Napasta 13 Napasta Napasta de lon Luca Caragiate ACTULT (Interiorul unei carciume, clidire cu grinzi de lemn. in fund, la mijloc, usa de intrare; la stanga, fereastra mare de privalie cu blon; Kinga fereastri, taraba. La stnga, planul inti gi al doilea, dowd usi cari dau in dou od La dreapta, planul intai, chepengul beciului si o use care di in celar. La stinga, in faya.o masi de lemn si scaune rustice. Lavite pe linga pereti.): SCENA I DRAGOMIR, GHEORGHE gi ANCA (Topi rei stau imprejurul mesii pe care arde 0 lampa mica cu petrol Gheorghe fine o gazetd in mand. Anca lucreaza la o camase.) GHEORGHE: ... E greu si scape, fireste.. dar se-ntampla.. Aga fac mai tofi efi scapa: dintru-intai s-aratd pocditi, se prefac prosti, se dau tot cu binigorul, si odati, cdind le vine bine, p-aici ti-e drumul, DRAGOMIR: Adica i sta era giret... se prefice...(zdmbind.) Am injeles! GHEORGHE: $tiu eu? DRAGOMIR: Fugi, mi, d-acolo! GHEORGHE: De ce si nu crezi ci s-a preficut? ANCA: Asta e! Nou ani de zile!... Cine se preface atata vreme asa, si si nu fi fost nebun, tot acolo ajunge... pan la uurma tot nebuneste. DRAGOMIR: Dae-a fost tics, prostul! L-a gasit cu cimaya plinii de singe, a vizut la el Juleaua, tutunul gi amnarul mortului... Daci s-a bucurat si fure niste nimicuri de la un mort pe care I-a g cand i-a citit osinda, ridea, in padure, cu stric?... Era tampit ANCA (cu mult interes): Cum?... De unde ai vizut tu cand i-a citit osinda? DRAGOMIR: Am fost la judecata GHEORGHE: Ai fost? ANCA (din ce in ce mai interesata): La care judecata? DRAGOMIR (contrariat): La jurai, cfnd L-a oséndit. ANCA: Ai fost tu la jurafi.. si mie atafia ani de ile si nu-mi spuil DRAGOMR: Ti-am spus. ANCA: Ba nu. DRAGOMIR (suparat): ‘Ase, nu, fireste. La ce? $8-ncepi iar si-mi bocesti pe raposatul? ANCA (clitindnd din cap): Dragomire! (se scoala si mece la tarabat) DRAGOMIR (dupii ce s-auitat rat la ea, c&tr4 Gheorghe): Ia citete, ma, inainte, si vedem ce sa ficut nebunul GHEORGHE (cdutind siral in ziar, apoi urmind citirea:"... precum si toate cereetile au fost zadarnice. Soldatul mirturiseste c& de multe ofi a mers cu nebunul la apa, cil Lisa la fintind singur i el se ducea st-si vazi amanta Nebunul venea cu donifelepline g-I chema si se IntoareX impreuna la temnif. Tot timpul, nebunul a fost ca gi liber, in orice caz foarte pujin pizit. Era bun yi foarte simpatictutulor~ afari de aecesurile acute in carl apuca mania persecutici. Dupi cum afirmé soldatul, nebunul ar fi c&zut in ocna a veche, care e plrisit de pe vremuri..Napasta ie DRAGOMIR (cu interes): Care va si zick.. a murit..? (GHEORGHE: Ba bine c& nu. DRAGOMIR (aparte): A muri! (GHEORGHE: Ia spune, Dragomire, ce fel de om era... Eu n-am vazut de cfnd sunt © judecat la jurafi.. Ag vrea si ‘vz gi eu 0 dati... Ce face, ce zice, omul pe care-I judect? DRAGOMIR: Ce si fac. tsi el Sntre pusti gi asteapta si se isprveasca mai degrab. ANCA (la taraba): Dar tu, Dragomire, ai mers asa din intimplare ori dinadins? DRAGOMIR (intorcandu-se spre ea): Dinadins?... Ce nu ti-e bine?... De ce si merg dinadins? (lui Gheorghe.) S-a remerit sa fiw in oras... m& dusesem sA ving. niste land. (rst, ctr’ Anca, care sade rezematd cu coatele pe tarabi,) Ce faci acolo? ANCA: Nimic... Ascult DRAGOMIR: Asculti! (din ce in ce mai aspru.) Nucncepi iae si bocesti pe riposatul? CX iar am vorbit deel. Aide de! incepe... jeleste-l.. (Anca trece binigor si iese fn stanga; - cltri Gheorghe.) Eu zie ci nebunul nu era vinovat; degeaba l-a bigat douiizeci de ani la ocna! GHEORGHE: $ti c-ar fi ciudat - cl s-a mai intémplat asa lucru... ste pomenesti c& prinde vreun tilhar gi ala spune: tot eu am ficut acu céjiva ani omorul din padurea Corbenilor... Uite de ce gi uite cum... ‘Ai? DRAGOMIR: Se prea poate GHEORGHE: Ce te faci atuncea cu nebunul? DRAGOMIR: Care? GHEORGHE: Care a fost osinit degeaba. DRAGOMIR: Ai zis c-2 muri. GHEORGHE: Si zicem c& triste DRAGOMIR: Cum si iiase82.. A cizut in oena plrisitt GHEORGHE: Nu... si zicem e& n-a cizut, s8 zicem c- fugit gi pun mana pe el... Cine-i plteste aijia ani la necaz? DRAGOMIR: Dumnezeu... (paucz.) M8, Gheorghe, tu cam sti lege. GHEORGHE: Aga g-aga... (Anca intra gi se opreste fn use.) DRAGOMIR: Nu-i aja c& un om care a fcuto fapti.. un omor... u-i aga c& dacé vine singur peste zece ani gi se mirtriseste, nu mai are nici o pedeapst? cu ORGHE: Cat e nu stiu sigur, dar stiu c& e un termen: daci trece ala, -a ispravit. ANCA (care a ascultat din pragul usii, coboari; e plans’): Cum adic&? La zece ani un ucigas poate veni si spuie singor ce-a Ricut gi lumea fl Iasi fn pace. DRAGOMIR: Asa ¢ legea., ANCA: Bunii lege, 24u! (se sterge la achi.) DRAGOMIR: De ce nu te pui tu si faci alta mai buna? (fixdnd-o.) Iar ai venit! (Iui Gheorghe.) Vezi de ce nu icam spus... pentru c& de cate ori vine vorba de riposatul, ori iyi aduce aminte de el edt de departe, imi ur toaté ziua. (catrt ea.) Mergi d-aici, $i nu mai ma boci pe cap, cobe!... §tiu c& daci m-ar omori pe mine, mi-ai juca hora la soroace fn loc si-mi faci poman.. (pauzd’; Anca se retrage.) Dacd era sd bocestitoatd viaja pe birbatu-tiu al dint, de ce te-ai miritat a doua oar... Aide.. mergi! ANCA: De ce nu esti mai blind, Dragomire? DRAGOMIR: Pleaci odatt.. ANCA: Ma due. (iese in func.)Napasta us SCENA II DRAGOMIR, GHEORGHE DRAGOMIR: Du-te la picatele! (se scoala supairat.) GHEORGHE (dupi o pau7a): Fie, mai vere, prea aspru esti cu muierea DRAGOMIR: Ia lasi-micn pace gi tu, Stii um cum trfiese eu?... $ti 1 ce am ficut eu pentru femeia asta’... CA mai bine imi frangeam gatul pand si n-o fi inalnit!.. Dac nu era femeia asta indrdtnicd, eu eram astizialtfel de om! Tu ‘nu sli ce s-a petrecut intre mine yi ea, GHEORGHE: Da, da’ viz ce se petrece. Va canonii unul pe altul degeaba: nici tu nu egti de ea, nici ea de tine, DRAGOMIR; Ea m-a luat ca si aibii cine st-i ie soroacele de sufletul réposatului. Din ziua fntaia a cununiei si pang astizi, o dati n-am vazut-o zimbind; de atunci gi pin astizi cu trupul e aicea pe lumea asta gi cu gindul e la Dumitru pe lumea ala. GHEORGHE: 0 fi fost cu ea mai bun ca tne. DRAGOMIR: Mai bun!.... De unde stia ea din ziua intdia cX n-o si fiu si eu poate mai bun decat el. Eu n-o iubeam? ‘CA dact n-as fi iubit-o!... $i mai fn sfargit,infeleg si pling o femeie pe birbat dack e viduvd... da’ daci s-a miritat 0 ‘data cu altul.. Care-i ala $8 rabde asta?... Atunei de ce s-a mai miritat?” GHEORGHE: Fit DRAGOMIR: Da; de ce... dacii nu se poate despirti de umbra riposatului? Ba zi ci ¢ o femeie nebun’, care mi-a slricat mintea si mie, Eu sunt sinstos, erezi, de end am luat-o?... Uf! M-am siturat! De opt ani de zile, Dumitru gi iar Dumitru; pe il auz cand vorbeste ca, cnd ma uit la a il viz pe el... Eu tiese in casd, mindne la masa, dorm la un loc cu stafia Iu... Aga! Asta n-o si mai mearg& mult! (Anca intra din fund incetinel, se