OBIECTUL ŞI DOMENIUL DE STUDIU ALE DREPTULUI VAMAL.

SUBIECŢII
DREPTULUI VAMAL
1. Notiune de drept vamal.
2. Obiectul de studiu al dreptului vamal.
3. Domeniul (subiectele) de studiu al dreptului vamal.
4. Subiecţii raportului juridic de drept vamal.
5. Izvoarele dreptului vamal.
6. Raportul interdisciplinar ale dreptului vamal cu alte ramuri ale sistemului de drept.
 
1.Notiune de drept vamal. Deşi în problema definirii dreptului vamal nu se atestă mari
divergenţe conceptuale, totuşi deocamdată în literatura de specialitate din diferite ţări,
inclusiv din România şi Rusia, nu este este expusă o definiţie care ar avea un caracrer
general şi ar fi acceptată de către toţi specialiştii, cel puţin la nivel de ţară. Cât priveşte
Republica Moldova, constatăm, că nu este nici un manual care ar fi consacrat dreptului
vamal şi în care ar fi abordată şi problema definirii.
Aceste deficienţe însă nu sunt un temei pentru a considera că în domeniul dreptului vamal
nu s-au făcut elaborări teoretico-ştiinţifice care ne-ar permite să facem anumite concluzii.
Dimpotrivă, acestea sunt prezente şi la unele dintre ele ne vom opri mai jos.
Recurgînd la o privire de ansamblu asupta definiţiilor date dreptului vamal, constatăm că
problema expunerii unui concept sau noţiuni care ar include totalitatea de caractere
specifice şi ar exprima cu exactitatetrăsăturile esentiale prin care se delimitează
concludent de altele, este soluţionată în mod diferit. Dar, din totalitatea formulăriloe
existente pot fi evidenţiate 2 direcţii: unii încearcă să dee o definiţie cât mai amplă,
incluzînd în ea un spectru cât mai vast de aspecte, pe când alţii încearcă să formuleze o
definiţie cît mai concisă, dar care ar avea o încărcătură semantică cât mai exactă.
Astfel, unul dintre adepţii tratării extinse a noţiunii de drept vamal este cercetătorul ruc L.
Nozdraciov, care defineşte dreptul vamal ca pe o ramură complexă de drept ce reprezintă
un ansamblu de norme juridice, cu apartenenţă ramurală diversă, care au drept scop
reglementarea relaţiilor sociale legate de trecerea mărfurilor şi mijloacelor de transport
peste frontiera vamală, perceperea plăţilor vamale, vămuirea, controlul vamal, precum şi
alte modalităţi de realizare a politicii vamale, care este o parte componentă a politicii
externe şi interne a statului. (Ноздрачев Л.Ф. Таможенное право. Москва, 1998)
Unul din marii specialişti în domeniul dreptului vamal, profesorul rus Gabricidze B.,
propune o variantă mai laconică a definiţiei şi consideră că dreptul vamal este o ramură
complexă de drept ce reprezintă un ansamblu de norme juridice, care reglementează
relaţiile sociale din domeniul activităţii vamale. Iar în continuarea ideei sale, el explică că
sub noţiunea de „domeniu al activităţii vamale” trebuie de înţeles: politica vamală,
trecerea mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera vamală, regimurile vamale,
reglamentarea tarifară şi netarifară, plăţile vamale, perfectarea vamală, controlul vamal,
statistica vamală, combaterea infracţiunilot şi a încălcărilor de reguli vamale, răspunderea
pentru comiterea infracţiunilot şi a încălcărilor de reguli vamale, procedura în cazul
săvîrşirii infracţiunilot şi a încălcărilor de reguli vamale, etc,. ( Габричидзе Б.Н.
Российское таможенное право. Москва, 1999)
Variante ale definiţiei dreptului vamal comunitar (european) sunt prezentate de autorul
moldovean Radu Gh., dintre care cea mai concisă se pare a fi cea care îl defineşte ca „un
ansamblu de norme juridice ce fixează drepturile şi obligaţiile subiecţilor raporturilor
juridice vamale precum şi stabileşte mecanismul de percepere a plăţilor vamale”. (Radu
Gh. Drept vamal comunitar: Curs de lecţii.Chişinău, 2001, p.6).
Conchidem că Dreptul vamal poate fi definit ca o ramură complexă (înglobează
aspecte ale altor ramuri) de drept formată din instituţii şi norme juridice care au
drept scop reglementarea relaţiilor sociale ce se nasc, se modifică şi se sting în
legătură cu trecerea persoanelor, mărfurilor şi mijloacelor de transport peste
frontiera vamală a statului.
2. Obiectul de studiu al dreptului vamal.  
Prin obiect de studiu înţelegem – realitatea obiectivă (istorică) asupra căreia este
îndreptată activitatea de cercetare, adica ceea ce studiază disciplina dată, iar domeniul de
studiu cuprinde – problematica (aria de răspîndire a intereselor gnoseologice) şi
instrumentarul ştiinţific (metodele, procedeele şi principiile de cercetare) aplicate la
studierea obiectului. Sigur că aceasta este o delimitare convenţională deoarece în practica
investigaţiilor ştiinţifice obiectul şi domeniul de studiu formează un corp integru al
procesului gnoseologic.
 Este cunoscut că fiecare ramură de drept are obiectul şi metodele sale de reglamentare
juridica, iar fiecare disciplină ştiinţifică are obiectul şi domeniul său de studii. Deoarece
dreptul vamal este o ramură relativ tînără, care nu se bucură de elaborări conceptuale
ample şi profinde, determinarea particularităţilor obiectului şi metodelor sale de
reglamentare reprezintă o problemă destul de importantă, dar şi complicată.
Deocamdată, între jurişti nu există unanimitate în ideea de a considera dreptul vamal ca o
pamură de drept independentă, ori afiliată sau parte componentă a altei ramuri. Unii
susţin că putem vorbi doar de existenţa legislaţiei vamale în cadrul altei ramuri, sau cel
puţin o ramură a dreptului administrativ (şt. rusă) sau a dreptului financiar (şt. română),
pe cînd alţi specialişti sunt de părere că dreptul vamal reprezintă o ramură de sine
stătătoare,
În ştiinţa juridică, tradiţional, în calitate de criteriu definitoriu pentru delimitarea
ramurilor de drept serveşte obiectul şi metoda specifica de reglementare juridica. Fiind o
ştiinţă socioumană, preocupată de studiul aspectelor normative ale activităţii umane,
obiectul eide cercetare este format de anumite relaţii sociale. Fiecare ramură este alcatuită
dintr-un grup de norme juridice, organic legate, ce reglementeaza o anumita categorie de
relatii sociale pe baza aceleiaşi metode şi în temeiul unor principii comune. De aceea,
fiecare ramură de drept are obiectul si metoda (său metodele) specifice.
Obiectul de reglementare juridica al dreptului vamal il constituie relatiile sociale din
domeniul activităţii vamale. Aceste relaţii poartă un caracter complex şi sunt condiţionate
de însăşi structura şi conţinutul activităţii vamale. În literatura de specialitate sunt
evidenţiate următoarele categorii de relatiile sociale vamale:
1. sfera politicii vamale;
 2. relaţii şi principii axate pe trecerea mărfurilor şi mijloacelor de transport peste
frontiera vamală;
3. ce vizează statutul regimurilor vamale;
4. ce ţin de reglamentarea tarifară şi perceperea plăţilor vamale;
5. vămuirea şi întocmirea documentaţiei vamale;
6. organizarea şi efectuarea controlului vamal;
7. legate de infracţiuni şi încălcările legislaţiei vamale şi răspunderea pentru
comiterea lor;
Trăsătura caracteristică a relatiilor sociale enumerate mai sus constă în faptul că ele se
nasc, se modifică şi se sting doar în legătură cu trecereapersoanelor,mărfurilor şi
mijloacelor de transport peste frontiera vamală a statului.
 
