Dar daca ne gandim la gestul lui Iuda, iata ca, desi biserica noastra ne cere sa avem moment de bucurie,

pentru ca ucenicii Lui s-au bucurat cand Mantuitorul a intrat in Ierusalim, toti ucenicii Lui. Si oamenii, si
copiii si toti cei care erau de fata L-au primit cu bucurie si Biserica ne indeamna la acest lucru, dar in
inima lui Hristos nu mai era bucurie. Cu alte cuvinte noi acum inchipuim viata Mantuitorului, pentru ca
Biserica ne impune sa avem bucurie, dar in inima ei nu mai este, pentru ca multi crestini stau la usi la
cetati si nu mai pot intra sa-L vada pe Iisus Hristos cum se jertfeste pe masa Sfantului Altar. Deci Iuda in
chip viclean a zis ca de ce nu s-ar fi vandut acel mir si dati banii la saraci. Daca stai sa te gandesti ca
Evanghelia Mantuitorului tot timpul ne invata sa fim buni cu cei saraci, El a fost foarte bun cu cei saraci,
dar de data aceasta a fost un scenariu viclean, la fel cum se intampla cu noi oamenii pe fata pamantului,
se produce un scenariu viclean prin care mai marii lumii acesteia zic: haideti sa-i ocrotim pe oameni,
haideti ca nu cumva sa se intample sa se imbolnaveasca si sa moara, sa gasim solutii de tot felul. Si ce-au
facut? Au inchis bisericile. Si ce-au facut? Au omorat batranii. Si ce-au facut? Au dat legi ca acesti copii
nevinovati, care reprezinta sursa de rugaciune vie in fata lui Dumnezeu sa aiba parte de educatie sexuala
in scoli. Iata ce s-a intamplat! Sub infatisarea binelui s-au scos foarte multe rele care apartin
intunericului. Si Mantuitorul ce i-a zis lui Iuda? Ma, Iuda, dar voi tot timpul ii aveti pe saraci cu voi dar pe
Mine nu ma aveti tot timpul. Si acum sarmana lume isi da seama ca nu tot timpul are casa lui Dumnezeu
aici unde in capul unghiului este Hristos. Iata cum se inchipuieste viata lui Hristos, pentru ei sarmanii
acestia care stau acum si plang in casele lor. Inima lor plange ca nu au cum sa ajunga la Sfanta Biserica.
De ce? S-au gasit tot felul de oameni care se potrivesc cu Iuda si au zis hai sa ii tinem obligatoriu. Auziti, o
tara ortodoxa sa dai tu o dispozitie in care nici preotul sa nu se duca sa spovedeasca si sa impartaseasca,
nici voluntarii sa nu duca sfanta anafura sau Sfanta Lumina. Totul este blocat, iata unde am ajuns! Se
implineste cuvantul Mantuitorului ca nu tot timpul Il vom avea, nu tot timpul vom avea biserica Lui. Se
pune un mare semn de intrebare pentru ca prin perioada aceasta prin care noi trecem ne pregateste
Dumnezeu pentru ca momentele acestea care vor mai urma nu vor fi usoare pentru ca se vor inchipui
dupa cum a fost si viata lui Hristos. Si mai departe, acolo, cand Mantuitorul le-a spus ca tot timpul o sa ii
aveti pe saraci cu voi dar pe Mine nu Ma aveti tot timpul, si ca aceasta a facut-o spre ingroparea Mea, ne
aducem aminte de un lucru foarte important pentru noi, fratilor. Ca desi trebuie sa fim intotdeauna cu
inima buna si milostivi catre cei saraci, sunt locuri si invataturi din Sfanta Scriptura unde ne spune ca
atunci cand e vorba de Hristos nu mai conteaza saracii, nu mai poti sa iubesti nici mama, nici tata, nici fiu
nici fiica ci totul este sa-I urmezi Lui, cu alte cuvinte, cum invata si parintele Iustin, Dumnezeu sa il
odihneasca cu sfintii, spunea: cand vor aduce aceste cipuri biometrice, tot felul de documente, sa luati
aminte nu cumva - ni se prezentase acolo un caz, daca mama care are copil la san ce sa faca, sa ia
documentele sau cipurile ca sa ii dea hrana copilului? Nu frate, din momentul acela toata lumea rabda,
toata lumea trece prin unghiul mortii. Lasa-l acolo sa planga langa tine dar nu te lepezi nici tu ca mama
dar nici pe copil nu-l poti ajuta in felul tau. Deci nu se poate pune o alta exceptie. In fata lui Hristos nu
mai exista nici saraci, nici mama, nici tata ci exista acest suflet mare despre care a spus Mantuitorul ca
nici tot pamantul acesta si universul nu poate pretui cat un suflet de om, care este pe fata a intreg
pamantul. Daca se va ajunge la ceasul acela sa tineti minte invatatura parintelui Iustin, nu poti sa iti
semnezi fruntea sau mana cu nici un fel de idee nobila, pentru saraci sau copii sau parinti, ca sa-ti pui
acolo semnul fiarei sau microcipul. Nu se poate intampla asa ceva, este de neadmis. Asta a vrut sa ne
spuna Mantuitorul si asta intelegem in zilele noastre ca pe saraci ii aveti pururea dar pe Mine nu ma veti
avea pururea, iar noi trebuie sa fim atenti la invataturile Lui.
