Maşini Electrice

-listă de subiecte-

Transformatoare Electrice
1. Simbolizarea transformatoarelor electrice.

2. Principiul de funcţionare a transformatoarelor electrice.

La baza funcţionării transformatorului stă legea inducţiei electromagnetice (a tensiunii
induse) conform căreia un curent electric variabil creează un flux variabil care induce în
înfăşurările, a căror suprafaţă o traversează, o tensiune de asemenea, variabilă. Fluxul
variabil este produs de curentul înfăşurării primare iar tensiunea indusă este obţinută în
înfăşurări, de la bornele înfăşurării secundare putându-se alimenta un receptor.

3. Elemente constructive a transformatoarelor electrice.

Pe lângă principalele elemente constructive (miez şi înfăşurări)transformatoarele electrice mai
sunt prevăzute si cu :izolatoare de trecere cuvă cu ulei, conservator şi dispozitive auxiliare (prize
de reglaj a tensiunii,releu de gaze, termometru, filtru cu silicagel, robinet de golire), functie si de
varianta constructivă a acestora.Miezul feromagnetic este format din coloane pe care sunt
dispuse înfăşurările şi juguri.
Realizarea miezului ferromagnetic se poate face :
-întreţesere
-suprapunere
 Dupa modul cum sunt dispuse pe coloane se disting urmatoarele infasurari :
- înfăşurări cilindrice concentrice
- înfăşurări cilindrice biconcentrice
- înfăşurări alternate (cu galeţi alternaţi)
Din punct de vedere al modului de execuţie se întâlnesc înfăşurări sub formă de bobine cilindrice
distribuite în lungul coloanei şi înfăşurări sub forma unor bobine concentrate (galeţi) aşezate
unele lângă altele.

4. Randamentul transformatoarelor electrice. Tipuri de pierderi.

Se definește randamentul T.R. ca raport dintre modulul puterii active din impedanţa de sarcină şi
modulul puterii active absorbite de primar, adică:

Pentru puterile active se poate enunţa bilanţul astfel: suma algebrică a puterilor active incidente
unui transformator este egală cu pierderile în fier şi pierderile electrocalorice în înfăşurări.

Un interes deosebit îl reprezintă dependenţa randamentului de sarcină, adică   f() la diverşi

factori de putere ai sarcinii, cosφ'2 = ct.

5. Transformatorul monofazat. Variante constructive. Raport de transformare.

Mărimi caracteristice.

6. Transformatoare trifazate. Variante constructive. Avantaje şi dezavantaje.

Transformatoarele trifazate utilizate cel mai adesea la transportul şi distribuţia energiei electrice
pot avea una din cele două variante constructive prezentate în Fig.II.19 – grup transformatoric,
respectiv Fig.II.20 – transformator trifazat cu trei coloane.
Prima variantă utilizează trei unităţi monofazate, câte un transformator monofazat pe fiecare
fază, având fluxuri libere (se închid pe trasee distincte pentru fiecare fază)

Cea de-a doua variantă constructivă, mult mai compactă, este considerată cu fluxuri forţate
(fluxul produs pe o coloană se închide prin celelalte două) și este utilizată mult mai frecvent, din
motive economice.

7. Conexiunile transformatoarelor electrice trifazate.

o conexiune stea (Fig.II.21) – simbolizată cu litera Y pentru partea deI.T., respectiv y

pentru J.T., se realizează conectând la un loc sfârșiturile celor trei faze, punctul comun
astfel obținut, numit nul sau neutru, putând fi racordat la placa de borne, caz în care se
mai adaugă la simbolul conexiunii și indicile N sau n;

 conexiune triunghi (Fig.II.22) – simbolizată cu litera D pentru partea de I.T., respectiv d pentru
pentru partea de J.T., se obține atunci când sfârşitul unei înfăşurări pe o fază este legat galvanic
cu începutul următoarei faze (triunghi în Z) sau precedentei faze (triunghi în N);
 conexiune zig-zag (Fig.II.23) – se simbolizează cu litera z și poate fi realizată doar pe partea de
J.T. atunci când înfășurările fiecărei faze sunt secționate în două semibobine având număr identic
de spire,fiecare fază fiind obținută prin înserierea a câte două semibobine plasate pe coloane
alăturate și parcurse de curent în sens invers,sfărșiturile celor trei faze fiind puse în comun, ca în
cazul conexiunii
stea.

8. Ce reprezintă indicele orar (defazajul unghiular) al unei grupe de conexiuni?

În cadrul unei scheme de conexiuni se pot întâlni mai multe variante care diferă între ele prin
unghiul dintre tensiunile omoloage de pe partea de J.T. şi I.T.
Acest unghi se ia pe diagrama fazorială de la tensiunea de pe partea de I.T. spre tensiunea
omoloagă de pe partea de J.T., în sens orar şi se numeşte deplasare unghiulară sau indice orar de
cuplaj.
Deplasarea unghiulară se exprimă în multipli ai unghiului de 30° sau ore .
Schemele de conexiuni: Yy, Dd şi Dz pot realiza deplasări unghiulare exprimate numai prin cifre
pare: 2, 4, 6, 8, 10, 12, iar schemele: Yd, Dy şi Yz pot realiza deplasări unghiulare exprimate
prin numere impare: 1, 3, 5, 7, 9, 11.
Totalitatea schemelor care prezintă deplasări unghiulare exprimate prin aceeaşi cifră
alcătuiesc o grupă de conexiuni.

