,
ci doar sarcinile pe care ar trebui sa le indeplineasca fiecare din ele; este drept ca
CCITT a emis recomandari iar ISO a elaborat standarde internationale pentru
protocoalele si serviciile de la toate nivelurile, dar ele nu fac parte din modelul
propriu-zis. Nivelul 1-fizic, bit reprezinta interfata calculatorului sau terminalului
cu canalul fizic / mediul de transmisie. Are sarcina de a transmite siruri de biti,
convertindu-le in semnale care sa poata fi transmise eficient pe canalul fizic dintre
doua IMP - in cadrul WAN - sau intre doua statii - in cadrul LAN.. Problemele ce
trebuie rezolvate la acest nivel sunt de natura electrica, mecanica, procedurala si
functionala. Nivelul fizic (1) controleaza transmisia efectiva pe un anume mediu
fizic – in cadrul WAN pe fiecare tronson (legatura directa intre doua noduri) al unei
cai. Nivelul 2- legaturii de date: Sarcina principala este de a transforma un mijloc
primar de transmitere a sirurilor de biti (adica ceea ce ofera legatura fizica
controlata de nivelul ierarhic 1 al retelei) intr-un veritabil canal – virtual – de
transmitere a informatiilor, fiabil si fara erori, pus la dispozitia nivelului 3 Functii:
*Stabileste adresele fizice (hard) ale dispozitivelor din retea; *Fragmenteaza
informatia primita de la nivelul 3 in unitati de informatie numite cadre pe care le
transmite secvential. * Solutioneaza problema alterarii sau chiar distrugerii
cadrelor. Nivelul 3- de retea, pachete , nivelul subretelei de comunicatie –
controleaza operatiile din subretea, creand, mentinand cat este necesar si apoi
intrerupand o conexiune virtuala pentru nivelul 4 intre utilizatorii finali; raspunde,
de alegerea traseelor mesajelor intre utilizatorii finali si modificarea acestora fie in
sensul asigurarii unor cai optime, fie pentru rezolvarea unor situatii anormale in
sub-retea.
Nivelul 4-transport, segmente este primul dintre nivelurile de tip sursa-destinatie
(OD) (spre diferenta de primele trei, la care protocoalele se desfasurau doar intre
doua IMP de la capetele unui tronson de linie fizica dintr-o WAN) si cel care separa
nivelurile orientate pe aplicatii (nivelurile 5, 6 si 7) - menite sa asigure livrarea
corecta a datelor intre calculatoarele interlocutoare - de cele destinate operarii
subretelei (nivelurile 1, 2 si 3) - responsabile cu vehicularea mesajelor prin retea (si
care pot suferi modificari de implementare fara a influenta nivelurile superioare).
Nivelul 5- de sesiune, date reprezinta adevarata interfata a utilizatorului cu reteaua:
cu acest nivel negociaza utilizatorul pentru stabilirea unei conexiuni cu un alt
calculator, conexiune ce permite nu numai un transport de date (ca la nivelul 4), ci
si furnizarea unor servicii deosebite, utile pentru anumite aplicatii .Nivelul 5
determinaa cine este interlocutorul si stabileste comunicatia intre aplicatii,
coordonand si sincronizand dialogul. Nivelul 6- de prezentare,date: se ocupa de
semantica si sintaxa informatiilor transmise, facand conversiile de coduri de
reprezentare a datelor numerice, sirurilor de caractere si comenzilor, precum si
conversiile de formate ale fisierelor de la reprezentarea utilizata intr-un calculator la
cea standardizata pentru retea si, in final, la cea utilizata in calculatorul interlocutor
oferind astfel coerenta informatiilor pe care programele de aplicatii le schimba intre
ele sau la care se refera in cursul dialogului lor si, totodata, o independenta a
utilizatorilor fata de caracteristicile eterogene ale echipamentelor. Nivelul 7- de
aplicatie,date ofera posibilitatea de acces la retea, cu toate seviciile pe carea aceasta
i le poate furniza. Aici se face selectia serviciilor – in functie de necesarul de
comunicatie al aplicatiilor – si se hotaraste multimea mesajelor permise, ca si
actiunea intreprinsa la receptionarea fiecaruia din ele.Standardele de servicii si
protocoale ,elaborate de ISO pentru nivelul 7 al modelului de referinta OSI sunt
A) Standarde utilizate in diferite aplicatii, B) Standarde specifice anumitor tipuri
de aplicatii. Nivelul 7 permite accesul utilizatorilor la retea si selecteaza serviciile
de comunicatie pentru aplicatiile care sunt destinate a rula in retea.Nivelurile 5, 6 si
7 sunt implementate in calculatoarele din WAN , adeseori in cadrul sistemului de
operare al retelei.Nivelul 4 este implementat adeseori printr-o parte a NOS – ce se
numeste statie de transport .Nivelul 3 este implementat, de regula, in calculatoare si
in IMP, printr-un program de interfatare ce asigura functionarea hardului
[driver].Nivelul 2 este implementat prin soft si partial prin hard. Nivelul 1 este
implementat doar prin hard.

5.5.2.II)Modelul TCP/IP pentru arhitectura inter-retelelor de calculatoare
(ARPA). Aceasta tehnologie include un
set de standarde ce precizeaza detaliile privind modul in care calculatoarele
comunica, precum si un set de conventii pentru interconectarea retelelor si dirijarea
traficului. Numita oficial suita de protocoale internet TCP/IP] , -, aceasta
tehnologie poate fi utilizata pentru a comunica in orice multime de retele
interconectate. Tehnologia TCP/IP formeaza baza pentru o internet la scara globala
ce conecteaza universitati, intreprinderi industriale si comerciale, institutii
guvernamentale, locuinte personale, etc. Ca si modelul de referinta OSI-ISO,
modelul arhitectural (conceptual) al software-ului unei internet bazate pe
protocoalele TCP/IP este organizat pe niveluri ierarhice.Dar acest model nu a
provenit de la vreun organism de standardizare, ci a rezultat din cercetarile care au
condus la suita (stiva) de protocoale TCP/IP. Nivelul 1(1,2)-acces/link, x.25, Eth,
ISDN, FR, SLIP, CSLIP, PPP. Nivelul 2(3)-retea/internet, IP, ICMP, RIP, OSPE.
Nivelul 3(4)-transport, TCP, UDP. Nivelul 4(5,4,7)-aplicatie, Telnet – accesul si
folosirea la distanta a accesului unui calculator; FTP- transfer de fisiere ; DNS-
Domain Name SIstem, transfera adresele internet prin nume de prin cifre zecimale;
TFTP-mai simplu, mai rapid; TCP-protocol orientat conexiune . Are grija de
recuperarea pachetelor pierdute; VDP- protocol datagrama. IP- responsabil de
adresare si rutare. Este un protocol datagrama; ARP- rezolutia adresei ,adica
corespondenta intre adresa IP si adresa fizica a placii de retea; RARP- ARP invers ;
ICMP- asigura conpatibilitatea cu diverse tehnologii de retea de acces. IP-Ipv4,
Ipv6, 32 biti-un sir de biti sau adrese 72.24.17.5. Sunt clase A(8 biti pentru adresa
retea- 0 7, 24 pentru statii),B(16 retea-01 14, 16 p/u statii),C(24 p/u retea-011 21, 8
p/u statii),D,E, de baza primele 3. Adresa se impartein 2 cimpuri : adresa retea si
adresa statii in cadrul retelei. TCP-protocol orientat conexiunii, poate garanta
transmisia de date fara erori statii-statii, returneaza datele eronate, controlul
congestiei. UTP- protocol data grama, nu recuereaza datele eronate, este neorientat
conexiunii, mai rapid, flexibil, nu e prea sigur, la nivelul 3 rutareaa este data grama.
5.6. Rutarea in retele
In reţelele de calculatoare, termenul rutare se referă la selectarea căilor într-o reţea,
pe care să se trimită anumite date. Rutarea directează drumul pachetelor ce conţin
adrese logice dinspre sursă spre destinaţia finală prin noduri intermediare (numite
rutere). Procesul de rutare directează de obicei pe baza unor tabele de rutare pe care
le gestionează ruterele, care mentin o înregistrare a celor mai bune rute către diferite
destinaţii din reţea. Reţelele mici pot gestiona tabele de rutare configurate manual.