Principiile dreptului vamal.
Principii ale dreptului sunt acele idei, concepte primordiale care intr-o formă concisă
exprimă esenţa şi conţinutul lui şi servesc drept călăuză în procesul de elaborare şi
aplicare a normelor de drept. Între principiile dreptului sunt: legalitatea, libertatea şi
egalitatea, responsabilitatea, democratismul, umanismul, echitatea justiţiei, etc. Toate
acestea au aplicaţie directă şi în dreptul vamal. 
Metodele dreptului vamal.
Metodă (din gr. methodos – cale de cercetare sau cunoaştere, teorie, învăţătură) –
totalitatea de modalităţi şi procedee de cunoaştere a realităţii, care sunt subordonate
soluţionării unei probleme concrete. Are deasemenea accepţiunea de:
1) mod de cercetare, de cunoaştere şi de transformare a realităţii.
2) ansamblu de procedee folosite în vederea atingerii unui anumit scop.
3) procedeu sistematic de predare a unei discipline; metodică.
4) mod de a acţiona pentru a atinge un anumit scop; manieră; modalitate; procedeu;
mijloc.
 
Cînd vorbim de metodele dreptului vamal, urmează să facem distincţia dintre cele de
cercetare – specifice aspectului ştiinţific, şi cele de reglementare juridică.
Din categoria metodelor de cercetare fac parte metodele cu aplicaţie ştiinţifică generală,
cunoscute în mare parte din cadrul altor discipline: logică, istorică(evolutivă),
comparativă, tipologică, sistemică, funcţională, etc. Dar ne interesează în primul rănd
cele care sunt aplicate în reglementarea juridică a relatiilor sociale.
Metodele administrative – permisivă, interdictivă şi obligatoare-
4. Subiecţii raportului juridic de drept vamal.
Subiecţi ai dreptului vamal sunt, pe de o parte, toate persoanele fizice sau juridice care în
procesul activităţii sunt antrenate în trecerea proprie sau a mărfurilor şi mijloacelor de
transport peste frontiera vamală a statului.
Colaboratorii vamali
(1) Pot fi colaboratori vamali cetăţenii Republicii Moldova care au împlinit vîrsta de 18
ani, apţi după calităţile profesionale şi morale, după nivelul de studii şi starea de sănătate
să exercite funcţiile organului vamal.
(2) La angajarea iniţială în organul vamal, poate fi stabilit un termen de încercare de 6
luni.
(5) Angajarea în serviciu în organele vamale se face în bază de contract individual de
muncă.
(6) Colaboratorilor vamali li se conferă grade speciale în conformitate cu Legea
serviciului în organele vamale.
(7) Colaboratorii vamali poartă uniformă, atribuită gratuit. Modelul uniformei este
aprobat de Guvern. Regulile de port-uniformă sînt aprobate de directorul general al
Serviciului Vamal.
(8) Prevederile alin.(5)-(7) se extind şi asupra conducătorilor şi specialiştilor din
laboratoarele vamale, instituţiile de cercetări ştiinţifice, instituţiile de învăţămînt din
cadrul Serviciului Vamal.
Exercitarea atribuţiilor de serviciu ale colaboratorilor vamali
(1) În exercitarea atribuţiilor de serviciu, colaboratorii vamali:
a) sînt reprezentanţi ai puterii de stat şi se află sub ocrotirea statului;
b) se conduc de legislaţia Republicii Moldova, de acordurile internaţionale la care aceasta
este parte;
c) sînt subordonaţi numai colaboratorilor superiori, împuterniciţi direct.
(2) Este interzisă imixtiunea în activitatea organelor vamale şi a colaboratorilor vamali
sau exercitarea de influenţă asupra lor în luarea de decizii sau efectuarea de operaţiuni
vamale. Încălcarea acestor interdicţii atrage sancţiunile prevăzute de prezentul cod.
(3) Nici o persoană nu este în drept să oblige colaboratorul vamal să efectueze acţiuni pe
care legislaţia nu le-a dat în sarcina organelor vamale.
(4) În activitatea sa, inclusiv în emiterea de ordine şi decizii, colaboratorul vamal trebuie
să se conducă de legislaţie.
(5) În organele vamale este inadmisibilă crearea şi activitatea structurilor de partide,
asociaţii obşteşti, inclusiv religioase, cu excepţia sindicatelor. Colaboratorii vamali nu au
dreptul să se conducă în activitatea lor de hotărîrile partidelor sau ale asociaţiilor obşteşti.
(6) Colaboratorul vamal nu are dreptul:
a) să desfăşoare activitate de întreprinzător, inclusiv prin intermediari;
b) să reprezinte persoane terţe în activitatea vamală;
c) să exercite concomitent alte funcţii retribuite, cu excepţia activităţii didactice şi
ştiinţifice;
d) să îndeplinească contracte civile care se referă la activitatea vamală;
e) să acorde în orice mod sprijin ilegal persoanelor în exercitarea atribuţiilor de serviciu,
fiind recompensat pentru acordarea acestui sprijin sau primind alte servicii ori facilităţi
