INTRODUCERE

Soluţiile medicamentoase au fost printre primele forme farmaceutice preparate de omul

primitiv. date despre prepararea şi întrebuinţarea lor o găsim încă din antichitate. Aceste
preparate lichide au fost înscrise în număr mare în anul 1862 în FR I sub sub forma de exemple.
Denumirea de SOLUCIONES este înscrisă în FR IX, care care astfel realizează o delimitare între
soluţiile propriu-zise şi apele aromatice. În FR X se păstrează aceeaşi denumire şi se înscriu 17
exemple. Soluţiile sunt primele forme farmaceutice fabricate industrial.
Această formă de soluţie oferă multe avantaje, fapt pentru care constituie preparatul cel
mai utilizat de bolnavi, deoarece se evită acţiunea iritantă a preparatelor solide cum ar fi
comprimatele, capsulele, pulberile, care în contact direct cu mucoasa stomacului pot provoca
iritaţii locale. Soluţiile mai au avantajul că în compoziţia lor pot fi adăugate substanţe auxiliare
ca: edulcoranţi, coloranţi, aromatizanţi, corectori de gust şi de miros. Aceasta duce la o acceptare
mai uşoară de către copii, deoarece aceştia acceptă cu greu comprimatele sau capsulele, soluţiile
fiind o formă mai atractivă. Soluţiile pot fi administrate pe cale orală cel mai adesea cu lingura,
linguriţa, măsura dozatoare, în picături.
Dezavantajele administrării de soluţii sunt că au stabilitatea cea mai mică deoarece
reacţiile de degradare se produc mai repede în soluţii , ocupă volum şi masa mare acesta fiind un
dezavantaj din punct de vedere economic.Lucrarea este împărţită în 4 capitole.În primul capitol
cuprinde definiţia soluţilor, avantajele si dezavantajele administrării soluţiilor, clasificarea
soluţiilor, în capitolul doi am scris despre prepararea soluţiilor,în capitolul trei sunt descrise
soluţiile oficinale în farmacopee iar capitolul patru cuprinde cateva exemple de soluţii făcute de
industrie.

1
 CAPITOLUL 1

1.1.DEFINITIE
Soluţiile medicamentoase sunt preparate farmaceutice lichide, care conţin una sau mai
multe subtanţe active dizolvate într-un solvent sau într-un amestec de solvenţi si destinate
administrării interne, externe sau pentru prepararea altor forme farmaceutice.Soluţiile
medicamentoase au ca solvenţi: apa, alcoolul, glicerolul sau uleiuri vegetale.
Printre primele forme farmaceutice preparate înca din antichitate au fost soluţiile
medicamentoase si soluţiile extractive.Exista multe referiri istorice legate de prepararea si
întrebuintarea soluţiilor.În prima Farmacopee Romana (FR I) din 1862 erau oficinale mai multe
soluţii fara a avea o monografie de generalitati. Denumirea de „Solutiones” apare inca din FR
IX unde se realizeaza o delimitare neta a soluţiilor propriu-zise de apele aromatice.

1.2.CLASIFICARE
Există mai multe criterii de clasificare a soluţiilor.
a)După modul de formulare: - soluţii magistrale
- soluţii industriale
- soluţii oficinale
b)După compozitie: - soluţii simple-cu o singura substanţa medicamentoasa
- soluţii compuse-cu două sau mai multe subtanţe
medicamentoase dizolvate
c)După natura solventului: - soluţii apoase
-soluţii alcoolice
- soluţii glicerolate
- soluţii uleioase
- solutii cu solvenţii anhidri:
propilenglicol,polietilenglicol
d)După modul de preparare: - soluţii obţinute prin dizolvare
- soluţii obţinute prin amestecare
e)După modul de condiţionare: - soluţii unidoze
- soluţii multidoze
f)După calea de administrare: - soluţii de uz intern
- soluţii de uz extern
g)După modul de administrare: - soluţii cu masuri dozatoare
- soluţii administrate in picaturi
- soluţii pentru fricţionare, pensulaţii.

2
 Soluţiile sunt nu numai cea mai veche forma farmaceutica ci si preparatul cel mai utilizat
de bolnavi, administrabil pe toate caile de administrare.
Solutiile prezinta urmatoarele avantaje;
- au o administrare usoara;
- au o doazare exacta a substanţeiactive;
- au o biodisponibilitate foarte buna;
- au un efect rapid;
- utilizarea cu succes in
pediatrie,fiind uşor de dozat; - permit prelucrarea
substanţelor higroscopice,delicvescente si a celor care formeaza amestecuri eutectice lichide;
- permit utilizarea de
aromatizanţi,edulcoranţi, coloranţi ,corectori de miros şi de gust;
- evită
acţiunea iritanta asupra tractului digestiv acţiune prezenta la unele comprimate sau pulberi
deoarece sub forma de soluţii se evita prezenţa unor concentraţii mari de substanţă activă intr-un
anumit punct; - soluţiile
pentru uz extern permit administrarea uniformă a substanţelor; -
soluţiile se preteaza la fabricarea si conditionare automată. Soluţiile
prezintă si urmatoarele dezavantaje: - au stabilitate
mică; - volumul si
masa soluţiilor este mare ceea ce presupune cost ridicat, la transport, spaţii de depozitare mari;
- soluţile pot fi
uşor invadate de microorganisme ceea ce impune adăugare de conservanţi.

1.3. FORMULAREA SOLUŢIILOR

Pentru prepararea soluţiilor medicamentoase avem nevoie de următoarele materii prime:
- substanţe medicamentoase:solutul sau dizolvatul
- substanţe auxiliare solvent(dizolvant),adjuvanti si aditivi;
- materiale si recipiente de conditionare.
1.3.1. SUBSTANŢELE MEDICAMENTOASE
Marea majoritate a substanţelor medicamentoase utilizate la prepararea soluţiilor sunt
substanţe solide, mai rar lichide.Substanţa trebuie sa corespunda exigenţelor calitative prezentate
in farmacopee:identitate, puritate, uniformitate, lipsa unei contaminari microbiene excesive,
solubilitate.
Pentru a obţine soluţii corect dozate este foarte important sa se utilizeze substanţe care să
corespundă nu numai calitativ ci si cantitativ.Impuritaţile pot fi de doua feluri:
- chimice care pot produce precipitaţii, colorari sau alte degradari;
- biologice bacterii, ciuperci, viernmi.Este important ca substanţele sa fie
cât mai pure şi necontaminate cu microorganisme sau cel mult cu o minimă contaminare.
În afara de exigenţele amintite o alta propritate foarte importantă
pentru obţinerea soluţiilor este solubilitatea.

3
 Solubilitatea este proprietatea unei substanţe de a se dizolva int-un solvent sau intr-un
amestec de solvenţi rezultând un amestec lichid omogen.
1.3.2. SUBSTANŢE AUXILIARE

Solventi- este al doilea component al solutiilor ,este auxiliarul de prima importanţă care
predomină cantitativ având rolul de a transforma substanţa activa in soluţie, in urma procesului
de dizolvare.Alegerea solventului se face după principiul inrudurii chimice cu substanţa de
dizolvat cât si dupa scopul terapeutic urmărit.În general,un solvent cu constanţa dielectrică mare
este un bun solvent pentru moleculele polare sau ionice, iar solvenţii apolari cu constanţa
dielectrica foarte mică sunt solventi buni pentru molecule lipofile.
Clasificarea solvenţilor
Solvenţii se pot clasifica dupa mai multe criterii dintre care amintim următoarele:
a)Dupa constituţia chimica:
- solvenţi polari-apa,alcool, glicerol
- solvenţi apolari-benzen, toluen, cloroform, eter.
b)Dupa miscibilitatea cu apa:
- solvenţi miscibili cu apa
- solvenţi nemiscibili cu apa
Solvenţilor li se impun o serie de condiţii si anume:
- capacitate mare de dizolvare;
- sa fie neutri, incolori, stabili;
- puri din punct de vedere chimic;
- ineţi chimic si farmacologic;
- netoxici, neinflamabili;
- cu cost economic scazut.

