Alte afectiuni ale sistemului digestiv

ULCERUL GASTRIC

Apoximativ 10% din populatia lumii se confrunta cu un ulcer gastric pe parcursul

vietii. Cunoscut si sub numele de ulcer de stomac, boala se manifesta prin rani dureroase in
mucoasa stomacala. Stomacul produce un acid puternic pentru a ajuta la digerarea
alimentelor si pentru a proteja impotriva microbilor. Pentru a proteja tesuturile organismului
de acest acid, acesta secreta si un strat gros de mucus. Daca stratul de mucus este uzat si nu
mai functioneaza eficient, acidul poate deteriora tesutul stomacal, provocand un ulcer.

Cauzele ulcerului gastric

Ulcerul gastric este aproape intotdeauna cauzat de una dintre urmatoarele:

 o infectie cu bacteria Helicobacter pylori (H. pylori);

 utilizarea pe termen lung a medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene, cum ar fi
aspirina, ibuprofenul sau naproxenul.

In cazuri foarte rare, o afectiune cunoscuta sub numele de sindrom Zollinger-Ellison poate
provoca ulcere gastrice prin cresterea productiei de acid a organismului. Acest
sindrom este suspectat ca produce mai putin de 1% din toate ulcerele peptice.

Factori de risc pentru aparitia ulcerului gastric

Factorii care maresc sansele de a dezvolta ulcer gastric includ:

 Utilizarea frecventa a medicamentelor antiinflamatoare (aspirina, ibuprofen);

 Consumul excesiv de alcool;
 Fumatul;
 Varsta (ulcerele de stomac sunt mai frecvente la persoanele de peste 50 de ani)

Simptome
Un numar de simptome sunt asociate cu ulcerul gastric. Cel mai frecvent simptom
este o senzatie de arsura sau durere in mijlocul abdomenului dintre piept si buric. De obicei,
durerea va fi mai intensa atunci cand stomacul este gol si poate dura cateva minute pana la
cateva ore. Alte semne si simptome comune ale ulcerelor includ:
 Durere severa de stomac care se poate imbunatati atunci cand mancati, beti sau luati
antiacide;
 Pierdere in greutate;
 Greata sau varsaturi;
  Balonare;
 Senzatie de plin;
 Arsuri la stomac (senzatie de arsura in piept);
 Anemie.
Tratament
Tratamentul poate varia in functie de cauza ulcerului. Daca boala este rezultatul
infectiei cu H. pylori, veti avea nevoie de antibiotice si medicamente numite inhibitori ai
pompei de protoni, celulele stomacale care produc acid. In cazuri rare, ulcerul gastric poate fi
tratat doar printr-o interventie chirurgicala. Acest lucru poate fi cazul in cazul ulcerelor
continua sa se intoarca si nu se vindeca.
Preventie

CANCER ESOFAGIAN
La fel ca multe ale afectiuni, ulcerul gastric poate fi prevenita printr-un stil de viata
sanatos. La fel de importanta este si renuntarea la alcool si medicamentele care pot cauza
aparitia bolii.

Cancerul esofagian este cancerul care apare in esofag - un tub lung, gol, care curge de
la gat la stomac. Esofagul dvs. va ajuta sa mutati alimentele pe care le inghititi din spatele
gatului spre stomac pentru a fi digerate.

Cancerul esofagian incepe, de obicei, in celulele care aliniaza interiorul esofagului,

dar poate aparea oriunde de-a lungul esofagului. 

Cea mai frecventa forma de cancer esofagian este carcinomul cu celule scuamoase,
urmata de adenocarcinoma.

Cancerul esofagian este a sasea cea mai frecventa cauza de deces prin cancer la nivel
mondial. Ratele de incidenta variaza in diferite locatii geografice. In unele regiuni, rate mai
mari de cazuri de cancer esofagian pot fi atribuite consumului de tutun si alcool sau
obiceiurilor nutritionale particulare si obezitatii.

Cauzele cancerului esofagian

Carcinomul cu celule scuamoase.