Reţelele mari implică topologii mari care se schimbă constant, facând utilizarea
manuală a tabelelor de rutare foarte dificilă. Exiztă două mari tipuri de rutare care
stau la baza tuturor celorlalte tipuri de rutare: rutarea statică şi rutarea
dinamică.Rutarea statică descrie un sistem care rutează într-o reţea de date in
funcţie de căi fixe. Rutarea dinamică construieşte dinamic tabelele de rutare,
bazându-se pe informaţiile purtate de protocoale, permiţand reţelei să acţioneze în
mod aproape automat pentru a evita erori şi blocaje în reţea. Datorită proprietăţilor
sale, rutarea dinamică domină în momentul actual internetul. Metode de rutare:
1.Cu tabele de rutare pot fi: a) Cu rutare fixa-prevede recalcularea periodia sau in
cazuri special a tabelelor. Ea poate fi: *centralizata, se realizeaza de un centru in
baza informatiilor primate de la rutele retelei. Avantaje: poate fi atins optimul
global; Dezavantaje: tabelele ajung la rutare cu intirziere fata de starea pentru care
au fost calculate. *descentralizata-prevede recalcularea de catre fiecare ruta a
tabelului propriu, in baza informatiilor locale. Avantaje-reactie prompta la
modificari locale de stare,dezavantaje: reactive intirziata la modificari de stare
indepartate. *Mixta, prevede imbinarea rutarii centralizate si descentralizate,
tabelele se calculeaza pe centru si fiecare ruter poate recalcula tabelul propriu in caz
de modificari locale, foarte eficienta metoda.; b) Cu rutare dinamica- Rutarea
dinamică se bazează pe un protocol de rutare pentru a putea partaja informaţiile cu
alte rutere. Un protocol de rutare defineşte un set de reguli utilizate de către un
ruter atunci când comunică cu ruterele adiacente. Succesul rutării dinamice depinde
de două funcţii de bază ale unui ruter: Administrarea tabelei de rutare ;
Distribuirea, la diferite intervale de timp, a tabelei de rutare (sub formă de
actualizare a rutării) către ruterele adiacente.
2. Fara tabele de rutare: a) metoda aleatoare, prevede determinarea canalului de
esire in mod aleator, se stabileste pentru fiecare canal o pondere, in total=1.
Avantaje: simlitate, dezavantaj: nu se garanteaza ajungerea pachetului la destinatie
in timp util. b)metoda prin inundare, prevede transmiterea a cite un exemplat al
pachetului pe fiecare din canalele de esire in antetul pachetului este un cimp contur
al nodurilor tranzitate. Initial acesta are valoarea=nr de noduri pe calea cea mai
scurta catre destinatie +1sau2. La trecerea fiecarui nod aceasta valoare se reduce cu
1.Cind ea devine 0, pachetul se elimina. Avantaje: cel putin un pachet ajunge la
destinatie pe calea cea mai scurta, dezavantaje: incarcarea retelei cu mai multe
exemlare de pachete. Se foloseste la transmiterea mesajelor scurte, mesaje SSNP.
3.Rutarea fixă • O singură rută permanentă pentru fiecare pereche sursă destinaţie •
Rutele se determină folosind algoritmul de cost minim • Rutele sunt fixe cel puţin
până când se schimbă topologia reţeleis. 4.Rutare adaptivă • Folosită în aproape
toate reţelele cu comutare de circuite • Deciziile de rutare se schimbă atunci când
condiţiile de funcţionare ale reţelei —Eşec —Congestii • E nevoie de informaţii
despre reţea • Deciziile sunt mai complexe • Trebuie creată p başanţă între calitatea
informaţiilor despre reţea şi overhead. Avantajele rutării adaptive • Îmbunătăţeşte
performanţa • Ajută la controlul congestiilor • Sistem complex —Nu pot fi realizate
beneficii teoretice.
5.7. Conceptul rutarii pachetelor in internet. Interactiunea prin porti : IGP-
RIP, RIPv2, OSPF , IGRP, BGP ; EGP : BGP, EIGRP, IS-IS. RIP-selectează ruta
cu cel mai mic "număr de hopuri" (metrică) ca fiind ruta cea mai bună. Numărul de
hopuri reprezentat de acest protocol este numărul de porţi prin care trrebuie să
treacă datele pentru a ajunge la destinaţie. RIP consideră cea mai bună rută ca fiind
cea care foloseşte cele mai puţine porţi. Această alegere de rute se face cu ajutorul
unor algoritmilor vector-ditanţa. Avantaje-usor de implementat, configurat.
Dezavantaje-diametrul retelei este limitat, convergenta lenta. Metrica folosita-nr de
salturi. EIGRP- a fost dezvoltat de către Cisco cu scopul de a îmbunătăţi
protocolul RIP, este un protocol brevetat. Acest protocol elimină unele dintre
defectele protocolului RIP , şi are îmbunătăţiri ca folorirea de metrici compuse,
rutarea pe căi multiple, şi mînuirea rutelor implicite. EIGRP are toate avantajele
flexibilităţii şi ale configurării simple în timp ce îmbunătăţeşte viteza şi consumarea
resurselor. IS-IS- este un protocol de rutare intern din familia protocoalelor OSI .
Implementează algoritmul folosind starea legăturilor (link-state), după principiul
Shortest Path First (SPF). IS-IS nu foloseşte IP pentru a 6 transporta mesajele cu
informaţii. Routerele IS-IS construiesc o reprezentare topologică a reţelei. Această
hartă indică IP -ul subreţelelor în care poate fiecare router IS-IS să ajungă,
cunoscând şi calea de cost redus. O altă diferenţă ar fi metoda prin care topologia
IS-IS transferă informaţiile prin reţea. BGP-este protocolul de bază al Internetului.
Funcţionează prin menţinerea unei tabele de retele IP care stabileşte modul de
conectare între sisteme autonome. BGP este un protocol de rutare între sisteme
autonome. Un sistem autonom este o reţea sau un grup de reţele sub o administrare
unică cu aceleaşi reguli de routare în toată reţeaua. BGP este folosit pentru a
comunica informaţii despre rute pentru Internet şi este protocolul folosit între
providerii de servicii Internet. BGP este cel mai folosit protocol extern de rutare.
5.8. O tabelă de rutare este o listă de rute cu acces secvenţial. • Pentru ca ruterele
sa poata comuta pachete, ele trebuie invete unde se afla celelalte retele, aceasta
informatie fiind organizata sub forma tabelei de rutare • Prima sursa pentru tabela
de rutare o reprezinta configuratiile de pe propriile interfete, acestea generand rutele
direct conectate • Construirea tabelei de rutare se poate face in doua moduri: –
Static: rutarea se face manual, de catre administratorul retelei; se foloseste pentru
securitate si overhead redus; – Dinamic: rutarea se face cu ajutorul protocoalelor de
rutare (informatii de la alte rutere) • Intr-o tabela de rutare putem avea simultan: –
rute direct conectate – rute dinamice – rute statice. Acest proces este alcatuit din
doua mecanisme: – Determinarea caii optime: este folosita tabela de rutare; –
Comutarea pachetelor (forwarding): primirea unui pachet pe o interfata si trimitere
lui pe alta. • Ruterele creeaza tabele de rutare. Rute implicite • Toate pachetele care
nu au destinatia in tabela de rutare vor fi trimise pe aceasta ruta • O ruta implicita
este caracterizata de prefixul /0 • Mai poarta denumirea de “quad zero route” • O
astfel de ruta poate fi definita ca si o ruta statica, sau poate fi generata de un
protocol de rutare. Distanta administrativa spune cat de “valoroasa” este
informatia de rutare (cu cat mai mica cu atat mai bine) • Daca ruterul afla doua rute
catre aceeasi destinatie, va pune in tabela de rutare pe cea cu DA mai buna.
Parcurgerea tabelei de rutare se va face secvential, dar construirea sa nu • Rutele
sunt ordonate in tabela in functie de lungimea masti • Pentru masti de lungime egala
rutele sunt puse in tabela in ordinea cunoasterii lor
5.9. Protocop OSPE- este alt protocol cu starea legăturilor dezvoltat pentru TCP/IP
. Se foloseşte in reţele foarte mari şi dispune de de cîteva avantaje faţă de RIP ,
protocolul este deschis, ceea ce înseamnă ca specificaţiile sale sunt de domeniu
public; se bazează pe algoritmul SPF (Shortest Path First). OSPF este considerat
acum a fi protocolul de rutare intern preferat de reţeua Internet. Funcţiile care au
contribuit la succesul standardului OSPF: o Echilibrarea înc ărc ării re ţelei pentru c
ăi de cost egal (Equal cost load balancing): Utilizarea simultan ă a c ăilor multiple
permite utilizarea mai eficient ă a resurselor reţelei. o Divizarea logic ă a re ţelei
(Logical partitioning of the network): Aceast ă funcţie reduce propagarea
informaţiilor neactualizate în cazul unor condiţii defavorabile (modific ări de
topologie). De asemenea, permite cumularea anunţurilor de rutare (aggregate
routing announcements) care limiteaz ă anunţarea informaţiilor inutile. o
Mecanisme de autentificare: OSPF permite autentificarea fiec ărui nod care
transmite mesaje de anunţare a rutelor. Aceasta previne ca surse frauduloase (ruteri
neautorizaţi) s ă modifice conţinutul tabelelor de rutare. o Timp de convergenţă mai
mic: OSPF permite propagarea instantanee a informaţiilor despre modificarea
rutelor. Astfel, actualizarea informaţiilor de topologie se realizeaz ă mult mai rapid.
o Suport ă CIDR şi VLSM: Aceste funcţii permit o alocare eficient ă a adreselor IP.
Protocolul Hello are ca funcţii descoperirea şi menţinerea relaţiilor dintre nodurile
vecine. Pachetele Hello sunt transmise periodic pe fiecare interfaţă a ruterului.
Pachetele conţin identificatorii RID ai altor ruteri, ale căror pachete Hello au fost
deja recepţionate pe interfaţa respectivă. Atunci când un ruter descoperă propriul
RID în pachetul generat de un alt ruter, aceste două noduri stabilesc relaţia de
învecinare. Pachetul Hello conţine şi prioritatea ruterului, identificatorii DR şi
BDR. Aceşti parametri sunt utilizaţi pentru a alege ruterul DR în reţeaua de acces
multiplu.

