CAPITOLUL II

INFRACŢIUNI CONTRA VIEŢII ŞI SĂNĂTĂŢII PERSOANEI

Articolul 145. OMORUL INTENŢIONAT
(1) Omorul unei persoane
se pedepseşte cu închisoare de la 12 la 20 de ani.
(2) Omorul săvârşit:
a) cu premeditare;
b) din interes material;
c) cu intenţii huliganice;
d) în legătură cu îndeplinirea de către victimă a obligaţiilor de serviciu sau obşteşti;
e) profitând de starea de neputinţă a victimei;
f) cu răpirea sau luarea persoanei în calitate de ostatic
se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25 de ani.
(3) Omorul săvârşit:
a) asupra a două sau mai multor persoane;
b) asupra soţului (soţiei) sau a unei rude apropiate;
c) cu bună-ştiinţă asupra unei femei gravide;
d) cu bună-ştiinţă asupra unui minor;
e) asupra unui reprezentant al autorităţii publice ori asupra unui militar în timpul sau în
legătură cu îndeplinirea de către aceştia a obligaţiilor de serviciu;
f) de două sau mai multe persoane;
g) de către o persoană care a mai săvârşit un omor intenţionat prevăzut la alin.(1) sau (2);
h) cu deosebită cruzime, precum şi din motive sadice;
i) cu scopul de a ascunde o altă infracţiune sau de a înlesni săvârşirea ei, precum şi însoţit de
viol;
j) din motive de duşmănie sau ură socială, naţională, rasială sau religioasă;
k) prin mijloace periculoase pentru viaţa sau sănătatea mai multor persoane;
l) cu scopul de a preleva şi/sau utiliza ori comercializa organele sau ţesuturile victimei;
m) la comandă
se pedepseşte cu închisoare de la 20 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.
1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei decurge din însăşi
natura valorilor sociale vătămate sau periclitate. Mecanismul determinării gradului prejudiciabil al
infracţiunii este stipulat în art.15 CP.
2. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare
normală sunt condiţionate de ocrotirea vieţii persoanei.
3. Latura obiectivă a omorului se realizează prin uciderea unei persoane, adică prin orice
activitate ilegală care pricinuieşte moartea unui om. De cele mai multe ori, această activitate constă
într-o acţiune (de împuşcare, strivire, înjunghiere, otrăvire, ardere, lovire, provocare a unei sperieturi,
provocare a unei emoţii, despre care făptuitorul ştie că îi va provoca victimei moartea, folosire a unor
animale sălbatice, folosire a unor alte forţe puse în mişcare de făptuitor etc.). Omorul poate fi săvârşit
şi prin inacţiune, dar numai în acele cazuri în care făptuitorul avea obligaţiunea de a acţiona pentru
împiedicarea morţii persoanei. De exemplu, mama nu-şi hrăneşte copilul.
4. Deosebim trei categorii de omor: a) simplu (alin.1 art.145 CP); b) agravat (alin.2 art.145 CP);
c) omorul deosebit de grav (alin.3 art.145 CP).
5. Omorul simplu săvârşit fără circumstanţe agravante şi atenuante, prevăzut de alin.1 art.145
CP, poate fi comis din motive de gelozie şi din alte imbolduri josnice, cu excepţia intenţiilor
huliganice şi interesului material, din motive de răzbunare, pe baza de relaţii personale, din cauza
certurilor, în timpul unei bătăi, al efectuării unui experiment ştiinţific etc.