într-un anumit domeniu;
f) să participe la conducerea de întreprinderi comerciale direct sau prin intermediari.
(7) Insultarea şi ameninţarea colaboratorului vamal, opunerea de rezistenţă sau aplicarea
violenţei faţă de acesta, sau atentarea la viaţa, sănătatea şi la bunurile lui sînt sancţionate
în conformitate cu prevederile Codului cu privire la contravenţiile administrative.
(8) Legislaţia garantează apărarea vieţii, sănătăţii, onoarei, demnităţii şi bunurilor
membrilor de familie ai colaboratorului vamal de atentatele întreprinse în legătură cu
exercitarea atribuţiilor lui de serviciu.
Caracterul executoriu al dispoziţiilor şi cerinţelor legale ale colaboratorului vamal
(1) Dispoziţiile şi cerinţele legale ale colaboratorului vamal sînt executorii pentru toate
persoanele fizice şi juridice.
(2) Nesupunerea dispoziţiilor sau cerinţelor legale ale colaboratorului vamal, alte acţiuni
care împiedică îndeplinirea atribuţiilor lui de serviciu sînt sancţionate în conformitate cu
prevederile Codului cu privire la contravenţiile administrative.
(3) Colaboratorul vamal nu este răspunzător de prejudiciile morale, fizice şi patrimoniale
cauzate contravenientului, prin aplicarea, în condiţiile prezentului cod, a forţei fizice, a
mijloacelor speciale şi a armei de foc, dacă prejudiciul este direct proporţional puterii de
rezistenţă opusă de contravenient.
Răspunderea organului vamal şi a colaboratorilor vamali  
Răspunderea organului vamal
(1) Organul vamal răspunde pentru prejudiciile cauzate persoanelor şi patrimoniului lor
prin decizii şi acţiuni ilegale sau prin inacţiune, precum şi pentru prejudiciile cauzate de
colaboratorii vamali şi alţi angajaţi ai organului vamal în exerciţiul funcţiunii prin decizii
şi acţiuni ilegale, prin inacţiune.
(2) Prejudiciile sînt reparate în conformitate cu prevederile legislaţiei.
(3) Prejudiciile cauzate prin acţiuni legale nu sînt reparabile. 
Răspunderea colaboratorilor vamali şi a altor angajaţi ai organului vamal
Pentru decizii şi acţiuni ilegale sau pentru inacţiune, colaboratorii vamali şi alţi angajaţi
ai organului vamal sînt sancţionaţi disciplinar, administrativ, penal sau lor li se aplică alte
sancţiuni în conformitate cu legislaţia.
 Specialistul în domeniul vămuirii
(1) De dreptul de a efectua vămuirea în numele brokerului vamal beneficiază specialistul
în domeniul vămuirii (denumit în continuare specialist), care deţine atestat de calificare,
eliberat de Serviciul Vamal.
(2) În cazul în care specialistul efectuează operaţiuni de vămuire în numele brokerului
vamal, se consideră că specialistul a fost împuternicit de brokerul vamal, dacă acesta din
urmă nu demonstrează contrariul.
(3) Brokerul vamal nu poate limita obligaţiile specialistului faţă de organul vamal.
(4) Procedura de eliberare a atestatului de calificare, termenul lui de valabilitate, precum
şi obligaţiile specialistului sînt stabilite de Serviciul Vamal.
(5) Atestatul de calificare al specialistului eliberat cu încălcarea condiţiilor prevăzute sau
eliberat pe bază de date false se anulează de către Serviciul Vamal.
(6) Serviciul Vamal poate retrage atestatul de calificare al specialistului care:
a) nu îndeplineşte în repetate rînduri obligaţiile faţă de organul vamal;
b) încalcă în repetate rînduri cerinţele actelor legislative şi ale altor acte normative în
domeniul vamal;
c) este vinovat (culpabil) de falsificarea documentelor, de delapidări, de mituire şi de alte
contravenţii în domeniul vamal;
d) cauzează prejudicii persoanei reprezentate, inclusiv prin utilizarea ilicită de informaţii
care constituie secret comercial sau de informaţii confidenţiale;
e) încalcă legislaţia fiscală.
(7) Retragerea atestatului de calificare al specialistului produce efecte din momentul
adoptării hotărîrii de retragere.
(8) Dacă brokerul vamal este considerat incapabil sau dacă el se declară incapabil,
atestatele de calificare ale specialiştilor săi sînt considerate automat nevalabile.
(9) Cererea repetată de eliberare a atestatului de calificare al specialistului poate fi
examinată după expirarea a 6 luni de la data hotărîrii de anulare, retragere sau declarare a
nevalabilităţii lui, cu condiţia înlăturării cauzelor care au servit drept temei pentru
emiterea hotărîrii.
(10) Atestatul de calificare al specialistului poate fi suspendat în cazul în care există
motive temeinice de a considera că acesta nu-şi îndeplineşte conştiincios atribuţiile.
(11) Atestatul de calificare al specialistului poate fi suspendat de organul vamal pe un