Factorii primari de risc sunt ingestia de alcool si consumul de tutun (sub orice forma).

Alti factori sunt: 

 Acalazia;
 Infectia cu papilomavirusul uman;
 Ingestia de substante caustice (rezultand stricturi);
  Scleroterpia;
 Sindromul Plummer-Vinson;
 Iradierea esofagului sau a membranele esofagiene.

Cauzele genetie nu sunt bine determinate, dar 50% dintre pacientii cu tiloza
(hipercheratoza plantara si palmara) o boala autosomal dominanta, au cancer esofagian la
varsta de 45 e ani, iar 95% la 55 de ani.

Adenocarcinomul apare la nivelul esofagului distal. Incidenta acestui tip de cancer

este crescuta reprezentand 50% dintre cancerele esofagiene la albi. Este de 4 ori mai frecvent
la albi fata de negri. 

Alcoolul nu este un factor de risc important, dar fumatul poate fi un factor favorizant.
Adenocarcinomul esofagului distal este greu de diferentiat de adenocarcinomul cardiei
gastrice, care invadeaza esofagul distal.

Aproape toti pacientii cu adenocarcinoma al esofagului distal au, in primul rand,

esofag Barrett, care este o complicatie al refluxului gastroesofagian cronic si al esofagitei de
reflux. In esofagul Barrett, mucoasa gladulara cu celule cilindrice, asemanatoare stomacului,
inlocuieste epiteliul stratificat scuamos al esofagului distal in timpul fazei de vindecare a
esofagitei acute.

Alte tumori maligne, mai putin frecvente, includ: carcinomul fusocelular (o varianta
slab diferentiata a carcinomului epidermoid), carcinomul verucos (o varianta bine diferentiata
a carcinomului epidermoid), pseudosarcomul, carcinomul mucoepidermoid, carcinomul
adenoscuamos, cilindromul (carcinoma adenoid chistic), carcinomul primar cu celule mici,
cariocarcinomul, tumora carcinoida, sarcomul si melanomul malign primar.

Cancerul metastatic reprezinta 3% dintre cancerele esofagiene. Melanomul si cancerul

de san metastazeaza cel mai frecvent in esofag. Alte cancere care produc metastaze in esofag
sunt: cancerul de cap si de gat, plaman, stomac, ficat, rinichi, prostate testicul si oase. Aceste
tumori insamanteaza, de ocicei, stroma libera de tesut conjunctiv din jurul esofagului, in timp
ce cancerele primare iau nastere in mucoasa si submucoasa.

Factori de risc pentru cancerul esofagian

Se crede ca iritarea cronica a esofagului dumneavoastra poate contribui la modificarile care

provoaca cancerul esofagian. Factorii care provoaca iritarea in celulele esofagului si cresc
riscul de cancer esofagian includ:

 Avand boala de reflux gastroesofagian;

 Fumatul;
 Avand modificari precanceroase in celulele esofagului (esofagul lui Barrett);
 Fiind obez;
 Consumul de alcool;
 Avand reflux biliar;
  Avand un obicei constant de a consuma lichide foarte fierbinti;
 Nu mancati suficiente fructe si legume;
 Sunteti sub tratament radiologic la nivelul toracelui sau abdomenului superior.

Complicatiile cancerului esofagian

Pe masura ce cancerul esofagian avanseaza acesta poate provoca complicatii, cum ar fi:

 Obstructia esofagului. Cancerul poate ingreuna sau face imposibil ca alimentele si

lichidele sa treaca prin esofag;
 Durere in esofag;
 Sangerare in esofag. Cancerul esofagian poate provoca sangerare. Desi sangerarea
este de obicei treptata, poate fi brusca si severa uneori.

Simptomele cancerului esofagian

Simptomele sunt disfagia progresiva si pierderea in greutate.

