ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ „SĂNĂTATE ȘI TEMPERANȚĂ” BRĂILA

NURSING ÎN PNEUMOLOGIE Prof. As. Med. Daniel

Popa

EVALUAREA UNOR SEMNE ȘI SIMPTOME

SPECIFICE BOLILOR RESPIRATORII.

 TUSEA ŞI EXPECTORAŢIA.
Tusea - poate fi uscată sau umedă
- este un simptom dominant în unele afecţiuni respiratorii
- diferă ca frecvenţă, mod de apariţie (matinală, vesperală, în anumite poziţii)
- poate duce la epuizarea pacientului şi la perturbarea somnului
- în unele situaţii e necesară provocarea tusei pentru facilitarea eliminării secreţiilor
Expectoraţia - prezintă caracteristici diferite
- examenul macroscopic şi de laborator oferă informaţii referitoare la diagnostic şi etiologie
- reprezintă un produs patologic periculos pentru propagarea infecţiei
IN
 Evaluarea caracterului tusei şi expectoraţiei
 Administrarea calmantelor de tuse, expectorantelor şi mucoliticelor prescrise
 Asigurarea unei hidratări adecvate.
 Asigurarea drenajului postural adecvat
 Descurajaţi fumatul.

DISPNEEA.
- este consecinţa: - scăderii aportului de O2,
- creşterii CO2
- comprimării organelor mediastinale (trahee, bronhii)
 ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ „SĂNĂTATE ȘI TEMPERANȚĂ” BRĂILA

NURSING ÎN PNEUMOLOGIE Prof. As. Med. Daniel

Popa

- obstrucţiei căilor respiratorii

- diferă în funcţie de: - timpul respirator afectat
- ritmul respiraţiei
- circumstanţe de apariţie (efort, repaus)
- frecvent sugerează o afecţiune respiratorie
- poate fi însoţită de: - tiraj
- cornaj
- wheezing
- bătăi ale aripilor nazale (la copii în special)
- turgescenţa jugularelor
- determină anxietatea pacientului, intoleranţă la efort, ortopnee
IN
 Evaluarea circumstanţelor de producere
 Aşezarea pacientului în repaus cu corpul ridicat
 Oxigenoterapie
 Pentru dispneea cronică se fac exerciţii de respiraţie

 HEMOPTIZIA - este dominantă în unele afecţiuni respiratorii

IN
 Chestionaţi pacientul dacă a luat aspirină
 Asiguraţi-vă că hemoragia e din căile respiratorii (epistaxis, hematemeză)
 Asigurarea repausului la pat pe partea afectată
 Menţinerea calmului bolnavului
 Se apreciază culoarea, cantitatea şi caracterul hemoptiziei
 Colectaţi hemoptizia (să vadă medicul)
 Pregătiţi echipamentul special pentru bronhoscopie, laringoscopie şi stabilirea locului
hemoragiei
 În eventualitatea asfixiei cu hemoragii masive pregătiţi un tub cu balon dezumflat pentru
închiderea locului hemoragiei sau intervenţie chirurgicală
 Se administrează lichide reci
 Aplicaţii reci pe torace

 JUNGHIUL TORACIC.
- diferă ca localizare, intensitate şi mod de apariţie în funcţie de:
- regiunea afectată (schelet toracic, pleură, parenchim pulmonar)
- întinderea leziunilor
- nu exprimă întotdeauna o afecţiune la nivelul aparatului respirator
- creează disconfort, perturbă somnul pacientului, limitează mişcările
IN
 Stabilirea felului intensităţii şi iradierea durerii
 Notaţi factorii care precipită durerea
 Administrarea analgezicelor prescrise.

