Parazitologie

Cursul 4. Toxoplasmoza

TOXOPLASMOZA. Toxoplasmoza este o infecţie frecvenţă la păsări şi mamifere, care

apare şi la oameni. Ea este produsă de un mic parazit numit Toxoplasma gondii.

Depistarea unui titlu pozitiv si uneori chiar izolarea parazitului sunt argumente singure in
sprijinul unui bolnav de toxoplasmoza.
Metoda se refera la evidentierea parazitului si izolarea lui. De obicei sunt utilizate material
bioptice rezoltate prin punctie ganglionara, tesut placentar, sange, produsi de avort, lichid
amniotic.
Atat frotiurile cat si amprentele sunt colorate. Putem evidential tohezoiti sau chistii
tisulari. Pentru izolarea parazitului materialul poate fi inoculate la animale de laborator dupa
o fragmentare si omogenizare prealabila. Dupa un interval de timp pot fi sacrificate si atunci
unele organe se recolteaza, se testeaza si apoi suspensia obtinuta se inoculeaza unui alt
animal.
Metoda se refera la serologie dar au reusit sa fie folosita si in testele genetice.
In ceea ce priveste serologia, este cea mai raspandita si evidentiaza anticorpii specifici.
Diagnosticul cel mai delicat este cel legat de toxoplasmoza in sarcina, in cazul femeilor de
varsta fertile, imunocompetente dar sero-negative. Pericolul cel mai important il reprezinta o
posibila primoinfectie si atunci se pune problema depistarii anticorpilor de tip IgM . Ei apar
timpuriu si ridica imediat problema tratamentului sau intreruperii sarcinii. Aparitia acesteia la
copil, la cateva luni de la nastere indica cu certitudine transmiterea transplacentara a infectiei.
Daca din diverse motive, IgM nu poate fi depistat, pot fi utilizati in diagnosticare IgG.
Acesti a.c de tip IgG pot strabate bariera placentara si vor fi regasiti in sangele nou-
nascutului in titluri asemanatoare cu a mamei.Dupa primele 3-4 luni nou-nascutului se
inregistreaza un titlu IgG mai mare.
Toate acestea aprecieri pot fi utile numai in cunoasterea cu certitudine a statului femeii
gravid cu privire la infectia toxoplasmozica atat inainte cat si in timpul sarcinii.

Tratament
In infectia toxoplasmozica avem 2 probleme:
- alegerea terapiei convenabile
- care din fazele bolii trebuie tratata

Majoritatea infectiilor, la persoanele imunocompetente sunt asimptomatice si nu se

recomanda instituirea unui tratament. La acelasi grup de persoane.,mici simptome ,nu
necesita obligatoriu tratament.Problema – infectia din timpul sarcini.
Toxoplasmoza la pers imunodeficitare  HIV
Exista 4 medicamente pentru toxoplasmoza:
1. PIRIMETAMINA
2. SULFONAMIDELE
3. SPIRAMICINA
4. CLINDAMICINA

Optiuni de medicamente
- terapia cu antibiotice
Infectia cu Toxoplasma gondii in timpul sarcinii poate duce la leziuni cerebrale si oculare la
fat si la nou-nascut. Terapia cu antibiotice previne sau reduce aceste leziuni.

1
Parazitologie

Tratamentul initial dupa infectia mamei

Cand o gravida este infectata cu Toxoplasma gondii va fi tratata cu antibiotice care scad
riscul de infectie al fatului. Antibioticul folosit se numeste spiramicina. Spiramicina se
administreaza pe cale orala si se concentreaza la nivelul placentei. Placenta este locul de unde
Toxoplasma gondii ajunge la fat.

Tratamentul fatului
Daca amniocenteza confirma faptul ca fatul este infectat, administrarea unui tratament
antibiotic mamei va scadea efectele bolii asupra copilului si poate vindeca infectia. Copiii
care au fost tratati inainte de nastere, au sanse mai mari de vindecare decat cei al caror
tratament a fost initiat dupa nastere. 
Terapia cu antibiotice combinate este cea mai eficienta in cazul infectiei fetale. Sulfadiazina
impreuna cu pirimedamina (antibiotic folosit frecvent impotriva malariei) sunt folosite uneori
impreuna cu spiramicina.

Tratamentul nou-nascutului
Nou-nascutul infectat cu Toxoplasma gondii are nevoie de un an de tratament cu antibiotice,
pentru a scadea riscul leziunilor cerebrale si oculare. Acest tratament se instituie chiar daca
mama a fost tratata in timpul nasterii.De retinut!Se poate intampla ca tratamentul antibiotic
din timpul sarcinii sa nu vindece fatul. Cu toate acestea, exista studii care au aratat ca acest
tratament scade riscul de aparitie, precum si severitatea leziunilor cerebrale si oculare.