opreste in usd si asculta, Gheorghe o vede si face o miscare; Dragomir, atras de migcarea lui Gheorghe, se intoarce gio vede.) Uite-o! Uite-I! Ble... Dumitru! tra ea.) Tesi! Tesi! Fugi, si nu te viz! (Anca sta ocului cu ochitpironigi asupra tui) Te duet? Or imi du eu... SA nu te viz! (porneste spre ea, ea inainteazd spre et; else repede, 0 apucts de mand s-o duce hotarat in {faji:) Ce vrei? Ce te vit aga la mine?... Ce gaindesti?.. Eu lam omorit?...Da? Spune! (o smuceste.) ANCA (hotitit): Dragomire, esti nebun. (iy face eruce.) DRAGOMIR: Nebun?... Spun... (0 smuceste ia.) GHEORGHE: Dragomire! ANCA: O1... Nebun! DRAGOMIR: Nu, sa spui.. Din dou una: or erezi c& Lam omorit e. ANCA: Poftim! Asta-i vorba de vorbit! DRAGOMIR: Da... $i atunci de ce mai triiesti cu mine... or nu crezi si atunci de ce mi chinuiesti pe mine?... Ce ai ‘cu mine? Lasi-ma in pace pe mine cu Dumitru al tiu! (o fmpinge de mdnd si suie; ea vrea sai faci un pas spre el.) Lasii-ma in pace! (acelagi joc.) Last-m& in pace! (iese foarte turburat prin fund trantind usa.)Napasta 116 SCENA II ANCA, GHEORGH! GHEORGHE (suie pind in fund): Dragomire! Dragomire!.. $a dus! ANCA (cobortind a stinga, aparte): Se duce la efrciuma Popii,. casi n-are ce bea GHEORGHE (din fund): Anco! (coboard facet) ANCA: Tot aii esi? Gheorghe, de ce nucti schimbi tu gindurile, mi bite, si vrei si mi le schimbi pe ale mele? Imi pare rude tne! Asa necjiti cum sunt, de ce nu mi lagi tu necazului meu si mai mv turbur gw? GHEORGHE: Pentru ci ANCA: Pentru ci ma iubesti.. Asta o sti GHEORGHE: Da, pentru cf te iubese ANCA: Lasi-mi picatelor mele, Gheorghe, gi du-te. Esti tnir, mergi dei caut norocul aiurea... Aga cum mi iubesti tu pe mine eu nu te poe iubi (GHEORGHE: Tu nu pof iui? ANCA: Ba... oi fi iubit gi eu odat mai spui o data, cautd-ji norocul in alta parte GHEORGHE: fn alti pane?...Bine. .. dar n-am avut parte, Acu Ia mine a trecut vremea iubitului.. D-aia Gheorghe, ffi ANCA: .. De ce s ‘cum si ma iei? (i incurci tu o via tandrd cu peli trecute, sf iei o femeie cu ganduri vechi?... $-apoi chiar asa, GHEORGHE: 1m spus. ANCA: S& ma despar{ eu acum de Dragomir?... Nu se poate. GHEORGHE: Zici 8 fice greu sil vezi ANCA: Da... da mie Dumnezeu mi La trimis pe el; si Dumnezeu stie ce face. eu tebuie si fae Voi Iu GHEORGHE: Bine, Anco, § cum vrei, tlieste cum ffi vine. Eu m-am hotirat si plee din satul Asta ANCA (repede): Sk pleci? GHEORGHE: Da.... Eu te jubese, tu nu ma poi iubi...ce ar semiina sX mai stau aici degeaba? ANCA (trista): Pleei! GHEORGHE: Da... Lumea a cam simfit.. eu sX ma stipanese nu poci... gi mu voi si ma fae de batjocurd, sma jiu de urmele tale ca un nitiriv, (Anca st pe gnduri) Nu mai merge... si fiu prieten cu birbatu-tiu, care mu-i om de felul meu, numai ca si te poci vedea mai desl... yt o femeic... nu stiu cum sii zic.. Ti-e drag si ies cu un om care se poatd cu tine ca cu un eine, si mi gonesti pe mine, care te iubesc.. Bine.. Atuncii mai bine sé nu te mai viz de loc ANCA: Care va s8 zicd,pleci?... Adevarat? GHEORGHE: Da ANCA: Cand? GHEORGHE: Cat s-ar putea mai curind... peste céteva ile. ANCA: Rau imi pare. GHEORGHE: De ce? ANCA: De ce, de ne-ce, fi pare ri GHEORGHE: Daci nu ma iubesti? ANCA: Ce copil esti. la urmii mie de tine dee’ fu te iubese pe tine, dar tu mit jubesti pe mine: nu infelegi tu eX mai dor o si-mi fie mai fie de mine,Napasta 17 GHEORGHE: Auuncea, ANCA: Ce? GHEORGHE: Vino eu mine ANCA: Nu se poate. GHEORGHE: Prin urmare, cv ce si fae? ANCA: Tu... tu si te duci, Gheorghe, cu Dumnezeu; de dorul meu si nui pese... (plange.) GHEORGHE: Anco, plingi? ANCA: Da, GHEORGHE: Pentru ce? ANCA: De prisos sii sp (GHEORGHE: Dact pling. ANCA: Si4ji vorbese drepl, Gheorghe: eu ffi sunt eu mult datoare fie... Multa putere mia dat prictesugul tau si indul cf un om aga de voinic ca tine mi jubeste.. Gandul oi tu ai fi in stare s8 faci odaté g-odatéo jertft mare pentru mine era sprijnul sufletului meu amar. Dact tute dui, cum rim eu? GHEORGHI B: Ce jertfi? So fae ANCA: Nu poci acum... nu stu. nam ce siti spui. (std un minut la ginduri,) Gheorghe, daca ma iubesti mul. mult. (schimband repede tonal) du-te acuma de dori lnistt si vino mine diminea aici: Dragomir pleaca la trp, ptem sta mai mult de vorba.. Duce... Noapte bund GHEORGHE: Noapte buna, Anco. (pleacd spre fund.) ANCA (aparte):Pleacd (el dasa fas cu glasuljumdtate) Gheorghe! (GHEORGHE (intorcndu-se): M-ai chemat? ANCA: Nu.. (elo priveste lung, apoi vrea sa plece.) Ba da! (el se fntoarce iar i coboard cu aerul intrebator.) GHEORGHE: De ce? ANCA: Nu pricepi? (GHEORGHE: Nu. ANCA (cu mult intenfe) Tu n-aisimgit,n-aipriceput de loc cd gi cute iubese? GHEORGHE: Tu... pe minc?... Adevirat? ANCA: Adevirat... Trebuie s&-ji spui, c&i mu mai poci. (foarte volubil.) Gheorghe, Dragomir o si vie acum beat. ‘Cand se-ntoarce beat, mi-njura si se culea si doarme dus de poti tia lemne pe el. Vino! De la tine din deal se vede fereastra asta... oblonul este inchis... Pandeste: cdnd ai vedea lampa la ochiul oblonului, vino degraba... te astept! GHEORGHE: Ma iubesti? ANCA: Da, da’ si nu uifi c& sunt nevasta lui Dragomir.. dac moare el sunt a tal... Gheorghe, m-am jurat: cand o ‘dea a dint lopati de pimant pe coseiugul lui, eu si fu in brajele tale... Ai priceput? GHEORGHE: astepto via intreaga ANCA (scurt): Esti un prost! M-ii fi iubind tu da’ nu mi-nfelegi.. Gandeste-te mai bine la ce am vorbit.. Cum vezi lumina, vino, simu te astept... Dus GHEORGHE (transportat): Mi duc. vit... MA iubeyt? ANCA: Da, da, te iubese. (it strange in bray cu putere, api i face vant prin fund si incuie.)Napasta 18 SCENA IV ANCA (singurd, privind spre fund) Gheorghe, Gheorghe, ce plat te mand pe tine! (coboard fucetinel la masa.) O {iim stare baat Asta uyurel de ete se laud? Si vedem.. Unde o fi efinele? Ia cfrciuma Pop... joach car si bea, Si vie iar beat, si ma injure gis m ameninfe!... Ag vreasK siu eflo SA mai fie asta. Mul, nu ered! (asculi.) Haha! Vine. l este. (iia lucral yi sta la masd.