 RĂGUŞEALA - DISFONIA.
 acută - asociată cu perioade febrile, sugerează laringo-traheo-bronşite virale
 persistentă - poate indica neoplasm intrinsec al corzilor vocale, leziuni mediastinale.
 ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ „SĂNĂTATE ȘI TEMPERANȚĂ” BRĂILA

NURSING ÎN PNEUMOLOGIE Prof. As. Med. Daniel

Popa

DE PRECIZAT:
În afecţiunile respiratorii pot apărea manifestări clinice legate de:
- scăderea aportului de O2 - cianoză - confuzie
- tahicardie - delir
- HTA - comă
- creşterea CO2 în sânge - transpiraţii abundente
- cefalee
- agitaţie
- acidoză
- prezenţa unui proces infecţios - frison
- febră

PNEUMONIILE
Pneumonia este un proces inflamator care implică căile aeriene terminale şi alveolele,
cauzate de agenţi infecţioşi.
Factori care predispun
 organismul are acces la plămâni prin aspirarea conţinutului orofaringian, prin inhalarea
secreţiilor de la indivizi infectaţi prin curentul sanguin sau împrăştierea directă la plămâni prin
chirurgie sau traumatism
 pacienţii cu pneumonie bacteriană au de obicei o afecţiune de bază care scade rezistenţa
organismului. Cel mai adesea apare datorită florei endogene a persoanei a cărei rezistenţă s-a
diminuat sau prin aplicarea secreţiilor orofaringiene.
 pneumonia poate fi divizată în 3 grupe:
 dobândite din comunitate, datorită unor microorganisme - Streptococcus pneumoniae
 dobândite în spital / acasă (nosocomiale) datorită bacililor gram negativi şi stafilococi
 la persoane cu imunitate scăzută
 pacienţii cu imunitate scăzută (aceia cărora li se administrează corticosteroizi, cu cancer,
trataţi cu chimioterapice şi radioterapie, aceia cu transplant) au o şansă sporită să dezvolte o
infecţie
 o mare varietate de infecţii pulmonare pot apare la pacienţii care iau imunodepresive
(bacili aerobi şi anaerobi gram (-), stafilococ NOCARDIA, fungi (ciuperci) Candida, viruşi
(inclusiv cytomegalovirus), Pneumocysis carinii, reactivarea tuberculozei etc.
 orice condiţie care interferează cu drenajul normal al plămânilor va predispune persoana la
pneumonie (ex. cancerul de plămâni)
 postoperatoriu pacientul poate dezvolta bronhopneumonie pentru că anestezia scade
apărarea respiratorie şi descreşte mişcarea diafragmei
 depresia SNC (medicamente, alcool) predispun pacientul la pneumonie
 persoanele peste 65 ani au o rată mare de mortalitate chiar sub terapie antimicrobiană
ATENŢIE! Pneumoniile repetate adesea indică existenţa unei boli de bază (cancer de
plămâni, mielom multiplu).

MENŢINEREA SĂNĂTĂŢII ŞI MĂSURI PROFILACTICE.

 ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ „SĂNĂTATE ȘI TEMPERANȚĂ” BRĂILA

NURSING ÎN PNEUMOLOGIE Prof. As. Med. Daniel

Popa

 rezistenţa naturală ar trebui menţinută prin - dietă, odihnă, mişcare

 evitaţi contactul cu persoane cu infecţii ale CRS
 igienă bronşică adecvată
 persoanele imobilizate la pat ar trebui întoarse la fiecare 2h şi încurajate să respire adânc,
să ofteze, să tuşească
 folosiţi orice măsură pentru reducerea coloniei bacteriene şi suprainfectarea bolnavului
spitalizat
 persoanele cu receptivitate mare (bătrâni şi cei cu boli cronice) ar trebui vaccinate contra
gripei
 vaccinul antipneumococic ar trebui dat celor cu risc mare de îmbolnăvire (cronici şi
bătrâni) mai ales celor din instituţii.

MC (pentru pneumonia bacteriană)

 debut insidios; frison, febră 39.5 – 40.5°C
 tuse productivă (spută purulentă)
 junghi toracic agravat de respiraţie (tuse)
 tahipnee (25-45 r/min) însoţită de gâjâit, nas roşu, folosirea muşchilor accesori la respiraţie
 P rapid (tahicardie)
Stabilirea dg
 Rx cord-pulmon
 examen bacteriologic al sputei, bacilul Koch
 hemocultură, bacteriemie apare frecvent în pneumonia bacteriană
 test imunologic pentru depistarea antigenilor
Acţiuni - microbieni în ser, spută, urină.