Anunsturi stare-legaturi. Sincronizarea bazelor de date se realizează prin
schimbul de mesaje de stare a legăturii. Conţinutul unui mesaj LSA descrie o
componentă a reţelei, care poate fi: un ruter, un segment sau o destinaţie externă.
Mesajele LSA sunt schimbate de către ruterii OSPF adiacenţi pentru a sincroniza
între ele bazele de date ale stărilor legăturilor. Atunci când un ruter generează sau
modifică un mesaj LSA, acesta trebuie să comunice această modificare în cadrul
reţelei. Mai întâi, ruterul transmite mesajul LSA fiecărui sistem adiacent. La
recepţionarea LSA-ului, aceşti vecini salvează informaţia în propriile baze de date a
stărilor legăturilor şi la rândul lor, comunică LSA-ul vecinilor lor. Această activitate
de tipul “salvează şi trimite mai departe” (store and forward) continuă până când
toate sistemele primesc acest LSA. Avantaje: Deoarece OSPF este mai popular,
protocolul are un set bogat de extensii şi funcţii adăugate, vedere unitară asupra
rețelei - convergență bună - scalabilitate: mărimea bazei de date link-state poate fi
optimizată printr-un design atent - triggered updates. Dezavantaje: - necesită un
grad de competență mai mare al administratorului de rețea - consum de memorie -
consum mare de procesor - consum de lățime de bandă
5.10. Securitatea datelor în reţele
Sunt cunoscute asemenea măsuri de asigurare a securităţii informaţiilor în reţele, ca:
formarea reţelelor virtuale, instalarea şi configurarea zidurilor de protecţie (firewall),
utilizarea mijloacelor criptografice; separarea centrelor şi a reţelelor informatice în fragmente
cu funcţii specializate ş.a. La cerinţe înalte de securitate, se poate îmbina folosirea
mijloacelor de securitate la nodurile de comutaţie cu cele de la staţiile reţelelor. În cele ce
urmează se cercetează unele aspecte ale folosirii mijloacelor criptografice pentru asigurarea
securităţii informaţiilor. Criptologia= elaborarea şi spargerea cifrurilor,
criptografia=elaborarea cifrurilor, iar criptanaliza= spargerea. Modelul de bază al
folosirii cifrurilor pentru securitatea informaţiilor : Text=>Prin cheia de cifrare si
Cifreaza=> Intrusul actioneaza asura Textului=>Cu ajutorul cheie de decifrare si
Descifreaza si se obtine=> Textul initial.Mesajul ce trebuie cifrat=text clar, este
supus unei transformări (cifrare) parametrizate de cheia de cifrare e, obţinându-se
un text cifrat. Textul cifrat este transmis prin mediul de comunicaţie către
destinatar. Destinatarul, pentru a obţine textul clar, efectuează transformarea inversă
a mesajului cifrat, folosind o cheie de descifrare d. Protecţia (confidenţialitatea)
cere ca intrusul să nu poată reconstitui textul clar dintr-unul cifrat interceptat, deci
ca acesta să nu poată determina cheia de descifrare d. Autentificarea cere ca
intrusul să nu poată cifra şi transmite propriile mesaje fără ca acest lucră să fie
detectat, deci ca acesta să nu poată determina cheia de cifrare e. Pentru asigurarea
securităţii informaţiilor, este necesară ţinerea în secret a ambelor chei e şi d.
Distribuţia cheilor a fost întotdeauna punctul vulnerabil al multor criptosisteme.
Una din căile de soluţionare a acestor probleme estre folosirea sistemelor secrete cu
chei publice. În acest scop Diffie şi Hellman au propus în 1976 folosirea sistemelor
criptografice asimetrice. La asemenea sisteme cheia de descifrare este diferită de
cea de cifrare şi nu poate fi, practic, dedusă din aceasta.
5.11.Pentru ca un sistem criptografic asimetric să asigure atât protecţia cât şi
autentificarea informaţiei, se cere ca algoritmul de cifrare E şi cel de descifrare D să
satisfacă trei cerinţe: 1.D(E(M)) = E(D(M)) = M. Aici M este textul clar, care
trebuie cifrat şi transmis; 2.este mai mult decât dificil a se deduce D din E; 3.E nu
poate fi spart prin criptanaliză cu text clar ales.Sistem criptografic cu chei
publice=cheia de cifrare se face cunoscută tuturor – cheie publică, pe când cheia de
descifrare se ţine în secret – cheie privată. Modelul funcţionării sistemului
Utilizatorl A: M=>Da(M)=>Eb(Da(M))=>Retea =>UtilizatorulB:
Db(c)=>Ea(Db(C))=>M. În acest sistem fiecare utilizator U, care doreşte să
primească mesaje confidenţiale, face publică cheia sa de cifrare EU şi păstrează
secretă cheia sa de descifrare DU. Pentru a transmite un mesaj confidenţial M
utilizatorului B, utilizatorul A transformă mesajul M folosind cheia sa secretă DA
(aplicând astfel “semnătura electronică” asupra mesajului), apoi îl transformă din
nou folosind cheia publică EB a utilizatorului B. Textul cifrat (criptograma) C astfel
obţinut este transmis prin mediul de comunicaţie utilizatorului B. Utilizatorul B mai
întâi transformă textul cifrat C, folosind cheia proprie de descifrare DB, apoi textul
obţinut îl transformă din nou, folosind cheia publică EA a utilizatorului A. Rezultatul
este textul clar M.
5.12.Sunt bine cunoscuţi asemenea algoritmi pentru sistemele criptografice cu chei
publice ca: *algoritmul RSA propus de Rivest, Shamir şi Adleman în 1978. Securitatea
acestuia se bazează pe dificultatea factorizării numerelor mari; *algoritmul propus de
R.Mercle în 1978. Securitatea acestuia se bazează pe dificultatea determinării
conţinutului unui rucsac cunoscând greutatea (volumul) lui; *algoritmul propus de
El Gamal în 1985 şi cel propus de Schnorr în 1991 se bazează pe dificultatea
calculului logaritmilor discreţi; *algoritmul bazat pe curbe eliptice propus de Menezes
şi Vanstone în 1993.Algoritmul RSA Conform algoritmului RSA, cheia publică (de
cifrare) este reprezentată prin două numere: r şi e. Aici r=pq, unde p şi q sunt
numere prime (destul de mari pentru cifrare sigură), iar e este prim faţă de x=(p-1)
(q-1) (deci e nu are factori comuni cu x) şi ed=1 mod x.Cheia de descifrare, secretă,
constă tot din două numere r şi d. Ca funcţie greu inversabilă serveşte funcţia
exponenţială. Cifrarea constă în ridicarea textului clar M la puterea e (valorile se iau
modulo r), iar descifrarea constă în ridicarea textului cifrat C la puterea d (valorile
se iau modulo r). Deci C=M e mod r, M=C d mod r. Problema criptanalistului constă în
determinarea componentei necunoscute d a cheii de descifrare, obţinând în prealabil
numerele prime p şi q. Dacă factorii p şi q sunt de aproximativ 100 cifre zecimale în
lungime, cea mai bine cunoscută metodă de factorizare a numărului r=pq necesită un
timp de calcul la calculator de ordinul 4.109 ani. Cifrarea şi descifrarea necesită doar
secunde pentru fiecare bloc, iar dacă se foloseşte un echipament special poate fi şi mai
rapidă.
5.13. Tehnologii de retea
5.13.1. x.25. Propusa in 1976 de catre CCITT conform modelului OSI/ISO , pentru
retele de transport date cu comutare de pachete; foloseste metoda de comutare cu
circuite virtuale, ulterior in parallel a fost realizata si metoda datagrama , dar se
foloseste putin. Tehnologia este orientata la functionarea sigura, chiar si pe canale
de comunicatie de calitate joasa. Neajunsul major al tehnologiei este viteze joase.
Cuprinde primele 3 nivele ale modelului OSI ISO. Specifica interfata dintre
echipamentul terminal de date ce opereaza in mod sincron si echipamentul de
terminatie a circuitului de date respectiv si protocoalele de comunicatie cu nodul
adiacent de comunicatie a pachetelor. x.25 prevede mecanisme puternice de sporire
a veridicitati, inclusiv este realizata recuperarea pachetelor cu erori. Include
componente ca concentratoare, rutere. Se folosesc asambloare de pachete PAD, ce
este un convector de protocoale intre reteaua x.25 si terminalele asincrone atasate la
el. x.25 opereaza cu protocoale: x.21 – protocol la nivel fizic numeric 1, x.21 bis –
canal analog., x.28, x.29 – protocol la nivelul 2 opereaza cu statiile; x.75 – la
conectarea de retele intre ele. Ruterele lucreaza la nivelul 3 x.25. Tehnologia este
calitativa, fiabila, poate opera pe canale de calitate joasa, dar este lenta. 5.13.2.
