C14

Anatomia aparatului urogenital

Anatomia aparatului urinar: rinichi, căi urinare
Anatomia aparatului genital masculin şi feminin

Rinichii sunt organe urinare (produc urina) pereche, de forma unei boabe de fasole şi de
aprox. 140 g. Sunt localizaţi retroperitoneal în cavitatea abdominală, în loja renală (delimitată
de cele 2 foi ale fasciei renale: foaia anterioară = fascia renală anterioară şi foaia posterioară
= fascia renală posterioară, fascia retrorenală Zuckerkandl) şi înglobaţi în grăsime para- şi
perirenală. Rinichiul drept este localizat cu aproximativ 2 cm. mai jos decât cel stâng. Limitele
maxime între care se întinde rinichiul dr.: T11 şi L5 (T11-L5), iar cel stâng între T12 şi
L3(L4)(T12-L3(4)).

LOCALIZARE: - pe faţa anterioară a m.pătrat lombar,

- lateral de m.psoas mare şi de coloana vertebrală;
- postero-superior rinichiul vine în raport cu faţa inferioară a diafragmei;
- la extremitatea superioară a rinichiului este glanda suprarenală.

RAPORTURILE RINICHILOR
RAPORTURILE FEŢEI ANTERIOARE A RINICHIULUI DREPT
- duodenul 2,
- faţa viscerală hepatică, lobul drept pe care rinichiul lasă impresiunea renală
- unghiul colic drept
- glanda suprarenală dreaptă (în spaţiul perirenal)
- anse subţiri.
RAPORTURILE FEŢEI ANTERIOARE A RINICHIULUI STÂNG - este încrucişată de rădăcina
mezocolonului transvers, care o împarte în 2 segmente:
- supramezocolic
- inframezocolic
1. segmentul supramezocolic are raporturi cu:
 corpul şi coada pancreasului şi vasele splenice

1
  splina
 bursa omentală
 faţa posterioară a stomacului
 la nivelul polului superior, are raport cu glanda suprarenală stângă.
2. segmentul inframezocolic are raport cu:
 vasele colice stângi
 ansele jejunale
 cu colonul descendent.

2
RAPORTURILE POSTERIOARE ALE RINICHILOR
Se găseşte anterior de:
- m.diafragma,
- ligg.arcuate medial şi lateral,
- mm..psoas mare şi pătrat lombar
- aponevroza posterioară a m.transvers abdominal.
Prin intermediul diafragmei, faţa posterioară a rinichiului vine in raport cu:
= recesul pleural costodiafragmatic
= coaste - a XII-a în dreapta
- a XI-a şi a XII-a în stânga.
Inferior de arcurile fibroase şi de coasta a XII-a, faţa posterioară a rinichiului are raporturi cu
 grăsimea pararenală (Gerota)
 mănunchiul vasculonervos subcostal
 nn.iliohipogastric şi ilioinghinal
 peretele lombar: m.pătrat lombar, m.psoas mare, aponevroza posterioară a
m.transvers abdominal.

CĂI URINARE
Ureterul continuă pelvisul renal şi se deschide în vezica urinară. Are 2 porţiuni: abdominală
(în spaţiul retroperitoneal) şi pelvină (traversează spaţiul pelvisubperitoneal).

TRAIECTUL URETERULUI:
 coboară retroperitoneal în abdomen (segmentul abdominal), aşezat pe m.psoas
mare care îl separă de procesele transverse lombare;
 trece peste vasele iliace (segmentul iliac):
 ureterul drept trece peste vasele iliace externe drepte
 ureterul stâng trece peste vasele iliace comune stângi
 coboară în pelvis (segmentul pelvin), subperitoneal; în pelvis are 2 porţiuni:
 pelvină parietală = pe peretele lateral al pelvisului
 partea liberă, terminală, trece în ţesutul subperitoneal şi se termină la vezica
urinară

VASCULARIZAŢIA ŞI INERVAŢIA URETERULUI

ARTERE – rr.din a.renală, a.gonadală, a.vezicală superioară;
VENELE drenează în vv.renală, gonadală şi vezicale
LIMFATICELE drenează în gg.lateroaortici şi gg.iliaci.
NERVII provin din plexurile renal, gonadal şi hipogastric.