termen de pînă la 2 luni.
(12) Hotărîrea de anulare, retragere, declarare a nevalabilităţii sau de suspendare a
atestatului de calificare al specialistului poate fi atacată în conformitate cu prevederile
prezentului cod. 
(1) Taxa de eliberare a autorizaţiei pentru activitatea de broker vamal, a atestatului de
calificare al specialistului, precum şi taxa de actualizare a valabilităţii lor sînt stabilite
de legislaţie.
(2) Taxa de eliberare a autorizaţiei pentru activitatea de broker vamal, a atestatului de
calificare al specialistului, precum şi taxa de actualizare a valabilităţii lor nu se restituie
în cazul anulării, retragerii sau suspendării acestor documente.
Informaţia primită de brokerul vamal şi de specialiştii lui de la persoana pe care o
reprezintă
(1) Informaţia pe care brokerul vamal şi specialiştii săi o primesc de la persoana pe care o
reprezintă poate fi folosită numai în scopuri vamale.
(2) Informaţia care constituie secret comercial sau alte secrete protejate de lege, precum
şi informaţia confidenţială nu pot fi difuzate sau folosite de brokerul vamal şi de
specialiştii lui în scopuri personale, nici transmise altor persoane sau autorităţi publice (în
afară de organul vamal), cu excepţia cazurilor stabilite de legislaţie. 
Brokerul vamal
(1) Broker vamal este persoana juridică, înregistrată în conformitate cu legislaţia, care
deţine autorizaţie pentru activitate de broker vamal, eliberată de Serviciul Vamal, şi care,
în numele şi pentru terţe persoane, declară mărfurile, le prezintă pentru vămuire,
efectuează şi alte operaţiuni vamale.
(2) Brokerul vamal îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prezentul cod şi cu alte
acte normative.
(3) Raporturile dintre brokerul vamal şi persoana reprezentată se stabilesc în contract.
 Autorizaţie pentru activitatea de broker vamal
(1) Pentru a primi autorizaţie pentru activitatea de broker vamal, persoana juridică
trebuie:
a) să deţină în statele de funcţii cel puţin un specialist cu atestat de calificare în domeniul
vămuirii;
b) să dispună de o bază tehnico-materială care să permită desfăşurarea activităţii de
broker vamal;
c) să corespundă altor cerinţe prevăzute de legislaţie.
(2) Procedura eliberării autorizaţiei şi termenul ei de valabilitate sînt stabilite de Serviciul
Vamal, în conformitate cu legislaţia. 
Drepturile, obligaţiile şi responsabilitatea brokerului vamal
(1) Brokerul vamal este în drept să efectueze, în numele şi pentru terţe persoane, orice
operaţiuni de mediere în domeniul vamal.
(2) În cazul efectuării vămuirii, brokerul vamal îndeplineşte toate cerinţele şi condiţiile
legale impuse de organele vamale.
(3) Drepturile, obligaţiile şi responsabilitatea brokerului vamal faţă de organul vamal nu
pot fi limitate de contractul încheiat între broker şi persoana pe care o reprezintă.
Registrul de stat al brokerilor vamali
Serviciul Vamal ţine Registrul de stat al brokerilor vamali şi asigură publicarea lui
periodică.
 5.Izvoarele dreptului vamal.
 Codul Vamal al Republicii Moldova din 20.07.2000;
 Codul Fiscal al Republicii Moldova din 24.04.1997;
 Legea cu privire la tariful vamal, nr.1380-XIII din 20.11.1997;
 Legea cu privire la zonele economice libere. Nr.440-XV din 27.07.2001 //
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.108-109/834 din 06.09.2001
 Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova despre aprobarea regulamentelor cu
privire la aplicarea regimurilor vamale, nr.207 din 26.02.2003;
 Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea
Nomenclatorului mărfurilor al Republicii Moldova, nr.54 din 26.01.2004;
 Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la reglementarea activităţii
serviciilor în punctele de trecere şi control la frontieră, nr. 1052 din 08.11.1999;
 Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la interacţiunea serviciilor,
reglementarea perceperii plăţilor şi automatizarea sistemului de evidenţă la
efectuarea controlului în punctele de trecere a frontierei de stat a Republicii
Moldova, nr. 808 din 09.08.2000;
 Normele privind completarea, circulaţia şi folosirea formularelor declaraţiei
vamale în detaliu, aprobate prin Ordinul Directorului General al Departamentului
Controlului Vamal nr.11 din 12.01.1999. 
 6.Raportul interdisciplinar ale dreptului vamal cu alte ramuri ale sistemului de
drept.
La fel, ca şi alte ramuri ale dreptului, dreptul vamal nu reprezintă ceva izolat, dar se
interferează cu alte discipline: constituţional, administrativ, penal, etc.