TCP\IP - este lansata in 1974 , constituie baza logica a Ethernet , rapida, flexibila
datorita protocolului IP datagrama, dar nu prea sigura din cauza aceluiasi protocol
IP. din necesitatea unei rețele care ar putea supraviețui în orice condiții. Era nevoie
de o arhitectură flexibilă, deoarece se aveau în vedere aplicații cu cerințe divergente,
mergând de la transferul de fișiere până la transmiterea vorbirii în timp real.Aceste
cerințe au condus la alegerea a patru niveluri pentru modelul TCP/IP: 1. Nivelul
aplicație se referă la protocoalele de nivel înalt folosite de majoritatea aplicațiilor,
precum terminalul virtual (TELNET), transfer de fișiere (FTP) și poștă
electronică (SMTP). Alte protocoale de nivel aplicație sunt DNS (sistem de nume
de domeniu), NNTP sau HTTP. 2. Nivelul transport- ocupându-se cu probleme
legate de siguranță, control al fluxului și corecție de erori. El este proiectat astfel
încât să permită conversații între entitățile pereche din gazdele sursă,
respectiv, destinație.
TCP (Trasmission Control Protocol). El este un protocol sigur orientat
pe conexiune care permite ca un flux de octeți trimiși de pe o mașină să ajungă fără
erori pe orice altă mașină din inter-rețea. Acest protocol fragmentează fluxul de
octeți în mesaje discrete și pasează fiecare mesaj nivelului internet. TCP tratează
totodată controlul fluxului pentru a se asigura că un emițător rapid nu inundă un
receptor lent cu mai multe mesaje decât poate acesta să prelucreze. UDP (User
Datagram Protocol), este un protocol nesigur, fără conexiuni, destinat aplicațiilor
care doresc să utilizeze propria lor secvențiere și control al fluxului. Protocolul UDP
este de asemenea mult folosit pentru interogări rapide întrebare-răspuns, client-
server și pentru aplicații în care comunicarea promptă este mai importantă decât
comunicarea cu acuratețe, așa cum sunt aplicațiile de transmisie a vorbirii și a
imaginilor video. 3. Nivelul retea -să asigure rutarea pachetelor în interiorul unei
singure rețele. Odată cu apariția interconexiunii între rețele, acestui nivel i-au fost
adăugate funcționalități de comunicare între o rețea sursă și o rețea destinație;
protocolul IP asigură rutarea pachetelor de la o adresă sursă la o adresă destinație,
folosind și unele protocoale adiționale, precum ICMP sau IGMP. Determinarea
drumului optim între cele două rețele se face la acest nivel.În IPv4 (nu și IPv6),
integritatea pachetelor este asigurată de sume de control. 4.Nivelul de acces- Se
ocupă cu toate problemele legate de transmiterea efectivă a unui pachet IP pe o
legătură fizică, incluzând și aspectele legate de tehnologii și de medii de transmisie,
adică nivelurile OSI Legătură de date și Fizic.
5.13.3. ISDN.Lansata in 1965. Prima retea Numeris Franta 1988, este o tehnologie
destinata in intregime transmisiei atit a vocii cit si a datelor . Foloseste comutarea de
canale pentru transmiterea de voce si date utilizator si comutarea de pachete pentru
transmisia informatiilor de transmisie. Canale B de 64 kbp; D de 16 sau 64 kbps.
Pentru conectarea unei statii se folosesc tuburi de biti(bit pipe) 2B+D D-16
.Access de baza : * 2B+D accesul de baza (BRI) Basic Raid Interface, * 31B+D
acces primar in Europa; *23B+D (tub de 23 canale B de 64 Kb\s si un tub D de 64)
acces primar. se foloseste in USA, Canada si Japonia.* Acces hibrid A+C ce include
un canal telefonic analogic de 4kHz si un canal C numeric de 8 sau 16 kb\s.
Tehnologia este foarte sigura, calitativa, permite transmisie de traffic izocron
deoarece este comutare de canale, dar este relative scumpa.
5.13.4.Frame Relay(1989)-releu de cadru. Foloseste tehnologia de comutare de
pachete de la ISDN. Principala particularitate nu recupereaza pachetele eronate desi
le detecteaza. Pachetele eronate sunt eliminate din retea. Daca se cere recuperarea
pachetelor acestea se realizeaza in cadrul statiilor la nivelele superioare. Este o
tehnologie cu circuite virtual, relative ieftina, initial opera la aceeasi viteza ISDN 12
Mbps ulterior pina la 45 Mbps. Este orientat pe conexiune si prevede doua servicii:
de circuite virtuale permanente PVC si de circuite virtuale comutate SVC.
5.13.5. ATM Mod de transfer asincron. Este o dezvoltare a ISDN pentru viteze
foarte mari lansata primele fragmente in 1993, primul set de standarte 1993.
Particularitati: *Viteze de transmisie: 155 Mbps, 622 Mbps, 2,5 Gbps, 10 Gbps.
*Posibilitatea transmisie tutor tipurilor de informatii inclusive emisiuni TV.
*Lungimea fixa a pachetelor de 53 octeti, 48 octeti date utilizator si 5 octeti
informatii de serviciu. Folosirea dimensiunii fixe reduce complexitatea procesarii
pachetelor permitind vite mai mari. * Nu recupereaza pachetele cu date utilizator
eronate dar foloseste procedure de corectare a unui bit eronat in cadrul antetului.
Foloseste caile virtual (VP). O cale virtual include toate circuitele virtual ce
urmeaza in retea aecelasi traseu , comutarea se realizeaza asupra caii virtual si nu
asupra fiecarui circuit virtual in parte reducind astfel procesarile necesare. Metoda
de comutare folosita este comutarea de pachete denumite cellule (au dimensiune
fixa ,Cell relay) cu circuite virtual.
5.13.6 MPLS.Primele concept in 1999. Primele fragmente in 2000-2001.Multiply
Protocol Label Switch – comutarea prin etichete. Ideea de baza inbina calitati ATM
si sia flexibilitatii IP. Operarea – pachetul de intrare. Acest cimp Label contine
informatii suficiente pentru innaintarea pachetului prin intreaga retea MPLS pina la
modul de iesire din reteaua MPLS. La nodul de iesire din reteaua MPLS eticheta se
elimina si in baza analizei antetului pachetului se determina canalul de iesire.
5.14. Acces la retea prin legaturi DSL, ADSL, VDSL, modeme pentru cabluri si
WiMax
DSL (Digital Subscriber Line) este o tehnologie care permite conectarea la o reţea
de date publică - Internet sau privată (Intranet) de tip VPN spre exemplu, printr-un
circuit de cupru. Practic modemurile DSL transformă un circuit normal de cupru
într-un flux digital de mare viteză. Principalele aplicaţii ale soluţiilor DSL sunt
accesul Internet la mare viteză (broadband) şi interconectarea sediilor unei companii
dintr-un oraş într-o reţea metropolitană unitară. Datorită lărgimii de bandă mari,
reţelele DSL reprezinta mediul ideal pentru servicii integrate de date, voce, video.
Creşterea exponenţială a conexiunilor DSL la nivel mondial a fost determinată de
uşurinţa cu care se instalează o conexiune şi de raportul preţ/performanţă net
favorabil faţă de alte tehnologii. DSL foloseşte plaje mai largi de fregvenţe decât
canalele de voce. Astfel de implementare necesită transmiterea informaţiei pe o
plajă largă de fregvenţe de la capătul conexiunii la alt periferic care recepţionează
semnalul de fregvenţă largă de la capătul îndepărtat al conexiunii.ADSL
(Asymmetric Digital Subscriber Line) este o ramură a tehnologiei DSL care
exploatează o necesitate uzuală a utilizatorilor Internet. ADSL oferă abilitatea de a
transmite şi recepţiona informaţii digitale la viteză mare. ADSL se poate defini ca o
tehnologie folosită pentru utilizatorii care au nevoie să recepţioneze o cantitate mult
mai mare de informaţie decât vor transmite, rezultă din punct de vedere al
utilizatorului faptul că o pagină web este afişată mult mai rapid. rata de download
variază între 32 kbps şi 6.4 mbps.VDSL (Very High Speed DSL). Cea mai nouă
variantă de DSL este VDSL. Fiind încă în dezvoltare, capabilităţile finale nu pot fi
încă stabilite cu fermitate, dar se presupune lărgime de bandă pentru download apel
standard până la 52 Mbps şi lărgime de bandă simetrică până la 26 Mbps.WinMax-
acces fara fir 70Mb\s, pina la 40-50 km.
5.15.Caracteristica comparative a tehnologiilor de retea de arie larga
Rețelele de arie largă se folosesc pentru interconectarea mai multor LAN-uri și a
altor tipuri de rețele, astfel încât să se faciliteze comunicarea între persoane și
computere situate la mari depărtări unele față de altele. Multe companii și
organizații particulare și-au construit cu timpul propriile rețele de arie largă. Altele
se bazează pe Internet, unde au acces printr-un abonament la un provider
Internet ISP.Deseori rețelele de arie largă se bazează pe linii telefonice închiriate,
dedicate acestui scop. La unul din capetele liniei telefonice se leagă LAN-urile
companiei; celălalt capăt este legat de un "concentrator" al rețelei respective WAN.
