FENOMENUL DIZIDENŢEI ÎN ROMÂNIA

Situaţia dizidenţei în România

Pe plan intern, ca urmare a gradului sporit de represiune coordonată de către Securitate, a regimului
intolerant al lui Nicolae Ceaușescu, dizidența din România s-a manifestat însă în forme modeste în
comparație cu cea manifestată în state, precum Ungaria, Cehoslovacia, Polonia.
Regimul lui Nicolae Ceauşescu a insuflat deseori frică şi a acţionat draconic de fiecare dată când
s-a manifestat vreo acţiune protestatară. Astfel, Radu Filipescu a fost condamnat la 10 ani de închi-
soare pentru „propagandă împotriva ordinii socialiste”, Doina Cornea a fost urmărită sistematic de către
Securitate, Gheorghe Ursu și-a găsit sfârșitul în urma unei anchete a Securității. Ca urmare, dizidenţa
din România a fost mai puțin marcantă decât în alte state comuniste, cunoscând forme de acțiune relativ
timide.
Mișcarea de dizidentă din România a avut deseori atitudini idealiste și s-a confruntat cu lipsa de sprijin,
cu precădere a colegilor de breaslă a intelectualilor, aflați pe poziții de frondă față de regimul comunist.
Formele de acțiune ale mișcării de dizidentă în perioada regimului lui Nicolae Ceaușescu au vizat
redactarea de scrisori deschise, de cele mai multe ori transmise la Radio Europa Liberă, solidarizarea
cu acțiunile muncitorilor din 1977 și 1987, acordarea de interviuri către publicațiile occidentale, partici­
parea, în cazul în care se aflau în exil, la demonstrațiile de protest în fața ambasadelor României din
străinătate și altele.

Dizidenți și acțiuni de protest

Principalii dizidenți care s-au remarcat au fost scriitorii Dorin Tudoran, Mircea Dinescu, Dan Petrescu
și Liviu Cangeopol, muncitorul Iulius Filip, inginerii Gheorghe Ursu și Radu Filipescu, istoricul Vlad
Georgescu, profesorul Doina Cornea, scriitorul şi criticul literar Monica Lovinescu, filosoful Gabriel
Andreescu, matematicianul Mihai Botez, preotul Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Liviu Babeș și alții.
Radio Europa Liberă, care emitea de la Munchen, i-a sprijinit pe dizidenţii români, prin glasul lui
Neculai Constantin Munteanu, Monica Lovinescu, Nicolae Stroescu Stânişoară, Virgil Ierunca a popu-
larizat acţiunile şi documentele publicate de dizidenți.
Scriitorul Paul Goma a reprezentat una dintre figurile importante ale mişcării de dizidenţă. În 1977
acesta i-a trimis o scrisoare de solidaritate lui Pavel Kohout, conducătorul mișcării disidente Carta 77
din Cehoslovacia. Peste o lună, același scriitor i-a adresat o scrisoare deschisă lui Nicolae Ceaușescu,
cerându-i să se solidarizeze cu Carta 77. Ulterior, în februarie 1977, Goma a trimis o scrisoare deschisă
Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa, care își desfășura lucrările la Belgrad, în care a
criticat încălcarea drepturilor omului în România și i-a solicitat public lui Nicolae Ceaușescu să respecte
prevederile Conferinței de la Helsinki cu privire la drepturile omului. În urma acestor acțiuni, Paul Goma
a fost arestat și interogat de Securitate, apoi hărțuit, fiind nevoit să emigreze în Franța.
În 1977 a avut loc greva lucrătorilor minieri din Valea Jiului, care l-a determinat personal pe Nicolae
Ceaușescu să deplaseze în zonă. Peste zece ani a avut loc manifestația muncitorilor din Brașov, care a
culminat cu atacarea și devastarea de către demonstranți a sediului local al PCR.
În 10 martie 1979, s-a constituit în România socialistă un sindicat liber, denumit Sindicatul Liber al
Oamenilor Muncii din România (SLOMR). Acesta a grupat membri din Transilvania, Banat și Muntenia.
Sindicatul a solicitat respectarea dreptului de asociere și a drepturilor profesionale ale lucrătorilor indus-
triali. Regimul comunist a intervenit însă violent, conducătorii săi și mulți dintre membrii fiind hărțuiți,
persecutați, arestați, iar sindicatul a fost desființat.
Doina Cornea, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj Napoca, și-a început activitatea protes-
tatară în anul 1982, când a redactat prima scrisoare difuzată de către Radio Europa Liberă. Critica sa
s-a intensificat după înăbuşirea demonstraţiei muncitorilor din Braşov din 1987. Până în 1989, Doina
Cornea a criticat pe diferite căi, în mod vehement, regimul condus de Nicolae Ceaușescu şi a propus
unele reforme ale societăţii româneşti.
În 1982, ca urmare a criticării regimului lui Nicolae Ceaușescu, scriitorul Dorin Tudoran a fost forțat