1.3.2.1 APA DISTILATĂ

Apa distilată este solventul cel mai utilizat in practica farmaceutică fiind constituentul de
bază al organismului.Toate reacţiile biochimice au loc in mediu apos.Utiliyarea apei ca solvent
este avantajoasa şi din punct de vedere economic fiind cel mai ieftin solvent.Deyavantajul
utilizării apei ca solvent este favorizarea unor reacţii intre substanţele medicamentoase sau
auxiliare conţinute in soluţie.Apa este un foarte bun dizolvant pentru substanţele polare,ionoce
sau grupuri hidrofile in molecule.Apa distilata trebuie sa corespundă conditiilor de calitate
impuse de FRX.Pentru obţinerea apei distilate se foloseste apa potabila.
Calitatea apei potabile
Apa potabila trebuie sa fie limpede, incoloră, inodoră cu un procent de săruri in
limitele admise.În apa potabila pot fi conţinute duoă feluri de impurităţi:
- impurităţi solubile-săruri minerale –cloruri, bicarbonaţi de sodiu,potasiu,calciu,
magneziu.
- substanţe organice provenite din metabolismul bacterian sau din descompunerea
microorganismelor.
- impuritaţi mecanice – particule de material anorganic

4
 - particule de material organic:celule moarte.
Apa potabila utiliyata pentru obtinerea apei distilate se tratează cu reactivi corespunzători
si anume: -pentru distrugerea substanţelor organice apa se tratează cu KMnO soluţie 1% in
cantitate de 25 ml/10 litri apă.Se amesteca si se lasa in repaus 6-12 ore apoi se filtrează.
Permanganatul de potasiu este oxidant, eliberând oxigenul atomic care distruge
microorganismele.Substanţele volatile si gayele sunt indepartate prin incălzire.Duritatea
temporară se indepartează cu soluţie de hidroxid de calciu sau carbonat de calciu 2-5%.

1.3.2.2 PREPARAREA APEI DISTILATE

În FRX avem oficinale urmatoarele monografii de apă distilată:
Apa distilată (Aqua destillata) este un lichid limpede ,incolor,inodor şi fără gust şi trebuie
să fie pură chimic si microbiologic conform condiţiilor de calitate preyentate de FRX.Păstrarea
apei se face în recipiente corespunyătoare bine închise.

1.3.3. SOLVENŢI MISCIBILI CU APA

Alcoolul etilic –este al doilea solvent ca utilizare in practica farmaceutică.Alcoolul se
obţine prin fermentarea unor lichide care conţin zahar.Este miscibil in orice proporţie cu apă,
glicerol, acetonă,cloroform,eter,propilenglicol si polietilenglicol lichid.
În FRX avem oficinale două monografii de alcool etilic:
Alcool (Alcoholum,FRX)-este alcool concentrat de 96 grade.Alcoolul este lichid
incolor,limpede,volatil,inflamabil cu miros caracteristic si gust arzător.
Alcool diluat (Alcoholum dilutum,FRX) –este alcool de 70 grade obţinut prin
amestecul alcoolului concentrat cu apa la temperatura de 20 grade.
În afară de cele doua concentraţii oficinale in FRX in practică se utilizează
şi alcool de alte concentraţii pentru prepararea soluţiilor extractive (tincturi,extracte) şi pentru
prepararea tincturii de iod .Alcoolul este un solvent cu bună capacitate de diyolvare pentru
substanţele
organicepolare,aciyi,baye,săruri,glicozide,rezine,uleiurivolatile,coloranţi,iod,camfor,mentol,leciti
na, ulei de ricin.Pentru unele substanţe este foarte importantă concentraţia alcoolică.
Prin amestecarea alcoolului cu apa se degajă căldură.În afar de proprietatea de dizolvare
alcoolul are şi proprietăţi antiseptice şi dezinfectante.
Glicerolul (Glicerolum,FRX)
Glicerolu ase obţine prin saponificarea grăsimilor.Glicerolul se obţine prin saponificarea
grăsimilor.Glicerolul este un solvent polar şi se prezintă sub formă de lichid limpede, incolor,
vâscos, higroscopic, fără miros, cu gust dulceag, cu densitatea mai mare decât apa.Glicerolul este
miscibil cu apa şi alcoolul ,puţin solubil în acetonă şi practic insolubil în cloroform, eter, uleiuri
grase şi uleiuri volatile.Capacitatea de dizolvare a glicerolului creşte prin încălzire când
vâscozitatea scade dar nu trebuie depăşită temperatura de 130 grade deoarece se descompune la
această temperatura în acroleină,un produs toxic.
Datorită higroscopicităţii poate absorbii apa până la 25% din greutatea sa.Glicerolul are

5
diverse utilizări in practica farmaceutică:
- solvent şi cosolvent(pentru soluţii de uz intern şi extern);
- edulcorant pentru preparatele de uz intern(asociat cu sorbitol);
-conservant antimicrobian (datorită higroscopicităţii este antiseptic).Soluţia
apoasă cu concentraţie de peste 40% glicerol nu permite dezyoltarea microorganismelor;
- protector (pe epiteliu);
- umectant şi emolient datorită hidrofiliei iar datorită vâscozităţii ridicate
aderă pe piele şi pe mucoase;
- are acţiune farmacologică proprie:laxativ utilizat intern şi extern
(supozitoare,clisme).
Propilenglicolul (Propylenglycolum FRX)
Este lichid vâscos, limpede, inodor,incolor cu gust dulceag,amărui şi
higroscopic.Are densitate mai mare decât apa şi este miscibil cu apă, alcool,acetonă,
cloroform,uşor solubil în eter şi insolubil în uleiuri grase.Propilenglicolul nu este toxic, se poate
utiliza atât intern cât şi extern, având o bună capacitate de aderare pe
mucoase(auriculară,oftalmică,vaginală)
Polietilenglicolii lichizi (Macrogola FR X)
În funcţie de greutatea moleculară şi consistenţă, polietilenglicolii se împart în
trei grupe. -polietilenglicoli fluizi (cu masa moleculară cuprinsă între 400-600)
-polietilenglicoli semisolizi (cu masa moleculară între (600-1500)
-polietilenglicoli solizi (cu masa moleculară înte 1500-10000)
Ca solvent se utilizează macrogolii fluizi,cel mai utilizat fiing PEG 400,care se
prezintă sub forma unui lichid limpede, incolor,vâscos, cu miros slab caracteristic cu gust iniţial
dulce,apoi amar şi astringent.PEG se utilizează mai ales în cosmetică datorită vâscozităţii
ridicate şi datorită efectului sicativ şi astringent.Uneori PEG se utilizează în amestec cu apa sub
formă de cosolvent.
Alcoolul izopropilic -se utilizează ca solvent pentru soliţii de uz extern.
Butilenglicolul- se utilizează la dizolvarea morfinei.

1.3.4. SOLVENTI NEMISCIBILI CU APA

Uleiuri vegetale
Uleiurile vegetale sunt fluide la 20 grade,limpezi ,de culoare galben deschis,fără miros
(sau miros slab caracteristic), vâscoase cu densitate mai mică decât apa.Există şi uleiuri vegetale
solide la 20 grade(de exemplu cacao oleum).Uleiurile vegetale sunt insolubile în apă şi în alcool
dar solubile în majoritatea soluţiilor apolarea8benzen,cloroform).Uleiurile vegetale au
dezavantajul că se autooxidează(râncezesc) datorită prezenţei legăturilor duble în moleculele
acizilor esterificaţi cu glicerolul.
Uleiul de floarea-soarelui (Helianthi oleum FRX)
Se obţine prin presarea la rece sau prin extracţie cu solvenţi organici din seminţele
plantei Helianthus annus.Acest produs conţine 85% gliceride ale acizilor nesaturaţi şi saturaţi ( în
principal ale acidului oleic) apoi fosfatide, vitamine,lecitină şi acizi liberi(palmitic,stearic).
Uleiul de floarea-soarelui este un lichid limpede, galben auriu, vâscos, cu miros

