Lucrare Țurcanu Natalia gr.

31

1. Prezentați o problemă actuală a comunicării dintre: cadrul

didactic, elev-student.
 Stabiliți cauzele,factorii care genereză problema dată.
 Propuneți strategii de remediere a acestei situații.
O problemă ce o întalnim astăzi la studenți constă în corectitudinea și
precizia exprimării. Aici apar blocaje și obstacole reale de comunicare
pe care le simt studenții și profesorii în care cu greu pot fi rezolvate
atunci cand ne aflăm într-o confruntare directă.
O oportunitate de dezvoltare a competențelor de comunicare ar fi
exercițiul comunicativ-interacțiunea. În practica educațională este
necesar ca studenților să li se ofere ocazii de a comunica, de a se
exprima, de a-și spune opiniile, chiar naive, banale fără a avea frică că i
se va astupa gura, fără a i se adresa de exemplu: ai spus o prostie mai
mare decat tine! starnind rasetele colegilor. Anume din această cauză
mulți dintre studenți spun că ei nici măcar odată nu au vorbit în fața
publicului, au frica de auditoriu, comunicarea la ei este slab dezvoltată.
Și ei speră că la universitate să depășească această barieră.
Reeșind din această problemă o cauză ar fi instituția de învațamant
superior. Ea a creat o adevărată mentalitate mai ales fiind în mediul
bilingv din R.Moldova rus-roman, unde toți comitem numeroase greșeli
de exprimare sub influiența traducerilor incorecte.
O soluție în acest scop ar fi bine ca comunicarea interpersonală și a
organizării sarcinilor de învățare a comunicării în grup este cea mai
binevenită și ar fi bine să fie adaptată activităților individuale și ghidată
de fiecare profesor, indiferent de materia pe care o predă, fie matematică
fie științe.Or comunicarea studenților trebuie încurajată, adaptată, iar
pentru aceasta trebuie să fie alese metodele și instrumentele de
comunicare folosite atat de către studenți cat și de către profesori.
 2. Valorificarea comunicării eficiente în soluționarea conflictului
dintre preadolescent și părinți.
Noi toți observăm cum se schimbă copiii noștri. Observăm că copilul
a crescut mult, ci că și caracterul i s-a schimbat: a devenit mai irascibil,
are un dezichilibru emoțional, dorința de a se contrazice cu părinții, cu el
te înțelegi tot mai greu. Îți dai seama că copilul deja trece de la copilărie
la maturitate-preadolescență. În această situație trebuie să intervină
părintele pentru al ajuta. În primul rand trebuie să fie comunicarea
părinte-preadolescent.
 Ascultăm copilul și încercam să-i ghicim stările de spirit atunci
cand comunicarea este întreruptă.
 Nu abordăm atitudini indiferente sau acuzatoare dimpotrivă îi
arătăm interesul de ceea ce face el (oricat de ciudate vor fi gesturile
sale).
 Pentru a avea un dialog pașnic dăm dovadă de toleranță.
 Este important ca preadolescentul să fie tratat ca un adult, să vadă
că opiniile și gusturile lui sunt respectate.
 Încercăm să nu îl criticăm prin modul cum se îmbracă sau cum îi
alege coafura sau preferințele muzicale.
 Să încercăm să-i acordăm independența de care are nevoie
oferindu-i modalități prin care să-și demonstreze responsabilitatea
exemplu: îi oferim bani de buzunar-acesta e primul pas către
autonomie.
 Să nu așteptăm prea mult de la copil, respectandu-i momentul de
intimitate.
Și în loc de ai ține o morală mai bine îi oferim un exemplu de
comportament: corectitudine, onestitate, un limbaj decent, interes
pentru cărți pentru cultură.