GRILE DATE LA EXAMENUL ONLINE DIN 24.06.

2020

1. În perioada 2007-2009, domnul Antonescu a cumpărat un teren construibil de 6.000 mp, pe care l-a parcelat, l-a dotat cu
utilități și l-a vândut în loturi de câte 300 mp. În anul 2010, inspecția fiscală a considerat că domnul Antonescu îndeplinea
condiția de persoană impozabilă și, în consecință, ar fi trebuit să colecteze și să plătească TVA la bugetul de stat pentru
vânzările de teren efectuate. În determinarea calității de persoană impozabilă și a dobânzilor de întârziere pe care domnul
Antonescu ar trebui să le achite, instanța de recurs a adresat o întrebare preliminară Curții de Justiție a Uniunii Europene. În
anul 2012, Curtea de Justiție confirmă întru totul interpretarea organelor de inspecție române. Hotărârea Curții de Justiție a
Uniunii Europene: a. este obligatorie atât în dosarul de contencios fiscal al domnului Antonescu, cât și pentru orice
operațiuni similare ce urmează a fi desfășurate de la momentul pronunțării hotărârii; ​b. este obligatorie atât în dosarul de
contencios fiscal al domnului Antonescu, cât și pentru orice operațiuni similare derulate de la momentul aderării
României la Uniunea Europeană; ​c. nu este niciodată obligatorie, întrucât Curtea de Justiție a Uniunii Europene are
numai competența de a emite îndrumări către instanțele naționale.

2. Potrivit Convenției de Evitare a Dublei Impuneri încheiate de România cu Israel, se menționează că veniturile obţinute de
un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultură şi exploatări forestiere),
situate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat. Aceasta înseamnă că veniturile obținute de un rezident
fiscal israelian, din închirierea unor apartamente deținute în proprietate în București: a. ar putea fi supuse impozitului pe
venit în România; ​b. în toate situațiile, sunt supuse impozitului pe venit în România; ​c. persoana fizică își poate alege
statul unde plătește impozitul pe venit, celălalt stat acordându-i credit fiscal.

3. În perioada 2010-2015 inclusiv, Codul de procedură fiscală prevedea că termenul de prescripție în stabilirea creanțelor
fiscale începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor în care acestea se nasc. Începând cu anul 2016, Noul Cod de
procedură fiscală prevede că termenul de prescripție în stabilirea creanțelor fiscale începe să curgă de la data de 1 iulie a
anului următor celui pentru care se datorează obligația fiscală. În cadrul unei inspecții fiscale ce are loc în anul 2017, este
analizat TVA-ul aferent anului 2014, inspecția identificând operațiuni pentru care, în mod greșit, nu s-a colectat TVA. În
acest caz, termenul de prescripție pentru stabilirea creanțelor fiscale se calculează: ​a. conform regulilor valabile în anul
2014, acesta fiind anul supus inspecției fiscale și care dictează începutul curgerii termenului de prescripție; ​b.
conform regulilor valabile în anul 2017, întrucât acesta este anul efectuării inspecției fiscale prin care se materializează
dreptul organului fiscal de a stabili sume suplimentare de plată; c. conform regulilor valabile în anul 2017, întrucât normele
de drept procedural se aplică cu titlu retroactiv.

4. O persoană fizică autorizată pentru derularea activităților de comerț cu flori are obligația să își plătească impozitul pe
veniturile aferente anului 2019 în baza unui tilu de creanță valabil, care poate fi: ​a. propria declarație unică (de
impunere); ​b. decizia de impunere aferentă anului anterior, dacă veniturile sunt constante; c. notei de calcul emise de
organul fiscal competent, numită și fișă pe plătitor.

5. Următoarele reprezintă creanțe fiscale accesorii: a. creanța constând în TVA-ul de rambursat de la bugetul de stat; b.
creanța constând într-o diferență de sumă stabilită de inspecția fiscală, peste sumele reprezentând debit fiscal principal, deja
declarate de contribuabil; ​c. creanța constând în dobânzile de întârziere ce ar fi datorate de stat pentru nerambursarea
la timp a TVA-ului solicitat de contribuabil.

6. Societatea VOLCIM are ca obiect de activitate producția de ciment. Aceasta are o cifră de afaceri anuală de 1 milion
euro. Ca urmare a unei inspecții fiscale care a vizat ultimii cinci ani de activitate, i s-au stabilit un TVA suplimentar de plată
de 1,5 milioane euro, plus accesorii în sumă de încă 1 milion euro. Fiind în incapacitate de plată, societatea poate lua în
considerare accesarea facilităților de plată precum: a. o eșalonare pe o perioadă de 70 de luni, cu garantarea debitelor
eșalonate prin gajuri constituite asupra bunurilor imobile deținute în proprietate; b. o eșalonare pe o perioadă de maximum
12 luni, fără oferirea niciunei garanții; ​c. o eșalonare pe o perioadă de 50 de luni, cu oferirea unei scrisori de garanție
bancară.