6
uşor caracteristic.Este solubil in solvenţi organici (benzen,cloroform,eter),greu solubil în alcool,
insolubil în apă şi cu indice de aciditate cel mult 2.Acest solvent se utilizează pentru dizolvarea
uleiurilor volatile şi a substanţelor lipofile.Soluţiile uleioase se utilizează atât intern cât si extern
(picături pentru nas,picături pt ochi) mai ales cu aplicare pe mucoase.Pentru soluţiile parenterale
se utilizează Helianthi oleum neutralizatumFRX, neutralizat şi sterilizat cu aer cald timp de 3 ore
la 160 grade cu indice de aciditate de maxim 0,2.Uleiul de floarea soarelui se păstrează în
recipiente bine închise, ferit de lumină ,la rece.
Uleiul de ricin(Ricini oleum FRX)
Uleiul de ricin se obţine prin presarea la rece a seminţelor decorticate obţinute de la
planta Ricinus communis din familia Euphorbiaceae.Dacă obţinerea este necorespunzătoare în
ulei poate trece o toxoalbumină foarte toxică.Uleiul de ricin este un lichid vâscos ,incolor sau
slab gălbui,cu miros şi gust caracteristic şi densitate subunitară(0,945-0,966).
Uleiul de ricin se poate folosi şi pentru unele forme
farmaceutice(emulsii,unguente,soluţii injectabile) cât şi cu scop terapeutic:-intern folosit ca
purgativ:-la copii 2g/an vârstă
-la adulţi 30-50g
Uleiul de măsline(Olivarum oleum)
Acest ulei se obţine prin presarea fructelor de Măslin(Olea europpea) şi se
prezintă ca un lichid galben veryui,miros plăcut,gust dulceag şi nu este sicativ.Uleiul de măsline
calitatea I poate fi utilizat şi pentru prepararea soluţiilor injectabile.
În practica farmaceuticăse mai pot utiliza şi alte uleiuri vegetale ca:
- ulei de germen de porumb
- ulei de soia
- ulei de arahide.
Uleiuri minerale
Parafina lichidă(Paraffinum liquidum FR X) –sinonim ulei de parafină,ulei de vaselină.
Uleiul de parafină conţine un amestec de hidrocarburi parafinice saturate şi se
obşine prin distilarea fracţionată a petrolului.Este un lichid incolor,fără gust,fără miros,solubil în
solvenţi apolari(benzen,cloroform,eter) şi foarte greu solubil în alcool şi nemiscibil cu apa.Se
amestecă în orice proporţie cu uleiuri grase cât şi cu uleiuri volatile.Parafina lichidă administrată
intern are efect laxativ iar extern se utilizează pentru preparate topice fiind foarte bine tolerat pe
epitelii. Solvenţi de sinteză nemiscibili cu apa
Oleatul de etil-lichid asemănător uleiurilor vegetale,cu vâscoyitate mai
mică şi cu proprietăţi dizolvante remarcabile.Se absoarbe uşor ,substanţa activă este cedată
bine,însă are tendinţă de râncezire.
Carbonatul de etil-este utilizat mai ales pentru dizolvarea eritromicinei
care are solubilitate redusă în apă.Masele plastice sunt amestecate de carbonatul de etil.
Benzoatul de etil-este utilizat tot ca şi cosolvent.
Miristatul de izopropil este utilizat pentru dizolvarea hormonilor estrogeni.În prezenţa
alcoolului creşte capacitatea de dizolvare.

1.3.5. ADJUVANŢI ŞI ADITIVI

7
 Pentru a obţine soliţii de calitate şi cu efecte terapeutice superioare se utilizează şi alţi
auxiliari cu diferite roluri: - agenţi pentru mărirea solubilităţii;
- agenţi de vâscozitate;
- corectări de Ph;
- stabilizanţi;
- aromatizanţi;
- edulcoranţi;
- coloranţi.
Agenti de mărire a solubilităţii
Pentru mărimea solubilităţii se utilizează diferite sisteme tampon în funţie de calea de
administrare.Se aleg sisteme tampon care se utilizează în concentrţie cât mai mică ,netoxici şi
stabili.Exemple de sisteme tampon: - citrat de sodiu/ acid citric
- acetat de sodiu/ acid acetic
- borax/acid boric
- benzoat de sodiu/acid benzoic
Antioxidanţi
Acesti auxiliari au rolul de a încetini procesele redox din soluţii.Pentru soluţiile
apoase se utilizează tiosulfatul de sodiu, acidul ascorbic, cisteina.Pentru soluţiile lipofile se
utilizează esterii acidului galic, tocoferolul,hidrochinona.
Edulcoranţi
Sunt substanţe care au rolul de a corecta gustul prin îndulcirea soluţiilor.Se
utilizează două tipuri de edulcoranţi: - naturali: zahărul,glucoza, fructoza, sorbitolul, lactoza.
- de sinteză:zaharină, ciclamat, aspartam.
Zaharoza (Saccharum FR X) -se prezintă sub formă de cristale
incolore,gust dulce,fără miros,cu punct de topire la 160 grade.(peste această temperatură se
caramelizează).Zaharoza este uşor solubilă în apă,greu solubilă în alcool şi glicerol,este
higroscopică.Zaharoza se poate utiliza ca atare sau sub formă de sirop simplu (64%zaharoză şi
32% apă).În mdiul acid, datorită proprietăţii reducătoare hidrolizează în glucoză si
fructoză.Datorită faptului că sunt medii prielnice pentru dezvoltarea microorganismelor
siropurile diluate necesită adăugarea de conservanţi.
Sorbitolul(Sorbitolum FRX) - pulbere microcristalină albă,fără
miros,gust foarte dulce.Se utilizează sub formă de sirop în concentraţie de 70%,ca edulcorant
pentru diabetici.Ca şi la zahăr soluţiile apoase necesită adăugare de conservanţi.Sorbitolul are
inconvenientul că este uşor laxativ.
Zaharina(Saccahrinum FRX) – pulbere cristalină albă, fără miros, gust foarte
dulce.Are capacitatea de îndulcire de 300-500 ori mai mare decât zahărul, dar fără valoare
nutritivă.Este un edulcorant utilizat în primul rând pentru preparate administrate diabeticilor.
Aromatizanţi
Aceste substanţe au rol de a corecta gustul şi mirosul produselor de uz
intern.Există aromatizanţi utilizaţi şi pentru soluţii de extern.Aromatizanţii pot fi de două feluri:
-naturali:sirop de portocale,de vişine, de cacao, de fructe şi uleiuri
volatile -sintetici:vanilina,mentol, acetat de etil, cloroform.
Coloranţi
Utilizarea acestor auxiliari are diferite scopuri şi anume:
a)corectarea aspectului neplăcut:

8
 - culoarea roşie cu aromă de cireşe ,vişine;
- culoarea galbenă cu arome de citrice, banane;
- culoarea verde cu aromă de mentă.
b)creşterea acceptabilităţii la pacienţi
c)în scopul avertizării (exemplu spirtul medicinal este colorat
albastru).
Un colorant trebuie să indeplinească următoarele condiţii:
- să nu fie toxic;
- solubilitate bună în solventul utilizat;
- putere mare de colorare;
- stabilitate la lumină, temperatură;
- inert chimic şi terapeutic;
- să nu prezinte miros şi gust neplăcut;
- preţ de cost scăzut.
Conservanţi
Sunt auxiliari cu rolul de a împiedica deyvoltarea
microorganismelor.Un conservant trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- eficient în concentraţie cât mai mică;
- netoxic;
- stabil;
- solubil în solvenţi;
- spectru larg de acţiune;
- gust şi miros acceptabil.
Pentru soluţiile de uz intern se pot
utiliza conservanti:parabeni, cloroform.pentru soluţiile de uz extern –
clorbutanol,fenosept,clorocrezolul.Pe eticheta medicamentelor trebuie indicată utilizarea
conservanţilor.