 6. Omorul intenţionat se consumă o dată cu producerea rezultatului: moartea victimei.
7. Omorul săvârşit cu premeditare (lit.a) alin.2 art.145 CP) presupune întrunirea concomitentă a
trei condiţii. O primă condiţie priveşte trecerea unui interval de timp din momentul luării deciziei şi
până în momentul executării omorului. Durata acestui interval este apreciată în fiecare caz în funcţie
de calităţile subiective ale făptuitorului, precum şi de celelalte împrejurări ale cauzei. O persoană
poate avea nevoie de un interval mare de timp pentru a chibzui, pe când o altă persoană poate chibzui
cu multă eficienţă chiar într-un interval de timp foarte scurt. O a doua condiţie priveşte activitatea
psihică a făptuitorului de reflectare, de chibzuire asupra modului în care va săvârşi infracţiunea. Dacă
făptuitorul nu a avut posibilitatea să mediteze, să cântărească şansele de realizare a deciziei, fiind într-
o activitate continuă, circumstanţa premeditării se exclude. În sfârşit, pentru existenţa premeditării se
mai cere ca, în intervalul de timp cuprins între momentul luării hotărârii infracţionale şi momentul
începerii executării omorului, făptuitorul să treacă la săvârşirea unor acte de pregătire de natură să
consolideze decizia luată şi să asigure realizarea ei. De exemplu, pregătirea instrumentelor şi
mijloacelor pentru săvârşirea omorului. Dacă lipseşte vreuna dintre condiţiile menţionate, omorul este
simplu, nu agravat.
Premeditarea atribuie omorului caracter agravant, deoarece, presupunând, pe de o parte, o
concentrare a forţelor psihice ale făptuitorului, iar pe de altă parte, o pregătire a comiterii faptei,
asigură acestuia şanse sporite de reuşită.
8. Omorul săvârşit din interes material (lit.b) alin.2 art.145 CP) este cel săvârşit în scopul de a
obţine un folos, avantaj sau beneficiu de natură patrimonială, fiind un interes egoist, josnic.
Potrivit p.10 al HP CSJ din 15 noiembrie 1993 Cu privire la practica judiciară pe dosarele
despre omorurile intenţionate, drept omor săvârşit din interes material urmează a fi calificat omorul
intenţionat, săvârşit cu scopuri de a primi un venit material pentru vinovat sau pentru alte persoane
(bani, bunuri sau drepturi la primirea lor, drepturi la spaţiu locativ, remunerare din partea unei terţe
persoane etc.) sau cu intenţia de a fi scutit de cheltuieli materiale (restituirea bunurilor, datoriei,
plătirea serviciilor, îndeplinirea obligaţiunilor patrimoniale, plătirea pensiei alimentare etc.).
Nu este necesar ca interesul material din imboldul căruia a acţionat făptuitorul să fie realizat;
este suficient ca acest interes să fi existat în momentul săvârşirii omorului.
Omorul în scopul de a păstra averea nu poate fi considerat omor din interes material, pentru că
lipseşte intenţia de a dobândi un câştig material.
Dacă omorul intenţionat a fost săvârşit concomitent cu un atac de tâlhărie, fapta trebuie calificată
în concurs (lit.b) alin.2 art.145 CP şi lit.c) alin.3 art.188 CP), deoarece tâlhăria nu este prevăzută de
dispoziţia art.145 CP.
9. Omorul săvârşit cu intenţii huliganice (lit.c) alin.2 art.145 CP). Imboldurile huliganice conţin
caracteristica generală a unui grup întreg de motive diferite, pentru care este comună lipsa de respect
faţă de societate. Din rândul lor fac parte motive ca ştrengăria, străduinţa de a sfida opinia publică,
manifestarea unei bravuri la beţie, demonstrarea brutală şi făţişă a puterii faţă de cei din jur, înjosirea
şi intimidarea lor etc.
Conform p.11 al HP CSJ din 15 noiembrie1993, drept omor din intenţii huliganice trebuie
calificat omorul săvârşit din imbold huliganic de un făptuitor ce manifestă lipsă de respect faţă de
societate, neglijează regulile de convieţuire socială şi normele morale, fără vreun pretext sau din cauze
neînsemnate pentru omor intenţionat.
Intenţiile huliganice sunt un semn obligatoriu, constitutiv al componenţei omorului săvârşit din
intenţii huliganice, de aceea un concurs ideal al huliganismului (art.287 CP) şi omorul din intenţii
huliganice (lit.c) alin.2 art.145 CP) se exclud. Anume asemenea indicaţii sunt menţionate în HP CSJ
din 15 noiembrie 1993: "Dacă vinovatul pe lângă omorul din intenţii huliganice a mai săvârşit şi alte
acţiuni intenţionate care încalcă grosolan ordinea publică şi exprimă o lipsă vădită de respect faţă de
societate, atunci faptele comise trebuie calificate potrivit art.145 şi 287 CP". Cu alte cuvinte, este
posibil numai un concurs real de infracţiuni, dacă omorul a precedat sau după el au urmat acţiuni
huliganice.
