Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
(fragment)
de Emil Cioran
Sunt poieni în care îngerii își fac vilegiatura. În ele aș semăna flori din
marginea deșerturilor, ca să mă odihnesc în umbra propriului simbol.
Trebuie să ai spiritul unui sceptic grec și o inimă de Iov ca să încerci
sentimentele în ele însele: un păcat fără vină, o tristețe fără motiv, o
remușcare fără cauză, o ură fără obiect... Sentimente pure — care își au
echivalentul în a filozofa fără probleme. Nici viața și nici gândirea nu mai au —
în felul acesta — vreo legătură cu timpul, iar existenta se definește ca o
suspendare. Tot ce se petrece în tine nu se mai poate raporta la nimic, fiindcă
nu se îndreaptă nicăieri, ci se epuizează în finalitatea internă a actului. Devii
cu atît mai esențial, cu cât răpești „istoriei“ tale caracterul de temporalitate.
Privirile spre cer n-au dată, iar viața în ea însăși e mai puțin localizabilă decât
neantul.
În dorul după absolut există puritatea unui vag, care trebuie să ne lecuiască de
infecțiile temporale și să ne serveasca de prototip al neîncetatei suspendări.