Liniile telefonice închiriate (leased lines) sunt scumpe. Mai convenabile sunt
legăturile comutate (nededicate) cum ar fi cele bazate pe circuite comutate sau și
pachete comutate. Aceste rețele au nevoie de protocoale (reguli de funcționare) care
asigură transportul și adresarea mesajelor, așa cum ar fi familia de
protocoale TCP/IP.Pentru rezolvarea linkurilor folosite în WAN-uri companiile ISP
folosesc deseori protocoale ca de ex. POS (plasare de pachete IP sau
Ethernet), MPLS, ATM și „releu de cadre”. Unul dintre protocoalele mult folosite
în trecut a fost X.25 (comutație de pachete), care poate fi considerat drept "bunicul"
protocolului modern releu de cadre. Vitezele rețelelor de arie largă variază între
circa 1,2 kbit/s și 16 Mbit/s, iar sistemele bazate pe ATM sau linii închiriate pot
atinge chiar viteze de transmisie mai mari de 156 Mbit/s. Rețelele WAN folosesc
drept mediu tipic linii telefonice, linkuri cu microunde și comunicțiile prin sateliți.O
tendință recentă pentru interconectarea rețelelor companiilor și organizațiilor este
trecerea de la utilizarea rețelelor de arie largă propriu-zise la rețelele particulare
virtuale(VPN) din cadrul Internetului. Pentru aceasta există desigur ISP-uri și firme
specializate.
6.1. Proiectarea retelelor informatice.
Pentru ca o retea locala de tip Ethernet sa functioneze se cere respectarea cerintelor
stabilite de standartele respective. Cerintele depind de regimul de functionare a
retelei: semiduplex sau duplex.Regimul Semiduplex multipunct este cel obisnuit,
propus de la inceput pentru retelele Ethernet. Acesta prevede partajarea de catre
statiile unui domeniu de coliziuni a unui singur mediu de transmisie, folosind
metoda de acces la mediu CSMA/CD.Regimul Duplex este un regim de operare
punct la punct ce prevede conectarea in retea a fiecarei statii cu doua canale
(transmisie duplex) la o punte (comutator) sau ruter. Astfel transmisia de la statie la
retea se efectueaza pe un canal iar in directia inversa pe alt canal, excluzindu-se
posibilitatea coliziunilor mediului. Pentru functionarea corecta a retelelor de tip
Ethernet, se cer respectate restrictii pentru mediul fizic inclusiv lungimea maxima a
unui segment, nr maxim de repetoare intre 2 statii ce apartin aceluiasi domeniu de
coliziuni, diametrul(distanta intre 2 statii) maxim al retelei s.a.Pentru ca o retea
hibrida sa functioneze e nevoie sa se respecte 4 conditii:1)nr statiilor in retea sa nu
depasheasca 1024. 2)sa se respecte cerintele standartelor pentru fiecare segment de
retea aparte(tabelul de mai sus). 3)durata dublata de propagare a semnalului intre
cele mai indepartate 2 statii ale retelei sa nu depaseasca 575 intervale de bit. 4)
reducerea intervalului intre cadre la trecerea secventei de cadre prin toate
repetoarele dintre orisicare 2 statii sa nu depsheasca 49bt. Deoarece la transmisia
cadrelor nodurile marginale asigura intervalul initial intre cadre de 96bt, atunci dupa
trecerea repetoarelor acesta nu trebuie sa fie mai mic ca 96-49=47bt.Un interval de
bit este egal cu intervalul de timp necesar pentru transmisia in mediu a unui bit.
6.2.Aspectele proiectarii retelelor locale de calculatoare
Proiectarea retelelor Ethernet si Fast Ethernet se bazeazã pe anumite reguli care
trebuie urmate pentru ca acestea sã functioneze corect. • se pot folosi doar patru
repetoare; • din cele cinci segmente, doar trei pot avea noduri atasate; celelalte douã
trebuie sã fie legãturi între repetoare. Proiectarea unei retele: • cerintele de retea
pentru fiecare statie; • gruparea statiilor ce comunicã cel mai des între ele în acelasi
segment; • cãutarea modelelor de trafic pe departamente; • evitarea gâtuirilor prin
legãturi rapide pe acele portiuni; • modificarea iterativã a statiilor în cadrul
segmentelor pânã când toate nodurile ajung la o utilizare mai micã de 35%. Reguli
la cablarea retelei: • pentru a se obtine o performantã maximã, trebuie folosite
cabluri UTP de categoria 5; • reteaua Fast Ethernet este foarte sensibilã la
zgomotele electrice si la interferente, astfel cã trebuie sã se evite trecerea cablului de
retea pe lângã linii de tensiune, lumini fluorescente sau orice alt echipament electric
de putere. Factorii care afecteazã eficienta unei retele: • cantitatea traficului; •
numãrul de statii; • dimensiunea pachetelor; • dimensiunile fizice ale retelei.
Parametrii pentru mãsurarea eficientei unei retele Ethernet: • raportul între
încãrcarea maximã si cea medie; • rata coliziunilor – procentajul pachetelor cu
coliziuni din numãrul total de pachete; • rata de utilizare – procentajul traficului
total fatã de maximul teoretic pentru tipul de retea (10 Mbps). Pentru determinarea
acestor parametrii se pot folosi diferite utilitare de retea, luându-se în calcul atât
valorile medii cât si cele maxime. Solutii pentru cresterea performantelor
retelei: • împãrtirea retelei în mai multe segmente ce întrã într-un repetor: o
amplificarea semnalului; • înlocuirea repetorului central cu un comutator: o
conexiuni mai rapide la server(e); o izolarea traficului irelevant la fiecare segment
de retea; • adãugarea de comutatoare la backbone switched network – congestia unei
retele comutate poate fi rezolvatã prin adãugarea de noi porturi de comutare si prin
cresterea vitezei acestor porturi.
6.3.CALCULAREA PDV: echipamentele retin semnalul din cauza procesarii lor.
Retinerea semnalului este cauzata de viteza limitata de propagare a semnalului prin
acesta. Baza unui segment nu depinde de lungimea lui, deoarece reflecta doar
retinerile in cadrul perechii de repetoare de la capetele acestuia. Ea depinde insa de
tipul segmentului si, de asemenea, de amplasarea segmentului in cadrul caii de
transmisie a semnalului (de stinga-initial, intermediar si de dreapta-final).De stinga:
contine statia sursa a semnalului, iar de dreapta – statia destinatar.Toate segmentele
pe calea transmisiei intre segmentul de dreapta si cel de stinga, sunt
intermediare.Retinerea semnalului de catre un segment de mediu depinde de tipul
mediului si de lungimea acestuia. Pentru un segment, retinerea semnalului se obtine
prin inmultirea retinerii semnalului ce revine unui metru de mediu la lungimea
totala a mediului in metri. Pentru determinarea PDV pentru o pereche de statii, se
calculeaza durata de propagare a semnalului prin fiecare segment de mediu si baza
pentru segmentul de stinga, intermediare si dreapta, apoi valorile obtinute se aduna.
Daca segmentele marginale sunt de tipuri diferite si dintre cele 2 variante posibile se
ia in considerare cea cu valoarea PDV mai mare. Valoarea PDV pentru domeniul
de coliziuni dat al retelei Ethernet=valoarea PDV pentru cele mai indepartate 2
segmente.Valoarea PDV pentru domeniul de coliziuni dat al retelei
Ethernet=valoarea PDV pentru cele mai indepartate 2 segmente.Valoarea PDV
pentru domeniul de coliziuni dat al retelei Ethernet=valoarea PDV pentru cele mai
indepartate 2 statii. Uneori nu este evident calr care sunt aceste 2 statii si atunci se
compara valoarea PDV pentru multimea respectiva de perechi de statii.
CALCULAREA PVV.Reducerea intervalului intre cadre=PVV este cauzata doar
de repetoare(concentratoare). Reducerea cauzata de un repetor depinde de tipul
segmentului conectat la acesta. Segmentul de dreapta nu cauzeaza reducerea
intervalului intre cadre. La calcularea valorii PVV atunci cind segmentele marginale
sunt diferite se ia maximum dintre PVVa->b si PVVb->a.
 Sistemele de calcul se reprezintă prin sisteme sau reţele de servire în masă- reţele
stocastice. Fluxul de intrare este determinata de repartiţia duratei intervalului între
momentele apariţiei în sistem a interpelărilor vecine; este de tip Poisson caracterizeazat
de  (nr mediu de interpelări ce sosesc în sistem într-o unitate de timp). Firele de......
.....aşteptare=înregistrarea şi păstrarea interpelărilor sosite, dar încă nedeservite de sistem.
Deservirea interpelărilor de către sistem se apreciază prin repartiţia duratei reţinerii
6.4.Configurarea retelelor FastEthernet.In retele FastEthernet ca medii de transfer interpelărilor în sistem, limitata la durata medie td a reţinerii interpelărilor în sistem,
date pot folosi: *2 perechi de fire torsadate UTP de catgoria 5 sau SRP Type 1 constituită din durata medie a aşteptării  şi durata medie a deservirii . td=1\ (
(specificatia 100 Base-TX) *2 perechi de fire torsadate UTP de categoria 3, 4 sau 5
(specificatia 100Base-T2) *4 perechi de fire torsadate UTP de categoria 3,4 sau 5 μ−λ ), unde  este intensitatea deservirii interpelărilor de către unitatea de
(specificatia 100 Base-T4) *2 fibre optice multimod 62,5 /125 mkm (specificatia servire. Reţea stocastică (RS) se numeşte o totalitate de sisteme de servire în masă
100 Base-FX. M.Pentru mediul de transfer date in regimul semiduplex, cerintele interconectate prin intrările/ieşirile acestoraLa RS închise numărul de interpelări ce se
stabilite de standartul IEEE 802.3u sunt: -lungimea maxima admisa a unui segment găsesc în reţea este constant, interpelările circulând de la un SM la altul fără a părăsi
de mediu (depinde de tipul mediului); -lungimea segmentului de interconectare a reţeaua., RS deschise comunică cu mediul extern.Problema este rezolvată pentru reţelele
doua repetoare nu trebuie sa depaseasca 5m. -Diametrul maxim admis al retelei; stocastice exponenţiale. O reţea stocastică se numeşte exponenţială sau liniară, dacă
-Numarul maxim admis de repetoare.Configurarea retelelor toate sistemele de servire în masă componente sunt exponenţiale.Iindicatori:
FastEthernet/Ethernet.Retelele FastEthernet sunt compatibile cu cele Ethernet.