- 0 bitaie use.» Anca se ridicd si st@ un moment) Am incu (inci o bitaie. Anca merge la use.) Acus-acus! (descuie.) SCENA V ANCA, ION TON (foarte obosit si cam tremurind): Bunk vremea, nevasti. ANCA: Mulfumim dumitale, om bun... Ce poftesti? ION; imi dai de mancare? ANCA (aparte): Asta nui din sat... ¢ stein. (tare.) N-avem de méncare, omule... pleaca, ION: Da’... mi lagi si dorm”... lasi-mi si dorm, ANCA (eparte): E un om ri, ¢ beat, or ce? (tare.) Cauté-ti de drum, crestine; (cam aspru) ‘aide! ION (sfios si apiirindu-se ca de o lovitura la cap): Ma duc... si nu mai ba. si mu dai! ANCA: Dec! De ce si te bat?... Du-te sinatos. ION (rea si plece, isi pierde puterile si se reazima de use): Nu mai poci... (rugindu-se frumos.) Di-mi ceva si mine, f2-ji pomand... mi-e foame. (se las binigor pe lavita din stinga usi.) ANCA: Ai fi bolnav? ION: Nu ANCA: Da' ce ai? ION: Mi-e foame... sunt ostenit. ANCA: Da’. de unde vii dumneata? ION: Hehe, de departe...tocma’ de la munte. ANCA: $i ce vant te-a batut pe la noi? ION: M-am rate. ANCA: Da-neotro mergeai? ION: Nu sti. ANCA: Cum si nu stii unde mergeai? ION (incet si confidential): Veri cX eu... sunt nebun. ANCA: Nebun?! ION: Hahat... Da! nu m-apucd totdeauna... $i end ma chinuieste Necuratul, numa’ vine Maica Domnului de mé seapit. Necuratul mia poruncit de doui ori si-mi fac seam singur... ca si-mi ia sufletl ANCA: Sirmane, cine gtie ce picete! ION: Da! Maiea Domnului nu m-a lsat (se drohinas) ANCA: $i din ce fi-a venit? ION: Din bitaie.. $i cand ma speriu m-apucd, fie pe pusti locuri! $i, cdnd e sii m-apuce, imi vine indi cu grife gi cu seri gi pe urma cu spaimi.. si ma arde. (aratd moalele capului.) Eu am o bub aici nduntru....Da-mi dai? ANCA: Ce? ION: De mancareNapasta 19 ANCA: A! Uitasem, uita-te-arrelele! (merge la taraba, taie un codru de pane si ict da.) Na, omule, ION: Bodaproste! ANCA: Vrei g-un rachiu? JON: Daci-mi dai, ANCA Gi di un foi de rachiu): Da’ cum s-a intimplat si-ji vie?... E de mult? TON: Vreo zece ani ANCA: Zece ani. $i cine te-a bitut?... De ce? TON: Degeaba... Eu eram padurar la Corben ANCA (aparte): Pidurar la Corbenit.. (tare.) Cine te-a batut? ION: La judecaté.. c& nu vream si spui ANCA (cu neribdare): Ce? JON: Ca de ce L-am omorat, ANCA: Omorit! (aparte.) Doamne Isuse Christoase! Cine ¢ omul Asta? (cu teamd c-a aflat adevéirul.) Te cham’. Ion. ION (dnd din cap): lon ma cheama. ANCA: $i zice e-ai omorit pe. ION: .. Pe Dumitru Cirezaral ANCA (aparte): Cum a ajuns omul asta aici?... Tu, Maica Domnului! L-ai fost cikiuza; tu Lai purtat pe cai necunoscute si mi I-ai times aici ca s& rice din ealea hotirrii mele indoial, ION (mofaind): Acu mi-e som... (ascultd ca de departe.) De ce url efinele? ANCA: Nu urki nici un edine ION: Ascult ANCA (aparte): Aiureaza, (tare. Ioane, vei site cui? ION: Da, ANCA: Seoald. (i! ajutd sa se ridice.) Vino eu mine... ‘Aide p-aici. (duce de maini incetinel spre stanga, planul intai) ION; Cand url cdinele, moare cineva.. (sovdie, ea il sprijinese.) ANCA: fncetinel ION: Tu sii cine o s& moar... O si moar fon?... Daca Ton moare, scapi de dracul?.. (se opreste, face o grimasa de durere si pune mana la cap.) Ma doate! (Améndoi ies tncet.) SCENA VI GHEORGHE, ANCA GHEORGHE (intr repede din fund): Anco! (venind spre stnga) Anco! ANCA (venind din stanga): Gheorghe! (repede.) Ce caufi? Ce vrei? Nu j-am spus si nu vi pan nu f-oi face semn? ‘Ti-am ficut semn? Vrci si dea Dragomir pest tne aii?...Pleacd, dute gi nu mai veni pln nu te chem... GHEORGHE: Stai si spui.. Am venit sii aduc o veste bund. NCA: Ce veste bunil? GHEORGHE: Viu de la cérciuma Popii. Dragomir e tot acolo... E but... A jucat cin, a pierdut gi-a fcut cinste la tof... E acolo popa, notarul, primarul, sunt tofi in odaie. ANCA: Asta ji-e vestea a bund?Napasta 120 GHEORGHE: Sta... Dragomir pleacd pand-n ziua, ANCA: Ei! Merge la tg. GHEORGHE: Nu... pleaca, nu se mai intoarce. ANCA: Ce? (GHEORGHE: Te last... seduce in lume! ANCA: Cum! (aparte.) Nu erez eu asta, (GHEORGHE: Anco. ANCA: ‘Aida-de! Mai sunt gi cu p-aici (GHEORGHE: Nui pare bine? ai zis c ma iubesti? ANCA: Ei da! $-apoi... ac te iubese? GHEORGHE: Cind barbatul igi plraseste nevasta, ea are drept, dupa lege, si se desparya de el gi sf ia pe cine-i place. ANCA (impacientata): Ce vorbestiprostil. Cum o si plece Dragomir? Unde si plece? GHEORGHE: N-a spus unde, dar fyi ia ziua bund de la tof. 2Su! Pani in ziu se porneste. ANCA: Om vedea... (aparte.) Aga? (std pe gdnduri) GHEORGHE: La ce e gindesti? ANCA: Gheorghe, uite-te la mine bine! Esti tu barbat in toati firea, ori esti un om usurel?... M& poci eu increde in tine? Faci ce ti-i zice eu? GHEORGHE: Fac. ANCA: Dar dact nu faci? cui ORGHI Spune ee, sit ANCA: Bine... Si vedem ce-i ponte dragostea: du-te gi orice s-ar intimpla, pind nu vezi semnul, nu te migea (Gheorghe face 0 miscare.) Fits vorba multa, pleacd (impinge spre fund.) GHEORGHE: Anco! ANCA: Du-te (GHEORGHE: Ma iubesti? ANCA (foarte impacientata): Da, da’ du-te. (impinge afard.) Si nu te intalnesti cu el. ia seama. (inchide.) SCENA VIL ANCA (singurd, coboari Ia usa din stinga gi asculti; o deschide binigor gi se iti inauntru; trece apoi gi sade la masa): Vrea si plece... Ce si fac’... $4. ma due gi si strig fn gura mare... sk dau pe vinovatul adevarat pe mana udecitorilor si si scap pe nevinovat... Dar dovada? Banuiala mea. Dar ce dovadi o si asta dack el o tigidui?... Ta slai... Care va sX zicl el mai are un an si o duck cu frica in sin... anul Asta o si umble fugar, si peste un an igi poate spune singur fapta, gi... s-a ispravit.. $4 rimaie nepedepsit... Aga e legea, bine; dar eu poci si las aga’... Nu... mu se poate. (paucd.) Nebunul sta tote osdndit o dati... Pentru un piicat, doui ori zece, un om tot cu o viata pliteste... $i flirt alt vin’ nou’, nebunul tot are 88 fie prins pand Ia urma gi intors acolo de unde a fugit... (pauzé.) $i dacd e vorba, ce este mai bine pentru un nebun? Si-si tarascd viala pribeag si chinuit, fri adpost, fir o zdrean{i pe el, fir hrand, ori si trdiasca la inchisoare imbricat, hrinit si ingrijt In vreme si adapostit?... S& fie slobod e mai bine? SA se bucure de lumina soarelui in bunivoie?... Dar ¢ nebun... Mai are nebunul bunivoie?... Lumina soarelui fara lumina mingii.. O sii jie lumina soarelui singura jama de cald, ori de foame vara? O s8 giseascd ori nu un suflet de ‘restin si miluiased cu o firma de péine... o st degete, or o si se coack toatl ziuca, nemineat, gonit de lipsa lui de voie, si seara o sii adoarma de foame pe pimantul gol. Aga-asa... locul lui e Ia gen’... Dumnezeu, cine stie pentru ceNapasta 121 plcate, -a aruncat in prapastic, dar a fost gi bun yi i-a luat mintea cu care si-yi judece tictloyia: ina dat greutatea... dar i-a luat cumpinal (std pe gdnduri.) SCENA VIII ANCA, DRAGOMIR DRAGOMIR (intra gi se opreste in prag, ¢ palid gi cam ametit): Ancot... Anco! ANCA ({resirind): Ai venit? (se scoala.) DRAGOMIR: Da... fi pare ru? Dacl i pare ru... mii duc iar... (soveie.) ANCA: Nu-mi pare ru c-ai venit, imi pare ru c-ai venit iar beat. DRAGOMIR: Asta aya ¢... sunt... ce ¢ drept sunt cam beat... Am biut.. dar de necaz am but, (ofteaza) Da, si tii tu... numai de necszul thu! ANCA: De ce ai bitut nu stiu, stiu eX esti beat... cult, DRAGOMIR: {u Voi sf mi cule... Am de vorbé cu tine, ANCA: Las’ cl mai vorbim maine dimineafi, acuma nu poi vorbi. DRAGOMIR: Ba poci... Dé-mi si beau, ANCA: Tot mai vrei? DRAGOMIR: Tot mai vreau... Adu vin gi si stai aici, c& am s& vorbese cu tine. (el std la masé, ea fi aduce 0 cand cu vin.) ANCA: Na... sii reac’ necazul, DRAGOMIR (Fidicd la gurd cana si se opreste): Tu! (rdnjeste la ea) tu, n-auzi?..De ce vrei ta si mi otrivesti pe ANCA: Esti nebun, vai de capul tu! Da’ de ce sii