TEMA 2. LEGISLAȚIA VAMALĂ ȘI POLITICA VAMALĂ

Întrebarea 1. Legislația vamală
Pe teritoriul Republicii Moldova funcționează o legislație vamală unică. Alin.1, art.6 al
Codului Vamal al Republicii Moldova stipulează: „Legislația vamala este constituita din Codul
Vamal, din Legea cu privire la tariful vamal, din alte acte normative și acorduri internaționale în
domeniul vamal la care Republica Moldova este parte”. Completând această definiție, aliniatul
30, art.1 al Codului Vamal al Republicii Moldova stipulează că: “legislația vamala este o
totalitate a actelor normative din domeniul importului, exportului, tranzitului de bunuri și plasării
lor sub orice altă destinație (regim) vamală, inclusiv masurile de prohibiție, restricție și control,
precum și actele normative emise de Serviciul Vamal în limitele competenței.
Activitatea vamală este strâns legată de relațiile internaționale. Armonizarea și
unificarea cu normele internaționale curente și cu practica este „orientarea de bază” a dezvoltării
activității vamale în Republica Moldova. Cu toate acestea, conform art.7 al Codului Vamal al
Republicii Moldova se aplică principiul priorității normelor internaționale asupra legislației
vamale interne a Republicii Moldova. Adică: “daca acordurile internaționale la care Republica
Moldova este parte stabilesc alte norme decît cele prevăzute de Codul Vamal sau de alte acte
normative în domeniul vamal ale Republicii Moldova, prioritate au acordurile internaționale”.
În legislația vamală se utilizează un șir de termeni speciali, cum ar fi: „teritoriul vamal”,
„frontiera vamală”, „taxa vamală” etc. Chiar și unele noțiuni preluate din alte ramuri ale
dreptului, foarte cunoscute, ca de exemplu: „mărfuri”, „mijloace de transport”, în legislația
vamală pot avea o semnificație modificată.
Teritoriul Republicii Moldova reprezintă un teritoriu vamal unic, ce include teritoriul
terestru, teritoriul acvatic și spațiul aerian de deasupra acestora, precum și subsolurile la
adâncimi tehnic accesibile în limitele frontierei de stat (vamale). Pe teritoriul Republicii
Moldova se pot afla zone libere şi antrepozite vamale. Zonele libere şi antrepozitele vamale sînt
parte a teritoriului vamal al Republicii Moldova.
Frontiera de stat a Republicii Moldova constituie frontiera vamala a Republicii
Moldova. Respectiv, frontiera vamala a Republicii Moldova coincide cu frontiera de stat a
Republicii Moldova. Ea reprezintă o linie condițională ce limitează teritoriul vamal (art.4 CV
RM). Perimetrul antrepozitelor vamale deasemenea constituie frontieră vamală a Republicii
Moldova.
 Prin mărfuri se înțelege orice bun mobil: obiecte şi alte valori, inclusiv valori valutare
(valută străină şi monedă naţională în numerar, instrumente de plată şi valori mobiliare
materializate exprimate în valută străină şi monedă naţională), gaze naturale, energie electrică,
energie termică, alt fel de energie, precum şi mijloace de transport (care fac obiectul unei
tranzacţii economice externe), cu excepția celora folosite pentru transportul internațional de
pasageri și mărfuri, inclusiv conteinere și alte instalații de transport.
Mărfurile la rândul lor se împart în autohtone și străine.
Mărfurile autohtone sunt mărfuri obținute cu respectarea condițiilor de origine
prevăzute de legislația Republicii Moldova, precum și mărfuri importate din alte țări și plasate
sub regim vamal de import. De aici reiese că mărfurile autohtone sunt mărfurile provenite din
Republica Moldova sau puse în libera circulație pe teritoriul acesteia, dispunerea de care nu
necesită permisiunea organelor vamale, adică mărfurile vămuite sau devamate în regim vamal de
import.
Astfel mărfuri autohtone sunt mărfuri:
1. obţinute integral pe teritoriul vamal al Republicii Moldova în condiţiile
prevăzute la art.20 din Legea cu privire la tariful vamal, care nu încorporează
mărfurile importate din afara teritoriului vamal al Republicii Moldova. Mărfurile
obţinute din mărfurile plasate sub un regim vamal suspensiv nu se consideră a
avea caracter autohton;
2. importate din afara teritoriului vamal al Republicii Moldova, care au fost puse în
liberă circulaţie;
3. obţinute sau produse pe teritoriul vamal al Republicii Moldova fie din mărfuri
menţionate la p.1, fie din mărfuri menţionate la p.1 și p.2;
4. obţinute integral sau transformate suficient în zona liberă, în condiţiile prevăzute
la art.7 alin.(41) din Legea nr.440-XV din 27 iulie 2001 cu privire la zonele
economice libere;
Celelalte mărfuri sunt considerate mărfuri străine.
Mijloc de transport se consideră orice mijloc de transport (care nu face obiectul unei
tranzacţii externe) folosit pentru transportul internaţional de pasageri şi mărfuri, inclusiv
conteinere şi alte instalaţii de transport.
Prin trecerea frontierei vamale a Republicii Moldova se înțelege introducerea și/sau
scoaterea pe sau de pe teritoriul vamal al Republicii Moldova de mărfuri și mijloace de transport,
inclusiv prin expedieri poștale internaționale, prin conducte și prin linii de transport electric.
Trecerea peste frontiera vamală poate fi legală și ilegală.
 Termenul „persoană” include în sine atât persoanele fizice, cât și persoanele juridice. De
asemenea, în legislația vamală se întâlnesc așa noțiuni cum ar fi:
1. persoane stabilite în Republica Moldova;
2. persoane străine;
3. persoane cate trec mărfuri și mijloace de transport peste frontiera vamală a
Republicii Moldova.
Drept persoane stabilite în Republica Moldova se consideră:
1. întreprinderile, instituțiile, organizațiile care se află pe teritoriul Republicii
Moldova, create conform legislației;
2. persoanele juridice și persoanele fizice care desfășoară activitate de întreprinzător
în conformitate cu legislația și care sânt înregistrate pe teritoriul Republicii Moldova;
3. cetățenii Republicii Moldova;
Toate celelalte persoane ce nu cad sub incidența punctelor enumerate mai sus pot fi
incluse în categoria persoanelor străine.
Persoana care trece marfa peste frontiera vamală a Republicii Moldova este proprietarul
mărfurilor, deținătorul de mărfuri sau o altă persoană prevăzută de Codul Vamal al Republicii
Moldova.

