Ion Creangă(1839-1889) este unul dintre cei 4 mari clasici ai literaturii romane.

Prin stil si metodă, Creangă se apropie de umanismul renașterii mai mult decât
proza de observație specif sec 19. În lit se remarca prin poveștile publicate in rev
Convorbiri in per 1875-79.

Basmul este specie a genului epic in proza caracteristic literaturii populare in care
sunt prezentate intamplari fantastice la care participa personaje cu puteri
supranaturale sau personaje fabuloase ce reprezinta binele si raul aflate intr-un
conflict ce se termina cu victoria binelui.

IC publica in 1877 in Convorbiri literare Pov lui HP care a fost considerata ,,o
adevarata epopee a popurului roman,afirma Garabet Ibraileanu.

Basmul lui Creanga apartine realismului de esenta populara prin umanizarea si

autehtonizarea fantasticului.

Titlul Povestea lui HP anunta specia literara,povestea,care de multe ori e sinonima

cu basmul. Titlul face trimitere la numele protagonistului „Harap” fiind porecla
data de span prin care e desemnata starea initiala a fiului de crai de rob al
spanului. „Alb” sugereaza desavarsireala care ajunge protagonistul prin depasirea
probelor,dar si prin atingerea mturizarii cw se concretizeaza prin dobandirea

imparatiei si casatoriei cu fata de imparat.

Tema porneste de la realitate dar trece in supranatural redand lupta dintre fortele
binelui si raului. Temele secundare sunt calatoria si adventura specifice basmului
popular si tema destinului caracteristic literaturii culte.

Actiunea este lineara si urmeaza o schema simpla respectand caracterul tipic al

basmului.

Timpul este nededeterminat fiind marcat de repere temporale vagi precum

„odata”, si formule ce plaseaza act intr-un timp memorabil „ilo tempore”.

Spatiul este de asemenea nedefinit de coord geogra concrete,dar este impartit in

2 taramuri: taramul acesta si taramul celalat.
O alta trasatura specifica basmului este reprezinta elementele magice, apa vie,si
cifrele magice.

Basmul este construit dupa un anume tipar narativ care presupune: o situatie de
echilibru,o situatie de dezechilibru,o actiune de recuperare a echilibrului, calatoria
si restabilirea echilibrului.

Motivele literare sunt specifice basmului popular: motivul imparatului fara

succesori, al superioritatii mezinului, al podului, al calatoriei, al casatoriei, al
probelor, al recompensei.

Incipitul are rolul de a realiza legatura dintre lumea reala si cea fabuloasa „amu
cica era oadata intr-o tara un crai care avea trei feciori”. Se observa distinctia
dntre timpul povestirii, „amu”, si8 timpul povestii,„odata”. Comparatia „ca
niciodata” lipseste prezenta in bamul popular lipseste, ea avand rolul de a reda
unicitate evenimentelor care, in basmulul lui Creangă au un caracter realist.
Adverbul „cică” e un element prin care naratorul sugerează faptul că nu-și asumă
veridigitatea intâmplărilor.

Formula finală e construită în strânsă legatura cu cea initiala ca o formula specif

basmului popular, însa se realizeaza intr-o maniera culta facand trecerea din
lumea basmului in lumea reala prin referirile la inegalitatile sociale.

Perspectiva narativa e obiectiva intrucat intamplarile sunt relatate la persoana a

3a. Perspectiva este insa completata de multiple comentarii subiective avand
caracter umoristic si ironic specific operei lui Creanga „doar unu-i imparatul Ros,
vestit prin meleagurile aceste pentru bunatatea lui cea nemaipomenita si
milostivirea lui cea auzita”.

Personajele sunt atat oameni,cat sifiinte imaginare ce reprezinta forte benefice si

malefice.

Cei care insotesc eroul sunta adjuvantii si donatorii care lupta alaturi de
protagonist impotriva adversarului.

Personajele intruchipeaza diferite tipologi din satul natal allui Creanga precum
Setila reprezinta tipologia omului betiv, Fomila reprezinta tpologia omului care
Mananca mult, Ochila reprezinta tipologia omului barfitor,etc.

Harap alb, constituie un ideal uman de frumusete,modestie,vitejie,

intelepciune,etc.

Harap alb parcurge un drum initiatic menit al determina sa descopere lumea, dar
si pe sine. Destinul sau e anuntat inca dela inceput de catre sf Duminica „putin
mai este si ai sa ajungi Imparat care n-a mai existat altul pe pamant asa de
iubit,de slavit si de puternic”

In secventa in care harap se intalneste cu spanul da dovada de naivitate, lasandu-

se pacalit de acesta si accepta sa-l isoteasca la drum si sa intre in fantana, spanul
furandu-i identitavea. De asemenea protagonistul da dovada de onestitate ,
tinandu-si cuvantul fata de span.

O alta scena reprezentativa este reprezentata de probele la care este supus harap
alb in urma carora harap alb da dovada de milostivenie,curaj,vitejie,indemanare si
curaj.

Proza lui Creanga se remarca prin doua particularitati stilistice-oralitatea si

umorul.

Oralitatea se remarca prin expresii populare „la placinte iainte si la razboi inapoi”,

Interogatii retorice „ca alta ce pot sa zic?”, interventia naratorului„ ia sa nu ma iau

cu vorba” si eruditia paremiologica „sa te fereasca Dumnezeu cand prinde
mamaliga coaja”,„apara-ma de gaini,ca te caini nu ma tem”

Umorul se remarca prin expeimarea mucalita „sa traiesti trei zile cu cea de
alaltaieri”, ironie,, l-as varî in san dar nu incape de urechi”, porecle
caricaturale„buzila” portrete pitoresti-portretul adjuvantilor, si scene comice-
cearta dintre personaje.

În concluzie,” Povestea lui Harap-Alb” este un basm cult având ca particularităţi:

viziunea despre lume, umanizarea fantasticului, individualizarea personajelor,
umorul şi specificul limbajului.