Deseori intenţiile huliganice se îmbină cu asemenea motive ca mânia, gelozia, răzbunarea,
pasiunea sexuală, lăcomia etc., care nu sunt semne constitutive ale componenţei omorului din intenţii
huliganice. Ele trebuie luate în consideraţie numai la individualizarea răspunderii penale.
10. Omorul săvârşit în legătură cu îndeplinirea de către victimă a obligaţiunilor de serviciu sau
a celor obşteşti (lit.d), alin.2 din art.145 CP) presupune uciderea unui reprezentant al unei organizaţii
nestatale sau a oricărui cetăţean (fiindcă uciderea unui reprezentant al autorităţii publice ori a unui
militar constituie un omor deosebit de grav (a se vedea prevederile lit.c) alin.3 art.145 CP), pentru a-i
împiedica să înfăptuiască acţiuni legate de activitatea lor de serviciu sau cea obştească. Un asemenea
omor poate fi săvârşit şi din motive de răzbunare împotriva victimei pentru faptul că mai înainte ea, în
genere, şi-a îndeplinit datoria de serviciu sau obştească.
Dacă atentarea la viaţă este săvârşită în legătură cu acţiunile ilegale ale victimei, de exemplu -
aceasta şi-a depăşit atribuţiile de serviciu, un atare omor nu se încadrează în această agravantă, fiindcă
acţiunile ilegale nicicând nu constituie îndeplinirea datoriei. Cele săvârşite, în lipsa altor agravante,
constituie un omor simplu.
Potrivit p.12 al HP CSJ din 15 noiembrie 1993, responsabilitatea pentru omorul săvârşit în
legătură cu îndeplinirea de către victimă a îndatoririlor de serviciu sau a celor obşteşti survine
indiferent de timpul când au fost săvârşite acţiunile care au servit drept pretext pentru răzbunare.
11. Omorul săvârşit profitând de starea de neputinţă a victimei (lit.e) alin.2 art.145 CP). Pentru
aplicarea agravantei se cere îndeplinirea cumulativă a două condiţii: a) victima se află în stare de
neputinţă de a se apăra şi b) făptuitorul profită de această stare a victimei.
Sunt în neputinţă de a se apăra persoanele care, din cauza unei stări fizice sau psihice ori a altor
împrejurări, nu pot reacţiona împotriva agresorului (persoanele care suferă de o infirmitate fizică sau
psihică, cele de vârstă fragedă sau de o vârstă foarte înaintată, cele aflate în totală stare de epuizare
fizică, cele care dormeau, cele aflate în stare de beţie completă etc.). Starea de neputinţă de a se apăra
a victimei trebuie să fie exterioară activităţii făptuitorului, adică să nu se datoreze acestuia. Actele de
natură să pună victima în neputinţa de a se apăra, săvârşite de făptuitor, constituie acte de pregătire sau
de tentativă a omorului, care, după săvârşirea omorului, sunt absorbite de infracţiunea consumată de
omor.
A doua condiţie de aplicare a agravantei constă în faptul că făptuitorul a folosit conştient de
starea de neputinţă a victimei pentru a o ucide. Dacă victima a fost în stare de neputinţă de a se apăra,
dar făptuitorul nu a cunoscut această stare a ei, agravanta nu este aplicabilă.