9
 CAPITOLUL 2

2.1.PREPARAREA SOLUŢIILOR
Soluţiile se prepară prin dizolvarea substanţelor active în solventul prevăzut şi
completarea la masa specificată.După dizolvare, dacă este cazul, soliţiile se filtrează.Ordinea şi
modul de dizolvare se efectuează în funcţie de natura şi proprietăţile substanţelor
active;substanţele volatile sau substanţele cu miros puternic se adaugă la sfârşit.
Solvenţii cei mai folosiţi sunt: apa, alcool, glicerol şi uleiuri vegetale.La preparare se pot
folosi şi substanţe auxiliare: solubilizanţi, agenţi pentru corectarea gustului, mirosului şi pentru
ajustarea pH-ului, conservanţi antimicrobieni potriviţi.
În farmacii prepararea soluţiilor se face la scară mai mică decât industrial.În acest
tip de unitate sanitară se prepară urmatoarele tipuri de soluţii: - soluţii magistrale
- soluţii oficinale
- diluţii a unor
soluţii tipizate concentrate - produse
elaborate sub formă de soluţii.
În farmacie,prepararea unei soluţii magistrale se realizează în câteva etape:
- alegerea solventului,a metodei de preparare,a substanţelor auxiliare,a veselei şi a
ustensilelor;
- stabilirea ordinii şi modului de dizolvare;cântărirea şi măsurarea substanţelor;
- dizolvarea şi omogenizarea;
- filtrarea;
- adăugarea altor forme farmaceutice lichide, moi sau solide;
- completarea la masa prevazută cu vehicul.
Alegerea solventului,a metodei de preparare, a substanţelor auxiliare, a veselei şi
ustensilelor.
FR X precizează că solventii cei mai folosiţi la prepararea soluţiilor sunt:apa, alcoolul,
glicerolul şi uleiurile vegetale.De asemenea,menţioneayă că ori de câte ori se prescriu soluţii fără
să se specifice solventul, se foloseşte apa în cazul soluţiilor apoase şi uleiul de floarea-soarelui,
în cazul soluţiilor uleioase.Conform FR X, la prepararea soluţiilor se pot folosi si substanţe
auxiliare, având diverse roluri:solubilizanţi, agenţi pentru corectarea gustului, mirosului şi pentru
ajustarea pH-ului, conservanţi antimicrobieni potriviţi. Toate componentele unei soluţii
medicamentoase trebuie să îndeplinească condiţiile cerute de farmacopee sau norme interne,atât

10
în ceea ce priveşte proprietăţile lor fizico-chimice, cât şi gradul de puritate.
Metoda de preparare se alege în funcţie de solubilitatea substanţelor.Vasele şi ustensilele
folosite la prepararea soluţiilor se aleg dependent de cantitatea soluţiei şi de natura
componentelor.Se pot folosi:sticlarie de laborator(pahar Berzelius, pahar Erlenmayer, cilindrii
gradaţi, pipete, baghete de sticlă, sticle de ceas, pâlnii de sticlă); recipiente din oţel inoxidabil
sau emailat;linguriţe din inox şi plastomeri.Nu se vor utiliza vase de fier pentru prepararea
soluţiilor care conţin taninuri,sulfuri sau acizi, vase de aluminiu pentru soluţiile alcaline sau
acide, vase de fier smalţuite pentru substanţele alcaline.
Stabilirea ordinii şi modului de dizolvare;cântărirea şi măsurarea substanţelor
Ordinea şi modul de dizolvare se stabilesc în functie de natura şi proprietăţile
substanţelor active(FR X).Substanţele volatile sau substanţele cu miros puternic se adaugă la
sfărşit(FR X).
La prepararea soluţiilor, componentele se cântăresc în grame,iar soluţia se
completează la masa specifică, folosind balanţe corespunzătoare.Între cântărirea unei substanţe şi
ordinea de diyolvare trebuie să existe o concordanţă ,astfel încât,dacă este posibil, aceste două
operaţii se vor face succesiv.Nu se cântăresc toate substanţele deodată,ci una câte una, pe măsura
dizolvării în solvent.Cântărirea pulberilor voluminoase se efectuează pe hârtie pergaminată,
aceasta uşurând transferul substanţei de pe balanţă în recipientul de dizolvare;în cazul
cantităţilor mici de substanţă se pot folosi sticle de ceas.
Când se prepară soluţii cu substanţe toxice sau puternic active,
prescrise în cantităţi mai mici de 50mg, se folosesc soluţii titrate (1:10 sau 1:100) ale acestor
substanţe;soluţiile titrate ale substanţelor toxice sau puternic active se păstrează în dulapul
Venena respectiv Separanda, alături de substanţele corespunzătoare.
Componentele lichide se cântăresc în recipiente de sticlă
sau se măsoară cu recipiente de mai mică exactitate(cilindri gradaţi,pahare conice
gradate,mensuri emailate).Cantitaţile de lichide mai mici de 1 ml se măsoară în picături.Pentru
măsurarea componentelor lichide în picături se foloseşte picătorul normal.
Dizolvarea şi omogenitatea
Dizolvarea este procesul de formare a unui sistem dispers
omogen, stabil termidinamic prin desprinderea moleculelor sau ionilor solvatului de pe suprafaţa
acestuia,urmată de difuzia lor printre moleculele solventului.
Dizolvarea depinde de proprietăţile fizico-chimice ale solvatului şi
solventului precum şi de factorii care influenţează viteza de difuziune a substanţei în vehicul.
Solubilitatea se referă la comportamentul substanţelor medicamentoase
intr-un anumit solvent, la o anumită temperatură şi reprezintă cantitatea maximă de substanţă
care se poate dizolva in unitatea de volum de solvent pentru a obţine o soluţie saturată.
Solubilitatea este menţionată în farmacopee la monografia fiecarei substanţe.În funcţie de
solubilitate, substanţele uşor solubile se dizolvă de obicei la rece, celelalte se dizolvă la cald sau
prin intermediu. Omogenitatea soluţiilor se face fie prin agitare manuală, fie
utilizând baghete de sticlă sau agitatoare.
Filtrarea
După dizolvarea componentelor,dacă este cazul, soluţiile se
filtrează.Soluţiile medicamentoase se filtrează atunci când această operaţie este recomandată de
farmacopee sau când preparatul conţine impurităţi mecanice.Materialele filtrante cel mai
frecvent folosite in farmacie sunt hârtia de filtru, vata hidrofilă şi tifonul.
Adăugarea altor forme farmaceutice lichide ,moi sau solide

11
 Formele farmaceutice lichide sau solide care pot fi prescrise în soluţiile
medicamentoase sunt reprezentate de: ape aromatice,siropuri, soluţii alcoolice, tincturi,extracte
fluide, moi sau solide.
Acestea se adaugă la sfârşit, după filtrarea soluţiei,deoarece unele sunt
vâscoase,iar altele conţin substanţe active dispersate coloidal,care pot fi reţinute pe hârtia de
filtru.Siropurile, soluţiile alcoolice, tincturile şi extractele fluide se cântăresc sau se măsoară în
picături.Extractele moi şi cele solide se triturează în mojar cu o cantitate mică de soluţie, de
solvent folosit la prepararea lor sau cu amestecul Le Pettit(1g alcool-3g glicerol-6g apă).
Completarea la masa prevăzută
După dizolvarea componentelor,eventuala amestecare cu alte ingrediente lichide,
moi sau solide prescrise şi eventual filtrate,soluţiile se completează cu solvent la masa
specificată.

12
 CAPITOLUL 3

3.1. SOLUTIO ACIDUM ACETICUM DILUTUM 30%- SOLUŢIE DE ACID

ACETIC DILUAT 30%
Prepararea soluţiei se va face într-un vas de sticlă tarat în prealabil, în care se va cântării
cantitatea de acid acetic glacial apoi se va aduce la greutatea cerută prin adaugarea apei distilate.
Descriere: Lichid limpede, incolor, cu miros înţepator, caracteristic, cu reacţie acidă.
Întrebuinţari: Ca acidifiant, intrând în compoziţia unor preparate magistrale de uz intern
sau extern;extern, în concentraţii de 10-15% ,are acţiune cheratolitică.
Conservare:În recipiente bine închise.

3.2. SOLUTIO ACIDUM HYDROCHLORICUM DILUTUM 10 %- SOLUŢIE DE

ACID CLORHIDRIC DILUAT 10%
Se prepară din acid clorhidric 36%.
Întrebuinţări: În deficitul secretor parţial şi mai ales total al mucoasei gastrice.Se prescrie
intern, singur ,când se administrează maximum 20ml soluţie 10%, obligatoriu după diluare cu
apă, de regulă cu paiul, pentru a nu afecta dentina; asociat cu pepsina, o enzimă gastrică care
asigură actiunea proteolitică, optimă la un ph =2-4..
Conservare: În recipiente bine inchise.

