Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T.

Popa” din Iaşi

Facultatea de Medicină Dentară
Direcţia de Curs Anatomie III – IV şi Embriologie

Curs 1
Structura funcţională a aparatelor genitale masculin şi feminin.
Spermatogeneza

Structura funcţională a aparatelor genitale masculin şi feminin.

Aparatul genital la om este alcătuit din gonadă, calea genitală (gonoforia) şi organele
genitale externe.
La bărbat gonada este testiculul. Calea genitală este alcătuită din conductele spermatice,
ce se împart în intratesticulare (tubii seminiferi drepţi, reţeaua testiculară) şi
extratesticulare (canalele eferente, canalul epididimar, canalul deferent, ejaculator şi
uretra). Glandele anexe sunt reprezentate de: vezicula seminală, prostata şi glandele
bulbo-uertrale). Organele genitale externe sunt penisul şi scrotul.
La femeie gonada este ovarul. Calea genitală este reprezentată de: trompele uterine, uter,
vagin. Organul genital extern este reprezentat de vulvă. Mamela (glanda mamară) este o
glandă pereche, anexă a aparatului genital feminin.

Spermatogeneza
Celulele germinale îşi au originea în endodermul peretelui sacului vitelin, deci în
afara embrionului propriu-zis, de unde vor migra spre peretele posterior al embrionului.
Această linie celulară, care va da naştere gameţilor, apare ca o populaţie celulară
dispersată, cu celule puţin diferenţiate, numite celule germinale primordiale; ele vor
migra prin mişcări ameboidale între a patra şi a şasea săptămână din sacul vitelin, prin
mezoul tubului digestiv, către peretele posterior al embrionului.
În peretele dorsal celulele sunt aşezate paramedian în ţesutul mezenchimal liber
(pediculul somitic sau corpii Wolf), lângă membrana cavităţii celomice, populând
regiunea peretelui adiacentă vertebrei a 10-a toracică, nivel la care se vor forma gonadele.
Odată sosite în regiunea gonadică prezumtivă, celulele germinale stimulează
celulele epiteliului celomic adiacent şi mezonefrosul (rinichiul embrionar) să prolifereze
şi să formeze straturi compacte de ţesut, numite cordoane sexuale primitive.
Cordoanele sexuale vor determina apariţia, pe partea antero-internă a fiecărui
mezonefros, a crestelor genitale (gonadele primitive), situate lateral de coloana
vertebrală. Aceste cordoane sexuale acoperă celulele germinale primordiale, dând naştere
la ţesuturi ce vor hrăni şi regla dezvoltarea celulelor sexuale mature - foliculii ovarieni la
femeie şi celulele Sertoli ale epiteliului germinal din tubii seminiferi la bărbat.
Cordoanele sexuale sunt esenţiale pentru dezvoltarea celulelor germinale: acele celule
germinale care nu sunt acoperite de celulele cordoanelor sexuale vor suferi o meioză
prematură, degenerând. La fel, dacă celulele germinale nu sosesc în regiunea gonadică
prezumtivă, atunci nu se vor dezvolta nici cordoanele sexuale, nici gonadele, ele jucând
un rol inductiv esenţial în apariţia crestelor genitale.
 Deci, gametogeneza este un proces de meioză şi citodiferenţiere ce transformă
celulele germinale în gameţi masculi şi femeli.
În interiorul gonadelor, celulele germinale primordiale vor suferi, şi la bărbaţi şi la
femei, o serie de diviziuni mitotice şi, ulterior, vor începe procesul de gametogeneză,
proces care le transformă în gameţi maturi (spermatozoid şi ovocit). Gametogeneza este
însă diferită la bărbat şi la femeie.
La bărbat, celulele germinale primordiale vor rămâne într-un stadiu latent între
săptămâna a 6-a de dezvoltare şi până la pubertate. La pubertate are loc maturarea tubilor
seminiferi şi diferenţierea în spermatogonii a celulelor germinale. Prin diviziune meiotică
(diviziune prin care numărul de cromozomi din celulele sexuale se înjumătăţeşte) are loc
maturarea celulelor sexuale şi formarea de spermatozoizi ce vor fi produşi continuu de la
pubertate până la moarte.
La femeie, celulele germinale primordiale se divid mitotic de câteva ori, după ce
au fost acoperite de celulele cordoanelor sexuale şi se vor diferenţia în ovogonii. Acestea
vor suferi în totalitate procesul de diviziune meiotică începând din luna a 5-a de
dezvoltare intrauterină.
Precizăm ce înseamnă ploidia celulelor şi numărul "n". Ploidia reprezintă numărul
de copii al fiecărui cromozom prezent în nucleul celular, iar numărul "n" arată numărul
de copii al fiecărei spirale unice de ADN din nucleu. Fiecare cromozom conţine una sau
două spirale de ADN, în funcţie de stadiile ciclului celular mitotic sau meiotic, astfel
încât ploidia şi numărul "n" nu coincid întotdeauna. Celulele primordiale germinale şi
celulele somatice au două copii ale fiecărui cromozom şi se numesc diploide (2).
Gameţii maturi au o singură copie a cromozomului şi se numesc haploide (1). Gameţii
haploizi (1) au, de asemenea, o singură spirală de ADN pe cromozom şi se numesc 1n. În
câteva stadii ale ciclului celular, celulele diploide (2) (celulele cu două copii ale fiecărui
cromozom) au o singură spirală de ADN (1n) pe cromozom şi se numesc 2n. În timpul
fazelor iniţiale ale meiozei sau mitozei, fiecare cromozom al unei celule diploide (2) are
două spirale de ADN (2n), deci celula este 2 x 2n = 4n. În tabelul 1 sunt prezentate
evenimentele care se petrec în linia germinală în timpul diviziunii celulare mitotice şi
meiotice.