12. Omorul săvârşit cu răpirea sau luarea persoanei în calitate de ostatic (lit.f) alin.2 art.145
CP) presupune că răpirea sau luarea de ostatici sunt săvârşite anterior omorului sau coincid cu timpul
comiterii, sau omorul este săvârşit nemijlocit sau imediat după săvârşirea faptelor menţionate. În toate
aceste trei cazuri lipsirea de viaţă a victimei are rolul unei circumstanţe de înlesnire a acestor
infracţiuni sau a unei răzbunări, sau al ascunderii acestor activităţi infracţionale. La săvârşirea
omorului cu răpirea sau luarea persoanei în calitate de ostatic se încalcă nu numai relaţiile sociale care
condiţionează ocrotirea vieţii persoanei, dar şi relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală
condiţionează ocrotirea libertăţii persoanei sau a securităţii publice.
13. Omorul săvârşit asupra a două sau mai multor persoane (lit.a) alin.3 art.145 CP) presupune
uciderea a doi sau mai multor oameni.
Există două opinii asupra acestei agravante. Potrivit primei opinii, moartea a două sau a mai
multor persoane trebuie să fie rezultatul unei singure acţiuni (de exemplu, punerea de otravă în
mâncarea destinată mai multor persoane, urmată de moartea a cel puţin două dintre acele persoane). A
doua opinie, susţinută şi de Plenul Judecătoriei Supreme a RM în p.13 al hotărârii sale din 15
noiembrie 1993, presupune că rezultatul prevăzut de lege poate să se producă şi prin acţiuni diferite,
dar cuprinse de unitatea intenţiei şi săvârşite, de regulă, concomitent.
 Mai corectă ni se pare prima opinie, deoarece ea dă posibilitatea de a delimita strict această
agravantă de agravanta prevăzută de lit.g) alin.3 art.145 CP (omorul săvârşit în mod repetat), care,
evident, presupune săvârşirea omorurilor prin acţiuni diferite.
Agravanta este aplicabilă numai dacă se produce efectiv moartea a cel puţin două persoane.
Dacă atentatul la viaţa a două sau mai multor persoane nu produce moartea nici uneia dintre acele
persoane, avem de a face cu prezenţa tentativei acestui omor deosebit de grav, art.27 şi lit.a) alin.3
art.145 CP.
Dacă rezultatul prevăzut de lege se produce numai parţial, în sensul că încetează din viaţă o
singură persoană, unitatea infracţională creată de legiuitor dintr-un concurs formal de omoruri
consumate nu mai există, deci agravanta nu este aplicabilă. Faptele menţionate, formate dintr-un omor
consumat şi o tentativă de omor, urmează a fi calificate separat, potrivit literei şi alineatului
corespunzător al art.145 CP şi potrivit art.27, literei şi alineatului corespunzător al art.145 CP cu
excepţia literei a) alin.3 art.145 CP.
Din aceste considerente nu sunt corecte indicaţiile Plenului din 15 noiembrie 1993 (p.13 alin.2),
potrivit cărora omorul unei persoane şi tentativa de omor a altei persoane trebuie calificate conform
prevederilor art.89 sau 88 şi art.15 şi alin.4 art.88 CP al RM din 1961, fiindcă nu putem lua în
consideraţie pentru calificare de două ori una şi aceeaşi faptă.
14. În cazul unui omor săvârşit asupra soţului (soţiei) sau a unei rude apropiate (lit.b) alin.3
art.145 CP), agravanta se referă la calitatea de soţ sau de rudă apropiată a făptuitorului în raport cu
victima infracţiunii.
Calitatea de soţ (soţie) trebuie să existe în momentul săvârşirii faptei. Calitatea de soţ (soţie)
rezultă numai dintr-o căsătorie legal încheiată. Nu se cere ca la data săvârşirii omorului soţii să fi
convieţuit în fapt. Dacă calitatea de soţ a încetat ca urmare a divorţului, sau dacă căsătoria
făptuitorului cu victima a fost anulată, sau dacă făptuitorul şi victima erau legaţi printr-o căsătorie
nulă, fapta, în lipsa altor agravante, constituie omor simplu. Omorul săvârşit asupra concubinului este
de asemenea un omor simplu.
Potrivit art.134 CP, sunt rude apropiate ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii
acestora, precum şi verii primari.
Sunt recunoscute ca rude apropiate şi persoanele devenite prin înfiere, potrivit legii, astfel de
rude. Rude apropiate sunt considerate persoanele care cad sub incidenţa prevederii art.134 CP.