120 ISTORIA RECENTĂ A ROMÂNIEI

să emigreze în SUA, dar i-a susținut, prin atitudinea sa anticomunistă, pe dizidenții români prin interme-
diul postului de radio Vocea Americii, emisiunea în limba română.
Preotul Gheorghe Calciu-Dumitreasa de la biserica Radu Vodă din București a abordat în predicile sale
raportul dintre ateism, credință și marxism și a criticat îndepărtarea oamenilor simpli de învățătura Bisericii.
Drept urmare, preotul a fost condamnat la zece ani de închisoare. După eliberare, a emigrat în SUA.
În 1983, Radu Filipescu a tipărit și apoi a răspândit manifeste la București, chemând la grevă generală,
pentru răsturnarea de la putere a lui Nicolae Ceaușescu. A fost arestat și condamnat la 10 ani de închisoare.
După trei ani, în urma numeroaselor presiuni internaționale, a fost eliberat și a emigrat în străinătate, de
unde a continuat să îi sprijine pe deținuții politici din România.
Începând din 1988 scriitorul și filosoful Dan Petrescu a întreprins diferite analize ale regimului condus
de Nicolae Ceaușescu, având în vedere informații, colectate pe cale orală, dar, mai ales, inspirându-se
din viața cotidiană. În 1989 brașoveanul Liviu Babeș a dat o pildă de rar eroism, dându-și foc pe pârtia
de la Poiana Brașov, în semn de protest față de politica represivă a lui Nicolae Ceaușescu.
În comparație cu alte state comuniste din Europa și chiar din lume, regimul condus de Nicolae
Ceaușescu a edificat un sistem propriu de control și de supraveghere a membrilor conducerii superioare
a Partidului Comunist Român. În jurul lui Nicolae și al Elenei Ceaușescu s-a constituit un grup de
influență, recrutat, în principal, din membrii familiei celor doi. Restul activiștilor de partid au fost fie
marginalizați, fie schimbați, sub pretextul aplicării principiului rotirii cadrelor, pentru a-i împiedeca să
își constituie o bază de susținători.
În aceste condiții nu s-a putut constitui în interiorul Partidului Comunist Român un grup de comuniști
de tip reformator, precum în alte state comuniste. Cu toate acestea, bătrânul activist Constantin Pârvulescu
a criticat în mod deschis la Congresul al XII-lea al Partidului Comunist Român, din anul 1979, realegerea
lui Nicolae Ceaușescu în calitate de conducător al partidului.
Dizidenta anticomunistă și criticile la adresa regimului condus de Nicolae Ceaușescu au stimulat
puternic nemulțumirile populare pe plan intern și, de asemenea, a contribuit la izolarea regimului pe plan
internațional.

Glosar:
Disidență = Grup de persoane cu opinii diferite de acelea ale majorității; sciziune formată prin acțiunea
unui astfel de grup.
Carta 77 = a fost o inițiativă civică, de disidență, din Cehoslovacia între 1977 și 1992.

Pro memoria!
• Mișcarea de dizidență a contribuit la erodarea poziției PCR și a politicii lui Nicolae Ceaușescu în
România.
• Criticile la adresa regimului condus de Nicolae Ceaușescu au contribuit la izolarea regimului din
România pe plan internațional.

Capitolul III. ROMÂNIA 1965-1989. EPOCA LUI NICOLAE CEAUȘESCU 121