te otrAvese? DRAGOMIR: Ca si scapi de mine, stiu eu!... $i si trliegti eu altul.. Poate e ai pus ochii pe Gheorghe, invayatorul ‘Am cam mirosit eu ceva... (rdnjind.) Vai de voil... Vi pui capul la amandoi! (aduce cana la gurd si iar se opreste.) ANCA: Vorbest aiures, DRAGOMIR: S& mi olives’? (aa cana si asprt) Nai! Bea af. e vie ev e8 be. ANCA (ia cana, bea yi i- dt napoi: Na DRAGOMIR: Tu, Anco, spune rept, ce gindeyt tu de mine? ANCA (luindu-g lucrul) Bine gindesc DRAGOMIR: Bine?..Bine si fie... Las-oncureatt. (pauci.) ANCA: Aba, Dragomire,cnd ple tu? DRAGOMIR: Unde si plec? ANCA: fin ume... eu unde? Am auzit cl vrei si mi lagi ste dui incotro Ai vedea cu oc. DRAGOMIR: Cine ja pus? ANCA: Coi past. De ce, Dgomire? DRAGOMIR: Pentru cii nu triiese bine cu tine... nu ma iubesti.. tu nu-mi esti nevasti, imi esti vrlimas... pentru ci tu m-ai nenorocit pe mine. ANCA: Eu? As vrea si tiu si eu cum, DRAGOMIR: Da, tu... Dacd nu te cunosteam pe tine, eu era si fiu altfel de om... (bea si ofteaca.) Hehe! Ce om era si fiu eu... Dar s-a dus... acu e degeaba...las-o incurcati! ANCA: $i veei si mi lagi?Napasta 122 DRAGOMIR: Da, numai citiva vreme... sk vezi cum ffi este gi fri mine. (bea.) Ascula ici la mine... unde fie gandul?.. Eu am o daraveri depare... rebuie si plec maine dimineaf.. Tu. fii cuminte... sai acask si m-asteaptd SA nu dea dracull.. C& te tail ANCA: O sa zibovesti mult? DRAGOMIR: © lund, dou, tei, mai mult...un an, nu stu ANCA: Dar ai s8 vii napoi? DRAGOMIR: Fireste cd viv... Tu ai s8iei cu inseris de la Popa, -sé-mii aduci amintesi-ji dau fnscrsul -cinci ste de lei... Hanul poti sil dai cu chrie; tot Popa vrea sit ia... $ifa de sub sur potis-o vinzi... Seindurile de la deal o si le aducl peste edteva zile... mai ai i mai platesti vreo treizeci gi cinei de Te. i le vinzi; pofi apuca pe ele pana la 0 sui de Ie ANCA (dupi ce -a ascultat cu rabdare, clatinfnd mereu din eap): Aoleu, Dragomire! DRAGOMIR: Ce? ANCA: Sii mai erez eu ci ai site intorei? Eu mu viz ci faci adiata? (se scoala.) Dragomsire, tu n-ai si pleci.. Cum se poate una ca asta! Si-i lai tu casa ta gi s& fugi aja in lume... De ce? Ai scapaat si mergi sA slugéresti unde mu te ccunoaste nimeni? DRAGOMIR: As! ANCA: Ori te-2.arsfocul si mergi si caufi adpost in alti parte? DRAGOMIR: Nu! ANCA: Atunci ai cut poate vreo fapt rea ge teama de rspundere, de pleci asa in strinatati de la tine gi de la ai tii DRAGOMIR: Dec! ANCA: Ca cine fuge asa’? Cine igi pirseste aga casa gi locul, tam-nisam gigi ia lumea in cap?... Doar oamenii dezniidijduili, or fieXtori de rele, or... nebunil DRAGOMIR (bea si rinjeste): Nebunil. ANCA: Dezniidjduil n-ai de ce si fi, c& slava Domnului, ai dupa ce bea apa. Fapte rele zici ch n-ai ficu, esti si Dumnezeu ce stipe cugetul tau... Atunci, Doamne iarté-m, ai fi nebun! DRAGOMIR (acelagi joc): Mai sil? OF f.. ANCA: De asta si nu rizi.. esti tu nijel cam fient... adie&, ce nifel! Esti bine de tot; de mult fi-ai pierdut sArita, (Dragomir ascultd nervos.) » Mai-nainte, unde se intimpla la tine sii te imbefi!... Acuma fyi bei minfile dintr-un foi de rachiu... Mai-nainte mi foaptea visezi urét si sai din somn mereu... Ti-e fricd si dormi cu lampa stinsé, sileai tu si fac pomans gi si tiu soroacele de sufletul lui Dumitru (Dragomir migcare) -ba ca i-a fost prieten bun, ba cel e pleat ci s-a pripldit aga om de omenie! - Ajunsesem si mii mir eu de tine, cum tu barbatul meu si nu mai lagi © lip maar sicmi vit de birbatu-meu Al dint. De la © vreme incoace, alta pata: dack pomenese ct de rar de el te-apuc alte alca.. Tu n-ai bigat de seam ce-ai facut adineaor?? DRAGOMIR: Cind adineaori? ANCA: Adinenor, cid citea Gheorghe DRAGOMIR: Ei? ANCA: Vorbesti niste vorbe... de nu tear cunoaste omar crede DRAGOMIR: Ce vorbe? Ce-am zis? ANCA: Ce nu se cade si vorbest. Incai la batrur, caleavalea...eomal cu mintea tmpaienjenit.. Dar erai tea DRAGOMIR: Ei! Ce-am vorbit? ANCA: Mia zis si-fi spui ce erez eu de tine, e& tu ai omorat pe Dumitru... si Gheorghe era de faNapasta 123 DRAGOMIR; $i tu ce-ai rispuns? ANCA: Ji-am rispuns ca totdeauna... e& esti nebun, DRAGOMIR (incruntat): Nebun! ANCA: Uite, vezi... am Iuat scama ci nu-fi place de loc s-auzi vorba asta, Ce si fie cu tine, Dragomire? Eu gandese «co fi vreun picat... Si te spovedest.. 8 te grijest. DRAGOMIR: Ce, am si mor? ANCA: Nu se spovedeste omul numai cfnd are si moari, DRAGOMIR (indispus): M-oi spovedi altd dati, n-am vreme acuma, ANCA: Cand? DRAGOMIR: Cand m-oi intoarce. ANCA: Dacd t-ei mai intoarce. DRAGOMIR: Ei, asa! Dacd m-oi mai intoarce... (se ridica ameyit) m-oi spovedi... Bi, s-apoi ce? Aga e viata omului! Pe toji dracul ii incalect..tofi o si moari, tli! $i eu o si mor... gi to s4 mori, gi Gheorghe gi tof... pe rind, pe rind, cca la moar, (se uit lung unul la aitul.) To, femeie, tu esti ispita... Anco! Anco! (li face sovdind semn sii vie dupa el.) ‘Aidet... "Aide tu, n-auzi?.. Maini dimineafplec... Tu! De ce nu ma iubest tu pe mine? (o apue.) ANCA (vind Sil depitteze): Lasi-ma.. DRAGOMIR: Nu te las... (0 fine cu d-a sila.) ANCA (fixindu-]): Aba, Dragomie, fit tu mintealalthieri la pomand - eX uitai site fntreb - cfind a venit rezervistul fla, de ce ai fugit? DRAGOMIR (o lassi o impinge ugor incolo): Care rezervist? ANCA: Ala de semana grozav eu Dumitru. DRAGOMIR: Tu sii care dla (se intoarce spre masa.) ANCA (dup& o pauza): Zick c& pleci dis-de-dimineata? DRAGOMIR (posomorst): Da... ple. ANCA: Atunci,culcé-te... ai gi baut..e aproape de miezul nopti DRAGOMIR (bea ce @ mai rimas in cand): M& duc! (pleacd spre usa odaii Iu, la stanga, planul al doilea.) Sunt beat ANCA: Crez... (urmdndll ince.) Duste de te odie... (subliniind gi. DRAGOMIR (din pragul usi) $i...ce? ANCA: Inchind-te... 8 mu mai visezi rat DRAGOMIR: Bine! (fese fn stdnga. Anca se uit din use tn odaie.) ANCA: Aga... Dorm acuma, (inchide usa gi ascultd,trece apo yi asculti la usa cealatd, apoi coboara.) Inchinite, Dragomire, et se apropie ceaul! (Cortina)Napasta 124 ACTUL IL SCENA I ANCA (singurd la mast) S& chem pe Gheorghe si si-l pui si+i sfirime capul... sf stau si ma spovedese Iui Gheorghe cu de-amanuntul... Am ccu vreme de asta acuma?... Poci sii arit Iui aga de scurt si in prip cum s-a strecurat gi s-a insirat indelung, fincet-incet, binuiala cu banuialé in sufletul meu, pan s& se inridacineze credinja asta... c3 Dragomir e vinovat? Simi pierz noapte cu vorbe... Dar Gheorghe poate si nu vrea, or si nu fie tn stare sf facd aga fapts.. Cum e baiatul uyurel, m-oi cli cl -oi fi spus... (pauzz,) Nu... N-am nevoie de ajutor... $i mii gandese mai bine... Cine n-o sd crear’ ‘eX tot nebunul fugit de la ocn’ a omorat si pe Dragomir?..