Ferdinand I

de Hohenzollern-Sigmaringen
(1914-1927)

A fost al doilea rege al României, nepotul de frate

al ...................................................................
Soţia sa, regina ...................................................., era neam
cu regina de atunci a Marii Britanii. Au avut şase copii.

În timpul Primului Război Mondial, Ferdinand a adoptat poziţia pe care a considerat-

o corectă, în scopul reîntregirii teritoriilor. Timp de doi ani, România a
rămas ...........................…………….........., apoi a intrat în război, în 1916, alături de
……………..............................…..., luptând
împotriva Germaniei, ţara sa de origine.

În timpul domniei sale, la finalul

războiului, s-a realizat Marea Unire:
- martie 1918 - Unirea Basarabiei cu România;
- noiembrie 1918 – Unirea Bucovinei cu
România;
- 1 Decembrie 1918 – Unirea
…...................................…………. cu
România.
Este perioada în care România a avut
cea mai mare suprafaţă din istoria ei modernă.

Ferdinand a fost încoronat primul rege al României

Mari (regele tuturor românilor) la
………….................................………………., în Catedrala
Reîntregirii Neamului, în anul 1922.

(regelui Carol I, Maria, neutră, Antanta,Transilvaniei,

Alba-Iulia)
În timpul domniei sale:
- s-a dezvoltat agricultura, țara noastră fiind supranumită „Grânarul Europei”;
- s-a dezvoltat comerțul concomitent cu exploatarea zăcămintelor de petrol;
- România a cunoscut mari progrese pe toate planurile (cultural, politic, economic).

Regele Ferdinand I fost înmormântat la Mănăstirea Curtea de Argeş.

Ştiaţi că…
Arcul de Triumf din Bucureşti marchează momentul
victoriei armatei române în Primul Război Mondial şi al
realizării statului naţional unitar român, prin Marea Unire de la
1918? Monumentul a fost inaugurat în 1922, cu prilejul
încoronării regelui Ferdinand şi a reginei Maria, ca suverani ai
României Mari, dar a fost finalizat mai târziu?
Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 12/24 august 1865, Sigmaringen - d. 20 iulie 1927, Castelul
Peleș, Sinaia) a fost al doilea rege al României, din 10 octombrie 1914 până la moartea sa. Ferdinand (nume la
naștere Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen) a fost al doilea fiu al prințului Leopold
de Hohenzollern-Sigmaringen și al Infantei Antónia a Portugaliei, fiica regelui Ferdinand al II-lea al Portugaliei
și a reginei Maria a II-a a Portugaliei. Familia sa făcea parte din ramura catolică a familiei regale prusace de
Hohenzollern.
Ferdinand și-a petrecut copilăria și adolescența la reședința familiei din Sigmaringen, Germania. În 1885 a
terminat cursurile Școlii de ofițeri din Kassel, fiind numit cu gradul de sublocotenent în cadrul Regimentului 1
Gardă de la Curtea Regală a Prusiei. A urmat apoi studii la Universitatea din Leipzig și la Școala Superioară de
Științe Politice și Economice din Tübingen, pe care le-a absolvit în 1889.
Începând cu 1889 a devenit Principe de Coroană al Regatului României, în urma renunțării tatălui și fratelui său
mai mare, Wilhelm, la drepturile de succesiune la coroana regală a României. Din acel moment s-a stabilit în
România, unde și-a continuat cariera militară, având și o serie de comenzi onorifice, fiind înaintat până la
gradul de general de corp de armată.
S-a căsătorit la 29 decembrie 1892, la Sigmaringen, cu prințesa Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și
Gotha, nepoată a reginei Victoria, fiică a ducelui Albert de Edinburgh și a marii ducese Maria Alexandrovna
Romanov, unica fiică a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei.
Ferdinand a devenit rege al Regatului României la 10 octombrie 1914, sub denumirea de Ferdinand I, în urma
morții unchiului său, regele Carol I. A condus România în timpul Primului Război Mondial, alegând să lupte de
partea Antantei împotriva Puterilor Centrale, fapt care a avut ca efect excluderea sa din Casa Regală de
Hohenzollern de către împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei.
La sfârșitul războiului România a încheiat procesul de realizare a statului național-unitar, prin unirea
Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Vechiul Regat. La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, Ferdinand s-a
încoronat drept rege al României Mari.
În anii care au urmat Primului Război Mondial România a cunoscut o serie de transformări profunde, în special
prin aplicarea reformei agrare și a votului universal.
În anul 1925 a izbucnit criza dinastică, provocată de renunțarea principelui Carol la drepturile sale de
succesiune la Coroana României, fapt ce l-a determinat pe Ferdinand să îl excludă pe Carol din Casa Regală a
României și să îl numească drept principe moștenitor pe fiul acestuia, Mihai, care avea să succeadă la tron.
Ferdinand a murit la Sinaia, la 20 iulie 1927, în urma unui cancer galopant la colon. A fost înmormântat la
Mănăstirea Curtea de Argeș.