Întrebarea 2. Politica vamală: scopurile, metodele și principiile promovării

acesteia.
Întreprinderea unor măsuri strategice, cum ar fi protecția suveranității economice și a
securității statului, a pieții interne și a industriei întotdeauna a fost indisolubil (неразрывно)
legată de politica vamală promovată în țară, ultima fiind o parte integrantă a politicii atît interne,
cât și externe a statului. Necătînd la faptul că Codul Vamal al Republicii Moldova nu propune o
definiție a politicii vamale ea poate fi prezentată, în general, ca un “sistem de măsuri economice,
de stat și măsuri vamale destinate reglării comerțului extern, protecției economiei naționale și
soluționării problemelor fiscale.
Conform Hotărârii Plenului Curții Supreme De Justiție a Republicii Moldova nr.4 „Cu
privire la practica examinării în contencios administrativ a litigiilor legate de aplicarea legislației
vamale” din 24.12.2010 politica vamală cuprinde ansamblul normelor adoptate de stat, ca atribut
al suveranității sale, pentru reglementarea comportamentului persoanelor autorizate în raporturile
lor comerciale internaționale. Politica comercială stabilește modul de conexare a economiei
naționale la economia mondială prin norme de drept vamal, fiscal, valutar, etc.
Scopul principal al politicii vamale externe a oricărei țări este asigurarea intereselor sale
economice. Și Republica Moldova, în această privință, nu este o excepție.
 Scopurile politicii vamale a Republicii Moldova sunt:
1. asigurarea reglementarii schimbului de bunuri pe teritoriul vamal al RM;
2. asigurarea eficientei operațiunilor vamale;
3. contribuirea la rezolvarea problemelor politice și comerciale privind protecția
pieții interne, stimularea dezvoltării economiei naționale și alte obiective stabilite de legislație.
Orientarea scopurilor politicii vamale spre protecția pieții de mărfuri a RM și spre
stimularea dezvoltării economiei naționale condiționează legătura ei cu politica internă a statului.
În calitate de parte integrantă a politicii externe a statului, politica vamală a RM are menire să
realizeze interesele economice externe ale statului în așa mod, încât să nu protejeze doar
economia aflată în criză de distrugerea ulterioară, dar și să contribuie la restructurarea ei cu
scopul revigorării și creșterii ulterioare.
Formarea politicii vamale a majorității statelor presupune două abordări (interpretări)
ale definirii orientării ei: protecționismul și comerțul liber.
Protecționismul este politica orientată spre protejarea propriei industrii și gospodăriei
agrare de concurența străină pe piața internă. Pentru politica vamală protecționistă sunt
caracteristice tarife vamale mărite și restricțiile la import. (O asemenea abordare este
caracteristică pentru așa state ca: Olanda, Franța, Spania, Suedia, Marea Britanie).
Comerțul liber dimpotrivă înlătură toate barierele în relațiile economice externe și
constă în minimizarea (reducerea) tuturor limitărilor șirestricțiilor, fapt ce duce la creșterea
schimbului de mărfuri și satisfacerea necesităților pieții.
Din păcate, politica vamală a Republicii Moldova în condițiile instabilității relative a
economiei și a unei dependențe puternice de creditele organizațiilor financiare internaționale, în
condițiile predominării pe piață a mărfurilor industriale și alimentare de import nu este capabilă
să-și realizeze funcțiile sale de protecție prin mijloace economice.
Principiile de bază ale politicii vamale sunt următoarele:
1. unitatea politicii comerțului extern ca parte componentă a politicii externe a RM;
2. unitatea sistemului reglementării de stat a activității comerciale externe și a
controlului executării ei;
3. unitatea politicii controlului de export;
4. prioritatea măsurilor economice ale reglementării activității comerțului extern;
5. egalitatea participanților la activitatea comerțului extern;
6. protecția de către stat a drepturilor și intereselor legale ale participanților la
activitatea comercială externă

Întrebarea 3. Art 1. Cod vamal si art.2 din Legea cu privire la tariful vamal
 TEMA 3. NOȚIUNEA DREPTULUI VAMAL
AL REPUBLICII MOLDOVA

