A fost al doilea rege al României, nepotul de frate
al ................................................................... Soţia sa, regina ...................................................., era neam cu regina de atunci a Marii Britanii. Au avut şase copii.
În timpul Primului Război Mondial, Ferdinand a adoptat poziţia pe care a considerat-
o corectă, în scopul reîntregirii teritoriilor. Timp de doi ani, România a rămas ...........................…………….........., apoi a intrat în război, în 1916, alături de ……………..............................…..., luptând împotriva Germaniei, ţara sa de origine.
În timpul domniei sale, la finalul
războiului, s-a realizat Marea Unire: - martie 1918 - Unirea Basarabiei cu România; - noiembrie 1918 – Unirea Bucovinei cu România; - 1 Decembrie 1918 – Unirea …...................................…………. cu România. Este perioada în care România a avut cea mai mare suprafaţă din istoria ei modernă.
Ferdinand a fost încoronat primul rege al României
Mari (regele tuturor românilor) la ………….................................………………., în Catedrala Reîntregirii Neamului, în anul 1922.
(regelui Carol I, Maria, neutră, Antanta,Transilvaniei,
Alba-Iulia) În timpul domniei sale: - s-a dezvoltat agricultura, țara noastră fiind supranumită „Grânarul Europei”; - s-a dezvoltat comerțul concomitent cu exploatarea zăcămintelor de petrol; - România a cunoscut mari progrese pe toate planurile (cultural, politic, economic).
Regele Ferdinand I fost înmormântat la Mănăstirea Curtea de Argeş.
Ştiaţi că… Arcul de Triumf din Bucureşti marchează momentul victoriei armatei române în Primul Război Mondial şi al realizării statului naţional unitar român, prin Marea Unire de la 1918? Monumentul a fost inaugurat în 1922, cu prilejul încoronării regelui Ferdinand şi a reginei Maria, ca suverani ai României Mari, dar a fost finalizat mai târziu? Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 12/24 august 1865, Sigmaringen - d. 20 iulie 1927, Castelul Peleș, Sinaia) a fost al doilea rege al României, din 10 octombrie 1914 până la moartea sa. Ferdinand (nume la naștere Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen) a fost al doilea fiu al prințului Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen și al Infantei Antónia a Portugaliei, fiica regelui Ferdinand al II-lea al Portugaliei și a reginei Maria a II-a a Portugaliei. Familia sa făcea parte din ramura catolică a familiei regale prusace de Hohenzollern. Ferdinand și-a petrecut copilăria și adolescența la reședința familiei din Sigmaringen, Germania. În 1885 a terminat cursurile Școlii de ofițeri din Kassel, fiind numit cu gradul de sublocotenent în cadrul Regimentului 1 Gardă de la Curtea Regală a Prusiei. A urmat apoi studii la Universitatea din Leipzig și la Școala Superioară de Științe Politice și Economice din Tübingen, pe care le-a absolvit în 1889. Începând cu 1889 a devenit Principe de Coroană al Regatului României, în urma renunțării tatălui și fratelui său mai mare, Wilhelm, la drepturile de succesiune la coroana regală a României. Din acel moment s-a stabilit în România, unde și-a continuat cariera militară, având și o serie de comenzi onorifice, fiind înaintat până la gradul de general de corp de armată. S-a căsătorit la 29 decembrie 1892, la Sigmaringen, cu prințesa Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha, nepoată a reginei Victoria, fiică a ducelui Albert de Edinburgh și a marii ducese Maria Alexandrovna Romanov, unica fiică a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei. Ferdinand a devenit rege al Regatului României la 10 octombrie 1914, sub denumirea de Ferdinand I, în urma morții unchiului său, regele Carol I. A condus România în timpul Primului Război Mondial, alegând să lupte de partea Antantei împotriva Puterilor Centrale, fapt care a avut ca efect excluderea sa din Casa Regală de Hohenzollern de către împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei. La sfârșitul războiului România a încheiat procesul de realizare a statului național-unitar, prin unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Vechiul Regat. La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, Ferdinand s-a încoronat drept rege al României Mari. În anii care au urmat Primului Război Mondial România a cunoscut o serie de transformări profunde, în special prin aplicarea reformei agrare și a votului universal. În anul 1925 a izbucnit criza dinastică, provocată de renunțarea principelui Carol la drepturile sale de succesiune la Coroana României, fapt ce l-a determinat pe Ferdinand să îl excludă pe Carol din Casa Regală a României și să îl numească drept principe moștenitor pe fiul acestuia, Mihai, care avea să succeadă la tron. Ferdinand a murit la Sinaia, la 20 iulie 1927, în urma unui cancer galopant la colon. A fost înmormântat la Mănăstirea Curtea de Argeș.