Cancerul esofagia in stadiul precoce poate trece neobservat. Cand lumenul esofagului
scade sun 14 mm, apare, de obicei, disfagia. Initital, pacientii au dificultati la inghitirea
alimentelor solide, apoi a alimentelor semisolide si, in final, a lichidelor si a salivei. Aceasta
progresiune in timp sugereaza mai degraba prezenta unui process malign in dezvoltare decat
un spasm, inel benign sau strictura peptica. Durerea toracica poate fi prezenta, de obicei
iradiind posterior.

Pierderea in greutate, chiar cand pacientul isi mentine apetitul, este aproape universala. 

Compresia nervului laringian recurent determina paralizia corzilor vocale si disfonie. 

Compresia nervilor simpatici poate produce sindrom Horner, iar orice compresie
nervoasa poate determina durere vertebrala, sughit su paralizia diafragmului. 

Revarsatele pleurale maligne sau metastazele pulmonare produc dispnee. 

Dezvoltarea tumorilor intraluminale produce odinofagie, varsaturi, hematemeza,

melena, anemie prin deficit de fier, aspiratii, tuse si aspiratie. Alte manifestari sunt sindromul
de vena cava superioara, ascita maligna si durerile osoase.

Tumorile metastazeaza, de obicei, in plamani si ficat, si posibil la distanta (de

exemplu, oase, cord, creier, suprarenala, rinichi, peritoneu).

Diagnosticarea cancerului esofagian

Diagnosticul se pune prin endoscopie, urmata de CT si ecografie endoscopica pentru

stadializare.
 Nu exista teste screening. Pacientii cu suspiciune de cancer esofagian trebuie sa
beneficieze de endoscopie cu citologie si biopsie. Desi tranzitul baritat poate evidentia leziuni
obstructive ale esofagului, este de preferat endoscopia pentru biopsie si diagnostic citologic.

Pacientii la care cancerul este identificat beneficiaza de CT toracic si abdominal

pentru a determina metastazele la distanta. Daca rezultatul pentru metastaze este negativ,
trebuie efectuata ecografia endoscopica pentru a aprecia extensia intramurala (in peretele
esofagian) si implicarea nodulilor limfatici adiacenti. Rezultatele orienteza tratamentul si
ajuta la eliminarea prognosticului.

De asemenea, trebuie efectuate testele sanguine de rutina (hemoleucograma,

electroliti, teste functionale hepatice).

Prognosticul si tratamentul cancerului esofagian

Tratamentul este diferit in functie de stadiu, incluzand, in general, interventia

chirurgicala, cu sau fara chimio- si radioterapie. Supravietuirea pe termen lung este redusa, cu
exceptia cazurilor de boala localizata.

Prognosticul depinde foarte mult de stadiu, dar in general este sumbru, cu o

supravietuire la 5 ani <5%, deoarece boala este depistata in stadii avansate. Pacientii cu
cancer localizat la mucoasa au o rata de supravietuire de 80%, care scade la 50% daca este
implicata submucoasa, 20% daca exista extensie la musculara, 7% daca s-a extins la
structurile adiacente si <3% daca exista metastaze la distanta.

Decizia terapeutica depinde de precizia stadializarii, de marime, localizare si de

dorintele pacientului (multi aleg sa renunte la tratament).

Principii generale: pacientii in stadiile 0, I sau IIa de boala raspund bine la rezectia
chirurgicala. Chimioterapia si radioterapia nu aduc beneficii aditionale. 

Pacientii in stadiile IIb si III au o rata scazuta de supravietuire doar cu rezectie

chirurgicala. Raspunsul si supravietuirea sunt imbunatatite cu chimio- si radioterapie
preoperatorie (neoadjuvanta) pentru a reduce volumul tumorii inainte de interventie. 

Pacientii in stadiul IV necesita tratament paliativ si nu ar trebui supusi unei interventii

chirurgicale.

Dupa tratament, pacientii sunt supravegheati prin endoscopie si CT al gatului,

toracelui si abdomenului la 6 luni in primii 3 ani, si apoi anual, pentru a preveni aparitia
recurentelor. 