Întrebarea 1. Noțiunea, obiectul și metoda dreptului vamal

Dreptul vamal este o ramură, relativ nouă, existența căreia în calitate de ramură a
dreptului, până în prezent nu este unanim acceptată de către specialiștii în drept.
Unii savanți recunosc numai legislația vamală ca o totalitate de norme ce
reglementează relațiile juridice în domeniul activității vamale, negând astfel existența activității
vamale ca unui sistem de norme de drept vamal.
Alții, dimpotrivă, admit prezența unor legături reciproce și legităților ce permit
încadrarea acestor norme în dreptul vamal. Dar nu în calitate de ramură independentă, ci la nivel
de subramură al altei ramuri de drept, cum ar fi dreptul administrativ.
Și, în sfârșit, a treia categorie de juriști, recunosc existența dreptului vamal ca ramură
independentă de drept.
Indiferent de orice în prezent, în condițiile stabilirii unor relații normale de piață, statul
nostru are nevoie de existența dreptului vamal ca ramură independentă de drept. Un atare interes
este condiționat de necesitatea asigurării protecției suveranității vamale și securității economice a
țării, necesitatea intensificării relațiilor Republicii Moldova cu diferite structuri internaționale,
necesitatea protecției drepturilor cetățenilor și a organelor de stat.
O trăsătură definitorie a oricărei ramuri de drept este obiectul și metoda de
reglementare specifice doar ei.
Drept obiect al reglementării juridice în știința dreptului este considerat un grup,
mai mult sau mai puțin omogen, de relații sociale, reglementate de normele unei sau altei ramuri
de drept. Obiectul reglementării juridice este un criteriu de bază al sistematizării normelor
juridice ale oricărei ramuri de drept.
Metoda reglementării juridice reflectă și exprimă tipurile de relații, prevăzute de
legislație, care pot să existe între subiecții implicați în respectivele relații juridice (adică în ce
mod un subiect al unui raport juridic real sau potențial poate interacționa cu celălalt). Acestea pot
fi relații de subordonare sau egalitate. Metodele reglementării juridice, caracteristice unor
anumite ramuri de drept, depind în mare măsură de obiectul reglementării juridice și structura
relațiilor sociale.
Obiectul reglementării juridice vamale se consideră relațiile sociale din domeniul
trecerii bunurilor și mijloacelor de transport peste frontiera vamală a Republicii Moldova. Aria
acestor relații este destul de mare și are un caracter complex, fapt ce este dictat de structura
complexă a activității vamale contemporane.
Raporturile juridice din domeniul activității vamale sunt reglementate nu doar de
normele dreptului vamal dar și de normele altor ramuri de drept: constituțional, administrativ în
mare parte, contravențional, civil, penal, dreptul muncii etc., iar în unele cazuri chiar și de
normele dreptului internațional. Toate aceste raporturi juridice eterogene(diferentiate) după
caracterul său, au o trăsătură comună – ele apar întotdeauna pentru a reglementa ordinea și
condițiile trecerii bunurilor și mijloacelor de transport peste frontiera vamală a RM. De aici
rezultă -Anume prezența unei atare trăsături ne permite să vorbim despre existența unui tip de
relații sociale independente, cum ar fi raporturile juridice vamale. Iar complexitatea acestor
relații ne permite să vorbim despre complexitatea dreptului vamal ca ramură.
Astfel, obiectul dreptului vamal îl constituie relațiile sociale ce au un caracter
complex și care apar în urma efectuării activității vamale fiind reglementate de normele juridice
vamale.
În principiu, structura relațiilor sociale din domeniul activității vamale este
determinată de CV al RM. În dependență de scopurile apariției lor, putem evidenția
următoarele tipuri de relații sociale ce constituie obiectul reglementării dreptului vamal:
1. relațiile sociale legate de organizarea activității vamale în RM precum și de
organizarea serviciului vamal de stat;
2. relațiile sociale legate de trecerea mărfurilor și mijloacelor de transport peste
frontiera vamală a RM;
3. relațiile sociale legate de drepturile de import și drepturile de export (perceperea
plăților vamale);
4. relațiile sociale legate de vămuirea mărfurilor și mijloacelor de transport;
5. relațiile sociale legate de controlul vamal;
6. relațiile sociale legate de controlul valutar;
7. relațiile sociale legate de facilitățile vamale (acordate anumitor categorii de
persoane străine);
8. relațiile sociale legate de activitatea operativă de investigații și de urmărirea
penală efectuată de către organele vamale;
9. relațiile sociale legate de fraude vamale și răspunderea pentru săvârșirea lor;
10. relațiile sociale legate de administrarea statisticii vamale;
11. relațiile sociale legate de atacarea deciziilor, acțiunilor sau inacțiunii organelor
vamale și ale colaboratorilor vamali
12. relațiile sociale legate de participarea RM la colaborarea internațională din
domeniul activității vamale.
Vorbind despre metoda dreptului vamal, putem menționa două metode de bază a
reglementării juridice a relațiilor sociale:
1. metoda imperativă, altfel zis metoda administrativă;
2. metoda dispozitivă, adică metoda civilă (bazată pe egalitatea participanților și pe
libertatea în acțiuni în limitele prevăzute de normele juridice).
Prima metodă este bazată pe relațiile de putere și subordonare a subiecților și
unilateralitatea exprimării voinței. Ea se manifestă prin stabilirea unor dispoziții, prohibiții și
restricții.
A doua este bazată pe principiul egalității subiecților și reiese din ideea – este permis
totul ce nu e interzis de lege.
Întrucât raporturile juridice vamale au un caracter complex, fiecărui tip de relații
sociale îi corespunde o metodă de reglementare juridică, proprie doar lui.
Cu alte cuvinte, caracterului complex al relațiilor sociale din domeniul vamal îi
corespunde metoda complexă a reglementării juridico-vamale, adică aplicarea combinată a
modalităților de influență asupra subiecților raporturilor juridice vamale în privința asigurării
respectării normelor legislației vamale a RM.
Astfel, dreptul vamal este o ramură complexă de drept ce reprezintă un sistem de
norme juridice, stabilite și garantate (sancționate) de stat care servesc la reglementarea relațiilor
sociale care apar se modifică și se sting în domeniul activității vamale și anume a celor legate de
trecerea bunurilor peste frontiera vamală a RM, perceperea plăților vamale, controlul vamal și
alte mijloace de promovare a politicii vamale.

