Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza

După  Convenția de la Paris din 1858, marile puteri au lă sat guvernul fiecă rui

principat româ n în grija unei comisii provizorii, formate din trei caimacami, pâ nă la
alegerea domnitorilor. Principala atribuție a comisiilor era aceea de a supraveghea
alegerea noilor adună ri elective. Campania electorală din Moldova a dus la alegerea
unei adună ri favorabile unirii cu Ț ara Româ nească .
Unioniștii moldoveni au putut impune cu ușurință candidatura la domnie a
colonelului Alexandru Ioan Cuza, care a fost ales domn cu unanimitate de voturi la
5/17 ianuarie 1859. Ideea alegerii domnului moldovean și la București a fost oficial
sugerată muntenilor de că tre delegația Moldovei, care mergea
spre Constantinopol pentru a anunța rezultatul alegerii de la Iași. În Ț ara Româ nească ,
adunarea electivă a fost dominată de conservatori, care erau însă scindați. Neputâ ndu-
se pune de acord asupra unui candidat propriu, conservatorii munteni au sfâ rșit prin a
se ralia candidatului Partidei Naționale care a fost ales la 24 ianuarie/5 februarie 1859,
domn al Ț ă rii Româ nești. Astfel, româ nii au realizat de facto unirea, punâ nd la 24
ianuarie 1859, bazele statului național modern româ n. Sprijinul lui Napoleon al III-
lea a fost decisiv pentru dezarmarea opoziției Turciei și a Austriei față de dubla
alegere, astfel că la 1/13 aprilie 1859 Conferința de la Paris a puterilor garante dă dea
recunoașterea oficială a faptului împlinit de la 24 ianuarie 1859.Turcia l-a recunoscut
pe Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Principatelor în 1861.
Unirea este strâ ns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și de alegerea
sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24
ianuarie 1859 în Ț ara Româ nească . Totuși, unirea a fost un proces complex, bazat pe
puternica apropiere culturală și economică între cele două ță ri. Procesul a început în
1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova și Ț ara Româ nească , în timpul
domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.  La începutul anului urmă tor,
liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei și
Ț ă rii Româ nești, aducâ ndu-le într-o uniune personală . În 1862, cu ajutorul unioniștilor
din cele două ță ri, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizâ nd unirea politică .
După înlă turarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe
tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituția adoptată în acel
an a denumit noul stat Româ nia.