Pacientii cu esofag Barrett necesita tratament intens si de lunga durata al refluxului

gastroesofagian si supraveghere endoscopica pentru transformarea maligna la interval de 3-12
luni, in functie de gradul metaplaziei.
Terapia chirurgicala a cancerului esofagian

Tratamentul prin rezectie in bloc necesita extirparea intregii tumori, cu extindere

distala si proximala a rezectiei pana in tesut sanatos, toti nodulii limfatici potential invadati
neoplazic si o portiune a stomacului proximal suficient de mare pentru a contine caile distale
de drenaj limfatic.

Radioterapia externa este utilizata de obicei in combinatie cu chimioterapia pentru

pacientii care nu suporta interventii chirurgicale sau pentru aceia care au boli avansate. 

Radioterapia este erostomia ate la pacientii cu fistula esotraheala deoarece reducerea

tumorii va largi fistula. Similar, pacientii cu invazie vasculara, pot avea hemoragii erosto
cand radioterapia micsoreaza tumora. In timpul primelor sedinte de radioterapie edemul poate
agrava obstructia esofagiana, disfagia si odinofagia. Aceasta necesita dilatare esofagiana sau
plasarea unui tub de alimentare prin gastrostomie endoscopica percutana. Alte efecte
secundare ale radioterapiei include: varsaturi, greata, anorexie, fatigabilitate, esofagita,
xerostomie, stenoza, penumonie de iradiere, pericardita de iradiere, miocardita si mielite
(leziuni inflamatorii ale maduvei spinarii).

Chimioterapia cancerului esofagian

Tumorile raspund slab la chimioterapie aplicata singura. Rata raspunsului (adica

procentul de pacienti la care se obine o reducere egala sau mai mare de 50% a tuturor ariilor
tumorale masurabile) variaza de la 10% la 40% dar de obicei raspunsul este incomplet
(restrangere minora a tumorii) si temporar. Niciun agent nu este cu mult mai eficient decat
altul.

Cisplatina si 5-fluorouracilul sunt cel mai frecvent utilizate in combinatii

chimioterapice. Exista si alte medicamente, cum ar fi mitomicina, doxorubicina, vindesin,
bleomicina si metotrexatul, care sunt active impotriva carcinomului cu celule scuamoase.

Tratamentul paliativ este directionat spre reducerea obstructiei esofagiene ufficient

sa permita aportul de alimente pe cale orala. Suferinta datorata obstructiei esofagiene poate fi
semnificativa, cu salivatie si aspiratie recurenta. Optiunile de tratament pot fi procedure de
dilatatie manuala(bujirajul), proteza esofagiana (stentul), fotocoagularea cu laser si terapia
fotodinamica. In unele cazuri, este necesara esofagostomia cu hranire prin jejunostomie.

Tratament de sustinere in cazul cancerului esofagian

Nutritia artificiala prin suplimentare enterala sau parenterala mareste toleranta si

fezabilitatea tuturor tratamentelor. Plasarea endoscopica sau chirurgicala a unui tub pentru
alimentatie ofera o cale de alimentare mai distala atunci cand esofagul este obstruat.
 Deoarece aproape toate cazurile de cancer esofagian sunt fatale, ingrijirea pacientilor
in faza terminala are intotdeauna ca scop tratarea simptomelor, in special a durerii si
incapacitatii de inghitire a secretiilor. La un moment dat multi pacienti necesita doze
substantiale de analgezice opioide. Pacientii trebuie avertizati sa ia decizii din timp despre
ingrijirea in faza terminala si sa-si inregistreze dorintele intr-un testament.    

Prevenirea cancerului esofagian

Puteti lua masuri pentru a reduce riscul de cancer de esofag. De exemplu:

 Renunta la fumat! Daca fumati, discutati cu medicul dumneavoastra despre strategiile

de renuntare;
 Bea alcool cu moderatie sau renuntati complet! Daca alegeti sa beti alcool, faceti acest
lucru cu moderatie. Pentru adultii sanatosi aceasta inseamna pana la o bautura pe zi pentru
femeile de toate varstele si barbatii mai mari de 65 de ani si pana la doua bauturi pe zi
pentru barbatii cu varsta sub 65 de ani;
 Mananca mai multe fructe si legume;
 Mentineti o greutate sanatoasa. Daca aveti exces de greutate sau obezitate discutati cu
medicul dumneavoastra despre strategiile care va vor ajuta sa slabesti. Obtineti o pierdere
in greutate lenta si constanta de 1 sau 2 kilograme pe saptamana. 