3
4
VEZICA URINARĂ (VU) aparţine căilor urinare inferioare; primeşte urina prin uretere şi o
elimină prin uretră. Este un organ abdomino-pelvin; forma şi situaţia V.U. variază cu gradul
de plenitudine vezicală. VU are 4 porţiuni:

- extremitatea anterosuperioară
APEXUL V.U. - se continuă cu uraca (lig.ombilical median) - vestigiul ductului
alantoidian
CORPUL V.U. - are 4 feţe : anterioară (anteroinferioară), postero-superioară şi 2
feţe laterale

5
 - partea posteroinferioară a vezicii urinare
FUNDUL SAU BAZA - la bărbat are raporturi cu prostata, ampulele canalelor deferente şi
V.U. veziculele seminale
- la femeie are raport cu fornixul vaginal anterior
COLUL V.U. - partea inferioară a vezicii urinare
- se continuă cu uretra

URETRA MASCULINĂ - tub de aprox. 20 cm. ce se întinde între orificiul intern, de la nivelul VU
la orificiul extern, de la nivelul penisului. Are următoarele segmente: uretra pre – prostatică,
uretra prostatică, uretra membranoasă, uretra spongioasă (cavernoasă).
URETRA PRE-PROSTATICĂ este scurtă (1 cm.). Se întinde de la baza VU la prostată.
URETRA PROSTATICĂ are traiect prin prostată. În ea se deschid 15-20 ducte ducte prostatice
şi 2 canale ejaculatorii.
URETRA MEMBRANOASĂ este cuprinsă în grosimea diafragmei urogenitale. Are 2 cm şi
coboară de la nivelul prostatei la bulbul penisului.
URETRA PENIANĂ (spongioasă, cavernoasă) începe la nivelul fasciei inferioare a diafragmei
urogenitale. Se termină la meatul uretral extern de la nivelul glandului penian.

6
URETRA FEMININĂ este un tub muscular scurt (circa 4 cm.). are traiect de la orificiul uretral
intern al VU la orificiul uretral extern aflat între labiile mici (în vestibul), imediat anterior de
orificiul vaginal şi postero-inferior de clitoris.

APARATUL GENITAL MASCULIN

Alcătuire: - testiculul (pereche) (gonada masculină)
- căile spermatice
- penisul
- glande anexe: prostata, glandele bulbouretrale, veziculele seminale

TESTICULUL
• produce spermiile şi hormonii androgeni
• se găseşte în scrot
• se dezvoltă la nivelul peretelui lombar, ulterior coboară în scrot
• are formă ovoidală şi prezintă 2 feţe (medială şi laterală), 2 margini (anterioară şi
posterioară) şi 2 extremităţi (superioară şi inferioară)
Fiecare testicul este împărţit în aproximativ 300 de lobuli, fiecare conţinând circa 1-4
tubi seminiferi contorţi. Aceştia conduc în tubii drepţi care se unesc şi formează reţeaua
testiculară din care vor porni ductele eferente (15-20 de ducte eferente).
Vascularizaţia şi inervaţia testiculului
1. Arterele: a.testiculară (spermatică) - din aorta abdominală, a.deferenţială (din a.vezicală
inferioară), a.cremasterică (din a.epigastrică inferioară).
2. Venele: formează în funiculul spermatic un grup anterior şi unul posterior. Grupul anterior
formează plexul pampiniform din care pleacă v.spermatică (testiculară) ce drenează în
dreapta în v.cavă inferioară iar în stânga în v.renală stângă. Grupul posterior drenează în
v.epigastrică inferioară.
3. Limfaticele drenează în gg.lombari juxtaaortici.
4. Inervaţie - plexul testicular.
CĂI SPERMATICE INTRATESTICULARE
- tubii seminiferi contorţi
- tubii drepţi

