Elefantul n domnie de Alecu Donici Cine-i tare i mare, Dar minte nu prea are, Nu-i bine, ct de bun la inim

s fie. Pe elefant l-au pus n codri la domnie, i de pe neam ei toi, De la strbunii si pn la strnepoi, Au ndestul minte; Dar este rar acel preafericit printe S-i ias buni copiii toi. i elefantul meu, oricum era de mare, A nelegerii n-avea ndemnare, Iar blnd i plin de buntate Era, ct nu se poate. i iat c la domn au dat bietele oi O jalob, zicnd c "lupii ri pe noi De tot ne jecuiesc". - Tlharii, varvarii, da cum de ndrznesc! Au zis duiosul domn. Iar lupii se-ndrepta i-aa urla: - Mria ta! De noi nu te-ndura, Cci singur ne-ai fost dat porunc ast-iarn

S-avem cu toii blan. Iar oile prsc, c-aa sunt nvate: Noi n-am luat mai mult dect pielcea de frate. - Atta! domnul le rspunde, S tii c strmbti la mine nu-i ascunde, V hotrsc de-acum de oaie o pielcic, i nici un pr mai mult, nimic.