7. În cazul unei creanțe fiscale stabilite printr-o decizie de impunere, exigibilitatea acesteia intervine: a.
în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei, pentru toate categoriile de taxe și impozite; b. până
pe data de 25 a lunii următoare celei în care a fost comunicată decizia de impunere;
c. la data de 5 sau la data de 20 a lunii următoare comunicării deciziei de impunere, în funcție de ziua comunicării,
dar numai pentru deciziile de impunere emise în urma unei inspecții fiscale.

8. O societate al cărei obiect de activitate constă în servicii de reclamă și publicitate face obiectul unei inspecții fiscale.
Intenția organului de inspecție fiscală este de a recalifica fiscal veniturilor obținute de mare parte din personalul acesteia, cu
consecința calculării suplimentare de contribuții sociale.Întrucât societatea nu deține foarte multe mijloace fixe, organul de
inspecție îi transmite administratorului o decizie de atragere a răspunderii solidare. O astfel de decizie este: a. corectă,
întrucât poate fi emisă și anterior emiterii unui titlu de creanță; ​b. incorectă, întrucât nu a fost emis nici măcar un titlu de
creanță pe care societatea să îl achite; ​c. incorectă, pentru că, deși este posibilă emiterea unei astfel de decizii anterior
emiterii titlului de creanță, nu a avut loc audierea contribuabilului.

9. O societate al cărei obiect de activitate constă în lucrări de antrepriză în construcții, are în derulare șapte șantiere, din care
trei (3) în România și patru (4) în străinătate. Întrucât două (2) dintre acestea din urmă îndeplinesc condiția de sediu
permanent, sunt înregistrate fiscal în statele respective pentru plata impozitului pe profit. În acest condiții, societatea
datorează în România: a. impozit pe profit numai pentru profiturile înregistrate de cele trei șantiere din România, pentru cele
patru șantiere din străinătate datorându-se, potrivit principiului teritorialității, impozit pe profit în respectivele state; b.
impozit pe profit atât pentru profiturile înregistrate de cele trei șantiere din România, cât și pentru cele două șantiere din
străinătate, care nu îndeplinesc condiția de sediu permanent; ​c) impozit pe profit pentru profiturile înregistrate de toate
șantierele, potrivit principiului personalității și având în vedere rezidența fiscală română a societății.

10. O societate de consultanță fiscală cu capital social de 1.000 lei a înregistrat în anul 2019 o cifră de afaceri de 400.000
euro. Alături de cei trei asociați, societatea își desfășoară activitatea de consultanță și cu ajutorul a trei salariați, din care doi
cu funcții administrative. În anul 2020, această societate: ​a. este obligată să aplice sistemul de plată a impozitului pe
microintreprinderi; ​b. este obligată să aplice sistemul de plată a impozitului pe profit; c. poate opta între cele două
sisteme.

11. O persoană fizică ce derulează activități de avocatură poate aplica următoarele sisteme de impozitare a venitului obținut:
a. sistemul normelor de venit; ​b. sistemul contabilității în sistem real; ​c. are drept de opțiune între cele două, opțiune ce
este valabilă pentru o perioadă de minimum 2 ani.

12. Faptul că impozitul pe venit datorat de persoane fizice pentru anumite tipuri de venituri (ex. salarii, dividende) este un
impozit cu reținere la sursă presupune: ​a. că persoana fizică respectivă nu are obligația de a mai depune declarația
unică; ​b. că persoana fizică poate depune declarația unică, însă numai pentru a alege beneficiarul cotei de 2% din impozitul
pe venit (asociație, fundație, unitate de cult etc); c. că persoana fizică are obligația de a depune declarația unică, însă numai
pentru a-și deduce contribuțiile sociale.

13. În vederea determinării impozitului pe clădiri datorat de o persoană juridică, sunt relevante în formula de calcul
următoarele: a. destinația clădirii și structura acesteia (materialele din care este confecționată și instalațiile din dotare); ​b.
destinația clădirii și valoarea fiscală a acesteia; ​c. destinația clădirii și suprafața acesteia, exprimată în mp.
14. O societate cu asociat unic și fără niciun angajat realizează venituri de 100.000 lei într-un an fiscal din consultanță de
marketing, obiectul său de activitate. Toți cei 100.000 lei sunt utilizați de asociat în vederea achiziționării unei case de
vacanță. Profitul impozabil al societății este de: ​a. 100.000 lei
b. 0 lei c. 98.000 lei, perioada de amortizare a unei clădiri fiind de 50
ani.

15. Un contribuabil organizat ca persoană fizică autorizată nu își achită la timp impozitul pe venit, motiv pentru care
primește somație și titlu executoriu. Întrucât nu achită debitul fiscal nici în cele 15 zile puse la dispoziție de administrația
financiară, se continuă procedura de executare silită. În consecință, contribuabilului i se poate institui: a. un sechestru
asigurător asupra bunurilor sale mobile și imobile; ​b. o poprire asupra sumelor datorate de terți; ​c. o decizie de
imputație a accesoriilor.

