Riga Crypto si Lapona Enigel De la iernat, la păşunat, - Rigă Crypto, rigă Crypto, 

În noul an, să-şi ducă renii,  Ca o lamă de blestem Dar soarele, aprins inel, 
Menestrel trist, mai aburit Prin aer ud, tot mai la sud,  Vorba-n inimă-ai înfipt-o!  Se oglindi adânc în el;
Ca vinul vechi ciocnit la nuntă,  Ea poposi pe muşchiul crud  Eu de umbră mult mă tem, De zece ori, fără sfială,
De cuscrul mare dăruit La Crypto, mirele poienii. Se oglindi în pielea-i cheală.
Cu pungi,panglici,beteli cu funtă, Că dacă-n iarnă sunt făcută, 
Pe trei covoare de răcoare  Şi ursul alb mi-e vărul drept,  Şi sucul dulce înăcreşte! 
Mult îndărătnic menestrel, Lin adormi, torcând verdeaţă:  Din umbra deasă, desfăcută,  Ascunsa-i inimă plesneşte, 
Un cântec larg tot mai încearcă,  Când lângă sân, un rigă spân,  Mă-nchin la soarele-nţelept. Spre zece vii peceţi de semn, 
Zi-mi de lapona Enigel Cu eunucul lui bătrân, Venin şi roşu untdelemn 
Şi Crypto, regele-ciupearcă! Veni s-o-mbie, cu dulceaţă: La lămpi de gheaţă, supt Mustesc din funduri de blestem;
zăpezi, 
- Nuntaş fruntaş! - Enigel, Enigel, Tot polul meu un vis visează.  Că-i greu mult soare să îndure 
Ospăţul tău limba mi-a fript-o,  Ţi-am adus dulceaţă, iacă.  Greu taler scump cu margini Ciupearcă crudă de pădure, 
Dar, cântecul, tot zice-l-aş,  Uite fragi, ţie dragi, verzi  Că sufletul nu e fântână 
Cu Enigel şi riga Crypto. Ia-i şi toarnă-i în puiacă. De aur, visu-i cercetează. Decât la om, fiară bătrână, 
Iar la făptură mai firavă 
- Zi-l menestrel! - Rigă spân, de la sân,  Mă-nchin la soarele-nţelept,  Pahar e gândul, cu otravă,
Cu foc l-ai zis acum o vară;  Mulţumesc Dumitale. Că sufletu-i fântână-n piept, 
Azi zi-mi-l strâns, încetinel,  Eu mă duc să culeg Şi roata albă mi-e stăpână,  Ca la nebunul rigă Crypto, 
La spartul nunţii, în cămară. Fragii fragezi, mai la vale. Ce zace-n sufletul-fântână. Ce focul inima i-a fript-o, 
De a rămas să rătăcească 
Des cercetat de pădureţi -Enigel, Enigel, La soare, roata se măreşte; Cu altă faţă, mai crăiască:
În pat de râu şi-n humă unsă,  Scade noaptea, ies lumine,  La umbră, numai carnea creşte 
Împărăţea peste bureţi Dacă pleci să culegi, Şi somn e carnea, se dezumflă,  Cu Laurul-Balaurul,
Crai Crypto, inimă ascunsă, Începi, rogu-te, cu mine. Dar vânt şi umbră iar o umflă... Să toarne-n lume aurul,
Să-l toace, gol la drum să iasă,
La vecinic tron, de rouă parcă!  -Te-aş culege, rigă blând...  Frumos vorbi şi subţirel  Cu măsălariţa-mireasă, 
Dar printre ei bârfeau bureţii  Zorile încep să joace Lapona dreaptă, Enigel, Să-i ţie de împărăteasă.
De-o vrăjitoare mânătarcă,  Şi eşti umed şi plăpând: Dar timpul, vezi, nu adăsta, 
De la fântâna tinereţii. Teamă mi-e, te frângi curând,  Iar soarele acuma sta
Lasă. - Aşteaptă de te coace. Svârlit în sus, ca un inel.
Şi răi ghioci şi toporaşi
Din gropi ieşeau să-l ocărască,  - Plângi, preacuminte Enigel! 
Sterp îl făceau şi nărăvaş,  -Să mă coc, Enigel, Lui Crypto, regele-ciupearcă.
Că nu voia să înflorească. Mult aş vrea, dar vezi, de soare,  Lumina iute cum să-i placă? 
Visuri sute, de măcel,  El se desface uşurel
În ţări de gheaţă urgisită,  Mă despart. E roşu, mare,  De Enigel,
Pe-acelaşi timp trăia cu el,  Pete are fel de fel; De partea umbrei moi,să treacă...
Laponă mică, liniştită,  Lasă-l, uită-l, Enigel,
Cu piei, pre nume Enigel. În somn fraged şi răcoare.