9. Funcţionarea în paralel a transformatoarelor.

Două sau mai multe transformatoare se consideră a funcţiona înparalel (Fig.II.24) dacă au
bornele înfăşurărilor primare conectate la reţeaua de alimentare de tensiune U1 iar bornele
înfăşurărilor secundare sunt conectate la o reţea comună de receptoare având tensiunea U2.
Pentru a conecta în paralel două transformatoare este necesară îndeplinirea cumulativă a
următoarelor două cundiții:
 la funcţionarea în gol, între cele două transformatoare să nu existe curenţi de circulaţie;
 la funcţionarea în sarcină, transformatoarele să preia puteri proporţionale cu puterile lor
nominale.

Puterile nominale ale transformatoarelor să nu depăşească raportul 4:1

10. Autotransformatorul.
Autotransformatorul (AT) este un transformator special care posedă o singură înfăşurare pe un
miez, de la care se scot mai multe conexiuni, dintre care la două, în general fixe, se conectează o
sursă, iar la altele două (de obicei una mobilă pe înfăşurare) se conectează un receptor.

Faptul că una din conexiunile AT este mobilă pe generatoarea înfăşurării cilindrice conduce la
posibilitatea reglării în trepte ( o treaptă este egală cu tensiunea pe spiră) a tensiunii aplicate
receptorului.

U1 W
k  1
U 20 W2

Prin modificarea numărul de spire W2 se poate obţine raport k de transformare variabil

 Puterea de calcul a unui AT este mai mică decât puterea de calcul a unui transformator de
aceeaşi putere aparentă nominală, factorul de diminuare fiind 1-1/k.
Când k=1, U1=U2; U1 se aplică direct receptorului, transferul de putere se realizează integral
pe cale „galvanică” de la sursă la receptor,
Când k=2, U1=2U2; puterea transmisă secundarului: U2I2=U1I1, cuprinde o componentă
„galvanică”, Sg=U2I1 şi alta „electromagnetică”, Se=(U1-U2)I1; aceste componente fiind egale cu
jumătate din puterea furnizată receptorului,
Când k>2, componenta galvanică este SgS1/k, iar cea electromagnetică este SeU1I1[1-
(1/k)], adică: puterea de calcul a AT se apropie de valoarea puterii de calcul a T atunci când k are
valori însemnate.
11. Transformatoare de măsură.
12. Transformatoare pentru sudare electrică.

Maşina de Curent Continuu

1. Elemente constructive a maşinilor de curent continuu.

După principiul de funcţionare, mai precis după tipul de câmp inductor (de excitaţie)
utilizat, maşinile de c.c. se împart în două mari categorii:
a. maşini de c.c. heteropolare, la care polii inductori se succed pe o periferie
circulară, alternând în ceea ce priveşte polaritatea creată, pe direcţie radială
b. maşini homopolare, la care polii inductori creează un câmp ce se manifestă pe
direcţie axială.
Maşina de curent continuu heteropolară are două părţi componenteprincipale: una fixă – statorul
şi alta mobilă – rotorul. În construcție clasică, din punct de vedere electromagnetic, statorul
reprezintă inductorul, iar rotorul joacă rol de indus
 Elemente de construcţie a maşinii de c.c. heteropolare
1-Jug statoric2-Miez pol de excitaţie 3-Talpă (piesă) polară4-Înfăşurare de excitaţie5- Pol de
comutaţie (auxiliar)6-Înfăşurare de comutaţie7- Înfăşurare de compensaţie 8-Jug rotoric, 9-
Colector, 10-Perii, 11- Înfăşurare indusă12-Arbore (ax).

Elemente de construcţie a maşinii de c.c. homopolare

D
A1 A2
R

I
n
P1 l P2 n
I P1
M Rotor
B
C Rs
Stator

MP
P2

La baza funcţionării maşinii homopolare stă principiul discului lui Faraday. Astfel, dacă între
polii unui magnet MP se roteşte un disc D din material conductor (Cupru sau Aluminiu), de rază
R, atunci între centrul discului şi generatoarea sa se induce o tensiune continuă, a cărei valoare
depinde de turaţia discului, n.

2. Mărimi nominale a maşinilor de curent continuu.

 - puterea nominala <W>;
                        - tensiunea nominala <V>;
                        - tensiunea de excitatie;
                        - curentul nominal <A>;
                        - frecventa nominala <Hz>;
                        - turatia nominala <rot/min>;
                        - factorul de putere nominal.