(paucd.) Da’ de ce si-mi fae pacat $i sk mai striginese pe nevinovat?... Ascari, la cérciums, Dragomir le-a spus la tofi c& pleacd-n lume. Am destul rigaz pana la ziud sil ‘rds gi si-1 arune in pug; a plecat, s-a dus... nu mai vine azi, nu mai vine maine, o lund, un an, nu mai vine de loc. Ma pirisit!.. (pauzét) S-a hotirat.. (se scoald, merge la tarabil si ia 0 barda, apoi coboard incet.) Adic& si fie grew Iucru?... Doarme beat. Un uriag doarme... doarme gi cugetul lui gi puterea lui gi voia luis viaga lui arde incet gi domol, ‘cum arde lumnarea fara si vrea si arzé.. femeie slaba, un copil fraged, hotiriire numai sa aibi, poate sf sufle 0 data. 5-0 stinge... (se joacd cu barda, cioplind binisor pe muchia mesit; in stnga s-aud gemetele nebunului; ea se treceste din gdnduri gi ascultd) Nebunul... S-a desteptat... 0 sil destepte gi pe el. Ce si fac? S&l trasnese in somn!... Si moari find si stie c&l moare, fir si vara c& eu il loves, fir si-gi aducd aminte de Dumitru... Daca n-0 veri c& vine, aia nu mai e moarte! Nu, nu vreau in somn: atunci ar fi pare ar dormi mereu... Da... si-1 destept int s& stie ci-i vine moartea, de la cine gi de ce... (pune barda pe taraba si porneste spre usa lui Dragomir, face edyiva asi si se opreste; usa de la Dragomir se deschide, el apare foarte turburat.) SCENA IL ANCA, DRAGOMIR DRAGOMIR (speriat): Anco! ANCA (aparte): El! DRAGOMIR: Anco, am visat ur... ma doare mana! ANCA: Aiurezi... te doare mana din vis, DRAGOMIR: MA fnjunghie unde am semnul de museaeur’, ANCA: $e7i jos... remuri, (el sade.) De unde ai tu muscdtura aia Ia mans, Dragomire? DRAGOMIR: De mutt. ANCA: Bine, de mult; dar de unde?... N-auzi? DRAGOMIR: Ma bitut cdnd eram copil si m-a mugcat unul pe care 1 trntisem, ANCA: De ce nu vrei tu simi spui ce ai pe suflet? Eu viz c& tu nu esti in toate ale tale. Tu ai un ghimpe in cugetul tu... Desthinuieste-te mie. DRAGOMIR: Tie? ANCA: Da, mie (Dragomir migca din cap negativ) spune gi te uyureazs lac ai duce-0 moult aga, o sf fanebunes DRAGOMIR: S& innebunese! ANCA: Da. Ce ai visat? DRAGOMIR: Un cap de mor... cu dingii mari... yreas& mi musce... m& doare ANCA: Te doare cii nu vrei si spui, te doare ci mu te hotaristi si spargi buba si s-arunei riutatea afari.. (pauzd - se apropie binisor de el si-1 apued pe dupa gat.) Ia ascult&, Dragomire... adic& ce ar fi, cum stim noi aici amiindoi, si te pomenesti cu Dumitru (el face 0 migcare) c& intra binigor pe use... ite pe colo... (rata tn fund) si-1 vezi ci vine,Napasta ‘cum era el inalt gi voinic, si se aseazi frumos colea la masi in fafa ta: "Ei, bund seara, frate Dragomire... Ce mai faci? ‘Mai ifi aduci tu aminte de mine?..." (Dragomir se zedrceste pe scaun si s-apuctt de masth; ea fi ia repede capul in ‘maini $i ccarcat sa i-l intoarcd cu d-a sila spre fund.) la uite colo... colo... Lacitl.. iactitil!.. Vino, vino, Dumitre!... (vrea si! intoared cu toata puterea.) Ci uite-te! DRAGOMIR (smucindu-se): Lasicmal.. (se scoala; s-aude fipdnd nebunul; Dragomir se intoarce spre stnga alt pet.) ANCA: Asculti... (Dragomir isi intoarce privrile de la stinga, ea se repede aproape de el si, jucdnd spaima, soptt.) Dragomire! (il smuceste y-1 intoarce in loc cu fafa spre stiinga: el dat cu ochit de nebun, scoate un strigat inecat si raméne incremenit.) Vier... $ti cine ¢? E nebunul care a scipat de la oc DRAGOMIR: Ion! (cade zdrobit pe scaun.) ANCA: El SCENA III DRAGOMIR, ANCA, ION ION (coboara tremurfind); Mi-e foame... imi dai si manane? ANCA (lui Dragomir incel): Trebuie si-1 oprim aiei pani mine... (merge la tarabii, ia paine, o candi de rachiu si yoiuri site aduce pe masa.) $ezi colea, Toane. ION: Sez. (sade sfios in fafa lui Dragomir, care se dai inapoi cu scaunul.) ANCA (diindu-i si bea): Cum ¢ la oeni, Toane? ION: Bodaproste..e bine. (la intrebairile i, lon raspunde lui Dragomir.) ANCA: $i cum ai fugit de acolo? ION (a iluminat): Vezi ca s-a pogorat Maica Domnului la mine gi zice: pe cum cf, Ioane, cind ai ajunge la fanténd sub deal, o siti iasd inainte cine si te aducd la mine, si si vii negresit.. si vii, c& eu te scap de tofi dusmanii ti, gi 0 Si fie bine, cd eu, Maica Domnului, o si pui stavila intre tine gi rele: relele si nu mai poati trece la tine, gi nici tu sii nu mai pot tree la ele... (simplu.) Aga, ANCA: Ei? ION: Pe urmé, vere, m-am dus la fintGna de sub deal si am pus donifele jos... Bit Bra frumos gi cald... si era pidurea singura.. doar intr-o tuPi Muiera de departe o mierlé... Numa’, dinspre partea dealului, iacit ci-mi iese fnainte veveriff, - vezi, o trimisese Maica Domnuluit - Sta infaja mea in doua labe gi se uta Ia mine drept cu ochii ei mittei si galbeni. Eu am dat s-0 prinz,cAnd colo ea... ust! A siit p-o cracd subjire de alun: acu se incovoia craca gi s-apleca ‘cue pind la pdimant, acu se ridica, acu se ridica, acu se apleca. Bu dup ea, ea iar fnaintea mea, in doud labe, se vita la mine... fi selipea ochii, vere, de pareé era dou schintei si mi chema iac-asa... face gestul) Am umblat 0 i fntreaga: la urmi a pierit gi am rimas rticit.. Da’ acuma o SA mii due Mapoi aca ANCA: Unde acasi? ION: La on’ DRAGOMIR: Ai scapat si vrei site duci singur inapoi? ANCA: Da’ de ce te-a inchs pe tne, Toane? ION: Pentru cf am omorat pe Dumitru DRAGOMIR: Da' tu l-xi omorit? ION: Eu ANCA: Ba nu tu ION: Ba cu... Luleaua si tulunl si amnarul Iui era la mine. 125Napasta 126 DRAGOMIR: Ei, ¢-apoi? Daci s-o gsi luleaus si tutunul si amnarul tu Ia mine, se cheami 8 te-am omorit, ‘ai? TON (oefnjlewand bine): E?.. ANCA: Ascultil pe el Joane tu sai degeaba inchis, ION (48 din cap): HAA! DRAGOMIR: $i o si scapi curind de acolo... Peste un an. (se opreste privind banuitor la Anca; ea face o miscare de inteligensa, rrece la taraba, d-acolo in celar si asculta prin use, pe care a lasat-o eripati.) ION: Mai am unsprece ani. DRAGOMIR: Ba unl ION: Ba unsprece. DRAGOMIR (impacientat s-apropie de Jon si confidential, dupa ce @ aruncat o cutituri de jur imprejur): Daca indine, poimaine, o iesi un om s-o zice: dati drumul lui lon, c& nu este el vinovat,e alteineva, ION; Altcineva... Bi! Aaa ficut unul de la noi de la oend..om milos, vere, Dumnezeu sil miluiase’, DRAGOMIR (urmandu-si jocul): Lasi-ma si-fi spui...E alteineva: fon a fost un prost, i-a at din buzunar luleaua gi tutunul; dar end i Te-aluat, Dumitra era mor. ION: Banu. DRAGOMIR: Ba era mort... cu fala Ia pAmant ION: Ba nu, era trantit pe spate (Anca miscare) si a deschis ochii la mine. DRAGOMIR: Ce! ANCA (coboarit repede Ia mast); $-apoi? ION: Apoi Ia podiit singele pe nas si pe gura s-a murit.. (mandncd. Anca isi sterge achii si se wita la Dragomir.) DRAGOMIR (ristt la ea): Ce te uiti la mine aga? (ca apleacti privirile; el mai aspru.) Uite-te la mine! (bate cu pummul in masa lon tresare; foarte animat, cdtra lon.) Cand Lai gisit in pidure? ION (se scoaliisperiat si incepe si tremure): Spui, si mu mi loveyt, si nu mi bafi! DRAGOMIR: Cine te bate?... yezi jos... (lon sade infricoyat.) Pentru ce site bat? ION: Pentru ci am omorat pe Dumitru ANCA (coborand): Crestinul lui Dumnezeu, injelege