Calitatea de soţ (soţie) sau de rudă apropiată a făptuitorului în raport cu victima este o
circumstanţă personală, de aceea în caz de săvârşire a omorului cu participaţie, ea nu se răsfrânge
asupra participanţilor. De exemplu, inculpatul care îşi ucide soţia, în timp ce alt inculpat, prieten al
primului inculpat, ţinea victima pentru a nu se putea apăra, răspunde pentru omor deosebit de grav
(lit.b) alin.3 art.145 CP), iar participantul, în lipsa altor agravante, - pentru omor săvârşit de două sau
mai multe persoane (art.145 alin.3 lit f).
15. Omorul săvârşit cu bună-ştiinţă asupra unei femei gravide (lit.c) alin.3 din art.145 CP)
presupune suprimarea vieţii unei femei care poartă cu sine încă o viaţă, aceea a fătului. Acţiunile
criminale ale făptuitorului sunt îndreptate asupra femeii gravide, care, de regulă, are posibilităţi reduse
de apărare. Este necesar ca starea de graviditate să fie reală indiferent de termenul gravidităţii şi ca
vinovatul să ştie cu certitudine că femeia este în starea în cauză. Dacă făptuitorul a crezut că femeia
este gravidă, fapt care l-a determinat să săvârşească acest omor, dar în realitate sarcina era inexistentă,
cele săvârşite trebuie calificate ca o tentativă (art.27 şi lit.c) alin.3 art.145 CP). Dacă inculpatul nu a
ştiut, în momentul săvârşirii faptei, că victima este o femeie gravidă, cele săvârşite, în lipsa altor
agravante, trebuie calificate ca un omor simplu.
16. Omorul săvârşit cu bună-ştiinţă asupra unui minor (lit.d) alin.3 art.145 CP) presupune
uciderea unei persoane care nu a împlinit vârsta de optsprezece ani, cu excepţia pruncuciderii care este
un omor cu circumstanţe atenuante. Este necesar ca vinovatul să ştie cu bună-ştiinţă că victima nu a
împlinit vârsta de optsprezece ani. Se cere verificată, atât obiectiv cât şi subiectiv, situaţia cunoaşterii
cu certitudine de către vinovat că victima este un minor.
17. Omorul unui reprezentant al autorităţii publice ori al unui militar în timpul sau în legătură
cu îndeplinirea de către acesta a obligaţiunilor de serviciu (lit.e) alin.3 art.145 CP) se deosebeşte de
omorul în legătură cu îndeplinirea de către victimă a obligaţiunilor de serviciu sau a celor obşteşti
numai prin statutul victimei, de aceea facem trimitere la explicaţiile agravantei prevăzute de lit.d)
alin.2 art.145 CP.
Reprezentanţi ai autorităţii publice sunt funcţionarii organelor de stat învestiţi cu dreptul de a
înainta cerinţe, precum şi de a lua decizii obligatorii pentru executare de către cetăţeni, întreprinderi,
instituţii şi organizaţii publice, indiferent de apartenenţa şi subordonarea lor departamentală (deputaţii,
conducătorii, adjuncţii şi membrii Consiliilor raionale şi locale, judecătorii, procurorii, lucrătorii
organelor de poliţie, inspectorii de stat etc.).
În calitate de militar se socot militarii Forţelor Armate, militarii din organele securităţii
naţionale, ale afacerilor interne, alte persoane, în privinţa cărora există indicaţii speciale în legislaţie.