3.3. SOLUTIO ALUMINII ACETICO- TARTARICI- SOLUŢIE DE

ACETOTARTRAT DE ALUMINIU
Sinonim:Soluţie Burow
Preparare: Aluminii sulfas 30,0g
Acidum aceticum dilutum 36,5g
Calcii carbonas 13,5g

13
 Aqua destillata
Acidum tartaricum
Sulfatul de aluminiu se dizolvă în 100g apă şi se filtrează prin hârtie de filtru cu porii
fini..În soluţia filtrată se adaugă acid acetic diluat şi carbonat de calciu dispersat în 20 g
apă,adăugat treptat şi sub agitare continuă.Se lasă în repaus timp de cel puşin 24 ore la
temperatura camerei, agitând pînă la încetarea degajării dioxidului de carbon. Se filtreayă şi la
fiecare 100g soluţie se adaugă 3,5g acid tartric.
Descriere: Soluţie limpede, incoloră, cu miros slab de acid acetic cu gust acru,
astringent.O eventuală coloraţie nu trebuie să fie mai intensă decât coloraţia unei soluţii-etalon
preparate din 0,05ml cobalt, 0,20ml fer şi apă la 10ml.
Identificare: - 1ml soluţie se dilueayă cu 4ml apă şi se adaugă 1ml clorură de amoniu
100g/l şi 1ml amoniac 100g/l;apare un precipitat alb,gelatinos care se diyolvă în 5ml hidroxid de
sodiu 100g/l.
- La 0,1ml soluţie se adaugă 0,1ml bromură de potasiu 100g/l,0,1ml resorcinol
20g/l şi 3ml acid sulfuric.Se încălzeşte în baia de apă timp de 5-10 minute;apare o coloraţie
albastră.La adăugarea de 3ml apă coloraţia devine roşie.
- La 1ml soluţie se adaugă 1ml alcool,1ml acid sulfuric şi se încălzeşte;se
percepe miros de acetat de etil.
pH = 3,0-4,0
Dozare: 1,0g soluţie se diluează cu 10ml apă,se adaugă 20ml edetat disodic
0,05mol/l şi se încălzeşte la fierbere timp de 1 minut.După răcire se diluează cu 100ml apă, se
adaugă 1,5g metenamină, xilenoloranj-soluţie şi se titreayă cu sulfat de yinc 0,05mol/l pînă la
coloraţie roşu-violacee.
Conservare: La loc răcoros.
Acţiune farmacologică şi întrebuintări: Astringent; antiseptic.

3.4. SOLUTIO AMMONII ACETATIS 15%- SOLUŢIE DE ACETAT DE

AMONIU 15%
Preparare: - solutio ammonii hzdroxydi 100g/l 35,7g
-acidum aceticum 300g/l 41,4g
Aqua destillata q.s.ad 100g
Amoniacul ,acidul acetic şi 20g apă se amestecă şi se încălzesc la fierbere.După răcire
,soluţia obţinută se neutralizează la hârtia de turnesol roşie şi se completează cu apă la 100g.
Descriere: Soluţie limpede, incoloră, cu miros slab de acid acetic şi cu gust sărat.
Identificare: -la 2ml soluţie se adaugă 2ml hidroxid de sodiu 100g/l şi se
încălzeşte la fierbere; se degajă vapori care albăstresc hârtia de turnesol roşie.
- la 2ml soluţie se adaugă 0,5ml clorură de fer 30g/l ; apare o
coloraţie roşie care dispare la adăugarea de acid clorhidric 100g/l .
Dozare: 10g soluţie se dilueayă cu 50 ml apă ,se adaugă 6ml formaldehidă
în prealabil neutralizată la fenolftaleină-soluţie şi se titrayă cu hidroxid de sodiu 1mol/l până la

14
coloratie roz. Conservare: Prin păstrare ,soluţia de acetat de amoniu devine acidă şi
trebuie neutralizată cu amoniac 100g/l.

3.5. SOLUTIO BROMHEXINI HYDROCHLORIDI 0,2%- SOLUŢIE DE

CLORHIDRAT DE BROMHEXIN 0,2%
Preparare: -Bromhexini hzdrochloridum 0,2g
-Acidum tartaricum 0,1g
- Methylis parahzdroxybenzoas 70mg
-Propylis parahydroxybenzoas 30mg
-Aqua destillata q.s.ad 100g
Substanţele se dizolvă, prin încălzire,în 80g apă; după răcire se completeayă cu acelaşi
solvent la 100g.
Descriere:Soluţie limpede, incoloră, fără miros, cu gust amar.
Identificare: - La 2ml soluţie se adaugă 3ml cloroform, 0,2ml acid sulfuric 200g/l şi 5 ml
cloramină B 50g/l;după agitare,stratul cloroformic se colorează în galben-brun.
- La 2ml soluţie se adaugă 2ml acid clorhidric 100g/l,0,5ml nitrit de sodiu-soluţie,
1ml 2-naftol-soluţie şi se agită; se formează un precipitat roşu-brun.
- La 2ml soluţie se adaugă 2ml metanol,0,2ml acid nitric 100g/l, 0,2ml nitrat de
argint 20g/l şi se agită;se formează un precipitat alb cayeos.
pH= 2,5-3,5
Dozare: 3g soluţie se diluează cu acid clorhidric 0,1mol/l în metanol la 100ml ,într-un
balon cotat şi se determină absorbanţa la 317nm.
Conservare: Ferit de lumină.

3.6. SOLUTIO CALCII CHLORIDI 50%- SOLUŢIE DE CLORURĂ DE CALCIU

50%
Preparare: -Calcii chloridi 50g
-Aqua destillata q.s.ad 100g
Descriere: Soluţie limpede, incoloră, fără miros, cu gust sărat-amărui.
Identificare: - La 1ml soluţie se adaugă 0,2ml nitrat de argint 20g/l; se formeayă un
precipitat alb, cazeos, solubil în amoniac concentrat.
- La 1ml soluţie se adaugă 0,2ml oxalat de amoniu 40g/l; se

15
formează un precipitat alb, cristalin,insolubil în acid acetic.
Dozare: 2g soluţie se diluează cu 20ml alcool, se adaugă ,în mici porţiuni şi sub agitare,
75ml dinitrofenilhidrazină în acid sulfuric şi se încălzeşte la fierbere pe baia de apă, la reflux
,timp de 4 ore. După răcire se adaugă 200ml acid sulfuric 200g/l, se lasă în repaus timp 24 ore şi
se filtrează print-un creuzet filtrant în prealabil cîntarit.Precipitatul se spală cu apă răcită la
aproximativ 5 grade celsius,pînă cînd apele de spălare au reacţie neutră la hârtie de turnesol
roşie.Creuzetul filtrant cu precipitat se usucă la 80 grade celsius,pînă la masă constantă.
Observaţii: Clorura de calciu cristalizează cu 6 molecule de apă şi conţine circa 50%
substanţă uscată.Se prezintă sub formă de pulbere cristalină, incoloră, fără miros, cu gust sărat-
amărui şi arzător, foarte uşor solubilă in apă, uşor solubilă în alcool.Este o substanţă
delicvescentă şi absoarbe apa din atmosfera a cărei umiditate este mai mare de 30%.Clorura de
calciu este condiţionată în borcane de sticlă bine închise ,parafinate.
Conservare: Se conservă în recipiente de sticlă ,incolore, bine închise.
Întrebuintări: Este indicat în tetania calciprivă;ca antialergic în urticarie; ca hemostatic;
remineralizant în rahitism şi osteoporoză.Soluţia de clorură de calciu este foarte iritantă pt
ţesuturi si mucoase.