Tratament. 1. terapie antimicrobiană - depinde de depistarea agentului cauzal.

2. oxigenoterapie dacă pacientul are schimburi de gaze neadecvate.

Complicaţii
 diseminare pleurală
 hipertensiune, şoc, în special în afecţiune bacteriană (gram negativ) în special la bătrâni.
 suprainfecţii, pericardite, bacteriemie, meningite
 deliriu - considerat o urgenţă medicală
 atelectazie - datorată masei de mucus
 vindecare întârziată

PROCESUL NURSING
Apreciere nursing
 faceţi un istoric atent pentru a ajuta la stabilirea unui diagnostic etiologic.
- o afecţiune pulmonară recentă
- modul de debut
- durata frisonului
- descrierea junghiului toracic
- vreo boală în familie
- medicamente antimicrobiene recente (alcool, tutun, abuz de medicamente)
 observaţi anxietatea, congestia feţei, respiraţie facială, imobilitatea părţii afectate, confuzie,
dezorientare
 ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ „SĂNĂTATE ȘI TEMPERANȚĂ” BRĂILA

NURSING ÎN PNEUMOLOGIE Prof. As. Med. Daniel

Popa

 auscultaţi zgomotele pe partea afectată şi zgomotele când solidificarea este prezentă

Solidificarea masei plămânului în pneumonie = umplerea spaţiilor de aer cu exudat.

Dx
1. Schimbul de gaze diminuat (legat de diminuarea, ventilaţiei secundare unei inflamaţii şi
infecţii a spaţiilor aeriene distale; ventilaţie + circulaţie anormală)
2. Curăţire ineficientă a căilor de aer legată de excesul secreţiilor traheobronşice
3. Durere legată de procesul inflamator şi dispnee
4. Deficit de cunoştinţe asupra tratamentului, regim (dieta) şi program de prevenire.

Ob + IN
A. Îmbunătăţirea schimburilor de gaze.
1. observaţi pacientul: cianoza, dispneea, hipoxie, confuzie
2. stabiliţi valoarea gazelor în sânge pentru a determina nevoia de O 2 şi răspunsul la
oxigenoterapie
3. administrarea O2 în concentraţie pentru a menţine presiunea O2 la nivel acceptabil -
hipoxemia poate fi întâlnită datorită ventilaţiei / circulaţiei normale
4. evitaţi concentraţia crescută a O2 la pacienţii cu BPOC (bronşită cronică, emfizem) -
folosirea concentraţiei crescute de O2 poate înrăutăţi ventilaţia alveolară
5. plasaţi pacientul într-o poziţie pentru a obţine o extensie mai mare a plămânilor pentru
îmbunătăţirea respiraţiei.
B. Dezobstrucţia CR (îmbunătăţirea, curăţirea aerului)
1. obţineţi spută expectorată proaspăt pentru cultură. Instruiţi pacientul după cum urmează:
a. clătiţi gura cu apă pentru a minimaliza contaminarea cu floră normală
b. respiraţi adânc de câteva ori
c. tuşiţi şi expectoraţi în cutie Petri sterilă
2. aspiraţie traheală cu cateter steril dacă pacientul este prea bolnav să expectoreze
3. încurajaţi pacientul să tuşească - secreţiile reţinute interferează cu schimburile de gaze.
Aspiraţie traheală când nu pot tuşi.
4. încurajaţi ingerarea de lichide fără limite - hidratarea corectă subţiază mucusul şi serveşte
ca un expectorant; înlocuiţi lichidele pierdute datorită febrei, diaforezei, deshidratare şi
dispnee.
5. umidifierea aerului pentru degajarea secreţiilor şi îmbunătăţirea ventilaţiei
6. percutaţi peretele toracic şi folosiţi drenajul postural când este oportun pentru a evacua şi
mobiliza secreţiile
7. auscultaţi pentru raluri (hârâit)
8. controlaţi tusea când este neproductivă şi când accese paroxistice de tuse cauzează
hipoxemie serioasă. Administrare de codeină dacă este prescrisă.
C. Calmarea durerii pleurale şi a disconfortului
1. plasaţi bolnavul în poziţie confortabilă (semi-FOWLER) pentru odihnă şi respiraţie.
Încurajaţi schimbarea poziţiei pentru a preveni adunarea secreţiilor în plămâni.
2. arătaţii cum să sprijine toracele în timpul tusei
3. evitaţi să reprimaţi o tuse productivă
4. administraţi un analgezic prescris pentru calmarea durerii
a. evaluaţi sensibilitatea pacientului pentru a depista s/s care să sugereze meningite.
b. evitaţi narcoticele la pacienţii cu BPOC
Alertă gerontologică - sedativele, narcoticele şi antitusivele sunt în general
contraindicate la bătrâni deoarece au tendinţa să suprime tusea, reflexele de vomă şi
respiraţie.
 ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ „SĂNĂTATE ȘI TEMPERANȚĂ” BRĂILA

