Seminar 3, gr.

1-2

Citiți cu atenție fragmentele de mai jos

a. Ce varietate/varietăți ale textului științific sunt reprezentate în cele trei fragmente? Care sunt cele
mai importante diferențe între acestea?
b. Analizați, la alegere, fragmentul 1 sau fragmentul 2, punând în evidență trăsăturile specifice textelor
științifice.

(1)
În legătură cu acest exemplu, să mai notăm și faptul că instrucțiunea for permite chiar definirea unor
variabile (variabila i în cazul nostru). Variabilele definite în instrucțiunea for pot fi utilizate la nivelul
blocului acestei instrucțiuni și după terminarea executării ei.
Deși transmiterea parametrilor în limbajul C se face numai prin valoare, limbajul C++ autorizează în egală
măsură și transmiterea prin referință. Referințele, indicate prin caracterul &, permit accesarea în scriere a
parametrilor efectivi, fără transmiterea lor prin adrese. Iată un exemplu în care o procedură interschimbă
(swap) valorile argumentelor.
void swap (float& a, float& b) {
float tmp= a; a=b; b = tmp;
}
Referințele evită duplicarea provocată de transmiterea parametrilor prin valoare și sunt utile mai ales în cazul
transmiterii unor structuri. De exemplu, presupunând existența unei structuri de tip struct punct,
struct punct {
float x; /*coordonatele unui */
float y; /* punct din plan*/
}
Următoarea funcție transformă un punct în simetricul lui față de cea de a doua bisectoare.
(R. Andonie, I. Gârbacea Algoritmi fundamentali. O perspectivă C++, 1995)

(2)
Spectaculoasă e și procedura urmată de Hillis Miller, în eseul Criticul ca gazdă. Abandonînd textul literar, J.
Hillis Miller folosește ca „text” comentat critic simpla afirmație polemică: „criticul este un parazit”. Un
amplu excurs etimologic pune în relație termenii parazit/gazdă pe terenul limbii engleze, al limbilor latină şi
greacă și, în sfîrșit, pe terenul limbilor indoeuropene. „Textul” (în cazul dat, propoziția „Criticul e un
parazit”) e „deschis” prin etimologie şi lingvistică comparată spre nivelele textuale următoare, care îl
înglobează: limba engleză mai întîi, familia limbilor indoeuropene mai apoi. „Textul general” se identifică
astfel cu posibilitățile latente ale limbii însăși, inclusiv posibilitățile dezvăluite de studiul ei istoric
(etimologia, moștenire heideggeriană prin Derrida). În această accepție, fiecare cuvînt se încarcă cu valori de
citat1 și poartă încărcătura intertextuală a utilizărilor lui anterioare, a căror summa este etimologia. Critica
deconstructivistă reîntîlnește acum filosofia heideggeriană și se dezvăluie ca o reverie asupra rădăcinilor şi
asupra devenirilor cuvîntului în perpetua lui re-integrare într-o etern instabilă „urzeală” a textului general,
identificat, la limită, cu limba însăși. (Ioana Em. Petrescu, Modernism, postmodernism. O ipoteză)

(3)
Secretele microbilor
Sunt invizibili. Sunt peste tot. Ei conduc lumea.

Inspiră. Simte aerul cum îți pătrunde în nări. Diafragma ți se contractă, aerul e tras adânc în piept.
Oxigenul se revarsă în cavitățile minuscule din plămâni și ajunge în capilare, ca să-ți energizeze fiecare
celulă din corp. Semn că ești viu. (...) Despre bacteriile care constituie o mare parte din biomasa Pământului
am aflat de-abia acum 350 de ani, când Antoni van Leeuwenhoek a pus la microscop mostre de apă din
iazuri și salivă. Virusurile – mult mai mici decât bacteriile, dar cu mult mai numeroase decât toate celelalte
forme de viață la un loc – au fost descoperite cu de-abia un secol și ceva în urmă, când pe străzi circulau deja
automobilele. (http://www.natgeo.ro/stiinta/cercetare-si-tehnologii/9790-secretele-microbilor)