16. O societate înregistrează o sumă scadentă la bugetul de stat de 52.000 lei, reprezentând impozit pe veniturile
microintreprinderilor. Imediat ulterior transmiterii somației și a titlului executoriu, societatea depune un decont cu sume
negative de plată în cuantum de 60.000 lei, pentru care solicită rambursarea. Soluția pe care departamentul de executare
silită trebuie să o adopte este aceea: ​a. de a suspenda executarea silită; ​b. de a înceta executarea silită; c. de a continua
executarea silită cu evaluarea bunurilor executabile din patrimoniul societății.

17. Un birou de arhitectură omite să își achite impozitul pe veniturile din salarii ale personalului său, în cuantum de 30.000
lei, declarate pentru luna precedentă. Peste aproximativ 45 de zile, organul fiscal competent transmite o somație și un titlu
executoriu pentru suma de 65.000 lei. Considerând că această sumă este mult mai mare decât suma real datorată,
contribuabilul trebuie să formuleze: a. o contestație prealabilă, în termen de 45 de la comunicarea titlului; ​b. o contestație la
executare, în termen de 15 zile de la comunicarea titlului; ​c. o contestație împotriva titlului executoriu în termen de 30
de zile de la comunicarea acestuia.

18. Împotriva unei decizii de impunere emise ca urmare a unei inspecții fiscale, contribuabilul are dreptul: ​a. să formuleze
contestație prealabilă, în termen de maximum 45 de zile de la momentul comunicării deciziei de impunere; ​b. să
formuleze acțiune în contencios administrativ, în termen de maximum 6 luni de la momentul comunicării deciziei de
impunere; c. să formuleze contestație la executare, în termen de maximum 15 de zile de la momentul comunicării deciziei
de impunere.

19. Este titlu de creanță: ​a. decizia care se emite ca urmare a unei inspecții fiscale, stabilind diferențe suplimentare de
obligații fiscale în sarcina contribuabil​ului; b. documentul care se transmite odată cu somația, la începutul fazei de
executare; c. nota de plată emisă de către trezoreria oricărui organ fiscal.

20. După trei ani de la efectuarea unei inspecții fiscale și emiterea deciziei de impunere, un control efectuat de Curtea de
Conturi asupra procedurii de inspecție aplicate relevă deficiențe majore cu privire la modalitatea de selecție a documentelor
ce au fost analizate prin sondaj, de către organul de inspecție. În urma acestui control, conducătorul organului de inspecție:
a. are obligația de remedia deficiența, prin efectuarea unei noi inspecții fiscale; b. notifică contribuabilul inspectat să se
prezinte la sediul organului de inspecție, pentru un control documentar; ​c. nu poate dispune o nouă inspecție.

21. Configurarea de către contribuabil a propriului vector fiscal presupune: a. logarea contribuabilului în spațiul privat
virtual de pe site-ul ANAF și descărcarea deciziilor de impunere comunicate astfel; ​b. depunerea declarației de
înregistrare fiscală, cu bifarea tuturor obligațiilor fiscale pe care contribuabilul le estimează că le datorează; ​c.
depunerea la timp și complet a declarațiilor fiscale la care Codul fiscal îl obligă.
22. Răspunderea solidară în materie fiscală presupune angajarea: a. răspunderii asociaților și/sau administratorilor, în cadrul
procedurii colective a insolvenței; ​b. răspunderii asociaților și/sau administratorilor, conform unei proceduri specifice
reglementate de Codul de procedură fiscală; ​c. răspunderii contabilului pentru calcularea și declararea eronată a
impozitelor și taxelor.

23. Un contribuabil român, obligat la plata impozitului pe profit, primește o factură pentru servicii de consultanță de afaceri,
de la un furnizor din Franța. Factura menționează un cont bancar din Seychelles. Suma înscrisă pe factură:

a. reprezintă cheltuială nedeductibilă, în toate condițiile; b. reprezintă cheltuială nedeductibilă, întrucât plata se face într-un
cont bancar aflat într-un stat cu care România nu are schimb de informații; ​c. reprezintă venit impozabil în România,
obținut de prestatorul francez, în toate condițiile.

24. Unei societăți i s-a comunicat raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere pe data de 15 iunie 2019. Pe data de 10
iulie 2020, societatea depune contestația prealabilă. În lipsa unui răspuns la aceasta, societatea a depus acțiune în contencios
administrativ pe data de 20 noiembrie 2020. Instanța: a. va considera admisibilă acțiunea și va intra în dezlegarea fondului;
b. va suspenda soluționarea, punând în vedere autorității fiscale să emită decizia de soluționare a contestației în termen de
30 de zile; ​c. va respinge acțiunea ca inadmisibilă.

25. În ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată, Codul fiscal reglementează locul prestării de servicii și locul livrării de
bunuri. În situația în care, spre exemplu în cazul unei prestări de servicii de către un arhitect român înregistrat în scopuri de
TVA, în beneficiul unei societăți de avocatură din Franța, se consideră că locul prestării de servicii este în Franța, aceasta
înseamnă că: a. arhitectul român nu mai trebuie să emită factură fiscală;

b. arhitectul român trebuie să emită factură fiscală fără TVA, însă nu mai depune declarații fiscale de TVA în România;

c. arhitectul român trebuie să își îndeplinească toate obligațiile fiscale privind TVA în România, însă nu va colecta
TVA.