7
- reţeaua testiculară
CĂI SPERMATICE EXTRATESTICULARE
- canalele eferente
- epididimul
- canalul deferent
- canalul ejaculator
Canalul deferent continuă epididimul şi se termină la baza prostatei unde se uneşte cu ductul
seminal formând canalul ejaculator. Are 4 porţiuni: epididimotesticulară, funiculară,
inghinală, pelvină.
FUNICULUL SPERMATIC este alcătuit din toate elementele ce vin şi pleacă de la testicul şi
epididim. Funiculul spermatic e conţinut în canalul inghinal
Elementelele funiculului spermatic Învelişurile funiculului spermatic
canalul deferent
aa. testiculară, cremasterică şi deferenţială fascia spermatică internă
plexurile vv. pampiniform ant. şi post. m.cremaster şi fascia cremasterică
vase limfatice fascia spermatică externă
plexuri nervoase vegetative

Canalul ejaculator - canal îngust intraprostatic, rezultat din unirea canalului deferent cu
segmentul terminal al veziculei seminale. Se deschide în uretra prostatică.
VEZICULELE SEMINALE
Veziculele seminale au aspectul a doi saci lobulaţi de circa 5 cm. fiecare, dispuşi la
bărbat posterior de vezica urinară. Extremităţile superioare ale acestora sunt la distanţă în
timp ce extremităţile inferioare sunt strâns apropiate. Pe partea medială a fiecărei vezicule
seminale se află canalul deferent. Posterior de veziculele seminale este rectul. Inferior,
fiecare veziculă seminală se îngustează şi se uneşte cu canalul deferent de acea parte
pentru a forma canalul ejaculator.
Funcţia veziculelor seminale este de a produce o secreţie ce se adaugă lichidului
seminal; acest produs de secreţie conţine substanţe esenţiale pentru nutriţia spermiilor.
Veziculele seminale produc fructoză şi colină; fructoza nu mai este produsă de nici
un alt ţesut deci poate servi în medicina legală pentru confirmarea violului. Şi cristalele de
colină reprezintă (testul Florence) servesc depistării prezenţei lichidului seminal.
Pereţii veziculelor seminale se contractă în timpul ejaculării şi împing conţinutul
vezicular în ductele ejaculatorii şi astfel împingând spermiile spre uretră.
Cele două ducte ejaculatorii pătrund în prostată şi se deschid în uretra prostatică în
apropierea utriculului prostatic.

8
PROSTATA este o glandă din spaţiul pelvin subperitoneal, inferior de vezica urinară; produce
un lichid lăptos care constituie cea mai mare parte a spermei.
GLANDELE BULBOURETRALE
Glandele bulbouretrale ale lui COWPER se găsesc postero-lateral de uretra membranoasă şi
se deschid prin orificii minuscule în porţiunea proximală a uretrei spongioase.
PENISUL
Penisul este compus din trei corpi cilindrici menţinuţi împreună prin ţesut conjunctiv lax numit
fascia penisului. Corpii cavernoşi ai penisului – care se îndepărtează posterior pentru a forma
pilierii penisului, sunt dispuşi pe flancuri în partea dorsală a organului. Corpul spongios al
penisului se găseşte ventral în planul median şi e traversat de porţiunea spongioasă a uretrei
masculine.

APARATUL GENITAL FEMININ

Alcătuit din organele genitale interne şi externe.
Organele genitale interne se află în pelvisul mic şi sunt:
- ovarele;
- uterul;
- tubele (trompele) uterine;
- vagina.
Organele genitale externe (vulva) sunt antero-inferior de simfiza pubiană:
- mons pubis;
- labiile mari şi mici;
- clitorisul;
- bulbul vestibulului;
- glandele vestibulare mari;
- vestibulul.
UTERUL reprezintă pasajul pentru spermiile ce trec dinspre vagin spre tuba uterină, sediul
nidaţiei şi sediul dezvoltării fetale (sarcinile intrauterine).
Localizare:
- organ pelvin subperitoneal;
- înaintea rectului;
- înapoia vezicii urinare;