3.7. SOLUTIO DIGITOXINI 0,1%- SOLUŢIA DE DIGITOXINĂ 0,1%

Soluţia de digitoxină 0,1% este o soluţie de digitoxină într-un amestec de apă şi glicerol.
Descriere: Soluţie limpede, incoloră cu miros de alcool.
Identificare: -0,5ml soluţie se evaporă pe baia de apă cu ajutorul unui curent de aer, pînă
la îndepărtarea alcoolului.reziduul siropos se dizolvă într-un amestec format din 2ml acid acetic
şi 0,05ml clorură de fer 30g/l şi se adaugă peste 2ml acid sulfuric; la zona de contact a lichidelor
apare un inel brun iar stratul superior de acid acetic se colorează în verde; în timp coloraţia se
intensifică.
Dozare: 2g soluţie se diluează cu alcool la 50ml, într-un balon cotat.La 5,0ml din această
soluţie se adaugă 3ml acid-picric-soluţie alcalină proaspăt preparată, într-un flacon cu dop rodat
care se introduce în baia de apă la aproximativ 20 grade celsius, ferit de lumina puternică. După
30 minute se determină absorbanţa soluşiei la 495nm,folosind ca lichid de compensare o soluţie
obţinută în aceleaşi condiţii cu soluţia-probă, din 5ml alcool şi 3ml acid picric-soluţie alcalină.
Conservare: Ferit de lumină, la Venena.

3.8. SOLUTIO DIGOXINI 0,05%- SOLUŢIE DE DIGOXINĂ 0,05%

Soluţia de digoxină 0,05% este o soluţie de digoxină într-un amestec de alcool, apă şi
propilenglicol.
Descriere: Soluţie limpede, incoloră, cu miros de alcool şi gust amar.
Dozare: 4g soluţie se diluează cu alcool la 50ml, într-un balon cotat.La 50ml din această
soluţie se adaugă 3ml acid picric-soluţie alcalină proaspat preparată, intr-un flacon cu dop rodat
care se introduce în baia de apă la aproximativ 20 grade celsius, ferit de lumină puternică.După

16
30minute se determină absorbanţa soluţiei la 495nm, folosind ca lichid de compensare o soluţie
obtinută, în aceleaşi condiţii cu soluţia-probă, din 5ml alcool şi 3ml acid picric-soluţie alcalină.
Conservare: Ferit de lumină,la Venena.

3.9. SOLUTIO EFFERVESCENS- SOLUŢIE

Sinonim: limonadă gazoasă
Preparare : Soluţia I: - Natrii hydrogenocarbonas 4g
-Sirupus simplex 15g
-Aqua destillata q.s.ad 100g
Soluţia II: -Acidum citricum 3,65g
-Sirupus simplex 15g
-Aqua destillata q.s.ad 100g
Soluţiile se prepară separat,în două recipiente.
Descriere: Soluţii limpezi.Prin amestecare se degajă dioxid de carbon.
Aspectul soluţiei: Soluţia I este limpede,incoloră, fără miros, cu gust dulce-sărat.
Soluţia II este limpede, incoloră, fără miros, cu gust dulce acrişor.
Identificare: - La 2ml soluţie se adaugă 0,2ml fenolftaleină-soluţie;soluţia se colorează în
roz.Prin agitare şi încălzire la aproximativ 70 grade celsius soluţia se colorează în roşu.
- 2ml soluţie II se neutralizează cu amoniac 100g/l şi se adaugă 1ml
clorură de calciu 200g/l.Se obţine o soluţie limpede,care prin încălzirela aproximativ 70grade
celsius formează un precipitat alb, solubil în acid acetic.
Dozare: Hidrogenocarbonat de sodiu:La 25g soluţie I se adaugă 0,2ml metil-oranj-soluţie
şi se titrează cu acid clorhidric 1mol/l pînă la coloraţie portocaliu-intens.
Acid citric.La 25g soluţie II se adaugă 0,2ml fenolftaleină-soluţie şi se titrează cu
hidroxid de sodiu 1mol/l pînă la coloraţie roz.
Observaţie: Se prepară la nevoie.

3.10. SOLUTIO EPINEPHRINI 0,1%- SOLUŢIE DE EPINEFRINĂ 0,1%

Sinonim:soluţie de adrenalină 0,1%
Soluţia de epinefrină 0,1% este o soluţie de epinefrină într-un amestec de apă şi
acid clorhidric 1mol/l, cu pH-ul ajustat la 3,0-4,0;conţine stabilizanţi potriviţi.
Descriere:Soluţie limpede şi incoloră.o eventuală coloraşie nu trebuie să fie mai intensă
decît coloraţia unei soluţii-etalon preparate din 0,30ml cobalt, 0,50ml fer şi apă la 5ml.
Identificare: La 2ml soluţie se daugă 0,1ml clorură de fer 30g/l;apare o coloraţie
verde.Se adaugă 0,1ml amoniac 100g/l; coloraţia devine roşie.
pH=3,0-4,0
Dozare: 1g soluţie se introduce într-un balon cotat de 50ml în care se află 5ml
hidrogenoftalat de potasiu 20g/l şi 1,75ml hidroxid de sodiu 0,1mol/l,se adaugă 1ml iod

17
0,05mol/l şi se agită.După 5 minute se adaugă 2ml tiosulfat de sodiu 0,1mol/l se completează cu
apă la 50ml şi se determină absorbanţa soluţiei la 530nm, folosind ca lichid de compensare apa.
Concentraţia în epinefrină a probei de analizat se calculează cu ajutorul unei curbe-etalon
stabilite cu epinefrină în aceleaşi condiţii şi cu aceiaşi reactivi cu soluţia-probă.
Conservare: Ferit de lumină, la Venena.

3.11. SOLUTIO FORMALDEHYDI- SOLUŢIE DE FORMALDEHIDĂ

Sinonim:soluţie de aldehidă formică,formol
Descriere: Soluţie limpede, incoloră, cu miros caracteristic înţepător.Prin păstrare la o
temperatură sub 10 grade celsius, soluţia de formaldehidă poate forma un sediment.Se amestecă
în orice proporţie cu alcoolul şi apa.
Identificare: - La 0,5ml soluţie se adaugă 5ml nitrat de diaminargint şi se încălzeşte pe
baia de apă;se formează un precipitat negru-cenuşiu şi oglinda de argint.
- 1ml soluţie se evaporă la sicitate pe baia de apă;se obţine un reziduu de culoare
albă,greu solubil în apă, care prin încălzire degajă un miros înţepător.
- La 0,1ml soluţie se adaugă un amestec format din 3ml acid sulfuric şi
0,02g acid salicilic; apare o coloraţie roşie.
Dozare: 1g soluţie se cîntăreşte într-un balon cotat de 100ml, care conţine 2,5ml apă şi
1,5ml hidroxid de sodiu 1mol/l; după agitare se completează cu apă la 100ml. La 10,0ml din
această soluţie se adaugă 50ml iod 0,05mol/l şi 20ml hidroxid de sodiu 1mol/l, într-un flacon cu
dop rodat. După 15 minute se adaugă 25ml acid sulfuric 100g/l şi se titrează cu tiosulfat de sodiu
0,1mol/l pînă la coloraţie galben-deschis.Se adaugă 2ml amidon-soluţie şi se continuă titrarea,
agitănd puternic, pînă la decolorare.
Conservare: Ferit de lumină, la o temperatură de cel puţin 10 grade celsius.

3.12. SOLUTIO GLYCERYLI TRINITRATIS SPIRITUOSA 1%- SOLUŢIE

ALCOOLICĂ DE TRINITRAT DE GLICERIL 1%
Sinonim: Solutio nitroglzcerini spirituosa
Descriere: Lichid limpede,incolor,cu miros de alcool.Prin amestecare cu apa în proporţie
de 1:1 soluţia rămîne limpede;în proporţie de 1:2 soluţia se tulbură şi dupăun repaus prelungit, pe
fundul flaconului se depun picături de trinitrat de gliceril.Se amestecă în orice proporţie cu
alcool, cloroform şi eter.
Identificare: -1 0ml soluţie se amestecă într-o capsulă de porţelan cu 10ml hidroxid de
sodiu 100g/l si se incălzeşte pe baia de apă pînă la evaporarea alcoolului.Se adaugă 5ml acid
fosforic şi se încălzeşte la fierbere;se degajează vapori nitroşi şi se percepe un miros de
acroleină.
- 0,5ml soluţie se aduc într-un tub capilar de sticlă şi se încălzeşte la flacără;se
produce o mică explozie.