Aceasta se datoreaza faptului ca echipamentele 100 Base-T sustin operarea cu *numărul m de SM în reţea; *numărul ni de unităţi de servire în SM i, i=1,m ;
echipamente 10Base-T.Compatibilitatea in cauza faciliteaza trecerea de lea *matricea probabilităţilor de tranziţie P = [pij], unde pij este probabilitatea că interpelarea
tehnologia Ethernet la cea FastEthernet si de asemenea, permite folosirea retelelor
de FastEthernet ca retele magistrale de interconectare a retelelor de tip Ethernet.
ce părăseşte SM i va fi transmisă în sistemul j (i, j = 1,m ); *numărul N de
Interconectarea unei retele FastEthernet cu retelele Ethernet se efectueaza prin
interpelări ce circulă în reţea pentru reţelele închise sau intensitatea  a fluxului de intrare
intermdiul puntilor (comutatoarelor )Fast Ethernet. Reteaua hibrida
FastEthernet/Ethernet este divizata de catre comuatatoare in domenii de coliziuni în reţea pentru reţelele deschise ; *durata medie i de deservire a interpelărilor de către o
FastEthernet/Ethernet aparte. Pentru verificarea corectitudinii configurarii fizice a
unei retele hibride FastEthernet/Ethernet , mai intii se determina fragmentele de unitate a sistemului i pentru i=1,m .Etapă de deservire (tranziţie) a interpelării
retea-domeniile de coliziuni de tip FastEthernet si cele de tip Ethernet;apoi pentru este considerată partea procesului de servire de la intrarea interpelării într-un SM al reţelei
fiecare din aceste fragmente-domenii de coliziuni aparte se verifica respectarea şi până la părăsirea acestuia; Cercetarea cantitativă a RS exponenţiale deschise poate
cerintelor standartelor corespunzatoare. fi efectuată în baza teoremei de divizare Jackson-. reţelele stocastice exponenţiale
deschise pot fi cercetate ca o totalitate de SM exponenţiale isolate.H-nr mediu de etape
m
1
6.6.Determinarea capacitatii canalelor retelelor informatice H= ∑λ
de deservire a unei interpelări în reţea
γ i =1 i
Durata medie td de reţinere a interpelărilor în reţea se calculează m m m
1 λiV i 1 λV
m
αi −T )=∑ k i d i− χ ( ∑ i i −T ¿ )
¿
L=C+ χ( ∑
t d =∑ γ i=1 di −λi V i i=1 γ i=1 d i −λi V i .
i=1 μ i− λ i .La determinarea capacităţii (debitului binar) di, a m
canalelor de transfer date,Costul Ci al canalului de transfer date i este în dependenţă
d i= λi V i +
√ k i λi V i
liniară de capacitatea lui di şi anume: Ci=kidi,; durata medie ti de transmisie a unui
γT ¿ k i
∑ k j λjV j, .
pachet pe canalul i este ti=Vi/di, iar intensitatea i a transmiterii unui pachet pe acest j=1

canal i=1/ti=di/Vi, i=1,m ; durata medie Ti de reţinere a unui pachet la 6.5.Configurarea retelelor Gigabit Ethernet. Retelele locale de tip Gigabit
transmisia pe canalul i Ti=1/(i-i)=Vi/(di-i Vi), , iar durata medie T de reţinere a Ethernet sunt retele din generatia a-3-a de retele conforme cu standartul IEEE
m m
1 1 λi V i 802.3z cu facilitate pentru operare la viteza de 1000 Mbps. Tehnologia Gigabit
T= ∑λi Τ i= ∑ . Ethernet este compatibila cu cele Ethernet si FastEthernet. In retele Giga Ethernet
pachetelor în reţea
γ i=1 γ i=1 d i−λ i V i Satisfacerea ca medii de transfer date se pot folosi: *2 fibre optice multimod (62,5/125 mkm)
pentru unde scurte (specificatia 1000Base-SX) . De mentionat ca, de obicei, pot fi
condiţiilor di>leamdai*Vi; Costul sumar C al canalelor reţelei folosite si fibre de 50/125 mkm, dar acestea nu sunt prevazute in standartele pentru
m m Gigabit Ethernet. *2 fibre optice monomod sau multimod (62,5/125mkm) pentru
C= ∑ Ci =∑ k i d i . unde lungi ( specificatia 1000Base-LX) *2 perechi de cablu coaxial ecranat Jumper
i=1 i=1 de 150 Om (2x75 OM) (specificatia 1000Base-CX) *4 perechi de fibre torsadate
Prima problemă constă în determinarea capacităţii UTP de categoria 5 (specificatia 1000Base-T).Pentru mediu de transfer date,

di, i=1,m a canalelor, care ar asigura o durată medie T de reţinere minimă a

cerintele in cauza sunt: -Folosirea in fiecare mediu de coliziuni a cel mult un
repetor. -Acelasi repetor poate interconecta medii de tip 1000Base-SX, 1000Base-
pachetelor în reţea la costul sumar al canalelor de transfer date C ce nu depăşeşte LX, 1000Base-CX si 1000Base-T .
valoarea dată C*.A doua problemă constă în determinarea capacităţii di, 6.7.Optimizarea retelelor multipunct
i=1,m a canalelor, care ar asigura un cost sumar al canalelor de transfer date
Un canal multipunct se pot conecta mai multe staţii. Este cunoscută amplasarea
geografică a staţiilor-terminale şi rata fluxului de mesaje între fiecare staţie-terminal
C minim la o durată medie T de reţinere a pachetelor în reţea ce nu depăşeşte valoarea şi centru. Se cere determinarea schemei de conectare a staţiilor-terminale prin
dată T*. canale, inclusiv multipunct, cu centrul, care ar asigura extremumul criteriului de
optim stabilit. La optimizarea reţelelor de transfer date din canale multipunct, tind
să minimizeze costul sumar al canalelor în reţea, respectând anumite restricţii:
Pentru obţinerea soluţiei analitice a problemei se alcătuieşte lagrangianul L: durata reţinerii pachetelor în reţea şi asigurarea fiabilităţii de funcţionare a reţelei(
m m m asigurarea a două căi independente de transfer date între orice pereche de noduri ale
¿ 1 λi V i reţelei1; numărul staţiilor ce se deconectează la defectarea oricărui canal de transfer
L=T + χ ( k i di −C )=
∑ ∑ + χ ( k i d i−C ¿ ) ∑ date să nu depăşească o mărime dată ş.a. ). Algoritmi de optimizare a reţelelor
i=1 γ i=1 d i −λi V i i=1 multipunct : pot fi optimali - algoritmi ce asigură soluţionarea exactă a problemei, şi
reducându-se la o problemă de optimizare necondiţionată – minimizarea L. este euristici – algoritmi ce nu garantează obţinerea soluţiei optime, dar realizează o
înmulţitorul Lagranj. Lagrangianul L conţine m+1 necunoscute:  şi di,. Pentru căutare orientată a acesteia. Dintre algoritmii optimali: algoritmul lui K.M.Chandy
obţinerea soluţiei, se determină derivatele particulare de la lagrangianul L faţă de şi R.A.Russel. Acesta se bazează pe metoda “ramuri şi hotare” şi permite obţinerea
necunoscute, acestea se egalează cu 0, rezultând un sistem din m+1 ecuaţii. topologiei optime a reţelei din punctul de vedere al minimizării costului sumar al
Rezolvând acest sistem, pot fi obţinute expresiile analitice pentru capacităţilor di, canalelor de transfer date ale acesteia. Euristici: al lui L.R.Esau şi L.R.Williams, al
Soluţia analitică a problemei lui R.C.Prim, al lui J.G.Kruskal ş.a. De menţionat, că în lipsa restricţiilor toţi
m algoritmii menţionaţi asigură obţinerea soluţiei optime a problemei – un arbore de
k λV
√
d i= λi V i + m i i i
ki ∑√ k j λjV j
(
C¿ − k i λi V i , i=1, m.
i =1
∑ ) lungime sumară minimă (în sensul de cost sumar minim, pentru cazul dat).

