Introducere în geometrie

Geometria este una din cele mai învechite științe. Izvoarele care s-au păstrat până în zilele noastre
mărturisesc că oamenii foloseau legitățile geometrice cu circa 2000 de ani în urmă î.e.n. Ca știință
geometria s-a format în secolele VII-III î.e.n. în Grecia antică. Problemele predării geometriei, problemele
metodologice învățării geometriei întotdeauna au fost un subiect important de cercetare a multor savanți și
pedagogi din diferite țări și popoare începând cu Euclid, Arhimede ș.a. Fiecare etapă de dezvoltare a
științei, a geometriei în special, a pus omenirea să perfecționeze predarea și învățarea. Problemele
metodologiei predării în școli au devenit esențiale odată cu introducerea tehnologiilor informaționale.
Implementarea lor în procesul educațional face anumite modificări în metodica predării tuturor obiectelor
predate în școli, în special a geometriei. Lucrarea dată este dedicată cercetării metodologice și științifice a
predării unui capitol din cursul școlar de geometrie, și anume a corpurilor rotunde. Elevii în cursul de
geometrie însușesc un capitol dedicat corpurilor rotunde. Ei studiază cele mai simple corpuri geometrice
( sfera, cilindrul circular drept, conul circular drept) rezolvă probleme legate de calculul volumelor, ariilor,
secțiunile formate cu un plan ș.a. a acestor corpuri. Acestui material, legat de corpurile rotunde, i se dedică
foarte puțin timp în programa școlară de geometrie. Totuși se poate de afirmat că studierea acestui material
joacă un rol important pentru rezolvarea multor însărcinări din geometrie.

Cercetarea acestei teme se valorează necesității în elaborarea unei abordări metodologe pentru
studierea corpurilor rotunde în spațiu cu ajutorul unor softuri dinamice în 3D deoarece este necesar de a
obține cointeresarea elevilor în asimilarea acestui material. Cercetarea corpurilor rotunde duce la elevi
dezvoltarea imaginației spațiale și a gândirii abstracte.

Aceste corpuri joacă un rol important în studiul altor domenii și chiar în viața de zi cu zi. Dar totuși
sunt niște nuanțe care creează dificultăți în predare acestor teme în cursul liceal: introducerea acestui
capitol la sfârșitul cursului de geometrie și numărul mic de ore acordat de către programa școlară (24 ore).
Scopul cercetării acestei teme : dezvoltarea abilităților a elevilor de a cunoaște și a folosi informațiile
sistematizate despre tipurile de bază a corpurilor rotunde. Capitolul corpurilor rotunde finisează studiul
temelor corpurilor de bază din stereometrie din cursul de geometrie.

În aceste teme se face o generalizare a tuturor cunoștințelor din planimetrie despre cerc și
circumferință, despre pozițiile relative a unei drepte față de un cerc, a cercurilor înscrise și circumscrise.
Aici elevii fac cunoștință despre principalele figuri de rotație, descoperă proprietățile lor, învață să le
ilustreze și să rezolve probleme pentru corpurile rotunde. Formarea cunoștințelor mai profunde pot servi
combinațiile dinte poliedre și corpuri de rotație. Studierea volumelor generalizează și sistematizează
materialul din planimetrie despre ariile figurilor plane. La deducerea formulelor volumelor se utilizează
principiul Cavalieri. Acest fapt permite numai prin metode geometrice, fără folosirea integralelor sau
trecerii la limită, să determine volumele corpurilor din spațiu, inclusiv a sferei și părților ei. Partea practică
a acestor teme se bazează pe un număr mare probleme diverse despre calculul volumelor și ariilor
suprafețelor. După ce elevii fac cunoștință cu partea teoretică a materialului temei se dezvoltă imaginația
spațială: corpurile rotunde prezintă prin exemple concrete a corpurilor geometrice, se studiază pozițiile
relative a unui plan și unui corp rotund (tangent sau secant), fac cunoștință cu conceptul de prisme și
piramide înscrise și circumscrise. Rezolvarea unui număr mare de exerciții, ceea ce permite formarea
capacităților grafice și logice.

La etapa modernă de dezvoltare a pedagogiei din punct de vedere teoretic cât și practic problema
construirii a unor modele a procesului de învățământ care ar contribui nu numai la asimilarea efectivă a
cunoștințelor, formarea capacităților și deprinderilor, dar și dezvoltarea psihologică ca personalitate, este
una din cele mai actuale. Unul dintre procesele psihologice de bază este gândirea. Ea este inclusă în orice
proces cognitiv: percepția, memoria, imaginația. Unul dintre tipurile de gândire este gândirea spațială.

Cunoștințele despre corpurile geometrice: sfera, cilindru, con, prisma și piramida – duc la
promovarea și dezvoltarea elevilor începând cu clasele primare, cunoașterea mediului din jurul lor,
formează cunoștințe, perceperi necesare în activitatea lor practică, dar și la continuarea studierii
matematicii (geometriei) în următoarea treaptă a școlii. În așa fel în clasele primare elevii cunosc deja
corpurile de rotație.

Pentru studierea corpurilor rotunde este foarte important să ilustrăm desenele elevilor. Pe o tablă
obișnuită este foarte greu de efectuat acest lucru, dar ne vin în ajutor metodele interactive. Cum se
cunoaște, rolul imaginației spațiale în cunoașterea diferitor domenii la momentul dat a crescut foarte mult
în legătură cu folosirea largă în știință și tehnicii de modelare, care permite foarte clar să observe și să
descrie dependențele teoretice, să prognozeze apariția lor în diferite domenii și activități.