3. Modalităţi de excitaţie a maşinilor de curent continuu.

-         masini cu excitatie separata, sau independenta ,  la care înfasurarea de excitatie este
alimentata de la o sursa separata, exterioara masinii;
-         masini cu autoexcitatie, categorie din care fac parte:
-         masinile derivatie, la care înfasurarea de excitatie este conectata în paralel cu înfasurarea
indusului,
-         masinile serie, unde înfasurarea de excitatie este conectata în serie cu înfasurarea indusului si
  - masinile compund, având doua înfasurari de excitatie, una conectata în serie cu indusul, iar
cealalta în paralel,
  - masini cu excitatie mixta, care combina variantele anterioare, cel putin una dintre înfasurarile
de excitatie fiind alimentata de la o sursa separata.
4. Regimuri de funcţionare a maşinilor de curent continuu.
Regimul de generator
În regimul de generator, masina transforma puterea mecanica primita pe la arbore de la un motor
(care antreneaza masina) în putere electrica debitata într-o retea de curent continuu.
Regimul de motor electric
În regimul de motor, masina transforma energia electrica primita de la o retea electrica în
energie mecanica, prin intermediul câmpului electromagnetic.
Masina de c.c. în regim de frâna
În regim de frâna electrica, masina primeste putere mecanica pe la arbore si putere electrica de la
retea de c.c. si le transforma ireversibil, în timp, în caldura, dezvoltând, totodata, un cuplu
necesar frânarii unei instalatii mecanice.

5. Principiul de funcţionare a generatoarelor de curent continuu - rolul colectorului

6. Principiul de funcţionare a motoarelor de curent continuu - rolul colectorului

7. Variante constructive de maşini de curent continuu.

HOMOPOLARE/HETEROPOLARE (vezi punctul 1)

8. Ce reprezintă reacţia indusului la maşina de curent continuu? Metode de limitare a

efectelor.
Atunci cand o masina de curent continuu functioneaza in sarcina, exista doua surse ale
campului magnetic, curentul care parcurge infasurarea de excitatie – sursa a campului inductor si
curentul prin infasurarea indusului, care creeaza ceea ce se numeste campul de reactie al
indusului. In general, prin fenomenul de reactie al indusului se intelege influenta acestui camp de
reactie asupra campului magnetic rezultant si a comportamentului general al masinii.

9. Ce se înţelege prin comutaţie la maşina de curent continuu?

Comutatia se defineste ca fiind ansamblul fenomenelor ce au loc la trecerea unei sectii a
infasurarii indusului dintr-o cale de curent in alta atunci cand masina functioneaza in sarcina,
IA ¹ 0.
            Rotatia indusului face ca diferitele sectii ale infasurarii sa treaca succesiv dintr-o cale de
curent in alta, cu schimbarea sensului curentului. Aceasta schimbare de sens a curentului prin
sectia care comuta are loc intr-un anumit interval de timp, in care aceasta sectie este
scurtcircuitata prin intermediul periilor

10. Bilanţul de puteri la motoarele de curent continuu. Randamentul şi pierderile maşinilor

de curent continuu.
 pja, pc–p, pmec, pFe sunt: pierderi prin efect Joule în rezistenţa indusului; pierderi electrice la
contactele perii-colector; pierderi mecanice prin frecări sau/şi ventilaţie; pierderi în fierul rotoric
(prin curenţi turbionari, histerezis şi suplimentare).

11. Caracteristicile motoarelor de c.c. cu excitaţie derivaţie (separată).

A. Pornirea motorului cu excitaţie derivaţie (separată)

d
Me  Mr  J M e  km   e  I A
dt
 În primul moment al pornirii, la n=0, rezultă E=0
U E
iA   I AP  (10  20) I AN
RA
Pentru limitarea curentului de pornire se utilizează procedeele:
 introducerea unei rezistenţe în serie cu indusul, care se diminuează ca valoare,
treptat sau continuu;
 utilizarea unei surse de tensiune reglabilă, de la valori reduse (apropiate de 0)
până la cea nominală.

B. Caracteristicile de funcţionare a motoarelor cu excitație derivaţie (separată)

B.1. Caracteristica vitezei la mersul în gol
Această caracteristică reprezintă dependenţa n = f(Ie) pentru U = ct.;la mersul în gol (M2 = 0
sau P2 = 0).

B.2. Caracteristica vitezei în sarcină

Reprezintă dependenţa n = f(IA), la U = ct.; Ie = ct., (în condiţiile încărcării maşinii).
 B.3. Caracteristica mecanică
Reprezintă dependenţa n = f(Me); la U = ct.; Ie = ct., fiind o caracteristică de mare interes în
exploatare

B.4. Caracteristicile cuplului

Caracteristicile cuplului reprezintă dependenţele: Me = f(IA); M2 = f(IA), când U = constant.
12. Reglajul vitezei motorului de c. c. cu excitaţie derivaţie (separată).
13. Caracteristicile motoarelor de c.c. cu excitaţie serie.

Caracteristica vitezei la mers în gol nu se poate trasa practic, întrucât la gol IA =0= Ie deci
fluxul magnetic este teoretic nul, sau egal cu cel remanent, iar turaţia n creşte mult.
Motorul serie nu poate fi lăsat la gol, întrucât se poate distruge mecanic din cauza forţelor
centrifuge mari.