j=1

1
Algoritmul Kershenbaum-Chou. Fie că există n staţii-terminale ce trebuie
conectate la un centru dat 0 prin canale; *rata
γ
i a fluxului de date între
staţiile-terminale I de la 1 la n ale reţelei şi centrul 0; *costul cij al canalelor de
transfer date între nodurile I de la 1 la n , j de la 0 la n ale reţelei (j = 0 este centrul
reţelei). Dacă între nodurile k şi l nu există sau nu se permite de a avea un segment
de canal de transfer date, atunci se consideră kl c =∞ . Pentru a simplifica
problema, se presupune că pot fi folosite doar canale de un singur tip (de o anumită
capacitate); *rata maximă admisă Г a fluxului de date pe un canal, fie şi multipunct;
*constantele a şi b pentru calcularea ponderii
w
i a nodurilor reţelei i de la 0 la
n. Algoritm: 1.Se calculează valorile ponderii wi a nodurilor reţelei wi=a(bcio+(1-
b)cij’) unde cij’=min cij. Dacă se emulează algoritmul lui R.C.Prim, atunci w0 = 0.
Apoi se determină tij=cij-wi pentru toate nodurile i şi j,, în celelalte cazuri se
stabileşte
tij =∞ . 2. Se determină tij’=min tij. Dacă tij=infinit, atunci se trece la p.
t ' ' :=∞
7. 3. i j . Se verifică respectarea restricţiilor la introducerea canalului
între nodurile i’ şi j’. Dacă cel puţin una din acestea nu se respectă, atunci se trece la
p. 2. 4.Se introduce canalul între nodurile i’ şi j’. 5. Dacă se emulează algoritmul lui
R.C.Prim, atunci wi=0; iar dacă se emulează algoritmul Esau-Williams, atunci
wi=wj. 6.Se recalculează ti’j=ci’j-wi şi se trece la p. 2. 7.Reţeaua este formată.
Calculul caracteristicilor reţelei. Se afişează informaţii vizând structura,
caracteristicile canalelor şi costul sumar al canalelor reţelei.
6.8.Optimizarea reţelelor centralizate de transfer date cu concentratoare
O cale de reducere a costurilor cu canalele de transfer date în reţelele centralizate
constă în folosirea concentratoarelor de date; la un asemenea concentrator se pot
conecta, prin canale de transfer date, mai multe staţii-terminale sau/şi
concentratoare.Fie o reţea de calculatoare ce conţine staţiile-terminale (terminale,
calculatoare) S1, S2,..., Sn, care necesită schimb de date cu centrul A0. În acest scop
staţiile-terminale se conectează cu centrul A0 prin canale de transfer date direct sau
prin intermediul concentratoarelor. Locul de amplasare a unui concentrator poate să
coincidă cu amplasarea unei staţii. Din mulţimea M a locaţiilor posibile de
amplasare a concentratoarelor A1, A2,... Am, se cere de selectat o submulţime L, la
care se vor conecta staţiile-terminale. Fiecare staţie-terminal se va conecta la unul
din concentratoare sau la centrul A0. Costul fj al folosirii concentratorului Aj include
costul concentratorului înseşi şi costul canalului de transfer date între acesta şi
centrul A0. În scopul satisfacerii cerinţei privind durata stabilită de transfer a
pachetelor între staţiile-terminale şi centrul A0 se consideră că la fiecare
concentrator se pot conecta nu mai mult de r staţii. Evident, la centrul A0 pot fi
conectate toate staţiile. Notăm prin cij - costul canalului de transfer date între staţia
Si şi concentratorul Aj sau centrul A0. xij este 1 daca Si este conectat la Aj si 0 in caz
contrar si yi este 1 daca Ai este deschis si 0 in caz contrar, deci yi este 1 daca xij
este 1. Se cere minimizarea costului total C al reţelei
m n m
C=∑ y j f j + ∑ ∑ x ij c ij → min
j=1 i=1 j=0
Prima componentă a expresiei reprezintă costul sumar al concentratoarelor şi al
canalelor de transfer date între acestea şi centrul A0, iar a doua componentă – costul
sumar al canalelor de transfer date între staţii şi concentratoare. Ca restricţii
servesc:1) fiecare staţie trebuie să fie conectată sau la un concentrator sau la centrul A0; 2)
la fiecare concentrator se pot conecta nu mai mult de r staţii. Algoritmul de adaos
prevede conectarea iniţială a tuturor staţiilor-terminale la centrul A0. Astfel la
început în reţea nu este nici un concentrator. Apoi, treptat, se introduce câte un
concentrator. Pentru a introduce un concentrator, se compară toate alternativele
posibile de reţea cu un nou concentrator din cele încă neintroduse în reţea. Evident
numărul total de asemenea alternative este egal cu numărul de concentratoare încă
neincluse în reţea; din alternativele ce se compară, se alege alternativa care asigură
cel mai mic cost al reţelei. Procedura de introducere a concentratoarelor în reţea,
deci şi cea de formare a reţelei de transfer date în ansamblu, se încheie atunci, când
costul reţelei cu un nou concentrator nu este mai mic decât fără acesta.
7.1.Aplicatii ale retelelor informatice . Servicii:
Retelele de calculatoare ofera o gama larga de servicii suplimentare la cele oferite
de calculatoarele isolate. Ele sunt: *terminal virtual, * transfer, acces si gestiune de
fisiere; *posta electronica; *prelucrare de loturi la distanta; *de directoare; In unele
retele se asigura si servicii specific precum ar fi: conversatie, de stiri, de cautare a
informatiilor s.a.
7.2.Transferul, accesul , gestiunea fisierelor
Calculatoarele la care se pastreaza diverse informatii in forma de fisiere pentru o
mare varietate de aplicatii se numesc servere de fisiere sau depozite de fisiere. Ele
sunt dotate cu capacitate extinse de memorare. Pentru accesul, transferal si
gestiunea fisierelor la serverele de fisiere sunt realizate servicii special. In gestiunea
fisierelor sse foloseste modelul de fisier virtual. El asigura o interfata standartizata
cu utilizatorii care cuprinde o structura cunoscuta, comuna intregii retele, si un set
standart de operatii. Corespondenta cu fisierele originale ale serverului este realizata
de module, apartinind nivelului aplicatie, care ascund particularitatile
echipamentelor utilizate, creind astfel un system omogen de fisiere. Cele mai multe
retele de arie larga pentru gestiunea fisierelor utilizeaza modelul OSI FTAM.
Modelul prevede organizarea ierarhica a fisierelor si servicii orientate pe conexiuni
cu utilite pentru: *stabilirea si desfasurarea unei conexiuni cu un server de fisiere; *
selectarea si deselectarea unui fisier; *terminarea brusca a transferurilor.
7.5.Serviciul de directoare
Ofera utilizatorilor retelei diverse informatii despre retea si utilizatori. El este
standartizat in ISO sub numele X.500, desi se utilizeaza si multe altele.
7.3.Serviciul de terminal virtual
Folosita prima data in subreteaua TELNET din ARPA, pentru a tine cont de
caracteristicile diferite ale terminalelor utilizate in retea. Se foloseste pentru a crea o
independent relative a programelor fata de particularitatile diferitor modele de
echipamente. Terminalul virtual reprezinta o structura de date ce reflecta in mod
abstract comportarea terminalului. Ea este actualizata prin operatii-standard ale
programului, si prin actiunile unui modul de corecpondenta cu terminalul real.
Principii OSI: *stabilirea , eliberarea, abandonarea unei conexiuni; *negocierea
parametrilor; *transferal de date; *golirea tamponului de date; O solutie cunoscuta e
X-Window ce poate fi conectata la mai multe aplicatii din calc.diferita. Pentru
utilizator reteaua este transparenta- o aplicati executata pe calc.poate afisa
rezultatele pe o alta statie, fie si la distanta.
7.4.Posta electronica
Datele statistice indica ca transferal de informatii prin E-Mail predomina printer
serviciile de transfer de fisiere. Servisiul este standartizat de CCITT, astazi e ITU,
sub numele de X.400. Acest standard a fost luat ca baza la standardul OSI de Posta-
E numit MOTIS. Modelul architectural: *utilizatorul care paote fi expeditorul sau
destinatarul mesajelor; * agentul utilizator AU. cu functiile de interfata-utilizator;
*agentul de transfer al mesajelor AGTM care formeaza un system de transfer al
mesajelor. Acest system asigura transferal de mesaje de la AU sursa la AU
destinatar. Principiul de operare: un mesaj pina la destinatar poate parcurge mai
multe AGTM, fiecare AGTM examineaza adresa destinatarului. Daca ea se refera la
o cutie postala locala mesajul este livrat acesteia, in caz contrar mesajul e transmis
mai departe. * depozitul de mesaje MS, se pastreaza mesaajele nelivrate. Facilitati:
* livrarea aceleasi inf.mai multor utilizatori, liste de distributii; * pastrarea inf.daca
destinatarul nu este disponibil; *pastrarea sau expedierea mesajelor dupa
examinarea lor de catre destinatar; *transmisia de mesaje cu prioritati; *protectia de
mesaje prin cifrare; *transmisia automata a unor raspunsuri anumite; *crearea de
dosare; *tiparireamesajeor; *folosirea unor nume prescurtate; *raspuns la mesajul
receptionat; *transmiterea de fisiere binare ftp. Cel mai cunoscut serviciu este
ATLAS 400 in reteaua TRANSPAC.
 Internet. SMTP folosește portul de aplicație 25 TCP și determină adresa unui server
SMTP pe baza înregistrării MX (Mail eXchange) din configurația serverului DNS.