NURSING ÎN PNEUMOLOGIE Prof. As. Med. Daniel

Popa

ATENŢIE! Lipsa de odihnă, confuzia, agresivitatea se pot datora hipoxiei cerebrale.

În asemenea situaţii sedativele sunt improprii.
5. cald / rece pe torace după prescripţie
6. menţineţi o hidratare adecvată căci pierderile de lichide sunt mari (febră, deshidratare,
dispnee, diaforeză)
7. încurajaţi odihna într-un pat modificat în timpul perioadei febrile
8. trataţi distensia abdominală sau ileus care se poate datora înghiţirii aerului în timpul
dispneei severe
a. tub nazogastric pentru distensia gastrică acută după prescripţie
b. folosiţi un tub de gaze şi se administrează NEOSTIGMINE METHYLSULFATE să
uşureze decompresiunea.
D. Răspunsul monitorizat la tratament.
1. amintiţi-vă că pot surveni complicaţii fatale în timpul primei perioade a trat. antimicrobian
2. măsuraţi: TA, P, R, T la intervale regulate pentru a evalua răspunsul pacientului la terapia
instituită.
3. auscultaţia plămânilor şi inimii - murmurul vezicular sau frecătura pot indica o endocardită
bacteriană, pericardită sau miocardită.
4. supravegheaţi mai atent pacienţii cu următoarele condiţii:
a. alcoolism sau BPOC; aceste persoane, ca şi persoanele în vârstă, pot să nu aibă febră.
b. bronşite cronice - e dificil de detectat schimbări mici ale pacientului, cum pacientul
trebuie să-şi fi compromis funcţia pleurală.
c. Epilepsia - pneumonia poate rezulta din aspiraţie după o criză
d. Delimitaţi care poate fi cauză de hipoxie, meningite, delirum tremens sau alcoolism.
 Pregătiţi material pentru puncţie lombară (meningita poate fi letală)
 Asiguraţi o hidratare adecvată şi administraţi sedative uşoare
 Administraţi oxigen
 Delirium trebuie controlat pentru prevenirea unui atac cardiac.
5. evaluaţi acei pacienţi cu comportament ciudat, alterarea stării mentale, stupoare şi
congestie cardiacă, ICC
6. evaluaţi febra rezistentă sau revenirea ei.