c& nu tu ION (cit Dragomir): Nu eu... da cine? (Dragomir safneste.) ANCA: Spune cine, Dragomire. DRAGOMIR (fierband): Nu te-amesteca tu in vorbal... Lasi-ne-n pace!... Nu stu... (bea cu sete.) ANCA (foarte simplu): Vrei siti spui cu, Toane?... Uite cine. (arata pe Dragomir; acesta face o miscare violenta.) Uite, Foane, veri tu? Asta a omorat pe Dumitru, (Jui Dragomir:) Zi tu c& nuci asat... Jon se scoala, incepe sit rdzit pe-nfiundate si sa ocheascdi pe Dragomir.) DRAGOMIR (bea pand-n fund, tranteste pe masi cana, care se face finda, gi se scoala): Sunt prost eu c& stau la vorba cu doi nebuni! ANCA: Doi nebunit DRAGOMIR (ameninfitor): Tu, feme (incruntat, porneste spre ea, care s-a retras la tarabé.) ION (dX un ricnet si se nipusteste asupra lui Dragomir thindu-i drumul; fl apued de gat gil invérteste in loc): Stai acil... De ce Lai ucis, mi, pe erestin? (Anca din fund urméreste cu tot interesul jocul lor.) DRAGOMIR (lupténd, inecat): Lasi-ma, nebunule! ION (crescendo): Atunci, daci I-ai omorat tu, pe mine de ce m-a inchis, m&?... De ce m-a chinuit? De ce m-a lovit in ind pe un scaun..) Dac& cap? De ce? (il zgualie g-1 impinge departe in fa Iangdi masa; Dragomir palid cade gNapasta 127 tu esti vinovat (obidindu-se treptat yi ardtandu-si moalele capului) De ce mi-a facut mie bubit aici inauntru? (se vaitd.) Ma doare!... Ma doare! DRAGOMIR (se ridica pe furig de pe scaun si face un pas): Cum sa scap? ION (oprindu-se din plans si repezindu-se): Stai aci! (il apuc de gat.) DRAGOMIR: Anco, mi-a stins puterile! ION (crescendo): Tu... esti dracul!... Daca tu esti dracul, de ce nu te duci s& stai in balta unde te-a gonit Maica Domnului?... Or de ce nu mergi pe pustii locuri? Or de ce nu te fntorci fn fundul iadului?... De ee? (i! pune tn genunchi.) DRAGOMIR: M-a ripus! ION: De ce si m& chinuiesti tu pe mine? (fl lasdi un moment sil priveste ranjind silbatic.) Mil... est la noi 0 oenk parisiti... in fund ¢ o balta neagra... Dac arunci o piatra-n fund, numa’, de departe, din inima paméntului, incepe si ‘ue, siaue tot mereu, gi toom-a doua zi lace, efnd zice Maica Dommului: destul.. Acolotrebuie si vii tu cu mine 8 te iau de gat (i! naga) s& te sidic gi s& te arunc in fundul bali. agal.. aide. (urland.) Haide!.. (i térdigte; Dragomir se zbate.) ANCA (aparte) fl omoars... nu trebuie!.. (pune mina pe barde) DRAGOMIR: S3i, Anco! ION (il tardiste): haide! Nu urla, cine! ANCA (alergind in faja lui Ion, cu barda ridicaté): Nebunule! fi erp capul! TON (tresare, lasi pe Dragomir gi se di lao parte sfios): Nu el? N-ai zs tu?.. Twa zs. (se retrage spre fund.) ANCA (ajutind pe Dragomir si se rice): Scoala ION (departindu-se): Atunci, mi due. (iese repede in find.) ANCA (dupa ce a ridicat pe Dragomir, care se agar obosit la masa si uitinducse in toate pastile): Dragomire, sa dus! DRAGOMIR: S-a dus? ANCA: Se duve-n sat. Trebuie si jntoareem inapoi si sl finem aci pnd vedem ce e de Feu... Aide dupa el! DRAGOMIR: Nu mers. ANCA: Fuge! N-o sil mai ajungem. DRAGOMIR: Du-te tu ANCA (suie si privind citre el, aparte): Asteaptd tu! D-abia a-neeputl.. (iese i fuga prin fund.) SCENA IV DRAGOMIR singur, apoi ION DRAGOMIR: N-o si-1 mai poatt ajunge... gi chiar si-1ajungi, ce folos! Pare-o s% alba ea destul putere s8 se lupte cu nebunul... A putut femeia si ma vanza... acu ar vrea si mi scape, dar n-o 8% post. ono si spuie.. Ind un an, Pentru un an, si piere visa intreaga!.. Pentru un an! A! Cind n-are omul noroe! (ii apucd cu mainile capul. Ton a apiiut Ia vorbele din urmi, coboara si pune mana pe uml Iui Dragomir; acesta se scoalt si rimfne ca trisit,) Anco! ION: A trecut pe Hing mine acuma... eam pe lav; s-a dus incolo la vale... Mi-e foame, di-mi si min. (sade.) Sedi situ. (bea.) Bea situ, (Dragomir se supune; ~ dupa o pauza lunga.) & unul la noi la ocnd... Ce om bun, vere! ‘Cum mil miluieste ef pe mine: mindned numai ete o férimifl si tainul li mi-1 dX mie! Alaa fost ues pe tat-su, sil bigase pe frate-siu Ia ocnd.. Pe rma, veri ee Ia favijal pe el Maica Domnuli, si vie la oenk gi sK spuie: eu am ripus pe tea, lui neieasf-i dai drumul, eX nu e vinovat.. (simpli) Tac-asaNapasta 128 DRAGOMIR (din ce in ce mai migcat): $i TON: $i i-a dat drumul lui friini-stu gia fnchis pe el. DRAGOMIR: Pe el. JON: D-apiit.. int-un tarziu dupa aia, a aflat el cX friini-siu umbli si moar, si s-a mugat sil lase de Ia ocnd si meargi acasi cu soldati numai pentru treizile, c& zice ca: ce-am avut eu cu taica aia a fost ltd socoteald; dar nu voi sa plece alde neica pana nu mo ierta. DRAGOMIR: $i La iertat? ION: De de unde! DRAGOMIR: Nu La iertat? JON: Nu, n-a vrut sil lase de la ond s8 mearga DRAGOMIR: $i frate-siu a musit aga? JON (¢a din cap c& da, bea, apoi se uit lung la Dragomir): Ma Dragomire, tu esti sindtos gi cu mintea intreaga gi o si trbiegt bine... i eu... cdmbind trst) 0 sk mor aga... neciit, batut si nebun! (se ridicd.) DRAGOMIR (foarte pitruns): loane! ION: Veri.. Tu lace n-ai venits& spui pe cum ca Ton nui vinovat... Pe Ton Fai batut fn cap degeaba... Lual-smi pe ‘mine, Ce-am avut eu cu Dumitra e alld socoteala, da pe Ton Tisaj-lsiracul! (ew obida adéned) gi Ton s-ar fuga la Maica Domnului Buna pentru picatele tale... Vezil... Vezi. (plage nisi) DRAGOMIR (plange infundat): Joane, eu caut si te scap pe tine... Tu si nu mai mergi, nu mai trebuie s mergi {napoi la ocnd, ION: Da’ unde o si ma due eu? DRAGOMIR (iute): Tu 0 s& sta aci eu noi. (Anca intr prin fund si se opreste in use 8 asculte.) Or nu; mai bine si plecim... Vino cu mine... sc§p’im amfindoi. ffi cumpar haine nou’, pillvie, cizme noud.. De méncare, de biuturi tot. iji dau eu ce-i tebuie. (Anca se retrage afar in inchide usa; Dragomir pleaci amet spre dreapta si se intoarce inapoi.) Or nu. vino gitu cu mine.. ION: Unde? DRAGOMIR: Colea in bec... si scoatem banii (ia lampa) si s& plecim... Aide... Dragomir pleaca cu lampa inainte spre chepengul beciului; Ion il rmeaca. Dragomir deschide si porneste sa scoboare. Ion se retrage.) ‘Aide! ION (retigdndu-se eu fica): Nu, nu itr DRAGOMIR: Da' si nu pleci! ION: Nu. DRAGOMIR: Or nu... sai (iese din beci,aleargai la usa din fund, 0 incuie $i ia cheia; o pune in buzumar si coboara Jar in beci.) Viu acus JON (trece la masa si bea, fredoneaza un cAntec haiducesc, apoi se opreste ascultind): A inceput iar... Cand url cefinele, moare cineva DRAGOMIR (iese din beci cu lampa gi cu 0 uleie’ in man’; inchide chepengul la loe; vine Ta masé, scoate o basma din slo gi toarna in ea banii din uleiea; innoadi basmaua gio pune in sn): Gata, Toane! ION (apucat de un fior): Mi-e frig! (Dragomir, mereu pripit, se repede in stanga si vine indata cu o zeghe, pe care 0 ‘aruncét pe umerit lui fon, si cu dow paar, una i-o pune lui lon si alta o pune el pe cap.) DRAGOMIR: Acu plecim... Tu si nu vorbesti nimie pe drum... sk ma lagi pe mine. “Aide. ION: ‘Aide! (alt fior. Pornesc améndoi... Usa e incuiati:) DRAGOMIR: Ne-a inchis pe dinafara! (st un moment, cautd cu gandul si aducdndu-si aminte.) At (se cautd in hide usa) buzunare... éseste cheia si deschide. Anca le vine in faa ei se dau inapoi: ea intr gitNapasta 129 SCENA V DRAGOMIR, ION, ANCA ANCA: Da'incotro, Dragomire?..Incoto, nei Toane? DRAGOMIR: Asculti, Anco. ANCA (cobortind eu Dragomi: Nu mai spune, cstv; eram la use, (Jon se-nveleste tn zeghe, se irneste pe o lave si se culcd.) Veri, Dragomire, cand zie eu ef tu ti mai nebun deci. (araté cu ochié pe Ton.) Sé fugi in lume eu cll. Pe unde 0 si umble? Pin pustil? O si vi intalniti cu oameni... 