HEPATITA CRONICA

Hepatita este o afectiune inflamatorie a ficatului. Aceasta poate fi virala, autoimuna

sau cauzata de concentratia mare de toxine din organism. In timp ce hepatita autoimuna apare
din cauza dereglarilor sistemului imunitar si a anticorpilor generati care afecteaza celulele
ficatului, formele virale se pot transmite, iar cele toxice pot fi produse de consumul de
droguri, alcool sau alte substante daunatoare.

Forme virale sunt hepatitele A, B, C, D si E. Recent au fost descoperite inca doua

forme, F si G, insa raspandirea acestora este minima. Dintre acestea, hepatitele A si E sunt de
regula acute, pe cand celelalte forme sunt cronice si se manifesta pe termen lung.

Hepatitele virale se pot transmite prin folosirea instrumentarului medical infestat, dar
si prin utilizarea echipamentelor nesterilizate din saloanele de tatuaj sau manichiura.
Hepatitele B, C si D nu se transmit prin atingere sau prin saliva, ci doar prin sange. De aceea,
acestea sunt comune si in randul consumatorilor de droguri injectabile care nu folosesc
seringi sterile.

Virusul hepatitei A se transmite si prin alimente sau bauturi contaminate, dar si pe

cale sexuala. Hepatita B este, de asemenea, transmisibila prin schimbul de fluide corporale si
are o incidenta mare de transfer prin raporturi sexuale cu persoane care au deja virusul in
sange.
 In hepatita cronica, inflamatia ficatului dureaza cel putin sase luni. Aceasta afectiune
poate fi usoara, provocand daune relativ mici sau mai grave, cauzand distrugerea multor
celule hepatice. Unele cazuri de hepatita cronica duc la ciroza si insuficienta hepatica.

Hepatita cronica este cel mai adesea cauzata de virusul hepatitei B si virusul

hepatotei C. Aceste virusuri sunt in principal transmise de la persoana la persoana prin
contact sexual sau prin contactul cu sange sau alte fluide corporale atunci cand acele sunt
impartasite sau in timpul transfuziilor de sange. Motivul pentru care unele cazuri de hepatita
virala devin hepatita cronica, iar altele nu ramane necunoscut. Adesea, persoana infectata nu
este constienta de simptomele initiale sau simptomele sunt atat de usoare incat pacientul a
considerat ca nu are nevoie de asistenta medicala. Acest lucru este valabil mai ales pentru
hepatita cronica C. In timp, ambele tipuri de hepatita (B si C) pot duce la complicatii grave
ale cirozei datorita distrugerii continue a celulelor hepatice si cicatrizarii rezultate.

La inceput, hepatita cronica nu provoaca simptome la toti pacientii. Persoanele cu simptome

cel mai frecvent se plang de oboseală.

Alte simptome comune includ:

 Usor disconfort la nivelul abdomenului superior;

 Pierderea poftei de mancare;
 Stari de voma;
 Dureri in corp.

Daca hepatita cronica devine mai severa, pacientii pot prezenta si urmatoarele simptome:

 Icter (ingalbenirea pielii si a ochilor);

 Umflarea abdomenului;
 Pierdere in greutate;
 Slabiciune musculara;
 Confuzie care poate progresa spre coma.

TRATAMENT

Scopurile tratamentului pentru hepatita cronica sunt prevenirea avansarii bolii si

prevenirea cirozei si insuficientei hepatice. Hepatita cronică B si C sunt tratate cu
medicamente antivirale, iar cele mai noi medicamente au rate incredibile de succes. Daca
aveti hepatita C, trebuie sa primiti vaccinul pentru hepatita A și B, cu exceptia cazului in care
testele de sange arata ca sunteti deja imun la aceste virusuri.