Tabelul 1.

Stadiul Evenimentele Numele celulei Caracterulg

enomului
Interval de Metabolism celular normal
odihnă între F - ovogonie
diviziunile diploid, 2n
celulare B - spermatogonie
mitotice
MITOZA
faza Replicarea ADN cu formarea de F - ovogonie diploid, 4n
preparatorie cromozomi dublu spiralaţi B - spermatogonie
profaza Condensarea cromozomilor dublu
spiralaţi
 Aşezarea cromozomilor de-a lungul
metafaza ecuatorului
Replicarea centromerilor
anafaza şi Fiecare cromozom dublu spiralat se
telofaza divide în doi cromozomi simplu
spiralaţi, fiecare distribuindu-se la
fiecare nucleu fiu
citokineza Celula se divide F - ovogonie diploid, 2n
B - spermatogonie
MEIOZA I
faza Replicarea ADN cu formare de F - ovocit primar
preparatorie cromozomi dublu spiralaţi B - spermatocit diploid, 4n
primar
Condensarea cromozomilor dublu
spiralaţi. Cei doi cromozomi ai
profaza fiecărei perechi omologe se cuplează
la nivelul centromerilor pentru a forma
o structură de cromatidă cu 4 braţe.
Poate apare recombinarea şi crossing-
over-ul
Cromozomii se aşează de-a lungul
metafaza ecuatorului
Centromerii nu se replică
anafaza şi Un cromozom dublu spiralat al
telofaza fiecărei perechi omologe se distribuie
la fiecare celulă fiică
F - un ovocit
secundar + primul
citokineza Celula se divide globul polar haploid, 2n
B - 2 spermatociţi
secundari
MEIOZA II
Nu apare nici o replicare ADN.
profaza Cromozomii dublu spiralaţi se
condensează
metafaza Cromozomii se aşează de-a lungul
ecuatorului. Centromerii se replică
Fiecare cromozom se divide în doi
anafaza şi cromozomi simplu spiralaţi, fiecare
telofaza distribuindu-se la unul din cei doi
nuclei fii
F - un ovocit
citokineza Celula se divide definitiv + 3 globuli haploid, 1n
polari
B- 4 spermatozoizi
 SPERMATOGENEZA
Este procesul de formare a spermatozoizilor maturi. Începe la pubertate,
continuând tot restul vieţii. Are loc în tubii seminiferi ai testiculului, este permanentă şi
durează 64 de zile.
La pubertate, testiculele încep să secrete cantităţi crescute de testosteron, hormon
ce stimulează dezvoltarea caracterelor sexuale secundare, accelerează creşterea
testiculului, maturarea tubilor seminiferi şi începerea spermatogenezei.
Sub influenţa acestui hormon, celulele Sertoli se diferenţiază într-un sistem de
tubi seminiferi. Celulele germinale primordiale latente se divid după mitoză şi se
diferenţiază în spermatogonii. Acestea se localizează sub membrana bazală ce înconjură
tubii seminiferi, ocupând spaţiile dintre celulele Sertoli. Celulele Sertoli furnizează