Educarea pacientului
1. oboseala, slăbiciunea şi depresia pot fi prelungite după o pneumonie
2. încurajaţi odihna pe un scaun după ce febra scade; reluaţi progresiv activităţile pentru
restabilirea nivelului energetic din stadiul premergător bolii
3. încurajaţi exerciţiile de respiraţie pentru a curăţa plămânii şi promova expansiunea totală şi
funcţia totală după ce febra scade.
4. explicaţi necesitatea unui Rx control după 4-6 săptămâni de la externare
5. este înţelept să încetaţi fumatul. Fumatul distruge acţiunea cililor traheobronşici, care
constituie prima linie de apărare a plămânilor; de asemenea irită mucoasa bronhiilor şi inhibă
funcţia celulelor macrofage
6. sfătuiţi pacientul să-şi menţină rezistenţa naturală cu o dietă bună, odihnă adecvată - un
episod de pneumonie poate lăsa individul susceptibil să ia infecţii respiratorii
7. încurajaţi pacientul să obţină vaccin antigripal la timpul prescris. Gripa creşte
susceptibilitatea pneumoniei bacteriană secundare.
8. încurajaţi pacientul să primească vaccin pneumococic - Streptococcus pneumoniae care
este efectiv împotriva majorităţii bolilor pneumococice bacteriene
9. instruiţi pacientul să evite oboseala, schimbări bruşte de T°, alcool în exces care scad
 ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ „SĂNĂTATE ȘI TEMPERANȚĂ” BRĂILA

NURSING ÎN PNEUMOLOGIE Prof. As. Med. Daniel

Popa

rezistenţa la pneumonie
Evaluare
1. Arată îmbunătăţirea schimbului de gaze şi o culoare naturală, o respiraţie normală.
2. Demonstrează permeabilitatea CR (îmbunătăţirea considerabilă circulării aerului); tusea
efectivă, absenţa ralurilor
3. Apare mai confortabil; lipsit de durere
4. Verbalizarea rutinei la domiciliu; are întâlnire pentru control Rx şi curs pentru, încetarea
fumatului peste 6 săptămâni.

PNEUMONIA BACTERIANĂ.
Pneumonia datorată bacililor enterici gram negativi - Klebsiella, Escherichia colii, specii
de Proteus
Simptome:
- debut insidios cu febră, frig, dispnee
- durere pleurală şi producere de spută purulentă
Trăsături clinice. De obicei infecţia survine din aspirarea florei faringiene în bronhiole,
întâlnită la persoane cu boală gravă; printre cele mai comune cauze ale pneumoniei căpătate în
spital.
TRATAMENT - antibiotice
- cefalosporine
Complicaţii - necroze timpurii ale ţesuturilor pulmonare cu formare rapidă de abces
- rată mare a mortalităţii

BOALA LEGIONNARES
Agenţi - legionella pneumophila
Simptome - febră mare, senzaţie de frig
- tuse, junghi toracic
- tahipnee
- detresă respiratorie
Trăsături clinice - atinge persoanele de peste 50 ani (fumători) şi care au în antecedente boli
care măresc susceptibilitatea la infecţii.
TRATAMENT - eritromicină
Complicaţii - prăbuşirea respiraţiei.
PNEUMONIA HEMOPHILUS INFLUENTAE.
Simptome - debut insidios cu tuse, febră, senzaţie de frig, junghi toracic.
Poate afecta persoane tinere, sănătoase.
TRATAMENT - depinde de tratamentele precedente cu antibiotice şi rezistenţa la ampicilina
(în comunitate).
Complicaţii - rată mare a mortalităţii cu boală de bază (cancer, BPOC).

PNEUMONII NEBACTERIENE
- aceleaşi măsuri profilactice ca la BACTERIENE.
 ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ „SĂNĂTATE ȘI TEMPERANȚĂ” BRĂILA

NURSING ÎN PNEUMOLOGIE Prof. As. Med. Daniel

Popa

PNEUMONIA MYCOPLASMA
Dată de mycoplasma pneumonae.

Simptome - debut gradat, cefalee severă

- tuse scurtă iritativă cu spută mucoasă şi cantitate redusă
- anorexie, stare de rău
- febră
- congestie nazală
- gât dureros
Survine cel mai adesea la copiii şi adulţii tineri şi la bătrânii cu spitalizare îndelungată.
TRATAMENT - eritromicină
- tetraciclină
Complicaţii - tuse persistentă
- meningoencefalită
- polinevrite
- artrite
- pericardite
- miocardite