PREVENTIE

Cel mai bun mod de a proteja impotriva hepatitei cronice este sa va protejati
impotriva virusilor hepatitei B si C. Vaccinarile pentru hepatita B sunt recomandate
lucratorilor din domeniul sanatatii si persoanelor care calatoresc in anumite tari. Sugarii sunt
acum in mod curent vaccinati impotriva hepatitei B. Prezervativele trebuie folosite
intotdeauna in timpul contactului sexual pentru a preveni infectia. Atunci cand vreti sa va
faceti un tatuaj sau un piercing, asigurati-va ca procedura se va realiza intr-o unitate in care
toate echipamentele sunt sterilizate in mod adecvat.

CIROZA HEPATICA

Ciroza este fibroza care evolueaza spre dezorganizarea difuza a structurilor hepatice
normale, caracterizata prin noduli de regenerare, inconjurati de tesut fibros dens.

Ciroza este o cauza de mortalitate pe tot globul. Cauzele cirozei sunt aceleasi ca la
fibroza. Majoritatea cazurilor rezulta din abuzul cronic de alcool si hepatita C cronica.

SIMPTOME

Poate fi asimptomatica timp de ani, iar simptomele sunt frecvent nespecifice, cum ar
fi anorexia, oboseala si scaderea in greutate. Manifestari tardive includ: hipertensiune portala,
ascita si insuficienta hepatica.

Tipic, ficatul este ferm, poate fi palpat, are o margine rotunjita, dar uneori este mic si
dificil de palpat.

Malnutritia este frecventa, secundara anorexiei cu scaderea aportului alimentar,

malabsorbtiei grasimilor si carentei de vitamine liposolubile provocate de scaderea excretiei
bilei. De obicei, pacientii cu ciroza datorata hepatopatiei alcoolice prezinta, de asemenea, o
insuficienta pancreatica, care contribuie la malabsortie.

Alte semene clinice pot sugera hepatopatie cronica sau consum cronic de alcool iar
acestea nu sunt specifice pentru ciroza: aminotrofie, eritem palmar, hipertrofia glandei
parotide, unghii albe, stelute vasculare, ginecomastie, pierdera parului axilar, atrofie
testiculara si neuropatie periferica.

Diagnostic

Ciroza este suspectata la pacientii cu manifestari de hipertensiune portala.

Primele teste efectuate sunt cele functionale hepatice si hemograma. Testele de

laborator pot creste suspiciune de tiroza, dar nu o pot exclude. Daca datele clinice si testele de
laborator sugereaza ciroza diagnosticul este confirmat prin biopsie hepatica.

Rezultatele testelor de laborator pot fi normale sau pot evidentia anomalii nespecifice
datorata complicatiilor cirozei sau alcoolismul.

Testele imagistice pot fi efectuate pentru diagnosticarea altor afectiuni sau cauzelor
specifice ale cirozei dar nu sunt recomandate pentru diagnosticul cirozei. Cu toate acestea, ele
pot evidentia anomalii care sugereaza ciroza. CT poate evidentia textura nodurala.
TRATAMENT

Tratamentul este unul de sustinere si include: eliminarea agentilor toxici, atentia acordata
nutritiei (inclusiv suplimentele vitaminice) si tratamentul complicatiilor si al afectiunilor
subiacente. Trebuie evitate toate medicamentele hepatotoxice si alcoolul. Dozele
medicamentelor care se metabolizeaza in ficat trebuie reduse.

Transplantul hepatic trebuie efectuat in caz de insuficienta hepatica in stadii terminale la

cazuri selectionate.

Prognosticul este dificil de estimat, deoarece, depinde de o multitudine de factori cum ar fi

etiologia, severitatea, prezenta complicatiilor, boli asociate si eficacitatea tratamentului.
Pacientii care continua sa consume alcool, chiar si in cantitati mici, au un prognostic sumbru.