suportul, protecţia şi nutriţia celulelor germinale şi ajută la eliberarea spermatozoizilor
maturi.
Celulele care vor suferi spermatogeneza se dezvoltă prin mitoză din
spermatogonii, migrând gradual printre celulele Sertoli, de la bază spre lumenul tubului
seminifer. În timpul acestei faze migratorii, spermatocitele primare vor trece fără
întrerupere prin ambele diviziuni meiotice formând, iniţial, 2 spermatocite secundare şi,
apoi, 4 spermatide. Spermatidele vor suferi modificări importante în timpul migrării spre
lumenul tubului seminifer care le vor transforma în spermatozoizi maturi. Acest proces
de diferenţiere a spermatidelor poartă numele de spermiogeneză.
Spermatogeneza are loc continuu de la pubertate până la moarte, gameţii
fiind produşi în valuri sincrone în fiecare arie a epiteliului germinal, deşi procesul nu este
sincronizat de-a lungul tubului seminifer.
La multe mamifere (deci şi la om) clona de spermatogonii derivată din fiecare
celulă primordială germinală populează o anumită arie a tubilor seminiferi şi prezintă o
spermatogeneză sincronă. Prin studii ultrastructurale ale acestor arii, pot fi observate
valuri de celule diferenţiate sincron. La bărbat, fiecare ciclu al spermatogenezei durează
aproximativ 64 de zile. Mitoza spermatogonială durează aproximativ 16 zile, prima
diviziune meiotică - 8 zile, a doua diviziune meiotică - 16 zile şi spermiogeneza -
aproximativ 16 zile. În timpul călătoriei sale din tubii seminiferi spre ampula canalului
deferent, spermatozoidul suferă un proces de maturare funcţională, care îl pregăteşte
pentru posibilitatea de a fertiliza un ovul.
Spermatozoizii produşi în tubii seminiferi, iniţial imobili, sunt depozitaţi în
epididim. În timpul ejaculării, spermatozoizii sunt propulsaţi prin ductele deferente şi
uretră şi sunt amestecaţi cu secreţii nutritive din veziculele seminale, prostată şi glandele
bulbouretrale. Într-o singură ejaculare pot fi depozitaţi în vagin 100 - 400 milioane de
spermatozoizi, dar numai câteva sute au forţa de a migra prin uter şi trompă până la
ampula trompei uterine. Aici, aceşti spermatozoizi supravieţuiesc şi îşi păstrează
capacitatea de fertilizare timp de 1 - 3 zile. Capacitaţia spermatozoizilor este un ultim pas
de maturare funcţională. Constă din modificări ale acrosomului, care se pregăteşte să
elibereze enzimele necesare pentru penetrarea zonei pellucida (un înveliş glico-proteic ce
înconjură ovulul). Această capacitaţie are loc în tractul genital feminin şi necesită
contactul cu secreţiile oviductului. Spermatozoizii utilizaţi pentru fertilizarea in vitro sunt
capacitaţi artificial.