Motorul serie se porneşte numai în sarcină.

B.2. Caracteristica vitezei în sarcină

Caracteristica vitezei în sarcină este dependenţa n = f(IA) în sarcină,la U = constant.
B.3. Caracteristica mecanică
Caracteristica mecanică reprezintă dependenţa n = f(Me) la U = ct.
14. Reglajul vitezei motorului de c. c. cu excitaţie serie.

C.1. Reglajul turației motorului serie prin variaţia tensiunii U

 C.2. Reglajul turației prin variaţia rezistenţei înseriate în indus

C.3. Reglajul turației prin variaţia fluxului de excitaţie

15. Bilanţul puterilor la generatorul de c. c.

16. Caracteristicile generatoarelor de c.c.
17. Amorsarea generatorului cu excitaţie derivaţie.
18. Amorsarea generatorului cu excitaţie serie.

Maşina Asincronă

1. Elementele constructive ale maşinilor asincrone – rolul acestora în funcţionare.

Mașină asincronă, definită a fi acea mașină de curent alternativ la care viteza în sarcină şi
frecvenţa reţelei la care este conectată nu sunt într-un raport constant;
Statorul (Fig. IV.1) este ansamblul elementelor fixe ale maşinii, fiind constituit în esenţă
dintr-un miez (jug) feromagnetic care posedă pe periferia interioară o înfăşurare trifazată,
bifazată sau monofazată. La exterior este plasată o carcasă cu rol de protecţie şi care este
prevăzută cu aripioare pentru mărirea suprafeţei de evacuare a căldurii spre mediul exterior.
Rotorul maşinii constituie totalitatea elementelor mecanice sau electrice ale maşinii, aflate în
mişcare care cuprinde în principal un miez cilindric – feromagnetic, pe care este plasat circuitul
electric indus. Totodată, rotorul este solidar cu arborele (axul) maşinii, care este organul mecanic
de legătură cu maşina de lucru, în regim de motor. În ceea ce priveşte construcţia rotorului,
există două variante: maşina cu rotor în scurtcircuit (Fig. IV.2.a) şi maşina cu rotor bobinat (Fig.
IV.2.b).
 2. Variante constructive de maşini asincrone – avantaje şi dezavantaje.
 Constructie normala
 Rotor exterior
 Rotor in scurtcircuit
 Rotor bobinat
 Rotativ
 Liniar
 Monofazat
 Polifazat

3. Mărimi caracteristice maşinilor asincrone.

Marimi nominale : Pn- puterea nominala ;Un-Tensiunea nominala ;In- Curentul
nominal;n- turatia ;cosfi-factorul de putere (P/S) ;randamentul ;gradul de protectie-
4. Principiul de funcţionare a maşinilor asincrone.

Presupunem ca o masina este alimentata de la un sistem trifazat de tensiuni sau curenti.

Infasurarea statorica (prezentata mai sus [A-X ; B-Y; C-Z ] ) creeaza un camp magnetic
invaratitor (cu viteza unghuilara Ω1 sau turatia n1) care strabate atat infasurarile statorice cat si
infasurarile rotorice. In infasurarie rotorice, astfel, se creeaza curenti, pe baza legii indictiei
electromagnetice. Daca circuitul strabatut de acest camp este inchis acesta va produce un curent
electric (curent indus), altfel va produce doar o tensiune indusa (mers in gol).
n1= (60*f1)/p
5. Ce este câmpul învârtitor?
O astfel de înfăşurare creează un câmp magnetic învârtitor care se poate caracteriza prin
fundamentala inducţiei magnetice sau prin fluxul magnetic polar Φst, rotitor în sens direct, cu
viteza unghiulară Ω1, sau turația n1, (Fig. IV.5) unde:

6. Definiţi alunecarea.
 7. Regimurile de funcţionare ale maşinilor asincrone.
Pornire: s=1 (n1=n)
Motor: s=(0:1)
Sincronism: s=0 frecventa statorului (f1) = frecventa tensiunii induse (f2)
Generator: s<0 (n1<n)
Frana: s>1 (n1>n)

8. Bilanţul de puteri la motorul asincron.

P1- putere electrica

Pj1=pierderi de caldura in insfasurarea statorica
PFe1- pierderi in Fier (statoric)
Pj2- pierderi de caldura in rotor
Pmec+v – pierderi mecanice+vntilatie
P=M* Ω – putere electromagnetica (puterea de la stator la rotor)
Pmec=M* Ω – puterea meacanica transferata rotorului
P2= M2* Ω – puterea mecanica (utila la arbore)

9. Bilanţul de puteri la generatorul asincron.

10. Randamentul maşinilor asincrone şi tipuri de pierderi.

Pentru regimul de motor şi de generator se poate defini randamentul maşinii ca raport între
puterea utilă – furnizată, luată în modul şi puterea consumată – absorbită; adică:

Aşadar, randamentul – o mărime tehnică pozitivă, poate fi exprimat prin raportul dintre
puterea de ieşire (în modul) şi puterea de intrare, având sens numai dacă cele două puteri au
semne algebrice diferite. Se face precizarea referitoare la semnele celor două puteri, tocmai
pentru a nu se ajunge la valori ale randamentului „supraunitare“, fapt posibil când cele două
puteri P1 şi P2 MPau semne algebrice pozitive. Un asemenea regim, cu ambele puteri pozitive se
întâlneşte la funcţionarea maşinii ca frână, când nu are sens definirea randamentului.