9
- superior de vagină.
CONFIGURAŢIA EXTERNĂ A UTERULUI
Uterul are 4 regiuni:
 fundul uterului – superior de coarnele uterine;
 coarnele uterine – definesc punctele de intrare ale tubelor uterine;
 corpul uterului – inferior de coarne şi superior de colul uterin:
 cavitatea uterină – triunghi cu baza superior; comunică cu tubele uterine;
 istmul uterin - trecerea de la corp la col.
 colul uterin - porţiunea inferioară îngustă a uterului ce se proiectează în vagină.
Comunicarea cavităţilor uterină şi vaginală se face prin ostiul uterin.
MIJLOACELE DE SUSŢINERE/FIXARE ALE UTERULUI
1. m.ridicător anal şi diafragma urogenitală susţin VU care susţine direct uterul;
2. ridicătorul anal şi diafragma urogenitală susţin vagina care, indirect, va susţine uterul;
3. ligamentul rotund al uterului (! străbate canalul inghinal la femeie) menţine
anteversia; în sarcină este foarte întins;
4. ligamente ale fasciei endopelvine
5. ligamentele late (largi) ale uterului - sunt falduri de peritoneu ce trec de la marginile
uterului la pereţii şi planşeul pelvin; conţin tubele uterine, ligg.proprii ale ovarelor,
ligg.rotunde ale uterului, a.uterină, ureterul, plexuri venoase şi nervoase.
 fiecare lig.lat are 4 porţiuni:
o lig.suspensor al ovarului – supero-lateral;
o mezosalpingele – segmentul superior al lig.lat, conţinând tuba uterină;
o mezoovarul – între foaia posterioară a lig.lat şi ovar;
o mezometrul – partea inferioară a lig.lat – în baza acestuia ureterul ocoleşte
inferior artera uterină (ureterul trebuie protejat în ligaturile arterei uterine din
cursul histerectomiilor).
Vascularizaţia arterială a uterului – din a. uterină şi a. ovariană
Venele drenează în vv, iliace interne
Limfaticele drenează în gg. limf. iliaci interni şi externi, gg. lomari şi sacraţi.
Nervii uterului pornesc din plexul hipogastric inferior şi plexul uterovaginal.
OVARUL este gonada feminină.
CONFIGURAŢIE EXTERNĂ

10
  forma unui ovoid cu axul mare vertical
 prezintă: 2 feţe (medială şi laterală), 2 margini (anterioară sau mezoovariană şi
posterioară sau liberă) şi 2 extremităţi (tubară şi uterină). Marginea anterioară sau
mezoovariană prezintă hilul ovarului
Vascularizaţia şi inervaţia ovarului
Artere: a. ovariană şi a. uterină
Venele: v.ovariană stângă drenează în v.renală stângă, v.ovariană dreaptă- în v.cavă inferioară
Limfaticele drenează în gg.lombari şi gg.iliaci externi
Inervaţia vegetativă - din plexurile ovarian şi uterin.

TUBA UTERINĂ
Tubele uterine se întind de la coarnele uterului către lateral; extremitatea distală (ovariană)
comunică liber cu cavitatea peritoneală şi capturează ovocitul 2 rezultat prin ovulaţie. În tuba
uterină are loc fecundaţia în situaţia în care ovocitul 2 întâlneşte spermii; prin fecundaţie
rezultă zigotul sau celula-ou care este parcurge tuba. Tuba uterină se află în marginea
superioară a lig.lat al uterului; mezosalpinxul este porţiunea ligamentului lat dintre tuba
uterină şi mezoovar.
VASCULARIZAŢIA ŞI INERVAŢIA TUBEI UTERINE
Arterele tubei uterine provin din aa.uterină şi ovariană. Venele drenează în vv.uterină şi
ovariană. Limfa drenează în gg. lombari.
Inervaţia vegetativă tubară este asigurată de fibre distribuite de plexuri vegetative ale aa.
uterină şi ovarienă. Tuba uterină are inervaţia simpatică şi parasimpatică. Fibrele
parasimpatice pregagnlionare provin din n. vag şi n. splanhnici pelvini. Fbele. simpatice
preganglionare provin din coloana intermediolaterală lombară. Fibrele simpatice
postganglionare derivă din plexul hipogastric. Fibrele viscerale aferente ajung pe calea
nervilor simpatici în măduvă.

11