Prietenul de Grigore Vieru

Un prieten – ştiţi voi oare? – E comoara cea mai mare!

Omul fără de prieteni

E ca bradul fără cetini.

Ca ogorul fără apă, Ca o mână fără alta.

Un prieten, ia aminte,

Nu se cumpără, nici vinde!

Motoşel şi Botoşel de Ana Blandiana (fragment)

Motoşel şi Botoşel

Erau doi pisoi la fel.

Nu-i recunoşteai decât

 Dup-o dungă de la gât,

Iar alteori, mai degrabă,

Dup-o pată de la labă.

Botoşel avea în plus

Pata jos şi dunga sus.

Când voia să se prezinte,

Scotea laba înainte,

Iar când ieşea la raport,

Dădea laba paşaport.

Numai când făceau vreun rău

Era leit frate-său.

Un pitic, atât de mic

Un pitic, atât de mic

 Făcea baie într-un ibric

Pe săpun a lunecat

Și piticul s-a înecat

Va, vai, ce păcat!

Că piticul sa-necat

Cățeluș cu părul creț

Cățeluș cu părul creț

Fură rața din coteț,

Și se jură că n-o fură

Dar l-am prins cu rața-n gură,

La Primar pe bătătură.

Pân’ să-l duc la judecată,

Mi-a mâncat și rața toată