18
 - La 0,5ml soluţie se adaugă 0,5ml difenilamină-soluţie;apare o coloraţie
albastru-intens. Dozare: 1g soluţie se diluează cu acid acetic la 100ml ,într-un balon
cotat.1,0 ml se amestecă cu 3ml acid fenoldisulfonic, într-un balon cotat de 25ml şi se lasă în
repaus timp de 15 minute.În soluţia răcită pe gheaţă se adaugă 8ml apă, 11ml amoniac concentrat
şi se completează cu apă la 25ml. Se determină absorbanţa soluţiei la 420nm faţă de o soluţie-
etalon preparată astfel: 1,3g nitrat de potasiu se dizolvă în 100ml apă, într-un balon cotat.1,0ml
din această soluţie se prelucrează în aceleaşi condiţii şi din aceiaşi reactivi cu soluţia-probă.
Determinările se efectuează folosind ca lichid de compensare o
soluţie preparată din 1ml acid acetic, 3ml acid fenoldisulfonic, 8ml apă, 11ml amoniac
concentrat şi apă la 25ml. Conservare:Ferit de lumină, de şocuri mecanice şi termice,
la loc răcoros.Se păstrează la Separanda.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: Antianginos.

3.13. SOLUTIO HYGROGENII PEROXYDI CONCENTRATA- SOLUŢIE

CONCENTRATĂ DE PEROXID DE
Descriere:Soluţie limpede, incoloră, caustică, aproape fără miros.Se descompune energic
în contact cu substanţe organice oxidabile şi în mediu alcalin.
Prin descompunere totală, 1ml soluţie concentrată de peroxid de hidrogen degajează
aproximativ 100ml oxigen.Se amestecă în orice proporţie cu alcoolul şi apa.
Identificare: - La 1ml soluţie se adaugă, cu precauţie, 0,1ml hidrixid de sodiu 100g/l;are
loc o descompunere energică însoţită de efervescenţă.
- 0,25ml soluţie se diluează cu 10ml apă, se adaugă 0,5ml dicromat
de potasiu 50g/l şi 2ml acid sulfuric 100g/l;apare o coloraţie albastră.Prin agitare cu 2ml
eter,coloraţia albastră trece în stratul eteric.
Dozare: 1,0g soluţie se diluează cu apă la 100ml, într-un balon cotat.La 10ml soluţie se
adaugă 10ml acid sulfuric 100g/l şi se titrează cu permanganat de potasiu 0,02mol/l pînă la
coloraţie roz-persistent.
Conservare: Ferit de limină, la loc răcoros.Separanda.Soluţia poate conţine şi un
stabilizant potrivit.

3.14. SOLUTIO IODI SPIRITUOSA – SOLUŢIE ALCOOLICĂ DE IOD

IODURAT
Sinonim: Tinctură de iod
Preparare: -Iodum 2g
-Kalii iodidum 3g
-Alcoholum q.s.ad 100g
Iodul şi iodura de potasiu se dizolvă în 30g alcool şi se completează cu acelasi solvent la
100g.
19
 Descriere: Soluţie limpede, brună, cu miros caracteristic de iod şi de alcool.
Identificare: - La 0,2ml soluţie se adaugă 2ml apă şi 0,1ml amidon-soluţie; apare o
coloraţie albastră.
- 4ml soluţie se evaporă la sicitate pe baia de apă,apoi se încălzeşte pe sită
pînă la îndepărterea iodului; reziduul alb se dizolvă în 4ml apă.La 1ml din această soluţie se
adaugă 0,5ml nitrat de argint 20g/l;se formează un precipitat galben.
- La 3ml din aceeaşi soluţie se adaugă 0,5ml acetat de sodiu 100g/l
şi 2ml acid tartric 200g/l;se formează un precipitat alb.
Dozare: Iod. 5g soluţie se diluează cu 15 ml apă şi se titrează cu tiosulfat de sodiu
0,1mol/l pînă la decolorare.
Iodură de potasiu. Soluţia de la dozarea iodului se diluează cu 100ml apă;se adaugă 2ml
acid acetic 300g/l, 0,1ml iodoeozină-soluţie şi se titrează cu nitrat de argint 0,1mol/l pînă la
coloraţia roz-violetă a precipitatului.
Conservare: În recipiente incolore.Separanda.

3.15. SOLUTIO MAGNESII CITRATIS- SOLUŢIE DE CITRAT DE

MAGNEZIU
Preparare: -Acidum citricum 25,5g
-Magnesii subcarbonas 15g
-Sirupus simplex 50g
-Citri aetheroleum 0,1g
-Talcum 5g
-Aqua destillata q.s.ad 350g
Peste acidul citric, dizolvat în 200ml apă la aproximativ 70 grade celsius, se adaugă în
porţiuni mici carbonatul bazic de magneziu şi se agită pînă la dizolvare. Se adaugă siropul
simplu şi uleiul de lămîie în prealabil triturat cu talcul şi 20ml apă, se filtrează şi se completează
cu apă la 350g.
Descriere: Soluţie limpede incoloră sau slab gălbuie, cu miros caracteristic de lămîie şi
gust dulce-acrişor.
Identificare: - 5ml soluţie se evaporă la sicitate pe baia de apă; reziduul se calcinează, iar
după răcire se dizolvă în 2ml acid clorhidric 10g/l şi se filtrează.La filtrat se adaugă 2ml clorură
de amoniu 100g/l, 2ml hidrogenofosfat de disodiu-soluţie şi amoniac 100g/l pînă la reacţie
alcalină; se formează un precipitat cristalin, de culoare albă.
- La 2ml soluţie se adaugă 1ml sulfat de mercur –soluţie şi 0,25ml
permanganat de potasiu 50g/l şi se formează un precipitat alb, iar lichidul se
decolorează.precipitatul se filtrează şi se spală cu apă.Peste precipitat se adaugă pe filtru 0,25ml
clorură de fer 30g/l; apare o coloraţie roşie caracteristică.
pH= 3,5-5,5
Dozare: 3g soluţie se diluează cu 100ml apă, se adaugă 5ml

20
tampon amoniacal, eriocrom şi se titreză cu edat disodic 0,05mol/l pînă la coloraţie albastră.
Actiune farmacologică şi întrebuinţări: Purgativ.

3.16. SOLUTIO METHYLERGOMETRINI HYDROGENOMALEATIS 0,025%-

SOLUŢIE DE HIDROGENOMALEAT DE METILERGOMETRINĂ 0,025%
Soluţia de hidrogenomaleat de metilergometrină este o soluţie de hidrogenomaleat de
metilergometrină într-un amestec de alcool, apă, glicerol şi propilenglicol, cu ph-ul ajustat la 3,2;
conţine stabilizanţi şi consevanţi antimicrobieni potriviţi.
Descriere: Soluţie limpede, incoloră, cu miros slab de alcool şi gust dulce,, uşor acru.
(toxic).
Identificare: -La 4ml soluţie se adaugă un amestec format din 5ml acid acetic şi 5ml
acetat de etil.La 1ml din această soluţie se adaugă 1ml acid sulfuric, sub agitare şi răcire; apare o
coloraţie albastră, cu nuanţă roşie.Se adaugă 0,05ml clorură de fer 30g/l; nuanţa roşie dispare şi
coloraţia albastră se intensifică.
Dozare: - 5g soluţie se diluează cu apă la 25ml, într-un balon cotat.La 2,0 ml din această
soluţie se adaugă 4,0 ml dimetilaminobenzaldehidă în acid sulfuric. După 5-10 minute se
determină absorbanţa soluţiei la 550nm, folosind ca lichid de compensare o soluţie obţinută în
aceleaşi condiţii cu soluţia –probă, din 2,0 ml hidrogenomaleat de metilergometrină în apă şi
4,0ml dimetilaminobenzaldehidă în acid sulfuric.
Conservare: Ferit de lumină, la rece. Venena.