11. Pornirea motoarelor asincrone cu rotor bobinat.

Motoarele asincrone cu rotor bobinat se utilizează în general la puteri mari în acţionări cu viteză
reglabilă. Pornirea acestora se efectuează folosind rezistenţe reglabile în circuitul rotoric
 Motoarele asincrone cu rotor bobinat se utilizează în general la puteri
mari în acţionări cu viteză reglabilă. Pornirea acestora se efectuează folosind rezistenţe reglabile
în circuitul rotoric
Prezenţa acestor rezistenţe creează posibilitatea diminuării curentului absorbit de motor la
pornire şi menţinerea sa la o valoare acceptabilă din punctul de vedere al reţelei
Se prefera ca ca alunecarea sa fie 1 (s=1, astfel pornirea având loc cu cuplul maxim pe care îl
poate furniza motorul.
MP>MN (Mp-cuplu de pornire; Mn-cuplu nominal)

Punctul de functionare pelaca de la P cu Mp=max

Cursorul reostatului este la o valoare mare. Odata ce cuplul dezvoltat de motor scade, cursorul se
coboare la o valoare mai mica, cuplul ajung din nou la o valoare maxima .In momentul in care
valoarea cuplului ajunge la 1 atunci se ajunge la cuplul nominal ducandu-se pe caracteristica 0.

12. Pornirea motoarelor asincrone cu rotor in scurtcircuit.

A. Pornire directa
Pentru pornirea directă a motorului asincron trifazat este necesară utilizarea doar a unui
comutator tripolar K, asemănător celui din Fig. IV.10, sau a unui contactor cu autoreținere pentru
acționarea de la distanță. se prezintă
Caracteristicile cuplurilor de pornire relative M/MN pentru două tipuri de rotoare: cu colivie din
conductoare rotunde – curba a şi cu colivie dublă – curba b. Pe abscisă s-a luat viteza relativă
n/n1.

Pentru motorul cu rotor având colivie dublă, cuplul de pornire este de valoare ridicată –apropiată
de cea critică. În legătură cu curenţii de pornire aceştia sunt de 4 I1N la rotorul cu colivie dublă
şi de 6,2 I1N la rotorul cu colivie din conductoare rotunde.
Variaţiile acestor curenţi de la n = 0 la n = n1 sunt date prin curbele c, respectiv d.
Pornirea directă a motoarelor asincrone conduce la curenţi mari prin înfăşurări, care provoacă
supraîncălziri ale acestora. Dacă frecvenţa pornirilor este redusă aceste fenomene termice nu sunt
periculoase
B. Pornirea cu tensiuni reduse:
Această metodă se aplică la motoarele a căror tensiune nominală de fază este egală cu tensiunea
de linie a reţelei
 1.Pornirea cu comutator stea – triunghi
Operaţia de pornire decurge astfel: cu inversorul Inv. cuplat în poziţia I se închide întrerupătorul
K, înfăşurarea statorică fiind conectată în stea, apoi după un timp dictat de tipul maşinii de lucru,
se trece Inv. pe poziţia II pentru care înfăşurarea este conectată în triunghi, acesta fiind regimul
normalde lucru al motorului. Este posibilă folosirea în locul Inv., a unor contactoare sau a unui
controler adecvat.
În concluzie, dacă motorul este conectat în triunghi, curentul de linie de pornire este de
aproximativ 6∙I1N, iar dacă porneşte cu conexiunea în stea acest curent este de 2∙I1N.
2. Pornirea cu autotransformator sau/şi bobină înseriată
Utilizarea acestei metode presupune intercalarea între reţeaua de alimentare şi motor a unui
autotransformator care diminuează tensiunea aplicată motorului (aproximativ la jumătate din
valoarea reţelei) deci şi curentul de pornire.
Deoarece investiţia în autotransformator, întrerupătoare, separatoare etc. este consistentă
(depăşind uneori costul unui motor) este indicată această metodă dacă se cere pornirea mai
multor motoare aproximativ identice.
3. Pornirea cu soft-startere
Această metodă presupune folosirea unuor dispozitive electronice ce
cuprind tiristoare sau triacuri, prin a căror comandă se realizează modificarea tensiunii aplicate
statorului.
Prin schema folosită, aceste echipamente efectuează o pornire lină, eliminând variaţiile bruşte ale
vitezei (deci fără "paşi de pornire") întâlnite în cazurile expuse anterior. Este evident că, în
general aceste porniri se realizează la cupluri rezistente reduse, apropiate de mersul în gol.