PNEUMONIA VIRALĂ
Dată de virusul gripal, viruşi paragripali, adenoviruşi, virusul: varicela, rubeola, herpetic,
cytomegalovirus, Epstein-Barr
Simptome
 tuse
 simptomele organice pot fi mai pronunţate: cefalee severă, anorexie, febră, mialgii
La majoritatea pacienţilor gripa începe ca o criză acută; alţii au bronşite, pleurezie; în timp
ce alţii dezvoltă simptome gastrointestinale.
- riscul îmbolnăvirii cu gripă legat de aglomeraţie şi contact apropiat cu grupe de indivizi.
TRATAMENT
- simptomatic
- profilactic (vaccinare) - vaccinarea recomandată persoanelor cu risc mare de îmbolnăvire
(persoanelor peste 65 ani) cu boli cronice cardiace şi pulmonare, diabet şi alte tulburări
metabolice.
Complicaţii: la persoanele cu boli de bază există risc mare de complicaţii:
- suprainfecţii bacteriene
- pericardite
- endocardite

PNEUMONIA CU PNEUMOCYSTIS CARINII

Simptome
 debut insidios
 dispnee şi tuse neproductivă, tahipnee
 progresează rapid spre retracţie intercostală şi cianoză, bătaia aripioarelor nazale, scăderea
oxigenului arterial
Stabilirea dg.: Rx pulmonar relevă pneumonie difuză bilaterală interstiţială.
 ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ „SĂNĂTATE ȘI TEMPERANȚĂ” BRĂILA

NURSING ÎN PNEUMOLOGIE Prof. As. Med. Daniel

Popa

Apare la:
 persoane cu rezistenţă scăzută; cel mai adesea infecţie inoportună la cei cu SIDA.
 la cei cu sistem imunodepresiv deficitar (cancer, SIDA, leucemie) sau după tratament
imunodepresiv pentru cancer, transplant de organe sau boală de colagen. Adesea asociate cu
infecţii virale (cytomegalovirus) bacterii şi ciuperci
TRATAMENT - biseptol
- pentamidine methanesulfonate
Complicaţii - prognostic rezervat din moment ce este o complicaţie a unei boli de bază
severe.

PNEUMONIA FUNGICĂ
Dată de aspergillus fumigatus.

Simptome - febră - tuse productivă

- junghi toracic - hemoptizie
Stabilirea diagnosticului - Rx pulmonar relevă zona largă de anomalităţi de la infiltrat la
calcifieri (sclerozare), cavitate şi empiem.
Susceptibili cei cu neutropenie. Poate dezvolta suprainfecţii cum ar fi: Aspergillus.
TRATAMENT - amfotericină B, Ketoconazale
Complicaţii - rată mare a mortalităţii
- invadează vasele de sânge şi distrugerea ţesutului pulmonar prin invazie directă şi infarct
vascular.

PNEUMONIA DE ASPIRAŢIE
Aspiraţia este inhalarea secreţiilor şi/sau conţinutului stomacal în plămâni.
Poate produce o formă acută a pneumoniei.

Etiologie. Pacienţii cu risc sau factori asociaţi:

1. Pierderea reflexelor de protecţie - înghiţire, reflexul laringian, tuse.
a. stare alterată a conştienţei (anestezie generală, lovitură, comă, convulsii, AVC,
traumatism cranian)
b. alcool, supradoză de droguri
c. în timpul procedurilor de resuscitare
d. boală severă, pacienţi debili
e. anomalităţi ale reflexelor de vomă şi înghiţire
2. hrănire pe sondă nazogastrică
3. paciente la obstetrică - întârzierea golirii stomacului în uterul lărgit
- travaliul
- la anestezie generală (litotonie = operaţie în care se înlătură calculii
vezicali)
4. boală esofagiană, hernie hiatală
5. împiedicarea golirii stomacului - obstrucţie intestinală, distensie abdominală
6. intubaţie endotraheală / traheostomie.