3.17. SOLUTIO NATRII IODIDI- SOLUŢIE DE IODURA DE SODIU

Soluţia de iodură de sodiu conţine radionucloidul iod şi tiosulfat de sodiu sau alţi agenţi
reducători.
Descriere: Soluţie limpede, incoloră.
Identificare: -Iodul 131 emite radiaţii beta, cu energia principală de 0,610 MeV, radiaţii
gama cu energia principală de 0,364 MeV.
Conservare: În recipiente închise etanş, ecranate, la temperatura camerei.
Actiune farmacologică şi întrebuinţări: Folosită pentru investigarea funcţiei tiroidiene, în
tratamentul tireotoxicozei şi a cancerului tiroidian.

3.18. SOLUTIO PHENYLHYDRARGYRI BORATIS 0,2%- SOLUŢIE DE

BORAT FENILMERCUR 0,2%
Soluţia de borat fenilmercur este o soluţie de borat de fenilmercur dizolvat în apă
încălzită la aproximativ 50 grade celsius.
Descriere: Soluţie limpede, incoloră, fără miros.
Identificare: - La 5ml soluţie se adaugă 0,5ml sulfură de sodiu-soluţie; se formează un
precipitat alb, care prin încălzire se înnegreşte.
21
 - 5ml soluţie se evaporă la sicitate pe baia de apă. Peste reziduu se aduc
2ml alcool, 1ml acid sulfuric şi se aprinde; vaporii formaţi ard cu flacără verde.
pH= 6,0-8,0
Dozare: La 100g soluţie se adaugă 3ml acid nitric, 2ml sulfat de amoniu-fer –soluţie
acidă 200g/l şi se titrează cu tiocianat de amoniu 0,1mol/l pînă la coloraţie galben-roşiatică
persistentă.
Conservare: Ferit de lumină.Separanda.

CAPITOLUL 4

4.1. SOLUŢII MEDICAMENTOASE PREPARATE DE INDUSTRIE

4.1.1. AMBROXOL, SOLUŢIE INTERNA

Prospect
Compoziţie:
Picături orale: Fiecare 1 ml conţine 7,5 mg ambroxol HCl.
Sirop: Fiecare 5 ml conţin 15 mg ambroxol HCl.
Tablete: Fiecare tabletă conţine 30 mg ambroxol HCl.
Capsule SR: Fiecare capsulă conţine 75 mg ambroxol HCl.

Acţiune terapeutică
Mucoregulator. Ambroxol este metabolitul activ al bromhexinei. Este absorbit rapid şi
bine din tractul gastrointestinal, fără să producă leziuni ale mucoasei gastrice. Ambroxol işi
exercită efectul clinic prin scindare a legăturilor disulfidice ale mucopolizaharidelor prezente in
spută. Aceasta permite fluidificarea mucusului bronhial prin scăderea vâscozităţii sale.
Indicaţii
Bronsită, sinuzită, bronşiectazie, pneumonie, nasofaringită, otită medie, traheobronsită.
Mod de administrare

22
 Copii până la 2 ani: Picături: 5-10 picături de 3 ori pe zi. Sirop: 1/2 linguriţă de 2 ori pe
zi.
Copii intre 2 si 5 ani: Picături: 10-20 picături de 3 ori pe zi. Sirop: 1/2 linguriţa de 3 ori pe zi.
Copii intre 5-12 ani: Sirop: 1 linguriţă de 3 ori pe zi. Tablete: 1/2 tabletă de 3 ori pe zi.
Adulti: Tablete: 1 tabletă de 3 ori pe zi. Capsule SR: 1 capsulă pe zi. Sirop: 2 linguriţe de 3 ori pe
zi.

4.1.2. BROMHEXIN CLORHIDRAT

Picături orale, soluţie 0,2%

Compoziţie 100 g picături orale, soluţie conţin clorhidrat de bromhexin 0,2 g si
excipienţi: acid tartric, p-hidroxibenzoat de metil, p-hidroxibenzoat de propil, apa purificată.
Grupa farmacoterapeutică: mucolitice.
Indicaţii terapeutice
Fluidifiant al secreţiilor bronşice în cursul afecţiunilor bronho-pulmonare acute si cronice
însoţite de secreţii vâscoase: bronşită acută bronşită cronică,traheobronşită, acutizările
bronhopneumopatieicronice obstructive, bronşiectazii, pneumoconioze.
Contraindicaţii
hipersensibilitate la bromhexin sau la oricare dintre componentele produsului;
insuficienţă renală severă(acumulare de metaboliţi).
Precauţii:
Nu se recomandă administrarea concomitentă de antitusive.
Interacţiuni
In cazul administrării concomitente de antibiotice (amoxicilina, eritromicina,
celuroxima,doxiciclina) distribuţia acestora in arborele traheo-bronşic este imbunătăţită
Administrarea concomitentă de antitusive (de exemplu codeina) reduce eliminarea prin
tuse a secreţiilor bronşice fluidifiate.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de anticolinergice (usucă secreţiile
bronşice).
Asocierea cu medicamente iritante gastrice creşte riscul de apariţie a tulburărilor
gastrice. Atenţionări speciale: În insuficienţă renală şi afecţiuni hepatice severe se va administra
cu prudenţă.
Sarcina si alaptarea
Nu se cunosc suficiente date privind efectul teratogen sau embriotoxic al bromhexinului
utilizat in cursul sarcinii. Clorhidratul de bromhexin trece in laptele matern. Nu se recomandă
administrarea Bromhexin Clorhidrat în perioada de sarcină şi de alăptare.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje Bromhexin Clorhidrat nu afectează
capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Doze şi mod de administrare
Adulţi şi copii peste 10 ani : se administrează oral 80 picături Bromhexin Clorhidrat (8
mg clorhidrat de bromhexin) de 3 ori pe zi.
Copii intre 5 şi 10 ani

23
:se administrează oral 40 picături Bromhexin Clorhidrat (4 mg clorhidrat de bromhexin) de 3ori
pe zi.
Copii intre 1 şi 5 ani : se administrează oral 20 picături Bromhexin
Clorhidrat(2mgclorhidrat de bromhexin) de 3 ori pe zi.
Copii sub 1 an : se administrează oral 10 picături Bromhexin Clorhidrat (1 mg clorhidrat
de bromhexin) de 2-3 ori pe zi. Reacţii adverse Bromhexinul este, în general, bine tolerat. Pot să
apară tulburări gastrointestinale (greaţă vărsături, diaree, gastralgii) şi reacţii
alergice(rashcutanat, urticarie). Foarte rar s-a semnalat apariţia şocului anafilactic. Supradozaj
Până în prezent nu au fost descrise cazuri de supradozaj. În caz de supradozaj este necesară
supravegherea funcţiei circulatorii şi se recomandă tratament simptomatic.

Păstrare:
A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj. A se păstra la temperaturi între
15-25°C, în ambalajul original. A nu se lăsa la îndemâna copiilor. Ambalaj: Cutie cu un flacon
de sticlă brună conţinând 50 ml picături orale,soluţie, prevăzut cu dop picător.

24
 CONCLUZII

Soluţiile au fost primele forme farmaceutice preparate de om. O soluţie reprezintă de

multe ori formularea cea mai adecvată pentru administrareasubstanţelor medicamentoase
deoarece aceasta asigură o disponibilitate biologică maximă. Eficacitatea preparatului depinde de
natura substanţei şi anume: caracterul ionic, solubilitatea şi menţinerea solubilităţii în ţesuturile
sau fluidele organismului, astfel încât absorbţia să fie rapidă şi totală, deoarece medicamentele
ajung la receptori pe calea lichidelor de distribuţie ale organismului. Soluţiile oferă cea mai mare
uşurinţă de administrare la bolnavii care au dificultăţi la înghiţirea formelor solide.În compoziţia
lor pot fi adăugate substanţe auxiliare ca: edulcoranţi, aromatizanţi, corectori de gust.Soluţiile au
o administrare uşoara din aceasta cauza sunt cele mai utilizate forme farmaceutice în
pediatrie.prezintă biodisponibilitate foarte bună.

25
 BIBLIOGRAFIE

FARMACIA NATURII, FLORENTIN CRĂCIUN, OVIDIU BOJOR, MIRCEA ALEXAN,

EDITURA CERES, BUCUREŞTI, 1977

WWW.REGIELIVE.RO

WWW.WIKIPEDIA.ORG

26