13. Modalităţi de reglare a vitezei motoarelor asincrone cu rotor bobinat.

I.Reglarea turaţiei prin modificarea alunecării:
a. Motorul asincron cu rotor bobinat
La motoarele asincrone cu rotor bobinat se poate modifica alunecarea dacă se intervine în
circuitul rotoric. O primă modalitate constă în înserierea de rezistenţe în circuitul Rotoric.

Metoda are cel puţin două inconveniente: nu poate fi considerată o metodă veritabilă de reglare
întrucât la sarcini reduse, în apropierea vitezei de sincronism reglajul este ca şi inexistent, fiind
mai aproape de adevăr formularea: procedeu de variaţie a scăderii vitezei în sarcină;
prin creşterea alunecării, pierderile Joule în înfăşurări cresc şi se diminuează randamentul
mașinii
O a doua posibilitate este Reglarea turației prin înserierea unei singure rezistențe în rotor
A ltă modalitate de reglare a turaţiei motorului asincron cu rotor bobinat este prezentată în Fig.
IV.21, prin care se elimină contactoarele şi se obţine o variaţie continuă a vitezei între valoarea
corespunzătoare pornirii cu Rr înseriată (echivalentă raportată) în rotor şi viteza nominală (când
rezistenţa înseriată în rotor este nulă).

14. Modalităţi de reglare a vitezei motoarelor asincrone cu rotor în scurtcircuit.

 15. Caracteristicile de funcţionare ale motoarelor asincrone trifazate.

Pe langa caracteristica mecanica dependenta dintre turatie si cuplu sunt si caracteristicile de

funtionare in sarcina propriuzise
Turaţie

turaţie relativă, n/n1 = f(P2) – curba 1

randament, η = f(P2) – curba 2 Pentru P2= 0 randamentul creste de la 0 pana la 60-70%,dupa
care scade o data cu cresterea lui P2
factor de putere, cosφ1 = f(P2) – curba 3, a cărui dependență este similară cu cea a
randamentului, cu observația că la gol cosφ1 ≠ 0
curent statoric relativ, I1/I1N = f(P2)– curba 4, creşte o dată cu creşterea puterii utile;
cuplu util relativ, M2/M2N = f(P2) – curba 5, a cărui aliură este dată de puterea utilă P2 prin
relația M2 = P2/Ω.

16. Funcţionarea generatorului asincron conectat la reţea – particularităţi.

Tensiunea si frecventa raman constante, fiind impuse de parametrii de functionare a retelei

Fig 1
Maşina poate fi pornită ca motor asincron, reostatul R2r având rol de reostat de pornire. Treptat,
se scade rezistența acestui reostat până la scurtcircuitare, mașina ajungând să funcționeze la
parametri nominali, pe caracteristica naturală.
Prin creșterea turaţiei rotorului cu ajutorul maşinii de antrenare MA; punctul de funcţionare se
deplasează din O spre G pe caracteristica M = f(s) din Fig 2, atunci când alunecarea s devine
negativă, iar cuplul electromagnetic îşi schimbă semnul faţă de regimul de motor, maşina
asincronă devenind generator. G reprezintă punctul nominal de funcţionare în acest nou regim.

17. Funcţionarea generatorului asincron autonom – particularităţi.

18. Funcţionarea maşinii asincrone în regim de frână.

Maşina Sincronă

1. Elementele constructive ale maşinilor sincrone – rolul acestora în funcţionare.

Maşina sincronă este o maşină electrică la care viteza de rotaţie a rotorului, în regim
staţionar, este legată rigid de frecvenţa tensiunii electrice la care este conectată înfăşurarea sa de
curent alternativ.
Statorul este indus si rotorul este inductor
Jugul statoric se realizează din tole având crestături pe partea interioară, dinspre rotor, de
diverse forme: deschise, semideschise sau trapezoidale asemănătoare celor de la mașinile
asincrone. La partea dinspre întrefier, polii aparenţi sunt prevăzuţi cu crestături în care se
dispune înfăşurarea de amortizare (asemănătoare cu un segment de colivie).
Rotorul poate fi cu poli aparenţi sau cu poli înecaţi. Rotorul cu poli aparenţi prezintă o
roată polară, pe care se fixează polii maşinii, din oţel ştanţat. Capetele înfăşurării rotorice se
leagă la două inele pe care calcă periile. Prezenţa sistemului perii-inele face posibilă alimentarea
înfăşurării de
excitaţie de la o sursă de c.c. exterioară.
Maşinile cu poli aparenţi sunt, de obicei, răcite cu aer, în mod natural, în circuit deschis;
dar la puteri mari se utilizează şi circuitul de răcire închis, cu răcire a agentului prin
schimbătoare de căldură. Maşinile cu poli înecaţi au, în general, o răcire forţată în circuit închis.
2. Variante constructive de maşini sincrone – avantaje şi dezavantaje.
a. Masini sincrone: cu poli aparenti sau cu intrefier neted
b. Masini sincrone cu excitatie: electromagnetica sau excitatie cu magneti permanenti sau cu
reductanta variabila.
3. Mărimi caracteristice maşinilor asincrone.
Marimi nominale : Pn- puterea nominala;Un-Tensiunea nominala ;In- Curentul nominal ;n-
turatia ;cosfi-factorul de putere (P/S) ;randamentul ;gradul de protectie- ;tensiunea sau curentul
de excitatie
4. Sisteme de excitaţie a maşinilor sincrone
Sistemele de alimentare a înfăşurărilor de excitaţie a maşinilor sincrone sunt destul de
diverse, câteva variante fiind prezentate în Fig. V.3.
În prima schemă (a), se prezintă un sistem de excitaţie de la un generator de c.c.
(excitatoare), cuplat pe axul maşinii sincrone. Înfăşurarea de excitaţie a excitatoarei poate fi
alimentată separat sau excitatoarea prezintă autoexcitaţie derivaţie. În cea de-a doua variantă
prezentată (b), înfăşurarea rotorică se alimentează prin inele de la bornele înfăşurării trifazate
prin intermediul unui redresor. În cel de-al treilea caz (c), se prezintă o maşină sincronă fără
inele, înfăşurarea de excitaţie fiind alimentată de la o excitatoare de curent alternativ prin
intermediul unui redresor. La rândul ei excitatoarea este excitată de la un alt generator de c.c.
(subexcitatoare) cu autoexcitaţie derivaţie. Există variante compacte, fără contacte, la care
excitatoarea funcţionează în regim autoexcitat, nemaifiind necesară subexcitatoarea.