18. În cazul omorului săvârşit de două sau mai multe persoane (lit.f) alin.3 art.145 CP) se cer
luate în consideraţie faptele la care:
a) au participat două sau mai multe persoane, dintre care cel puţin două, potrivit alin.6 din art.42
CP, trebuie să întrunească semnele subiectului infracţiunii;
b) ele s-au înţeles să comită un omor împreună până a începe desfăşurarea actului sau chiar în
acelaşi moment, dar nu mai târziu de consumarea omorului;
c) au participat nemijlocit la realizarea laturii obiective a omorului două sau mai multe persoane,
dintre care cel puţin doi participanţi ai infracţiunii au acţionat în calitate de coautori. Dacă la
săvârşirea omorului participă şi alte persoane în calitate de organizatori, instigatori sau complici,
acţiunile lor trebuie calificate conform situaţiei concrete - potrivit art.42 şi alin.1 din art.145 sau art.42
şi lit.f) alin.3 art.145 CP. De exemplu, dacă o persoană (instigatorul) a determinat o altă persoană să
săvârşească un omor, acţiunile autorului trebuie calificate potrivit alin.1 art.145 CP, iar acţiunile
instigatorului - potrivit art.42 şi alin.1 art.145 CP. În cazul în care instigatorul a implicat două
persoane la săvârşirea infracţiunii de omor, acţiunile lui trebuie calificate potrivit art.42 şi lit.f), alin.3
art.145 CP, iar acţiunile coautorilor - potrivit lit.f) alin.3 art.145 CP.
19. Omorul săvârşit de către o persoană care a mai săvârşit un omor intenţionat prevăzut la
alin.1 sau 2 este prevăzut de lit.g) alin.3 art.145 CP. Potrivit art.31 CP, se consideră repetare a
infracţiunii săvârşirea a două sau mai multor infracţiuni identice sau omogene, prevăzute de aceeaşi
normă penală, cu condiţia că persoana nu a fost condamnată pentru vreuna din ele şi nu a expirat
termenul de prescripţie.
Se consideră omor repetat numai dacă persoana a mai săvârşit un omor prevăzut la alin.1 sau 2
art.145 CP, dar nu şi un omor prevăzut la alin.3 art.145 CP.
Toate aceste noi principii de calificare au fost aduse în concordanţă cu standardele
internaţionale. Prin Hotărârea nr.1298-XIII din 24 iulie 1997 Parlamentul RM a ratificat CEDO,
precum şi Protocolul nr.7. Iar conform art.4 din CRM dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi
libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu DUDO, cu pactele şi cu celelalte
tratate la care RM este parte.
Potrivit alin.1 art.4 al Pr. nr.7, nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicţiile
aceluiaşi stat pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o
hotărâre definitivă conform legii procedurii penale a acestui stat.
Aceste indicaţii şi recomandări au fost preluate de Plenul CSJ a RM în hotărârea sa Privind
aplicarea în practica judiciară de către instanţele judecătoreşti a unor prevederi ale Convenţiei
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale din 19 iunie 2000 nr.17, precum şi
de procurorul general al RM în indicaţiile sale cu privire la aplicarea stipulărilor dreptului
internaţional nr.12-2d/2000 din 29 septembrie 2000, potrivit cărora condamnările anterioare trebuie
luate în consideraţie doar la individualizarea pedepsei penale. Deci în calitate de repetare a unei
infracţiuni trebuie luate în consideraţie numai faptele pentru care făptuitorul încă nu a fost condamnat.
Dacă făptuitorul a săvârşit mai întâi un omor prevăzut de alin.3 art.145 CP, iar pe urmă - un
omor prevăzut de alin.1 sau 2 din acest articol, faptele săvârşite trebuie calificate separat. Orice
pregătire sau tentativă de omor trebuie calificată separat, iar o dată ce faptele date sunt condamnate în
aşa mod, ele nu pot fi luate în consideraţie la săvârşirea după ele a unui omor consumat, deci în aceste
cazuri agravanta în cauză nu este aplicabilă. Din contra, dacă sunt repetate două pregătiri de omor sau
două tentative de omor, agravanta poate fi aplicată conform art.26 sau 27 CP.
Pentru calificare nu are importanţă dacă făptuitorul a acţionat în calitate de autor, organizator,
instigator sau complice.
20. În cazul unui omor săvârşit cu deosebită cruzime, precum şi din motive sadice (lit.h) alin.3
art.145 CP), noţiunea de cruzime deosebită se îmbină cu acţiuni sadice, adică cu o tendinţă anormală
spre cruzime, plăcere bolnăvicioasă de a vede