Sfanta Sarbatoare de astazi ne pune in vedere doua lucruri foarte importante si anume biruinta
Mantuitorului Iisus Hristos asupra mortii lui Lazar. Dar stiti ca Mantuitorul a mai inviat un tanar care era
al unei vaduve din Nair si pe fiica iui Iair a inviat-o, este foarte clar ca Mantuitorul este biruitor asupra
mortii care va veni si la noi, sa stiti. Asupra mortii care va lua sufletul din noi doar El este biruitor. Si al
doilea lucru spune ca El este biruitor asupra propriei Lui morti de trei zile. De aceea ne spune si
Mantuitorul in cap X de la Sf Apostol Ioan unde zice: pentru aceasta ma iubeste pe Mine Tatal, ca Eu imi
pun viata si apoi o iau inapoi. N-o ia nimeni de la Mine ci Eu de la Mine Insumi o pun. Auziti! Nimeni nu
poate sa II ia viata ci doar El o poate pune pentru noi, aceasta framantatura de pamant care suntem, El
face gestul acesta nobil pentru noi. De aceea intrarea Lui in Ierusalim a fost ca o unui mare voievod. Cum
nu a dat la noi in tara sa avem un om care sa spune: care merge la moarte impreuna cu mine?, sa ridice
steagul sus si crucea si sa zica: haideti in spatele meu, sa scoatem raul din tara aceasta. Nu mai avem un
astfel de om pentru ca a patruns odata cu pacatul in lume si frica si nu mai gasim acum puterea
interioara ca sa scoatem biserica, sa scoatem tara, sa scoatem tineretul din mocirla asta morala la care
este acum expus. Iata ce se intampa cand pacatul si faradelegea vine intr-un loc, apar si boli si molime si
pandemie si frica si stai sa te gandesti: oare ne mantuim, oare nu ne mantuim? In Evanghelia de astazi
poporul lui Dumnezeu, care a iesit in intampinarea Lui s-a bucurat foarte mult sa Il intampine pe
Mantuitorul pentru ca stiau ca l-a inviat pe Lazar, deja trecuse vreo patru zile. Aceasta bucurie, fara sa ne
dam seama, o avem si noi in suflet pentru ca stim ca la invierea de obste si noi vom avea parte de
aceasta inviere. De aceea, in zilele care mai sunt de trait pe fata pamantului, a fiecarui om in parte, sa nu
uite, va veni momentul invierii lui. Si cand va veni momentul invierii lui sa faca de pe acum si faptele
bune si pocainta si rugaciunea si jertfa, care va fi ea, dar sa nu uitati parintilor si fratilor ca viata noastra
de acum inainte va fi inchipuita dupa viata si suferinta pe care a avut-o Mantuitorul, atat timp cat a
predicat Evanghelia Lui. Veti vedea si bisericile si preotii evlaviosi defaimati, sfintii lui Dumnezeu
defaimati. Cum s-a scris prin ziare sau pe internet, ca de ce au trecut moastele Sfintei Parascheva prin
orase si sate, de ce au trecut moastele Sf Dimitrie, ocrotitorul Bucurestiului, de ce au venit Sfintele
icoane ale Maicii Domnului? Si au scris tot felul de cuvinte de ocara. Da, daca asa a fost si viata
Mantuitorului, o sa se vorbeasca si despre noi, iata ce oameni nenorociti suntem. Si inapoiati si inculti, ca
v-ati gasit voi sa va inchinati la Hristos si o sa gaseasca tot felul de cuvinte. De aceea noi trebuie sa avem
de pe acum o lucrare interioara pentru ca pe oamenii care stau in izolare acasa ii cheama Dumnezeu la o
lucrare interioara foarte puternica pentru ca ei acum trebuie sa fie cu sufletul si cu mintea si cu inima in
biserica. Pentru ca langa ei acolo sta internetul si televizorul si ii intoxica cu tot felul de vesti care par asa,
palpitante. Dar cine va avea lucrarea interioara din inima si din suflet, ca va fi in manastire, ca va fi acasa
la el, acela va birui si puterea lui Antihrist si puterea raului din lumea aceasta. Ca lumea aceasta, sa stiti
fratilor ca de acum nu mai creste numeric. Toti fac scenarii sa moara unii cate unii. Au murit batrani si
inca or sa mai moara, batranii acestia care stiau sa educe nepotii, care ii duceau de manuta la biserica sa
ii impartaseasca, care le dadeau cuvant moral, sa le spuna "mai bunicule, bunico, sa fiti atenti ca e
rusine". Cine mai scoate cuvantul acesta, "rusine", decat un om cu parul alb, un om care stie ca urmeaza
judecata lui Dumnezeu. Ii omoara, gata. Si pe urma o sa urmeze sa ii termine pe bietii copii si iata asa
biserica va suferi dupa cum a suferit si Mantuitorul pe drumul Golgotei.

Sa stiti ca zilele acestea pe care noi le avem, cu incercarile mari, nu presupune ca Dumnezeu a plecat de
la noi, nu presupune ca noi nu mai suntem iubiti de catre Sfanta Treime, nu presupune ca nu ne mai
iubesc Maica Domnului si sfintii. Sa stiti, tot timpul sunt cu dragostea fata de noi, pentru ca in lumea
aceasta si universul pe care l-a creat Dumnezeu, dragostea lui Dumnezeu fata de oameni dar si dragostea
noastra fata de Dumnezeu este atat de tare incat poate sa risipeasca si tradarile si lasitatea si moartea.
Sa dea Dumnezeu sa patram in suflet aceasta dragoste, in numele Tatalui si al Fiului si al Sfatului Duh,
Amin!