5. Regimuri de funcţionare a maşinilor sincrone.

 Maşinile sincrone funcţionează în două regimuri de bază:
 generator sincron, când rotorul este antrenat din exterior de un motor primar care
furnizează puterea mecanică transformată de maşină în putere electrică generată
unui receptor
 motor sincron, când statorul este conectat la o reţea trifazată care furnizează
puterea electrică, transformată de maşină în putere mecanică - obţinută la arbore.
Maşina sincronă poate funcţiona şi în regim de compensator sincron, care este, de fapt, un regim
de motor sincron mergând în gol.

6. Principiul de funcţionare a generatorului sincron.

Se consideră rotorul maşinii sincrone, cu poli aparenţi sau înecaţi, alimentat cu un curent
de excitaţie, Ie, de la o sursă de c.c., polarităţile câmpului magnetic creat alternând pe periferia sa
exterioară. Totodată rotorul este antrenat din exterior, cu un motor sau o turbină, la o viteză de
rotaţie n1 [rot/min]. Presupunând o spiră cu un conductor de ducere în dreptul axei unui pol –
(1), şi cu conductorul de întoarcere în dreptul axei polului consecutiv – (2), (Fig. V.4), atunci
când rotorul se roteşte în raport cu spira, fluxul magnetic care înlănţuie spira este variabil, ceea
ce conduce la apariţia unei tensiuni induse în spira respectivă, dependentă de viteza de variaţie a
fluxului.
În condiţiile când câmpul de excitaţie rotoric are o distribuţie sinusoidală în spaţiu,
tensiunea indusă în spiră este, de asemenea, armonică şi trece prin valoarea sa maximă atunci
când numărul de linii de câmp care taie conductoarele spirei este maxim. Dacă în locul spirei se
dispune o bobină, obţinută prin înserierea mai multor spire ws, atunci valoarea tensiunii induse
se va multiplica cu ws, dacă spirele sunt plasate în aceleaşi crestături statorice.
În cazul când se înseriază mai multe bobine din crestături vecine, constituind o fază a
maşinii, tensiunea rezultantă se obţine printr-o însumare fazorială a tensiunilor din crestăturile
respective, fapt pus în evidenţă în expresia tensiunii prin factorul de bobinaj kW < 1.

7. Bilanţul de puteri la generatorul sincron.

 pex- pierderea (puterea necesara) excitatiei primita din exterior
pjx- pierderea (putere) electrocalorica
Nu exista piederi in fier la nivelul rotorului.
8. Randamentul maşinilor sincrone şi tipuri de pierderi

O parte din această putere se consumă prin efect electrocaloric, datorită circulaţiei curentului
statoric prin înfăşurări, constituind pierderile Joule respectiv, pj1; o altă parte se consumă prin
efectul electrocaloric al curenţilor turbionari şi prin histerezisul magnetic în fierul statoric,
constituind pierderile în fier, pFe1.
9. Reacţia indusului la generatoarele sincrone.