Prevenire
 ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ „SĂNĂTATE ȘI TEMPERANȚĂ” BRĂILA

NURSING ÎN PNEUMOLOGIE Prof. As. Med. Daniel

Popa

1) supraveghere atentă şi monitorizarea pacientului cu riscurile descrise mai sus

2) ridicarea rezemătorii patului pentru pacienţii debili, aceia cu alimentaţie pe sondă şi aceia
cu afecţiuni motorii esofagiene
3) aşezaţi pacienţii cu reflexe abolite în poziţie laterală
4) fiţi siguri că sonda nazogastrică este (deschisă) accesibilă
5) alimentaţia pe sondă - încet, cu pacientul stând în pat
a) verificaţi poziţia sondei în stomac înainte de a hrăni bolnavul
b) verificaţi butonul de închidere a traheostomei sau sondei endotraheale înainte de a-l hrăni
6) pacienţii să postească cel puţin 8 h înainte de anestezie
7) la comatoşi se ridică picioarele patului cu 15-25cm fără contraindicaţii medicale
ATENŢIE! Rata morbidităţii şi mortalităţii la pneumonia de aspiraţie rămâne crescută chiar
cu tratament optim. De aceea este atât de importantă prevenirea ei.

MC
1. Depinde de volumul şi caracterul materialului aspirat
a. conţinutul specific - blocaj mecanic al căii de pătrundere a aerului şi infecţie secundară
b. aspirare de bacterii anaerobe - din secreţiile orofaringelui
c. suc gastric destructiv pentru alveole şi capilare; rezultă revărsarea (efuziunea) fluidelor
bogate în proteine în spaţiile interstiţiale şi intraalveolare - diminuează schimburile de O 2 şi
CO2 producând hipoxemie, insuficienţă respiratorie şi pierdere (deces).
2. Tahicardie / tahipnee
3. dispnee, tuse, febră
4. cianoză
5. hârâit, raluri, wheezing
6. spută spumoasă, rozacee (poate simula EPA)

Diagnostic 1. Modul în care apare bolnavul.

2. Rx pulmonar arată anomalităţi.

TRATAMENT. Acţiune. (Depinde de materialul aspirat).

1. curăţirea căilor aeriene obstruate
a. dacă corpul străin rămâne blocat în gâtlej - scoateţi obiectul cu forcepsul
b. înclinaţi pacientul cu capul mai jos şi pe partea dreaptă (mai frecvent afectată dacă
pacientul a aspirat particule solide)
c. aspiraţie pe sondă traheală/endotraheală
2. laringoscopie / bronhoscopie dacă pacientul este asfixiat cu material solid
3. perfuzie pentru corectarea hipotensiunii
4. antibioterapie dacă există infecţii bacteriene
5. corectarea acidozei; acidoza expiratorie şi cea metabolică indică o reacţie severă datorată
aspiraţiei conţinutului gastric
6. oxigenoterapie şi ventilaţie asistată dacă valorile adecvate ale gazelor din sânge nu pot fi
menţinute.

Complicaţii - abces pulmonar; empiem

- pneumonie necrozantă
Ob şi IN
A. Îmbunătăţirea schimburilor de gaze.
1. monitor îndreptat spre analiza gazelor din sângele arterial
 ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ „SĂNĂTATE ȘI TEMPERANȚĂ” BRĂILA

NURSING ÎN PNEUMOLOGIE Prof. As. Med. Daniel

Popa

2. administrare de O2 (dacă este prescris) când evaluările gazelor din sângele arterial
demonstrează prezenţa hipoxemie
3. ventilaţie asistată dacă pacientul este incapabil să menţină presiunea O2 adecvată
B. Monitorizare pentru infecţie
1. observaţi febra, sputa purulentă; tusea productivă cu spută urât mirositoare şi Rx pulmonar
care evidenţiază infiltratul pulmonar
2. administrarea medicamentelor antimicrobiene prescrise
3. spălaţi-vă pe mâini după fiecare contact cu secreţii respiratorii
C. Echilibrarea balanţei hidro-electrolitice.
1. asistarea bolnavului cu cateter SWAN-GANZ pentru a măsura presiunea la nivelul
capilarelor pulmonare şi debitul cardiac
1. măsuraţi aportul şi eliminările zilnic prin cântărirea zilnică a bolnavului
2. administrarea lichidelor după prescripţie.