(are responsabilitate pentru a trimite scrisorile în căsuța poștală

7.7.2. IPTV (Internet Protocol television) reprezintă comunicarea imaginilor și a

7.6.Comertul electronic sunetului într-o rețea proprietară care se bazează pe IP.Numele IPTV are în esență
“comerţ electronic” reprezintă efectuarea cumpărăturilor online, în World Wide două componente: *Internet Protocol (IP): specifică forma pachetelor și modul de
Web. Acesta poate să cuprindă multe alte activităţi, cum ar fi: schimburi şi adresare. Cele mai multe rețele combină IP cu un protocol de nivel superior. În
negocieri efectuate între companii, procese interne ale companiilor pe care acestea funcție de soluția providerului cel mai înalt protocol este de regulă UDP (user
le desfăşoară ca suport pentru activităţile de cumpărare/aprovizionare, vânzare, datagram protocol). IP stabilește un mecanism prin care directează pachetele de
angajări, planificare; comerţului electronic implică transferul de documente - de la informație între dispozitivele conectate la o rețea. IP-ul este o metodă standard de
contracte sau comenzi, până la imagini sau înregistrări vocale. Prin intermediul formatare și adresare a pachetelor într-o rețea mare și multifuncțională precum
Internetului se dezvoltă o relaţie de servicii şi schimb de mărfuri între ofertant şi internetul. Un pachet este o unitate informațională (o colecție de biți) de lungime
viitorul cumparător. Comerţul electronic oferă oportunitatea de a comercializa variabilă, cu un format bine definit care poate fi transmis într-o rețea IP. De obicei
produse în întreaga lume, sporind numărul de potenţiali clienţi în primul rând prin un mesaj ca un e-mail sau un video clip este împărțit în mai multe pachete IP. IP-ul
eliminarea barierelor geografice dintre clienţi şi comercianţi. Există cinci categorii poate fi folosit în multe tipuri de rețele precum: Ethernet LAN, conexiuni prin fibră
generale de comerţ electronic:  business-to-consumer - companiile vând produse şi optică, rețele wireless Wi-Fi *Televiziune (TV). TV specifică modul de comunicare
servicii consumatorilor individuali;  business-to-business - companiile vând care operează prin transmisiuni de imagini și sunet. Televiziunea IP permite
produse şi servicii altor companii;  procese de business - companiile menţin şi vizualizarea unui număr mai mare de canale TV decât cele recepționate prin cablu
folosesc informaţii pentru a identifica şi evalua clienţii, furnizorii şi angajaţii; în TV (CATV) sau antene satelit (DTH).Calitatea audio-video a serviciilor IPTV este
acelaşi timp, partajează aceste informaţii, în mod atent controlat, cu clienţii, dependentă de viteza de transfer a datelor, un program cu sunet de înaltă definiție și
furnizorii, angajaţii şi partenerii de afaceri;  consumer-to-consumer - participanţii sunet . IPTV este în primul rând folosit pentru a oferi servicii duplicat sau care
de pe o piaţă online pot să îşi vândă/cumpere reciproc bunuri;  business-to- depășesc caracteristicile și funcționalitatea servicilor CATV sau transmiterea directă
government - companiile pot vinde bunuri şi servicii agenţiilor guvernamentale. prin sateliți geostaționari, aceasta se realizează prin intermediul unei rețele IP.
Furnizorii de serviciu doresc să livreze servicii multiple peste o singură rețea și
Avantajele pentru vânzător:  dispariţia limitelor geografice de vânzare; 
adesea aleg tehnologia IP deoarece ea poate să furnizeze în plus la IPTV VoIP și o
publicitatea online poate atinge publicul ţintă mai uşor;  dezvoltarea de noi produse
mare viteză de acces web pe o singură platformă, un astfel de triplet adică
se poate realiza mai uşor în concordanţa cu cerinţele consumatorului;  adaptarea la televiziune, internet și telefonie se numește Triple-Play, dacă se mai adaugă și
schimbări este mai rapidă;  disponibilitatea informaţiilor despre clienţi;  economii mobilitate, se ajunge la Quadruple-Play. Într-un sistem tipic, particular, de înaltă
la vânzarea produsului;  îmbunătăţirea relaţiilor cu clienţii;  reducerea erorilor viteză, rețeaua IP este obișnuita să livreze continuu programe video la sute sau mii
prin automatizarea proceselor de plată;  operabilitate 24 ore / zi, 7 zile pe de telespectatori simultan. IPTV utilizează tehnici de flux video pentru a furniza
saptamană. Pentru cumpărător:  timpul redus de acces la produs;  identificarea programe de televiziune programate sau video la cerere (VOD). IPTV folosește
mult mai uşoară de furnizori şi parteneri de afaceri;  economii la cumpărarea protocolul IP ca mijloc de transport și are nevoie de IP TV set-top box pentru a
prosusului;  negocierea preţurilor se face mai uşor;  scăderea costurilor decoda imaginile în timp real. Când un utilizator schimbă canalul sau selectează un
tranzacţiilor prin creşterea vitezei de transfer a informaţiei;  distribuirea online program, un nou flux de conținut este transmis de la serverul operatorului direct
pentru produse digitale;  lucrul la distanţă;  accesul la produse/servicii din zone către set-top box-ul utilizatorului. Standardele compatibile de compresie video
aflate la distanţă; Dezavantaje:  imposibilitatea de a realiza cu succes transferuri sunt H.264, Windows Media Video 9 și VC 1, DivX, XviD, Ogg Theora și MPEG-
online a unor produse şi servicii (exemplu: produse alimentare perisabile, bijuterii 2 și MPEG-4. Televiziunea Digitală se bazează pe o schemă de compresie și codare
unicat, alte produse imposibil de inspectat la distanţă, indiferent de tehnologiile cunoscută ca MPEG-2, potrivește imaginile extraordinare într-o lățime de bandă
curente);  posibiliatea de non-profit în cazul anumitor produse;  credibilitate rezonabilă. IPTV-ul se poate transmite la fel ca și serviciu de acces web prin mai
scăzută;  integrarea greoaie a bazelor de date şi a software-ului de procesare a multe tehnologi ca de exemplu: cabluri coaxial, DSL, fibră optică, wireless până și
tranzacţiilor tradiţionale cu software pentru comerţ electronic. prin liniile de tensiune. Indiferent de modul de transmisie a IPTV-ului,
caracteristicile sale sunt similare.IPTV-ul de regulă operează într-o rețea privată și
nu pe Internet.
7.7.1. Protocolul Internet IP  este un protocol prin care datele sunt trimise de la un
calculator la altul prin intermediu Internetului. Fiecare calculator are pe Internet cel
puțin o adresă IP unică, care îl identifică între toate computerele din rețea. Când
cineva trimite sau primește informații mesajul este împărțit în blocuri de mici
dimensiuni denumite pachete. Fiecare pachet cuprinde adresa expeditorului și pe
cea a destinatarului. Adresa IP este utilizată la nivelul programelor de prelucrare
în rețea. În schimb, la nivelul utilizatorilor cu acces la Internet, identificarea
calculatoarelor se face printr-un nume de gazdă gestionat de sistemul DNS. Nivelul
transport preia șiruri de date și le divide în datagrame. Fiecare datagramă este
transmisă prin Internet, fiind eventual fragmentată în unități mai mici pe parcurs.
Când toate aceste „fragmente” ajung la mașina destinație ele sunt reasamblate de
nivelul rețea în datagrama originală. Datagrama este transparentă nivelului
transport, care o inserează în șirul de intrare al procesului receptor. Cea mai mică
adresă este 0.0.0.0, iar cea mai mare 255.255.255.255. Adresa IP 0.0.0.0 este
folosită de gazde atunci când sunt pornite. Adresele IP cu 0 ca număr de rețea se
referă la rețeaua curentă. Adresele care constau numai din 1-uri permit difuzarea în
rețeaua curentă, în mod uzual o rețea locală. Toate adresele de forma 127.xx.yy.zz
sunt rezervate pentru testări în buclă locală. O datagramă IP constă dintr-o parte de
antet și o parte de text. Fiecare gazdă și ruter din internet are o adresă IP, care
codifică adresa sa de rețea și de gazdă. Toate adresele IP sunt de 32 biți și sunt
folosite în câmpurile „Adresă sursă” și „Adresă destinație” a pachetelor IP. Rețelele
sunt dinamice și este posibil ca 2 pachete IP de la aceeași sursă să plece pe căi
diferite (BGP – protocolul porților de graniță) și să ajungă la aceeași destinație.
Pachetele IP (dupa cum s-a mai spus) nu au garanția că vor ajunge la destinație,
acest lucru fiind lăsat în seama protocoalelor adiacente (TCP UDP etc). Protocolul
pentru transfer de date FTP este un protocol utilizat pentru accesul la fișiere aflate
pe servere din rețele de calculatoare particulare sau din Internet. Protocolul de
Acces la Mesaje IMAP permite accesul la mesaje din foldere de e-mail de pe un
server. POP3 sau Protocolul Post, utilizate de un calculator gazdă pentru
recepționarea poștei electronice (e-mail). HTTP (Hypertext Transfer Protocol) este
metoda cea mai des utilizată pentru accesarea informațiilor în Internet care sunt
păstrate pe servere World Wide Web (WWW). HTTP oferă o tehnică de
comunicare prin care paginile web se pot transmite de la un computer aflat la
distanță spre propriul computer. SMTP (Simple Mail Transfer Protocol) este un
protocol simplu, folosit pentru transmiterea mesajelor în format electronic pe