0 si cunoasca cineva... E sefpat de Ia oeni.. $i chiar s& nu-l cunoasc& nimeni, poi tu si-i stipAnesti mintea? Da’ c&nd Io apuca ia turba ca adineaori? DRAGOMIR (demoralizat): Atunci?. ANCA: Ce copil o si auzi asta si n-0 si priceapa ce legaturde intre oamenti Sgt doi, de pribegesc in ume, far si poatd spune de unde vin, fart sé stie unde se duc? DRAGOMIR (descurajat de tot): Dar ce si fac? ANCA: Sa rami aici sisi nem gi pe el pnd ne-om gang la altceva mai cuminte. DRAGOMIR: Dacd n-o vea.. dacd nul putem fine... (om geme yi se cbuciume in somn; Dragomir se sperie si se indeas’ spre Anca.) ANCA: Teebuie s& putem... Cat o fi aici, iaw eu pe seam. (merge la Jon, care se munceste ru fy somn gi _gudindicl forte brase.) Toane! Toane! TON (sare din somn;e cu totul apucat): Da! Eu sunt vinovat.. Maica Domnului mica zis s& spui, ea si au mf lov Batejit!.. Daj-i la cap... Se preface ei ¢ nebun...(induiosat care Dragomir.) Uite cum fl bate! Uite cum fi dt la ‘cap lui lon! (fipdind de groazét) Al... Nu... Nu... Nu dati! (in culmea spaimit.) O sivi sparga oasele, ii trteste feasta capului.. si-1 omoare.. (igi acopere achii.) ANCA: Ioane! ION (crescendo): De ce-1 mai bate pe lon dac& a murit? (dd cu piciorul ca cum ar vrea sd inldture ceva.) Séclia de aici... e lin de singe... (mai dato data.) Nu mai mised... iar) A mutt... (porneste spre fund.) DRAGOMIR: Pleaca! (amandoi se reped dupa el si vor sl apuce.) ION (pind): Nu puneti ména!... 8A nu dai... fon a mutit! (se smuceste gi le scapa se repede la taraba, ia un cut mare si ridicanducl fn sus mares.) Nu punefi minal... Ton merge Ia Maica Domnului. (se precipita in odaia din stnga.) ANCA: Dupi el! DRAGOMIR (oprind-o): A luat cuitul! ANCA: Nu ¢ nimic!... Dupa cl, si linigtim! Dac raeneste asa, aude cineva de pe drum. (vrea si mearga spre stinga; lon, cu figura radioasa, reapare findnd in sus cuptul plin de sange; face doi pas si se prabuseste: améndoi se reped la elg-l rica.) DRAGOMIR: $-a injunghiat! (i aseaza pe o lavigd nga masa.) ANCA: Injunghiataict... In casa noaste (spe ganduri; pe chipul ei strdluceste o inspirayie.) DRAGOMIR (dezolat): Ce-ai flout, Ioane? TON (deschizand ochii): Di-mi apa... mie sete! ANCA (cu o birdacd de apa): Tine, Ioane. ION (bea): Bodaproste.. Maica Domnului mi-a 2is: scoate-ji miruntaiele cad intri Necuratul, si arunc’-le cfinelui ANCA: Asculti, Dragomir.Napasta 130 ION; ... C& cu, Maica Domnului, o s& pui stavilé intte tine gi rele. y-0 si dorm... 0 si dormi.... Da-mi api... ma arde... (Anca fi dé.) DRAGOMIR: loane! TON (Gand cu mina int-o parte birdaca): Scoate-mi maruntaiele si di-le c&inelui si nu mai urle!.. Cautd-ma la SA te duci la ocnd si si- dai de la mine dluia de a omorat pe tati-si. picior, din jos de genunchi... am un chimir. ANCA (scoate chimirul g-1 baga in buzunarul lui Dragomir): Tine... parte.) Nu moare odati..o si ne apuce ziua, ION (luminal): Uite veverifal... colo sus... pe eracil.. Uite-0 (vrea sd se inchine gi-i cade mana; - Or extazul suprem.) Maica Domnuluit... Tu esti?...Tu ma chemi?... Stai, c& viu.. iaciti-mi, viut.. (expird.) ANCA (inchinandu-« sschimband tonul d-odatd.) Acu-i acu, Dragomire... acu ce ne facem?, foarte pitrunsi): S-a isprivit!.. Dumnezeu si te ierte, omule. (Dragomir ¢ zdrobit; ea, DRAGOMIR: Sa dim de stir... ANCA: Vrei si intr, or si mi bagi pe mine in fundul ocnii! 4 zich ci Lam omorat noi! Nu. Pind acuma nu stie ‘nimeni c-a venit aici: i-1 aruncim in pulul Al parisit, Maine om astupa, puul si ala... Aide! Nu e vreme de pierdut! Se lumineaza de ziui; rimfnem cu mortu-n cas pan maine noaptca... A! Sa sting lumina... rece cineva pe drum gi ne vede iesind aga... (stinge lampa.) Pune mana... (Améndoi iau pe Ion si pornese spre fund; se aud in depdirtare clopotele de la biserici... Ei se oprese s-asculte,) Tosca de utrenie... Ai avut incai noroe Ia moarte, loane: ii trage clopotele in timp ce clopotele urmeazt [a toi crestiniil.. La alfi niei mcar ata... (les prin fund... Paci Améndoi reintrii, Anca aprinde lampa s-0 aduce pe mast, Dragomir foarte deprimat sade; camasa fi e manjita pugin de sange.) SCENA VI ANCA, DRAGOMIR ANCA: Acu, ce stai? Trebuie si te gitesti de plecare, DRAGOMIR: De plecare. ANCA: Fireste DRAGOMIR: De ce si mai plec? ANCA: Ca si scapi gi tu gi sf ma seapi gi pe mine. Dact se alla, si esti tot aii, gi ew am ticut, se cheami eX amfindoi am omorit... Eu... sunt nevinovati si nu vreau si caziivina pe mine, Daci vrei si stai, eu cauté sii mi due in sat gi SH spui tot, tot, tot... Daca pleci, ma fac ca gasese pe Ion in put si dau de ste... N-ai grije; ijt las eu vreme destul s-ajungi depart... Tu esti fugarul, tu vinovatul...-am scpat amandoi. DRAGOMIR: Vino situ. ANCA: Daci fug gi eu, cade vina pe mine; nu poci asta... (suie; dupd 0 pauzit mare, cobordnd la el cu bragele inerucigate.) Nu {i-e rugine! Nu ti-a fost mili si pAcat de Dumnezeu!... Crestin esti tu?... Om esti tu? Vine un biet piicitos in casa ta, ifi cere 0 bucafica de pine la masa ta, ¢ obosit gi te roaga de adapost sub acoperemantul tau, ii spune taina lui, situ, flard firk de lege, pui mana pe cuit si spinteci omul! (Dragomir face niste ochi foarte mira.) Cu ce-ti gresise bietul nebun?... Ce piedici i-era el in lumea asta larga, unde e loc pentru tofi? (eu toatd energia.) De ce ai omorat pe lon? DRAGOMIR: Eu... pe Ion! ANCA: Pe Ion, DRAGOMIR: Bu... am omorit... pe Ton! (réde febril.) ANCA: Razi? Nu tu, da’ cine? (el se witd la ea lung; ea Ht Dafruntit cdutdtura; merge la el si-l apucd de pieptul ‘cimagi.) Asta ce e? Sangele sta al cui e? Nui sdngele lui Ton’, DRAGOMIR ji incheie repede minteanul la piept): Fugi d-aici!Napasta 131 ANCA: Nu te-ncheia, Dragomire; pe cimaye ¢ putin; in odaie dincolo © mult; ute, ici ¢ plin., Duce in curte, & slropit peste tot; mergi de scoate o gileatd din put, si vezi apa rosic...Tu, ucigasule, tu! O si te gunoiesti de viu intze perefii de sare umezi pani o socati Dumnezeu c-a venit ceasul s& te cheme ca si te judece el mai bine. DRAGOMIR: Pentru ce? ANCA: Pentru ci ai ridicatviajaaltuia DRAGOMIR: A cui? ANCA: A lui lon DRAGOMIR (sti un moment ss sterge la ochi): Femeie! Dac te-arintreba cineva pe tine de asta, ce-aispune?. ANCA: Ce-am vizut DRAGOMIR (ciudit