10. Caracteristicile generatorului sincron autonom.

A. In gol:
Atunci când toate cele trei întrerupătoare K1, K2, K3 sunt deschise.
 La creşterea curentului de excitaţie Ie, se obţine o variație a tensiunii
după ramura 1 a caracteristicii, iar la descreşterea lui Ie se obţine dependenţa după ramura 2.
Prezenţa acestor două ramuri este justificată de prezenţa histerezisului magnetic al materialelor
feromagnetice utilizate. Practic, se consideră caracteristică de mers în gol – curba intermediară,
trasată cu linie întreruptă.
B. Caracteristica în sarcina:
În general, aceste caracteristici nu au importanţă practică deosebită, în schimb în anumite
situaţii limită se pot folosi, pentru deducerea parametrilor maşinii prin metode grafice, împreună
cucaracteristicile în gol şi în scurtcircuit. Aliurile acestor caracteristici diferă funcție de
caracterul sarcinii (inductiv sau capacitiv).
C. Caracteristicile externe

Arata cum se modifică tensiunea la bornele maşinii, odată cu schimbarea sarcinii.

La sarcini activ-inductive (cele mai frecvente în practică) tensiunea la borne în sarcină scade faţă
de tensiunea la gol. Modificarea tensiunii la borne cu sarcina depinde atât de curentul I de
sarcină cât şi de factorul de putere

D. Caracteristicile de reglaj
 În practică, cunoaşterea acestor caracteristici prezintă o mare însemnătate, întrucât permit
menţinerea constantă a tensiunii la bornele sarcinii în condiţiile când aceasta variază.
Explicaţia acestor dependenţe decurge din caracteristicile externe. De exemplu, la sarcini activ-
inductive, atunci când curentul de sarcină creşte,reacţia indusului este demagnetizantă şi conduce
la scăderea tensiunii la borne, menţinerea sa la valoarea constantă, nominală, impusă putându-se
face crescând curentul de excitaţie Ie.

11. Caracteristicile generatorului sincron conectat la o reţea trifazată de mare putere.

 caracteristicile în V, Ia = f(Ie), cosj =f(Ie), la P = ct.
 caracteristica unghiulară, P = f(q), la Ie = ct.,

12. Conectarea la reţea a generatorului sincron – condiţii

( E0=U)
Condiţie pentru realizarea conectării la reţea a unui generator sincron, în aşa fel încât să nu
se producă perturbaţii în funcţionarea sistemului generator-reţea.
e0 = u
Această egalitate, este îndeplinită dacă:
 tensiunea indusă pe fază a generatorului este egală, ca valoare efectivă, cu
tensiunea pe fază a reţelei, E0 = U,
 frecvenţele celor două tensiuni sunt egale,
 ordinea de succesiune a fazelor este aceeaşi,
 formele de undă sunt apropiate (se consideră, în general, satisfăcută).

13. Metode de verificare a condiţiilor de cuplare la reţea a generatoarelor sincrone.

14. Principiul de funcţionare a motorului sincron.
Regimul de motor al mașinii sincrone se obține atunci când aceasta absoarbe putere
activă de la o sursă (reţea), pe care o transmite prin rotor unei maşini de lucru sub formă de
putere mecanică.

A. regim de generator
B. functionarea la gol ideal
C. regim de motor

15. Bilanţul de puteri la motorul sincron.

 pm- pierderile de ventilatie/mecanice
P1 este putere electrică absorbită de la reţea (pozitivă), P2 este putere mecanică utilă (negativă)
furnizată unei maşini de lucru cuplată pe axul rotorului, pj pierderi Joule prin efect
electrocaloric,pFel pierderi în fier
16. Caracteristicile de funcţionare a motorului sincron.
a. Curent de excitatie constant
1. Caracteristica mecanica

n = f(M) la U = ct. si f = ct.

2. Caracteristicile de funcţionare în sarcină

curentului absorbit – I1,

factorului de putere –cos fi 1,
randamentului – η,
puterea mecanică, utilă – P2
 17. Pornirea motorului sincron.
Pornirea motorului sincron se realizeaza facand doar uz de unele metode de pornire,
doarece motorul nu dezvolta cuplu decat la sincronism.
A. Pornirea in asincron- pentru constructia tip colivie ( in rotor) - Aceasta este metoda cea
mai folosită în practică. În acest scop, rotorul prezintă o înfăşurare plasată în tălpile polare sub
forma unor bare cu inele frontale de scurtcircuitare, sau chiar sub forma unor înfăşurări trifazate
cu capetele legate la trei inele pe care calcă perii legate în exterior la un rheostat
B. Pornirea cu frecventa variabila - În acest caz se foloseşte o sursă de frecvenţă
variabilă, începând din apropierea valorii 0. Maşina se excită separat, iar statorul se conectează la
sursa de frecvenţă variabilă şi tensiune variabilă, aceste mărimi variind de la valoarea zero şi
ajungând până la valorile nominale.
C. Cu ajutorul uni motor auxiliar - (Această metodă de pornire presupune antrenarea
rotorului motorului sincron cu ajutorul uni motor auxiliar care trebuie să învingă cel puţin
pierderile mecanice şi pierderile prin excitaţie, având deci puterea de până la 10% din puterea
nominală a motorului sincron).

18. Reglajul vitezei motorului sincron

Se realizeaza doar prin modificarea frecventei.
Turatia rotorului nu se poate face nici din tensiune, nici din curentul de excitatie si nici nu se
paote schimba nuamrul de perechi de poli (ar insemna sa schimbam nr de poli si in stator si in
rotor).