Întrebarea 2. Scopurile și principiile dreptului vamal

 Fiecărei ramuri de drept îi sunt caracteristice anumite scopuri și, în acest sens, dreptul
vamal nu este o excepție. Astfel, scopurile de bază ale dreptului vamal sunt:
1. crearea condițiilor de activitate eficientă a organelor vamale și a altor organe de
stat pentru efectuarea activității vamale, dezvoltarea și perfecționarea ei;
2. asigurarea unei organizări științific argumentate a sistemului vamal, care include
structura vamală și alte structuri de stat (executive) ce asigură realizarea politicii vamale;
3. crearea unor condiții de asigurare a drepturilor și libertăților legale ale
cetățenilor la efectuarea activității vamale;
4. asigurarea respectării drepturilor și executării obligațiilor de către cetățenii RM,
cetățenii străini și persoane fără cetățenie sau cu dubla sau multi cetetenie, precum și de către
persoanele juridice în procesul participării și implicării lor în raporturile juridice vamale;
5. asigurarea respectării priorităților și intereselor social-economice a RM. Este
vorba despre suveranitatea economică, securitatea economică, protecția pieței naționale,
stimularea dezvoltării economiei naționale și activizarea legăturilor RM cu economia mondială.
De rând cu obiectul și metoda reglementării juridice, o importanță deosebită în
structura dreptului o au și principiile juridice.
Principiul este o idee diriguitoare de bază. Principiile dreptului vamal sunt ideile
normative inițiale de la care pornește reglementarea juridico – vamală. Ele pot fi divizate în
principii generale și principii speciale (ramurale).
Principiile generale sunt:
1. Principiul legalității care presupune necesitatea respectării stricte a Constituției
RM, CV RM, altor legi vamale și de altă natură precum și actelor normative subordonate legii de
către toți subiecții dreptului vamal.
2. Principiul umanismului care își găsește reflectarea sa în interzicerea transportării
libere a armamentului, substanțelor narcotice, psihotrope și de altă natură periculoasă peste
frontiera vamală a RM, în existența unor înlesniri în cazul ajutorului umanitar, etc.
3. principiul democratismului care are forme și manifestări multiaspectuale. În
special, art. 254-255 al CV RM stipulează drepturile persoanei atrase la răspundere pentru fraude
vamale, precum și drepturile apărătorulu (avocatului) și/sau reprezentantului contravenientului.
Orice persoană are dreptul să ia cunoștință cu materialele dosarului și să prezinte probe pe acest
dosar. Deasemenea principiul democratismului este reflectat în capitolul XI al CV al RM
“Atacarea actelor administrative, acțiunilor sau inacțiunii organelor vamale și ale colaboratorilor
vamali”:
4. printre alte principii generale putem evidenția de asemenea: princpiul echității,
principiul respectării drepturilor și libertăților omului, principiul priorității normelor juridice
internaționale etc.
Principiile ramurale ale dreptului vamal al RM ele sunt următoarele:
1. principiul unității politicii vamale a RM, ( scopurile și a mijloacele de realizare a
politicii vamale.)
2. principiul unității teritoriului vamal, ce garantează unitatea spațiului economic, libera
circulare pe teritoriul RM a bunurilor, serviciilor și mijloacelor financiare, precum și
inadmisibilitatea fixării frontierelor, taxelor și a altor impedimente pentru această circulare
înafara celor stabilite de stat.
3. principiul unității taxelor vamale stabilite de lege, conform căruia mărimea taxelor
vamale este comună și nu poate fi supusă modificării în dependență de persoanele ce trec bunuri
peste frontiera vamală, de tipul tranzacțiilor și alți factori.
4. tot aici pot fi incluse așa principii ca principiul interdicției introducerii sau scoaterii
unor anumitor categorii de bunuri, principiul alegerii binevole a destinației sau a regimului
vamal etc.

Întrebarea 3. Raportul dreptului vamal cu alte ramuri ale dreptului

 Definind dreptul vamal ca fiind o ramură juridică complexă ce reprezintă un sistem
de norme juridice destinate reglementării relațiilor sociale din domeniul dreptului vamal, este
necesar de a examina aspectul corelației dreptului vamal cu alte ramuri ale dreptului. În
primul rând, cu ramurile de bază ale dreptului: constituțional, civil, penal, contravențional și
administrativ. Abia după aceasta este posibilă determinarea exactă a locului pe care-l ocupă
dreptul vamal în sistemul juridic al RM.
Normele dreptului constituțional, consolidând bazele organizării economice și
politice a societății, se consideră fundamentale pentru toate celelalte ramuri ale dreptului,
inclusiv și pentru cel vamal, deoarece principiile generale amintite mai sus, și un șir de alte
principii au o bază constituțională.
Legătura dintre dreptul vamal și dreptul civil se manifestă prin faptul că anumite
compartimente ale dreptului civil au analogii directe în dreptul vamal. De exemplu, contractului
civil de depozit îi corespunde „depozitul provizoriu” (Secțiunea 24 a CV RM) etc.
Dreptul vamal și dreptul penal reglementează relațiile sociale în cazul comiterii unei
așa infracțiuni, cum ar fi, de exemplu, contrabanda (art. 224 CV al RM).
Mai evident și mai multilateral se profilează corelația dintre dreptul vamal și
contravențional și administrativ, deoarece partea preponderentă a relațiilor sociale,
reglementate de normele legislației vamale în sens restrâns, se referă la domeniul reglementării
dreptului contravențional și administrativ, dat fiind faptul că:
- activitatea organelor vamale reprezintă o activitate executiv-dispozitivă a
organelor puterii executive;
- raporturile reglementate de normele dreptului vamal deseori apar împotriva
voinței unuia dintre subiecți;
- față de subiecții raporturilor juridice vamale, în cazul fraudelor vamale, se aplică,
de obicei, măsuri de sancționare contravenționale (disciplinare)
În afară de relațiile reciproce cu ramurile fundamentale ale dreptului RM,
dreptul vamal are unele puncte comune și cu:
1. dreptul financiar, în cadrul controlului respectării legislației valutare a țării;
2. dreptul fiscal, în contextul completării bugetului din contul impozitelor și taxelor;
3. dreptul procesual penal, în cazul executării de către organele vamale a funcțiilor de
urmărire penală;
4. dreptul muncii, în cazul serviciului în organele vamale;
5. dreptul funciar, la utilizarea de către organele vamale a loturilor de pământ în scopuri
vamale;
6. dreptul internațional, în cazul colaborării cu alte state etc.