din ce in ce): Ce? ANCA (simplu): Ci Dragomir aripus pe Ton nu sin de ce DRAGOMIR: Tu? ANCA (ia lampa gi o pune la oblon; apoi coboara): Maar ctu ai fost ru cu mine, mie tot mi-e mili de tine, Dragomire; am sii dau o povafi.... Daci s-o fntmpla gi n-li avea noroe si seapi pnd la urmi; dae or pune mana pe tine, nu fi prost i te-apuca s& Uigiduiesti cum faci cu mine, eX acolo nu te joci ca aicea: te-or pune la chinuri, vai de viaja tal. O si-fi rupa camea, sii smulgit dingii gi unghiile, si-ji descheic jeasta capului.. Asculti-mii pe mine, ‘eu iti vorbesc de binele tau. (se uitd cw neastampar in fund.) DRAGOMIR: Care va si zicd ANCA: Faci cei spui eu: marturisesti c-ai ucis pe Ton gi te alegi numa cu pedeapsa; incai capi de chinui DRAGOMIR (revolta, bitind cu pumnul in masa): Dat daca nu Lam ucis eu? ANCA: Astae! incepem iar; ba nu, ba da, ba da, ba nu. DRAGOMIR (fierband): Lasi-mil (ii vérd capu-n maint, astupdindu-si urechile.) SCENA VII ACEIA$I- GHEORGHE GHEORGHE (intra repede, vede pe Dragomir gi vrea sa se retragi): Dragomir! ANCA (suind Ia Gheorghe: foarte repede si sopti): Mergi in sat, ia pe primar gi oricaji oameni wisest, spune ci {e-am trimes eu pentru un omer... si vino cu ei GHEORGHE: Ce e? ANCA: Mergi, iti spui... 0 si vezi... Vino iute! (fl mana afara.) SCENA VIL ANCA, DRAGOMIR ANCA. (vine cu pasul grav la Dragomir, care sti pe un scaun cu capul in maini) Scoala, Dragomire, e-a sosit ceasul! DRAGOMIR (se scoal): Ceasul! ANCA: Ceasul socotelii, Sthi drept... adund-fi minjile cAte le mai ai si rispunde Ia ce te-0i intreba... Pentru ce Hai mori? DRAGOMIR (inecat de ciuda pana la lacrimi): Nu! Nu Lam omorit eu!... N-ai fost tu aicea? N-ai vazut tu? ANCA: Nu pe Ton... pe Ton lasé-l.. De altcineva ifi vorbesc eu acuma, DRAGOMIR (piling, cet): De cine?.Napasta 132 ANCA: $tii de cine, nu te mai preface... Tu vrei si pleci il... Nu faci un pas de-aici pind nu-i zici pe nume... (privindu-I eu toatd puterea.) Zi-i odat& pe nume! DRAGOMIR (incet de tot): Du...mi.tru! tu cauta sa pleci. (el face sist din cap ed da; ea, aspre) ANCA (risufland din adéne): Ai vazut? Aga! Du-mi-tra (jade jos; el stdin picioare.) Pentru ce Li ucis. DRAGOMIR: Pentru tine. ANCA: Pentru mine. DRAGOMIR: Ca si te iau eu. ANCA: Cum Lai ucis? Spune. (isi pune coatele pe mast i barbia in palma si asculta nemiseata; el sta drept, se inchete cu ingrijre in mintean si povesteste simplu) DRAGOMIR: Ma tot goneai... Odati, ednd ai iesit de la bisericd la Vinerea Marea, seara -{i-aduci aminte -m-am dat pe linga tine gi -am zis incet: "Anco! De ce n-ai vrut si mii iei pe mine? Bu tot te iubese... Lasiel pe Dumitru gi vino." Teaduei aminte? ANCA: Da, mi-adue DRAGOMIR: Tu mia rispuns: “Am birba,las-mié-n pace!” ANCA: $i tu? DRAGOMIR: Ev am plecat acasi, n-am dormit oat noaptca si iminea.,. m-am hott ANCA: Cum ai feu? DRAGOMIR: Stiam cand se-ntoarce de la deal pin pidure. gi kam asleplat,. Venea suieind,,. Ne-am intlnit, ne-am dat in Vorb... iam aritat opluté inal cla rdicatochi in sus. Am tas cuit gi pin s-aplece iar ochit. (xe opreste, stingdndi-se glasul) ANCA (isi acopere fata - un moment - poi s-o descopere sil privesteasteptand) Ei... fnainte DRAGOMIR: Ce si-ji mai spui? ANCA: El ce-a cut? DRAGOMIR: A fipat a cizut in gemunchi.. a dat si scoafl cuit. da m-am repezit gi Lam lovt peste mand gi la beregat. nd m-am aplecat la el, m-a mueat de mind ANCA: Dela el era migettual (face sem 38 urmeze.) DRAGOMIR: Pe urmi, Iam ingrs cu fafa t jos, am mers la fantand de m-am splat i m-am dus acas sii mi cule, . nu mai puteam, cideam d-a-n piioarele de ostenit.. lon I gisit acolo, Pe urmk. sti ANCA (sculinduse): Sti... La un an ai vent si mi-ai zis: "Anco, nui mai teste bitbatul, mi fei?” Vorba ta gi elas cum mii spus-, mi-au dat un junghi pan nim nici ma te Tuam altfel, cf mi-erai unit; de-aiate-am luat ca sk te aduc in sfirsit aici. De la fnceput t-am banuit, Tot ce-ai facut pe urma, inti gria de sufletul réposatul, apoi spaimele si tcba ta cin ti pomeneam de el, vorbele tale fr sr tot de omoritori side termenele pind cand incape pedeapsa, si visurile tale cu capete de mort, care te muse, sce altele, puneau mai mult temei hanueli mele, Mai fi, mi hotirsem st curd ~ ba era si bag gi alt suflet in cat! ~ pe urmii am stat si mi gndese mai bine Adineaori credeam ci o si (e sugrume nebunul; era si las si te socotesti cu el, dar aveam i eu cu tine o rafuial mai mare: nu te puteam lasa si treci dincolo aga nejudecat aicea. (pauzd.) Te-am judecat,te-ai marturisit, trebuie sa-fi dau ‘acuma pedeapsa ce fi se cade c-ai répus pe omul ce mi-era drag ca lumina ochilor, tu, care mi-ai fost urat totdeauna, (uie git asd-n urma.) DRAGOMIR: Eu te-am iubit.. ANCA: $i?. DRAGOMIR: i... da’ acu e degeaba... Eu trebuie si plec in lume; tu... poate si iei pe Gheorghe... (inecat si foarte incet) dar 8& sti ch tot te iubeseNapasta 133 ANCA: Da? (rdde.) Asteapt si vezi tu acuma cum o sii plitese eu jie dragostea. (patci,) DRAGOMIR: Anco, eu plec.. i mi iri ANCA: Si te ier! D-aia te-am ribdat eu Ing’ mine, d-aia am umblat eu alata vreme si te adue aici, eas te int? (ride. Se aud pasi si glasuri afari:) DRAGOMIR: Taci!.. Anco, vine cineva. ANCA: Da, vine Gheorghe, cu oameni... vin site ridice cai omorit pe Ion DRAGOMIR: Pe Ion! (izbuenind.) Tu m-ai vandut...cu Gheorghe, ANCA: D-apoi cine? DRAGOMIR (ingrozit, ciuténd in toate parle): Femeie! Vreau sa scap...Nu vreau sa puie mana pe mine!... Mice fried... Vreau si seap! ANCA: Nu se mai poate! (s-aude glasul lui Gheorghe.) GHEORGHE (d-afari: Haide toi! DRAGOMIR (tacnind): Al (finteste pe Anca gi se precipita la ea s-o stringa de gat.) ANCA (jipand gi fugind spre use): ‘omoar’ gi pe mine! Sirti, fiara! (usa se deschide; Gheorghe gi alfi oameni ndvilese téuntru) mi SCENA IX DRAGOMIR, ANCA, GHEORGHE, mai multi oameni DRAGOMIR: (coboati aiurit gi se njepeneste i fa; Gheorghe si alti doi oameni coboar la el yi puck de amfndow braele; el se uth a ei piedut gi tremurtnd) Merg..merg eu... sXnu mi bate, merg! (ragdtor eck Gheorghe.) Numa strdnge aga tare de-acolo mk doar! ANCA; Oameni bun, a tras asear la noi tn gaat un bet dram; nu gia de unde venea, nici unde se duce. La ucis biratueme! fn ode i cole, wit, e lac de singel. Cut in pull pirisit de Tinga griing.. Avea nenorocitel de el un chimir la picior.. acu e la Dragomir in buzunar. (Dragomir pune machinal mana, scoate himira i dd rdcdnd proses unuia din oament) UN OM (ou o finghie in mana): De ce omoraycrestinal, mi? leag) ALT OM: Lua. La primi ANCA: Oameni buni..eu v-am descoperitfapta; dar omul Asta ¢ batbatul meu... <8 mil lui de tot. rim singued. Trebuie sm Isaji sii spui gi eu 0 VorbA...(Oamenii se dau cu respect in laturi; ea s-apropie de Dragomir, care sti nemigct, i rispicat i goptete.) Dragomire, uite-te la mine (elo privete) pentru fepts replat $i nipasté pentru npast (Cortina)